Finante 2018 [PDF]

Zitiervorschau

FINANŢE PUBLICE - Teste grilă Conf. univ. dr. Ioana Lăzărescu 1. Impozitul pe venitul persoanelor fizice: a) este o impunere individuală; b) de la plata lui sunt scutiţi frecvent suveranii şi familiile regale, diplomaţii străini acreditaţi (cu condiţia reciprocităţii) şi persoanele fizice care realizează venituri sub nivelul minimului impozabil; c) stabilirea lui se realizează numai conform principiului impunerii separate; d) a,b; e) a,b,c. 2. Fazele funcţiei de repartiţie sunt: a) controlul şi distribuirea fondurilor publice; b) constituirea şi distribuirea fondurilor publice; c) modul de utilizare a finanţelor şi distribuirea fondurilor publice; d) faza de producţie şi faza de consum; e) nici unul din răspunsurile de mai sus. 3. Funcţia de repartiţie a finanţelor publice implică: a) distribuirea fondurilor de resurse financiare publice pe beneficiari (persoane fizice şi juridice), iar repartizarea fondurilor este precedată de ierarhizarea şi cuantificarea nevoilor sociale; b) distribuirea fondurilor de resurse financiare publice pe destinaţii; c) eficienţa utilizării resurselor financiare; d) a,b; e) a,c. 1

4. Relaţiile financiare clasice: a) exprimă un transfer de resurse băneşti fără echivalent şi cu titlu nerambursabil; sunt reflectate şi în bugetul de stat; b) cuprind relaţii băneşti care reflectă o schimbare a formelor valorii; c) a,b; d) sunt relaţii ce exprimă un împrumut de resurse băneşti pe o perioadă de timp determinată, pentru care se percepe dobândă; e) sunt relaţii de asigurări-reasigurări. 5. Abordarea modernă a conceptului de finanţe publice are un pronunţat caracter: a) sociologic; b) economic; c) juridic; d) a,b; e) bugetar. 6. Finanţele publice nu studiază: a) regulile şi operaţiunile privitoare la banul public; b) administrarea datoriei publice; c) plasarea şi rambursarea împrumuturilor de stat; d) metodele de dimensionare şi analiză a întreprinderilor private; e) metodele de dimensionare şi încasare a veniturilor publice. 7. La constituirea resurselor publice o contribuţie principală au: a) preluări din avuţia naţională; b) produsul intern brut; c) transferuri primite din străinătate; d) împrumuturi de pe piaţa internă şi externă de capital; e) c,d. 2

8. La constituirea fondurilor publice nu participă: a) populaţia; b) instituţii publice şi unităţi subordonate; c) firme cu activităţi lucrative; d) întreprinderi private; e) nici unul din răspunsurile de mai sus. 9. Sursele de alimentare a fondurilor publice nu cuprind: a) impozite şi taxe; b) redevenţe şi chirii din concesiunea şi închirierea bunurilor proprietate de stat; c) donaţii şi ajutoare; d) împrumuturi de pe piaţa internă şi externă de capital; e) nici unul din răspunsurile de mai sus. 10. Beneficiarii distribuirii fondurilor de resurse financiare sunt: a) persoane fizice şi juridice; b) numai persoane fizice; c) numai persoane juridice; d) statul; e) nici unul din răspunsurile de mai sus. 11. În ţările capitaliste dezvoltate, principala destinaţie a resurselor financiare este: a) învăţământ, sănătate, cultură; b) ordine publică; c) acţiuni economice; d) asigurări şi protecţie socială; e) a,d. 12. În ţările în curs de dezvoltare, principala destinaţie a resurselor financiare este: a) învăţământ, sănătate, cultură; 3

b) datorie publică; c) acţiuni economice; d) asigurări şi protecţie socială; e) apărare naţională. 13. În categoria finanţelor publice se includ următoarele: a) veniturile şi cheltuielile publice; b) fondurile băneşti aflate la dispoziţia statului; c) metodele concrete de administrare a banului public; d) a,b; e) a,b,c. 14. În cadrul relaţiilor financiare se includ: a) relaţii care reflectă transfer nerambursabil şi fără echivalent de resurse băneşti; b) relaţii financiare clasice; c) relaţii de credit şi relaţii de asigurări şi reasigurări; d) a,b; e) a,b,c. 15. Una din afirmaţiile privind funcţiile finanţelor publice este falsă: a) Necesitatea constituirii unor fonduri de resurse financiare la dispoziţia statului, în vederea îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor sale, se resimte în toate ţările, indiferent de gradul lor de dezvoltare economică, ceea ce conferă funcţiei de repartiţie un caracter obiectiv. b) Distribuirea acestor resurse are un caracter subiectiv, deoarece depinde de capacitatea organelor decizionale de a percepe şi răspunde corect nevoii sociale la un moment dat şi de opţiunea forţelor politice aflate la putere. c) Funcţia de repartiţie a finanţelor publice cuprinde trei faze, distincte, însă organic legate. 4

d) Necesitatea funcţiei de control a finanţelor publice decurge din faptul că fondurile de resurse financiare publice aparţin întregii societăţi. e) Controlul financiar se exercită în toate fazele reproducţiei sociale. 16. Una din afirmaţiile privind funcţia de control este falsă: a) Între cele funcţia de control şi cea de repartiţie a finanţelor publice există raporturi de intercondiţionare. b) Controlul statului are o sferă largă de manifestare, cuprinzând toate domeniile vieţii sociale care ţin de sectorul public. c) Controlul financiar se exercită în toate fazele reproducţiei sociale. d) Controlul financiar se exercită de organe specializate ale Curţii de Conturi, ale Ministerului Finanţelor Publice, organe specializate ale ministerelor, departamentelor, autorităţilor publice locale. e) Nici o afirmaţie nu este falsă. 17. Funcţiile de bază ale finanţelor publice sunt: a) de repartiţie; b) de control; c) de credit; d) a,b; e) a,b,c. 18. Controlul financiar poate fi: a) control financiar preventiv (anticipat); b) control postoperativ (ulterior); c) control operativ-curent (concomitent); d) a,b; e) a,b,c. 5

19. Una din afirmaţiile privind funcţia de repartiţie este falsă: a) implică fluxuri financiare de intrare; b) se manifestă pe plan intern şi internaţional; c) este în raport de subordonare cu funcţia de control; d) repartizarea resurselor diferă de la localitate la localitate; e) implică fluxuri financiare de ieşire. 20. Pentru atingerea obiectivelor specifice, control financiar îşi dezvoltă o serie de funcţii cum ar fi: 1) funcţia de evaluare; 2) funcţia preventivă; 3) funcţia de documentare; 4) funcţia de administrare; 5) funcţia pedagogică. a(1,2,3,4,5)

b(1,2,3,5)

c(2,3,4)

d(1,2,3)

e(1,2)

21. Funcţia de control: a) controlul se limitează la faza de producţie; b) are o sferă mai limitată de acţiune decât funcţia de repartiţie; c) controlul e organizat prin intermediul organelor de control financiar ale statului; d) controlul se limitează la faza de repartiţie; e) controlul se limitează la faza de consum. 22. Funcţia de control a finanţelor publice vizează: a) constituirea şi repartizarea fondurilor publice; b) modul de utilizare a resurselor băneşti; c) eficienţa utilizării resurselor financiare; d) a,b,c; e) nici unul din răspunsurile de mai sus.

6

23. În înţelesul Legii finanţelor publice, în categoria instituţiilor publice intră: 1) Parlamentul; 2) Administraţia Prezidenţială; 3) ministerele; 4) instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora; 5) alte autorităţi publice. a(1,2,3,4,5)

b(1,2,4)

c(1,3,4,5)

d(1,4,5)

e(4,5)

24. Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de: 1) angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate şi aprobate; 2) realizarea veniturilor; 3) angajarea si utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare; 4) integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc; 5) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a programului de lucrări de investiţii publice. a(1,2,3) b(1,2,4)

c(1,3,5)

d(1,4,5)

e(1,2,3,4,5)

25. Conform Legii finanţelor publice, ordonatorii secundari de credite: a) repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terţiari de credite; b) angajează şi utilizează creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate; c) sunt conducătorii organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale; 7

d) sunt miniştrii; e) a,b. 26. Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de: a) organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora; b) organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului, conform prevederilor legale; c) organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor financiare asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi execuţiei bugetare; d) a,b,c; e) a,c; 27. Care din afirmaţiile de mai jos privind controlul financiar este adevărată? a) Controlul financiar preventiv şi auditul intern se exercită, conform reglementărilor legale în domeniu, asupra tuturor operaţiunilor care afectează fondurile publice şi/sau patrimoniul public. b) Controlul financiar preventiv delegat se exercită de Curtea de Conturi. c) Controlul financiar preventiv delegat se exercită de Ministerul Finanţelor Publice. d) a,b. e) a,c. 28. Gradul de exigibilitate a datoriei publice se exprimă cu ajutorul datoriei: a) internă şi relativă; b) flotantă şi consolidată; c) absolută, internă, consolidată; d) internă, flotantă, absolută, relativă; e) externă şi internă. 8

29. Datoria publică internă reprezintă obligaţiile: a) faţă de creditorii externi; b) faţă de creditorii interni; c) faţă de populaţie; d) pe termen mediu; e) nici unul din răspunsurile de mai sus. 30. Datoria externă brută în sens larg este reprezentată de: a) toate obligaţiile faţă de creditorii interni şi externi; b) diferenţa dintre activele publice şi private ale rezidenţilor unei ţări în străinătate şi activele deţinute de rezidenţii străini în ţara de referinţă; c) sumele de bani sau valorile pe care rezidenţii unei ţări, ca persoane fizice sau juridice, le datorează străinătăţii la un moment dat; d) sumele de bani sau valorile pe care nerezidenţii unei ţări, ca persoane fizice sau juridice, le datorează la un moment dat; e) nici unul din răspunsurile de mai sus. 31. Datoria externă conform interpretării Băncii Mondiale şi a organismelor afiliate acesteia cuprinde: a) sumele datorate străinătăţii de persoane private dar negarantate de autorităţile publice; b) sumele datorate unor creditori publici şi privaţi (obligaţii exprimate în valută, bunuri sau servicii) cu o perioadă de rambursare de peste un an; c) sumele datorate străinătăţii de persoane private dar garantate de autorităţile publice; d) a,b; e) b,c. 32. Politica financiară a statului: a) are caracter ştiinţific; b) reprezintă politica economică a statului; 9

c) e un factor de promovare şi realizare a independenţei şi suveranităţii naţionale; d) a,c; e) a,b,c. 33. Principalele domenii de manifestare a politicii financiare a statului sunt: a) cheltuielile şi resursele financiare publice; b) creditul bancar; c) asigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă; d) a,c; e) a,b,c. 34. Datoria publică reprezintă: a) toate obligaţiile băneşti ale statului faţă de creditorii interni şi externi; b) toate obligaţiile băneşti ale statului aşa cum rezultă din angajamentele directe pe piaţa internă şi externă de capital; c) toate obligaţiile băneşti ale statului aşa cum rezultă din operaţiunile de garantare de către stat a unor credite contractate de alte entităţi; d) a,b,c; e) b,c. 35. Politica financiară a statului: a) are caracter realist; b) este parte integrantă a politicii monetare a statului; c) acţionează în sfera repartiţiei; d) a,b,c; e) a,c. 36. După termenul mediu şi lung pentru care se contractează datoria publică întâlnim: a) datorie flotantă; 10

b) datorie consolidată; c) datorie publică locală; d) datorie guvenamentală; e) a,b. 37. Operaţiunea de gestiune a datoriei publice realizată de Ministerul Finanţelor implică: a) gestionarea normală şi excepţională a datoriei publice; b) amortizarea datoriei publice; c) organizarea evidenţei la ratele şi dobânzile datorate, a tuturor cheltuielilor specifice; d) a,b,c; e) b,c. 38. Pentru acoperirea deficitului bugetar se folosesc cu prioritate: a) împrumuturile externe; b) împrumuturile de la bănci comerciale; c) disponibilităţi din contul Trezoreriei Statului; d) emisiunea monetară; e) împrumuturile interne. 39. Gradul de îndatorare este raportul dintre: a) datoria publică şi importuri; b) datoria publică şi exporturi; c) datoria publică şi produsul intern brut; d) serviciul datoriei publice şi produsul intern brut; e) datoria flotantă şi datoria consolidată. 40. Componentele mecanismului financiar nu includ: a) pârghiile financiare utilizate de stat pentru influenţarea activităţii economice; b) metodele administrative de conducere folosite în domeniul finanţelor publice; 11

c) cadrul instituţional; d) cadrul juridic; e) toate variantele a,b,c,d sunt componente ale mecanismului financiar. 41. Una din următoarele afirmaţii este falsă: a) universalitatea bugetului este principiul potrivit căruia veniturile şi cheltuielile publice trebuie să fie înscrise în bugetul naţional public în sume globale sau totale; b) unitatea bugetară presupune ca veniturile şi cheltuielile publice, exprimate în sume totale, să fie înscrise într-un singur document; c) principiul neafectării veniturilor bugetare se referă la faptul că veniturile prelevate la buget se personalizează, servind la acoperirea anumitor cheltuieli; d) principiul anualităţii bugetului reprezintă, din punct de vedere istoric, primul principiu aplicat în practica bugetară; e) principiul echilibrului bugetar se referă la faptul că bugetul public trebuie să fie echilibrat, adică veniturile publice să acopere integral cheltuielile publice. 42. În Legea 500/2002 privind finanţele publice nu este prevăzut următorul principiu bugetar: a) universalitatea bugetului; b) unitatea bugetului; c) anualitatea bugetului; d) specializarea bugetară; e) realitatea bugetului. 43. Impozitele indirecte: a) sunt încasate de la toate categoriile de consumatori, indiferent de situaţia lor personală; b) au caracter echitabil; c) limitează veniturile, averea şi puterea de cumpărare; 12

d) a,c; e) a,b,c. 44. Care din următoarele nu este principiu bugetar în teoria şi practica finanţelor publice: a) neafectarea veniturilor bugetare; b) echilibrul bugetar; c) bugetul ciclic; d) universalitatea bugetului; e) publicitatea bugetului. 45. Anul bugetar coincide cu anul calendaristic în: a) România; b) toate ţările; c) ţările slab dezvoltate; d) a,c; e) nici o variantă nu este corectă. 46. Data la care începe anul bugetar depinde de: a) caracterul şi gradul de dezvoltare a economiei; b) regimul de lucru al Parlamentului; c) tradiţia, cultura şi mentalităţile naţiunii; d) a,b,c; e) a,c. 47. În statele de tip unitar sistemul bugetar cuprinde: 1) bugetele plurianuale şi mixte; 2) bugetele statelor, provinciilor sau regiunilor membre; 3) bugele fondurilor speciale; 4) bugetul autorităţilor publice centrale şi bugetele locale; 5) bugetul asigurărilor sociale de stat. a(1,4,5)

b(1,3,4)

c(3,4,5)

d(2,4) 13

e(2,3,4,5)

48. Dispoziţiile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice nu se aplică în domeniul elaborării, aprobării, executării şi raportării: a) bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale, bugetului trezoreriei statului; b) bugetelor locale; c) bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale; d) bugetelor instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii; e) bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice. 49. Bugetul public naţional include: a) bugetul administraţiei centrale; b) bugetul administraţiilor locale; c) bugetul asigurărilor sociale de stat; d) a,b; e) a,b,c. 50. Bugetul general consolidat: 1) este un sistem unitar de bugete; 2) cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul trezoreriei statului, bugetele fondurilor speciale; 3) este un act juridic de previzionare a surselor şi destinaţiilor pe care le pot avea fondurile băneşti ale statului; 4) cuprinde bugetul fondurilor externe nerambursabile şi bugetele locale; 5) este instrument de politică fiscală a statului. a(1,2,3,4,5)

b(1,2,3) c(1,2,3,5) 14

d(1,3,5)

e(1,5)

51. Conform Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, creditul bugetar este: a) limita maximă a cheltuielilor ce pot fi angajate, în timpul exerciţiului bugetar, în limitele aprobate; b) suma aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot ordonanţa şi efectua plăţi în cursul anului bugetar; c) o modalitate de stingere a obligaţiei legale, prin virarea unei sume de bani, efectuată de un agent economic; d) suma plătită de o persoană fizică sau juridică pentru serviciile prestate acesteia de către o instituţie publică; e) nici unul din răspunsurile de mai sus. 52. După nivelul (eşalonul) la care se constituie fondurile de resurse financiare, distingem: a) fonduri aflate în proprietate publică şi privată; b) fonduri constituite la nivel macroeconomic şi microeconomic; c) fonduri de consum şi de rezervă; d) fonduri constituite la nivel central, mediu şi microeconomic; e) fonduri de înlocuire şi dezvoltare. 53. Importanţa bugetului de stat ca lege este dată de faptul că: a) reprezintă autorizarea pe care executivul o primeşte de la legislativ, în sensul colectării de venituri şi efectuării de cheltuieli; b) este un act juridic prin care se prevăd şi se aprobă, prin lege, veniturile şi cheltuielile anuale ale statului; c) relevă toate mişcările care implică prelevările şi administrarea fondurilor băneşti bugetare; d) a,b; e) a,b,c. 15

54. Importanţa bugetului de stat în domeniul fiscalităţii este dată de faptul că: a) prin buget se poate reflecta politica fiscală propriu-zisă; b) este instrument de politică fiscală; c) este un act anual; d) a,b; e) a,b,c. 55. Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice stabileşte: a) principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice; b) responsabilităţile instituţiilor publice implicate în procesul bugetar; c) principii şi reguli bugetare; d) a,b; e) a,b,c. 56. Veniturile bugetare trebuie înscrise în buget şi aprobate de Parlament pe surse de provenienţă, iar cheltuielile în funcţie de destinaţia lor şi de conţinut economic, conform principiului: a) publicităţii; b) specializării bugetare; c) unităţii monetare; d) unităţii bugetare; e) anualităţii. 57. Bugetul general consolidat are rol: a) alocativ; b) distributiv; c) reglator; d) b,c; e) a,b,c. 16

58. Din aplicarea principiului universalităţii bugetare rezidă următoarele avantaje: a) se cunoaşte cât mai exact volumul total al resurselor băneşti, precum şi destinaţia lor prin alocări, pe domenii de cheltuieli; b) sunt relevate corelaţiile dintre unele venituri şi unele cheltuieli, atunci când operează legături strânse prefigurate din chiar momentul planificării; c) permite controlul Parlamentului; d) a,b,c; e) a,c. 59. Care din următoarele afirmaţii referitoare la principiul unităţii bugetare este adevărată: a) odată încasate veniturile bugetare trebuie să se depersonalizeze; b) toate veniturile reţinute şi utilizate în sistem extrabugetar, sub diverse forme şi denumiri, se introduc în bugetul de stat, cu excepţia celor prevăzute de lege; c) veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor publice; d) b,c; e) nici o variantă nu este corectă. 60. De la principiul unităţii bugetare există abateri şi derogări de la aplicare sub forma: a) bugetelor anexe, extraordinare, autonome; b) conturilor speciale de trezorerie; c) taxelor parafiscale; d) a,b,c; e) a,b.

17

61. Taxele parafiscale: a) se percep cu titlu obligatoriu în favoarea unor instituţii publice; b) numărul lor diferă de la o legislaţie la alta; c) domeniul lor de operare poate implica şi sectorul agricol; d) a,b; e) a,b,c. 62. Principiul publicităţii bugetului presupune: a) dezbaterea publică a proiectelor de buget; b) dezbaterea publică a conturilor generale anuale de execuţie a bugetelor; c) publicarea bugetului în Monitorul Oficial al României; d) a,b,c; e) a,c. 63. Principiul anualităţii bugetului presupune: a) veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioadă de un an, care corespunde exerciţiului bugetar; b) toate operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul unui an bugetar în contul unui buget aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului respectiv; c) conceperea bugetelor ciclice; d) a,b; e) a,b,c. 64. Principiul neafectării veniturilor bugetare presupune: a) depersonalizarea veniturilor bugetare pentru a putea fi folosite la acoperirea tuturor cheltuielilor; b) toate operaţiunile bugetare se exprimă în monedă naţională; c) veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document; d) b,c; e) nici o variantă nu este corectă. 18

65. Evaluarea administrativă a materiei impozabile: a) este o variantă de realizare a metodei evaluării indirecte, bazată pe prezumţie; b) subiectul impozitului o poate accepta tacit sau o poate contesta dacă nu este de acord cu evaluarea făcută de organul fiscal; c) organele fiscale cu acordul subiectului impozabil atribuie o valoare obiectului impozabil; d) a,b; e) a,c. 66. Una din afirmaţiile privind procedura rectificării bugetare este falsă: a) presupune redimensionarea veniturilor funcţie de evoluţia unor indicatori statistici; b) Guvernul iniţiază şi solicită rectificarea corespunzătoare bugetului; c) este prevăzută de legislaţie; d) prevederile legilor bugetare anuale şi ale celor de rectificare acţionează numai pentru anul bugetar respectiv; e) b,c. 67. Deficitul bugetar: a) apare des în bugetul public modern; b) reprezintă autorizarea de cheltuieli superioare veniturilor provenite din impozite şi alte prelevări obligatorii; c) este acceptat şi utilizat ca instrument fundamental în politica generală a statului; d) a,b; e) a,b,c.

19

68. În domeniul finanţelor publice, Ministerul Finanţelor Publice are, în principal, următoarele atribuţii: 1) participă, în numele statului, la convenţiile de evitare a dublei impuneri şi combatere a evaziunii fiscale; 2) dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscalbugetare; 3) prezintă zilnic Guvernului informări asupra modului de realizare a balanţei de plăţi externe; 4) asigură monitorizarea execuţiei bugetare; 5) solicită rapoarte şi informaţii oricăror instituţii care gestionează fonduri publice. a(1,2,5)

b(2,5)

c(1,2,3)

d(1,2,4,5)

e(1,2,3,4,5)

69. Ministerul Finanţelor Publice, conform Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, are, în principal, următoarele atribuţii: 1) supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare; 2) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de dispozitiile legale; 3) propune soluţii de acoperire a deficitului sau de utilizare a excedentului din contul curent al balanţei de plăţi externe; 4) colaborează cu Banca Natională a României la elaborarea balanţei de plăţi externe; 5) emite norme metodologice privind elaborarea bugetelor şi forma de prezentare a acestora. a(2,4)

b(1,2,3)

c(2,3,4)

d(2,3,4,5)

e(1,2,3,4,5)

70. În domeniul finanţelor publice, Guvernul are, în principal, următoarele atribuţii: 1) aprobă clasificaţiile bugetare, precum şi modificările acestora; 2) asigură realizarea politicii fiscal-bugetare; 20

3) asigură elaborarea raportului privind situaţia macroeconomică pentru anul bugetar respectiv; 4) asigură elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale şi transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului; 5) blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite. a(2,4) b(1,2,3)

c(2,3,4)

d(2,3,4,5)

e(1,2,3,4,5)

71. În domeniul finanţelor publice, Parlamentul are, în principal, următoarele atribuţii: a) adoptă legile bugetare anuale şi legile de rectificare; b) adoptă legile contului general anual de execuţie; c) exercită controlul financiar preventiv delegat; d) a,b; e) a,b,c. 72. După care criteriu, impozitele se pot clasifica în impozite permanente şi impozite incidentale: a) după obiect; b) după frecvenţa cu care se aplică; c) după trăsăturile de fond şi de formă; d) după scopul urmărit la instituirea lor; e) după intensitatea efectelor. 73. După care criteriu, impozitele se pot clasifica în impozite directe şi impozite indirecte: a) după obiect; b) după frecvenţa cu care se aplică; c) după trasăturile de fond şi de formă; d) după scopul urmărit la instituirea lor; e) după intensitatea efectelor. 21

74. Impozitele se pot clasifica în impozite financiare şi impozite de ordine după următorul criteriu: a) după obiect; b) după frecvenţa cu care se aplică; c) după trasăturile de fond şi de formă; d) după scopul urmărit la instituirea lor; e) după intensitatea efectelor. 75. Pe baza criteriilor care stau la baza aşezării impozitelor directe, acestea se grupează în: a) impozite reale (obiective); b) impozite personale (subiective); c) impozite de ordine; d) a,b; e) b,c. 76. În categoria impozitelor reale se includ: 1) impozitul pe veniturile persoanelor juridice; 2) impozitul pe succesiune; 3) impozitul pe activităţi industriale; 4) impozitul pe activităţi comerciale şi profesii libere; 5) impozitul pe averea propriu-zisă. a(3,4) b(1,2,5)

c(1,3,5)

d(1,2,3)

e(1,3,4)

77. În categoria impozitelor personale se includ: a) impozitul pe veniturile persoanelor fizice; b) contribuţii pentru securitate socială plătite de angajaţi şi de angajatori; c) impozitul pe sporul de avere; d) a,c; e) a,b,c.

22

78. Una din următoarele afirmaţii este falsă: a) impozitele de ordine sunt introduse de către stat în scopul limitării unei activităţi anume sau în vederea realizării unor obiective nefiscale; b) impozitele financiare sunt instituite de către stat în scopul realizării unor venituri la dispoziţia statului; c) impozitele permanente se percep cu regularitate; d) impozitele incidentale se instituie în anumite conjuncturi; e) impozitele ordinare se percep numai în anumite situaţii. 79. Una din următoarele afirmaţii este falsă: a) în statele de tip unitar distingem impozite ale administraţiei centrale de stat şi impozite locale; b) în statele de tip federal distingem: impozite federale; impozite ale statelor, landurilor, cantoanelor, regiunilor sau provinciilor membre ale federaţiilor; impozite locale; c) forma predominantă în bani la încasarea impozitelor a înlocuit perceperea lor în natură ca odinioară; d) clasificarea impozitelor recomandată de FMI stabileşte şi ordoneză grupe mari de impozite; e) la impozitele indirecte regula este de identitate între subiectul şi suportatorul impozitului. 80. În funcţie de forma lor de manifestare, impozitele indirecte se grupează în: a) taxe de consumaţie; b) venituri care provin de la monopolurile fiscale, taxe vamale, taxe de timbru şi de inregistrare; c) impozite financiare şi impozite de ordine; d) impozite permanente şi impozite incidentale; e) a,b.

23

81. Elementele definitorii(tehnice) ale impozitelor sunt: a) subiectul impozabil, suportatorul, obiectul impunerii, faptul generator; b) subiectul impozabil, suportatorul, sursa impozitului, unitatea de impunere, totalitatea masurilor si metodelor succesive de impunere; c) suportatorul impozitului, obiectul impunerii, unitatea de impunere (unitatea de masură), asieta; d) subiectul impozabil, suportatorul impozitului, obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota impozitului, asieta fiscala şi termenul de plata; e) subiectul impozabil, suportatorul impozitului, obiectul impunerii, sursa impozitului, asieta fiscală şi termenul de plata. 82. Una din afirmaţiile privind elementele definitorii ale impozitelor este falsă: a) Subiectul impozitului este persoana fizică sau juridică obligată prin lege să plătească impozitul. b) Subiectul impozitului este contribuabilul. c) Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana fizică sau juridică care suportă efectiv impozitul. d) Plătitorul impozitului coincide cu destinatarul impozitului indiferent de tipul de impozit. e) Obiectul impunerii îl reprezintă materia supusă impunerii. 83. Una din afirmaţiile de mai jos referitoare la elementele definitorii ale impozitelor este falsă: a) Obiectul impunerii este pentru impozitele directe, venitul sau profitul. b) Asieta fiscală este totalitatea măsurilor pe care organele fiscale le iau în vederea aşezării impozitului pentru fiecare subiect în parte. c) Obiectul impunerii îl reprezintă materia supusă impunerii. 24

d) Asupra obiectului impunerii se aplică, de regulă, principiul unicităţii, potrivit căruia un obiect impozabil se impune o singură dată. e) În cazul impozitelor pe venit, obiectul nu coincide cu sursa. 84. Cotele procentuale de impunere pot fi: a) proporţionale; b) regresive; c) progresive; d) a,b,c; e) b,c. 85. Evaluarea materiei impozabile se poate realiza prin: a) metoda evaluării indirecte când e bazată pe prezumţie; b) metoda evaluării directe când e bazată pe probe; c) evaluare forfetară, administrativă, pe baza semnelor exterioare ale obiectului impozabil, pe baza declaraţiei unei terţe persoane sau a contribuabilului; d) a,b; e) a,b,c. 86. Evaluarea materiei impozabile prin metoda indirectă, bazată pe prezumţie, se poate realiza: a) pe baza pe baza declaraţiei contribuabilului; b) pe baza semnelor exterioare ale obiectului impozabil care este specifică impozitelor de tip real; c) prin evaluarea administrativă; d) a,b; e) b,c. 87. Una din afirmaţiile privind evaluarea materiei impozabile prin metoda directă este falsă: a) Evaluarea se poate face pe baza declaraţiei unei terţe persoane; 25

b) Evaluarea se poate face pe baza declaraţiei contribuabilului; c) Evaluarea se poate face pe baza declaraţiei plătitorului; d) Evaluarea este bazată pe probe constând în acte şi declaraţii doveditoare asupra mărimii şi realităţii respectivului obiect sau materiei impozabile; e) Evaluarea este bazată pe informaţii verbale asupra mărimii şi realităţii respectivului obiect sau materiei impozabile; 88. Nu se regăseşte printre metodele de evitare a dublei impuneri procedeul: a) imputării ordinare; b) imputării progresive; c) scutirii progresive; d) exonerării totale; e) creditării totale. 89. Impozitele indirecte: a) implică cheltuieli ridicate de percepere; b) necesită o perioadă scurtă de timp de la modificarea cotei şi până devin operaţionale; c) implică cheltuieli reduse de urmărire; d) a,b; e) b,c. 90. Una/unele din măsurile fiscale de mai jos nu conduc la încurajarea dezvoltării economice: 1) stabilirea unor taxe vamale ridicate la import; 2) reducerea cotei de TVA şi a accizelor; 3) emisiunea monetară fără acoperire; 4) stabilirea unor taxe vamale ridicate la export; 5) instituirea monopolurilor fiscale. a(1,2,3)

b(2,3,4,5)

c(3,4,5) 26

d(1,4) e(4,5)

91. Cota redusă a valorii TVA-ului se aplică pentru: a) plata abonamentului la telefon; b) livrarea de manuale şcolare; c) transportul internaţional de persoane; d) prestările de servicii în general; e) importul de bunuri în general. 92. Taxa pe valoarea adaugată este: a) taxă de timbru; b) taxă specială de consumaţie; c) un impozit în sumă fixă; d) un impozit pe cifra de afaceri netă; e) taxă vamală. 93. Accizele sunt: a) taxe vamale; b) taxe speciale de consumaţie; c) taxe de timbru; d) venituri din monopoluri fiscale; e) taxe generale. 94. Care din următoarele afirmaţii nu caracterizează impozitele directe: a) sunt nominative ; b) sunt regresive; c) au termene de plată precis stabilite; d) sunt mai echitabile decât impozitele indirecte; e) reprezintă forma cea mai veche de impunere. 95. Unul din următorii factori nu se ia în considerare la stabilirea impozitului pe venitul persoanei fizice: a) impunerea individuală; b) apartamentul deţinut de acesta; c) numărul persoanelor aflate în întreţinerea sa; 27

d) venitul realizat; e) deducerea fiscală. 96. Forme de impozitare a averii sunt: a) impozitul pe activul net; b) impozit pe veniturile din cedarea folosinţei bunurilor; c) impozitul pe succesiuni şi pe donaţii; d) a,c; e) a,b,c. 97. Resursele financiare publice nu cuprind: a) resursele asigurărilor sociale de stat; b) împrumuturile de stat; c) resursele populaţiei; d) resursele bugetelor locale; e) resursele de trezorerie. 98. Factorii de influenţă a resurselor financiare publice sunt: a) de natură financiară; b) sociali şi demografici; c) politici şi militari; d) a,b,c; e) b,c. 99. Creşterea resurselor financiare publice poate fi influenţată de: a) factori economici; b) factori monetari; c) factori demografici; d) a,b,c; e) a,b.

28

100. Resursele financiare publice extraordinare includ: a) împrumuturile de stat interne şi externe; b) emisiunea monetară fără acoperire în economie; c) transferuri, ajutoare şi donaţii primite din străinătate; d) a,c e) a,b,c. 101. Resursele ordinare sunt resursele: a) curente, considerate normale pentru constituirea bugetului; b) ce se încasează la buget cu o anumită regularitate; c) rezultate din valorificarea peste graniţă a bunurilor statului; d) a,b,c; e) a,b. 102. Resursele ordinare includ: a) contribuţii pentru asigurările sociale de stat; b) venituri fiscale şi nefiscale; c) emisiunea monetară; d) a,b; e) b,c. 103. Veniturile nefiscale: a) au o pondere mai redusă; b) sunt impozite şi taxe directe; c) sunt impozite şi taxe indirecte; d) a,b; e) a,c. 104. În funcţie de ritmicitatea încasării lor la buget, resursele financiare publice se grupează în: a) resurse ordinare şi resurse extraordinare; b) resurse interne şi resurse externe; c) resurse publice şi resurse private; d) resurse incidentale şi resurse extraordinare; 29

e) resurse ordinare şi resurse curente. 105. Veniturile fiscale ale bugetului de stat cuprind: a) impozitul pe venit, profit, câştiguri din capital de la persoane fizice şi juridice; b) impozitul pe venit şi pe salarii; c) taxa pe valoare adăugată şi accizele; d) b,c; e) a,b,c. 106. Veniturile curente ale bugetului de stat cuprind: a) venituri fiscale şi nefiscale; b) venituri din capital; c) încasări din rambursarea împrumuturilor acordate; d) a,b; e) a,b,c. 107. Una din următoarele modalităţi de formare a resurselor financiare publice este nocivă deoarece activează spirala inflaţionistă: a) prelevările obligatorii; b) impozite, taxe şi contribuţii; c) resursele de trezorerie; d) împrumuturile publice; e) emisiunea bănească fără acoperire. 108. Sursa principală, cu ponderea cea mai mare în formarea resurselor financiare publice o constituie: a) prelevările obligatorii din categoria impozitelor, taxelor şi contribuţiilor; b) resursele atrase prin împrumuturile publice; c) veniturile cu caracter fiscal; d) a,c; e) a,b,c. 30

109. Resursele financiare publice interne nu includ: a) impozite; b) împrumuturi publice interne; c) taxe; d) venituri nefiscale; e) nici unul din răspunsurile de mai sus. 110. Resursele financiare publice externe nu includ: a) împrumuturi de stat contractate la guvernele altor ţări; b) ajutoare, donaţii primite din străinătate şi transferuri nerambursabile; c) emisiunea monetară; d) a,c; e) a,b. 111. Maximele lui Adam Smith şi principiile lui Maurice Allais le regăsim în ştiinta finanţelor publice ca: 1) principii de echitate fiscală; 2) principii de politică financiară; 3) principii de politică economică; 4) principii statistice; 5) principii social-politice. a(1,2) b(1,2,3)

c(1,2,5)

d(1,2,3,5)

e(1,4,5)

112. Realizarea principiilor de echitate fiscală presupune îndeplinirea simultană a următoarelor condiţii: 1) stabilirea unui minim neimpozabil; 2) sarcina fiscală să fie stabilită în funcţie de puterea contributivă a fiecărui contribuabil; 3) la o anumită putere contributivă, sarcina fiscală a unei categorii sociale să fie stabilită în comparaţie cu sarcina fiscală a altei categorii sociale; 31

4) impunerea să fie generală; 5) impozitul nou introdus să aibă randament fiscal ridicat. a(1,2)

b(1,2,3)

c(1,2,5)

d(1,2,3,4)

e(1,4)

113. Stabilirea mărimii obiectului impozabil are în vedere: a) constatarea materiei impozabile; b) perceperea impozitului; c) evaluarea materiei impozabile; d) a,b,c; e) a,c. 114. Determinarea cuantumului impozitului presupune stabilirea: 1) persoanei care efectuează calculul (contribuabilul de drept sau organul fiscal); 2) cotei de impunere; 3) a reducerilor şi majorărilor acordate; 4) a procedeului de calcul; 5) a materiei impozabile. a(1,2) b(1,2,3)

c(2,3,4)

d(1,2,3,4)

e(4,5)

115. Metoda încasării impozitelor printr-un aparat fiscal propriu presupune folosirea următoarelor modalităţi: a) direct de către organele fiscale de la plătitori; b) prin stopajul la sursă; c) prin aplicarea de timbre fiscale; d) a,b,c; e) a,b. 116. Accizele: a) sunt toate armonizate cu cele din U.E.; 32

b) se percep asupra unor produse ce nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele; c) unii economişti consideră că sunt impozite indirecte pe lux şi vicii; d) b,c; e) a,b,c 117. Accizele: a) sunt impozite indirecte; b) se calculează doar în formă ad-valorem; c) în sfera lor de aplicare intră: tutunul, benzina, parfumurile, verighetele din aur; d) a,b; e) a,c. 118. Conform Codului Fiscal, în România, sunt instituite ca principii de impunere: a) randamentul impozitelor; b) neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori şi capitaluri; c) certitudinea şi eficienţa impunerii; d) sancţiunile aplicabile şi căile de contestaţie; e) b,c. 119. Sistemul financiar: a) are printre componente: bugetul de stat şi bugetele locale; asigurările sociale de stat; creditul public şi bancar; asigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă; finanţele unităţilor economice; b) este format din sistemul financiar public şi privat; c) este parte componentă a mecanismului financiar; d) a,b,c; e) b,c. 33

120. Dubla impunere economică reprezintă: a) impunerea aceleaşi materii impozabile de două ori, în ţări diferite; b) supunerea aceluiaşi venit sau averi la mai multe impozite, în cadrul unei ţări; c) dublă impunere juridică; d) impunerea veniturilor; e) impunerea averii. 121. Impozitele personale se aplică asupra: a) activităţilor industriale şi comerciale; b) venitului persoanelor juridice; c) averii; d) a,b; e) b,c. 122. Nu se supun impozitului pe venit următoarele categorii de venituri: 1) venituri din salarii; 2) venituri din dividende şi dobânzi; 3) venituri din activităţi independente; 4) sumele primite cu titlu de moştenire; 5) bursele primite de studenţi. a(1,2,3,4,5)

b(1,2,3)

c(1)

123. TVA : a) este un impozit neutru unic; b) are un caracter universal; c) este taxă specială de consumaţie; d) a,b; e) b,c.

34

d(4,5)

e(1,2,4)

124.Monopolurile fiscale: a) afectează veniturile reale ale consumatorilor; b) pot fi depline sau parţiale; c) sunt impozite directe; d) a,b; e) a,b,c. 125. Taxele vamale: a) sunt taxe vamale de export, import şi de tranzit; b) se exprimă în forme ad-valorem, specifice sau compuse; c) sunt taxe de timbru şi de înregistare; d) sunt impozite cumulative; e) a,b. Bibliografie 1. Boloş I.M., Bugetul și contabilitatea comunităților locale între starea actuală și posibilitățile de modernizare, Editura Economică, Bucureşti, 2006; 2. Brezeanu P. și colaboratorii, Macrofinanţe, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2007; 3. Condor I., Drept fiscal și financiar, Editura Tribuna Economică, Bucuresti, 1999; 4. Moraru D. și colaboratorii, Finanțe publice, Sinteze, aplicații, teste grilă, Editura Economică, București, 2007; 5. Moşteanu T., Gyorgy A., Buget și trezorerie publică, Studii de caz comentate, Editura Universitară, București, 2005 6. Moşteanu T. și colaboratorii, Finanțe publice, Note de curs și aplicații pentru seminar, Editura Universitară, București, 2008; 7. Susanu M., Finanțe publice: Concepte, principii, politici, Ediția a IV-a, Editura Europlus, Galați, 2008; 8. Şaguna D.D., Tratat de drept financiar și fiscal, Editura All Beck, București, 2001; 9. Văcărel I. (coordonator), Finanțe publice, Ediția a VI-a, Editura Didactică și Pedagogică, R. A., București, 2007;

35

*** Codul fiscal cu modificările şi actualizările curente *** Codul de procedură fiscală cu modificările şi actualizările curente *** Legea 500/2002 privind finanțele publice cu modificările şi actualizările curente

Soluții teste grilă Finanțe publice Nr. Sol. Nr. Sol. Nr. Sol. 1 26 51 2 27 52 3 28 53 4 29 54 5 30 55 6 31 56 7 32 57 8 33 58 9 34 59 10 35 60 11 36 61 12 37 62 13 38 63 14 39 64 15 40 65 16 41 66 17 42 67 18 43 68 19 44 69 20 45 70 21 46 71 22 47 72 23 48 73 24 49 74 25 50 75 36

Nr. Sol. 76 77 78 79 80 81 82 83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 100

Nr. Sol. 101 102 103 104 105 106 107 108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118 119 120 121 122 123 124 125

37