Finante Internationale [PDF]

Zitiervorschau

Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Ştiinţe Economice Departamentul „Finanţe şi Bănci”

Prezentat la data de 26.05.2017

Lucru individual la disciplina „Finanțele internaționale” Cu tema: Analiza evoluției ratei de schimb a Dolarului American in perioada 1991-2016

Elaborat: Sandu Ion. Gr. Fb-1503 Coordonator: Patras M. dr. conf. Univ.

1 martie, 2017

Cuprins:

Introducere Capitol 1 Analiza dezvoltarii economice si situatiei financiare,valutare si comerciale a SUA Capitol 2 Analiza evolutiei ratei de schimb in perioada 1991-2016 Concluzii Surse de date

Introducere Actualitatea temei: Tema analizata in cadrul acestei lucrari are o insemnatate majora in intelegerea finantelor internationale deoarece sunt analizati cei mai importanti indicatori economici ai SUA comparind cresterea economica a acestei tari din ultimii ani cu cresterea economiei tarii noastre vom putea sa intelegem mai clar cum influenteaza asupra altor tari. Analizind cursul valutar al tarii vom identifica variatia acestuia beneficiile sale precum si consecintele pe care le-a adus dupa sine in unele perioade.Este important sa cunoastem sferele economiei altor tari pentru a putea identifica si rezolva pe viitor problemele tarii noastre din acest domeniu. Scopul: Lucrarea are ca scop Analiza dezvoltarii conomice a SUA in perioada 1991-2016,precum si generelizarea unor evenimente din cadrul sferei economico-financiara a tarii prin identificarea celor mai impotanti indicatori si studierea acestora.Identificarea cursului valutar pentru fiecare luna a acestor ani va ajuta la formarea unei imagin clare referitor la influenta acestuia asupra economiei si invers. Obiective: Sa identificam cele mai importante evenimente care au stat la baza economiei SUA din 1991 pina in 2016. Sa analizam cei mai importanti indicatori economici pentru acesti ani; Sa observam cresterea sau scaderea unor valori ale indicatorilor si sa identificam cauza; Sa comparam indicatorii SUA cu indicatorii altor tari pentru a observa diferenta; Sa analizam cusul valutar al tari dintr-o anumita perioada si sa-l comparam fata de alte perioade. Economia Statelor Unite ale Americii este cea mai mare din lume. Produsul intern brut al Statelor Unite ale Americii a fost estimat la $19.15 trilioane in 2016 , aproximativ un sfert din produsul intern brut mondial . Produsul intern brut ajustat la paritatea puterii de cumpărare este de asemenea mai mare decât al oricărei alte tari din lume. Dolarul este cea mai folosită monedă în tranzacțiile internaționale și este cea mai importantă moneda de rezervă. Câteva țări folosesc dolarul american ca monedă oficială iar altele ca moneda de facto. SUA are o economie mixtă și a menținut o creștere economică stabilă, o rată de șomaj moderată și nivele ridicate de cercetare. Cei mai mari parteneri de comerț ai SUA sunt Canada, China, Mexic, Japonia si Germania.    

PIB: 19 trilioane dolari Capitala: Washington D.C. Populație: 316,5 milioane locuitori Moneda: USD (dolar american) SUA reușește să își mențină poziția de cea mai mare economie a lumii încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea (excluzând imperiile coloniale). Cu o economie extrem de diversificată, SUA are drept mari avantaje resurse naturale bogate, o infrastructură dezvoltată și o rată ridicată a productivității.

Capitol 1: Analiza dezvoltarii economice si situatiei financiare,valutare si comerciale a SUA

Istoria S.U.A. este strâns legată de economie. Din multitudinea de cauze ce au determinat separarea politică a coloniilor nord-americane de Marea Britanie, se remarcă în special cauzele economice. Interdicția dezvoltării industriei, impunerea impozitelor suplimentare Stamp Act și Sugar Act, și mai ales impunerea obligativității de a cumpăra produse britanice la prețuri stabilite de metropolă – toate acestea au determinat „partida de ceai de la Boston” din 1773, unul dintre evenimentele ce au condus la declanșarea războiul de independență a SUA. Țară a tuturor posibilităților SUA a fost în permanență ținta emigranților proveniti de pe toate continentele. „The American Dream” – (o viață mai bună ce este rezultatul efortului personal) a fost posibil datorită sistemului economic ce perioadelor de expansiune economică a SUA . Emigranții s-au îndreptat cu precădere spre vest punând bazele agriculturii americane. SUA beneficiază de condiții naturale pentru agricultură de înalt randament. În secolul XIX, SUA sa afirmat ca mare putere agricolă. Tutunul, bumbacul, cerealele, produsele de origine animală au constituit principalele resurse de export. America a abandonat foarte repede agricultura de subzistență. Încă din secolul XIX, agricultura americană a devenit puternic specializată pe renumitele centuri – centura laptelui în nord.est, centura porumbului asociată cu cea a creșterii porcinelor în zona Marilor Lacuri, centura bumbacului precum și creșterea cornutelor mari în Sud. În nord-vest, creșterea animalelor este asociată cu cea a exploatării forestiere. La vest de Missouri începe centura grâului. Având ca punct de plecare agricultura, SUA a devenit prima putere economică axată pe comerț și export. Industria americană a urmat aceeași cale, fiind perfect adaptată cerințelor pieței.

La cumpăna dintre secolele XIX - XX, doi mari președinți au elaborat doctrinele economicopolitice ce urmau să definească relațiile SUA cu restul lumii. Președintele William Howard Taft a lansat „Diplomația Dolarului” potrivit căreia interesele americane sunt economice și se manifestă la nivel mondial. Președintele Roosvelt a impus „Diplomația Big Stick” potrivit căreia SUA își promovează cu forța sau își apără interesele economice oriunde în lume. Începutul secolului XX marchează afirmarea SUA ca prima mare putere economică a lumii. Dacă în perioada interbelică SUA continuă politca sa tradițional-izolaționistă, al doilea război mondial și mai ales apariția „cortinei de fier” a impus SUA ca putere politico-militară-lider al lumii libere. Pe plan economic SUA își asuma responsabilitatea reconstucției Occidentului capitalist și democrat. Planul Marshall inițiat în 1948 stă la baza reconstrucției europene și la reapariția Europei ca putere economică globală. De altfel, Statele Unite erau singurele în măsură să susțină un astfel de efort economic, după război. SUA poseda rezerve de aur de 20 miliarde de dolari, aproape două treimi din totalul mondial.

Puterea economică a SUA este dublată de capacitatea militară a acesteia. SUA iși arogă controlul politico-militar asupra unor zone din întreaga lume. Orientul Mijlociu, Sud-estul Asiei, America Latină sunt declarate zone de interes strategic pentru Statele Unite. Prăbușirea URSS și a comunismului european au dus la constituirea unei lumi asimetrice în care SUA a rămas deocamdată singura putere globală. Rolul său de jandarm mondial susținut de economia americană începe să fie contestat nu numai de mișcările teroriste dar și de state ce doresc să devină forțe economice globale. Sistemul economic american poate fi definit prin caracterul său descentralizat , caracter capitalist, bazat pe proprietatea privată și liberă inițiativă. Intervenția autorităților federale în economie se manifestă prin strategii de politică bugetară și monetară. În același timp, bugetul federal are o componentă ce vizează investiții în cercetare . Legislația economică americană permite implicarea guvernului în controlul practicilor de afaceri, guvernul american având și rolul de supervizor al creșterii economice. Un rol special în economia americană îl joacă companiile transnaționale. Coca Cola, Colgate, Microsoft, Ford, IBM, General Electric, Intel, Exxon, Wal-Mart, Mc Donald”s, reprezintă imaginea SUA în întreaga lume. În topul primelor zece corporații transnaționale din lume, primele cinci sunt din SUA. Activitatea lor se concentrează asupra ramurilor cu reale perspective de dezvoltare și de obținere a profitului. De altfel, companiile transnaționale sunt vârful de lance al ofensivei americane în contextul globalizării economice. În anii 80, societățile transnaționale dețineau o treime din producția industrială, peste jumătate din comerțul exterior. Valoarea mărfurilor și a serviciilor asigurate de transnaționalele de proveniență americană se ridica în această perioadă la 350 miliarde dolari. Exprimat în procente, firmele americane reprezentau în 1999, 71,8% din valoarea primelor 50 de societăți transnaționale din lume . Prin investițiile directe în străinătate, marile companii americane obțin profituri uriașe dar mai ales capătă posibilitatea de a controla sursele de materii prime. Companiile americane sunt prezente pe piețele de înalt nivel în ceea ce privește consumul dar în regiunile producătoare de materii prime. Totodată companiile americane transferă în exterior modelul american de planificare și de management a activității economice, și în egală măsură și noile tehnologii de mare randament și productivitate . Globalizarea economiei duce la dezvoltarea companiilor transnaționale.americane. Ele sunt astăzi o puternică forță în economia mondială și un adevărat liant al economiei americane care se regăsește și dincolo de frontierele naționale Secretul succesului american este legate de sumele uriașe investite în cercetare și dezvoltare, atât de către companiile private dar și de către autoritățile federale. Un alt factor al succesului îl reprezintă gradul de pregătire și numărul personalului de cercetare. Revoluția tehnico-științifică a pornit din Statele Unite. Cei mai mulți deținători ai premiului Nobel în știință sunt americani. Nivelul înalt al tehnologiei utilizate în industria americană determină repartizarea forței de muncă în domeniul serviciilor într-un procent uriaș (73,2% ) prin comparație cu 24,1% în industrie și 2,7%în agricultură. Nivelul înalt al productivității întâlnit în economia americană permite Statelor Unite să atragă uriașe fluxuri de capital dar și să exporte resurse financiare americane peste tot în lume dar mai ales în Europa. Jean-Jacques Servan Schreiber aprecia că în anii 80 „a treia putere industrială mondială după Statele Unite și URRS ar putea fi foarte bine nu Europa ci industria americană în Europa”. Această remarcă este valabilă mai ales astăzi, prăbușirea comunismului în Europa în 1989 permițând firmelor americane să se extindă pe o piață uriașă. Economia americană se află acum în plină expansiune. Creșterea economică este susținută de tehnologia performantă, inflație scăzută, capacitatea de a crea locuri de muncă și un nivel scăzut

al șomajului. SUA promovează o o nou concept economic legat de productivitatea globală a factorilor de producție, concept ce pune accent pe eficacitatea cu care economia americană îmbină munca angajaților cu investițiile în cercetare și noile tehnologii. Chiar dacă SUA rămân în centrul sistemului internațional ca mare putere economică și militară, globalizarea economică permite multor altor puteri să se afirme și să concureze SUA, rolul acesteia de singură superputere fiind pus la îndoială încă de pe acum.

Agricultură Din punct de vedere economic, Statele Unite ale Americii au cea mai dezvoltată agricultură din lume. În ianuarie 2008, agenția americană de reglementare a produselor alimentare (FDA) și-a dat aprobarea pentru comercializarea produselor obținute din bovine, ovine și porcine clonate, considerând că ele nu prezintă riscuri pentru consum. Statele Unite au cea mai mare suprafață cultivată cu porumb, de 31 milioane hectare în anul 2009, iar producția medie este de 9,6 tone/hectar. Producția de porumb a fost de 367 milioane de tone în anul 2008

Construcții Sectorul construcțiilor a fost grav afectat în contextul crizei declanșate în august 2007 de pe segmentul creditelor ipotecare cu grad mare de risc, industria s-a confruntat cu sechestre numeroase și cu o majorare a stocurilor de case nevândute, iar băncile au devenit prudente și au început să exercite presiuni asupra constructorilor să își diminueze stocurile. Construcțiile de case noi au o rată anuală de aproximativ 1 milion unități.

Industria auto În anul 2010, vânzările de autovehicule au crescut cu 11% față de 2009, la 11,6 milioane de unități. Cele mai mari vânzări le-au avut Ford cu 1.935.000 de autovehicule, Toyota cu 1.760.000 și Chrysler cu 1.085.000 de unități.

Comerțul exterior În anul 2009, exporturile SUA au totalizat suma de 1.570 de miliarde de dolari. Principalii parteneri comerciali ai SUA, după valoarea totală a schimburilor comerciale sunt: Canada (524 miliarde dolari), China (457), Mexic (392,7), Japonia (181), Germania (131), Marea Britanie (98), Coreea de Sud (87), Franța (65), Taiwan (61) și Brazilia (59). Volumul schimburilor comerciale bilaterale chino-americane realizate în ultimii 30 de ani a crescut de 130 de ori, de la 2,5 miliarde de dolari americani cât era în 1979, la 330 de miliarde de dolari americani în 2008. În prezent China și Statele Unite reprezintă una pentru cealaltă cel de-al doilea mare partener comercial.

Indicatori statistici Deficit de cont curent: 739 miliarde USD la sfârșitul anului 2007.

Șomajul în noiembrie 2009: 10%

Cele 5 motive pentru care America este în continuare cea mai puternică economie din lume: Joshua Schroeder este de părere că SUA încă reprezintă un reper global în ceea ce priveşte generarea de avere, reducerea sărăciei şi standardele crescute de viaţă, într-un articol de pe Minyanville, site ce reuneşte traderi, manageri şi cele mai strălucite minţi din domeniul afacerilor şi finanţelor. Joshua, unul dintre "profesorii" ce colaborează cu platforma online Minyanville, investitor cu experienţă şi redactor la seeitmarket.com, răspunde afirmaţiei lui Joseph Stiglitz dintr-un articol din Financial Times că America nu mai este ţara oportunităţilor, aducând în atenţie cinci realităţi din economia SUA. SUA are cei mai productivă economie din lume. În timp ce locuitorii Americii reprezintă numai 4,5% din populaţia planetei, ei sunt responsabili de mai mult de 20% din PIB-ul global. În comparaţie cu China, economia SUA este de două ori mai mare, având un PIB pe cap de locuitor de 48.387 dolari faţă de 5.414 dolari în China, conform raportului US Trust Capital Market Outlook pe iunie 2012. Acelaşi raport arată că SUA sunt cel mai mare exportator din lume, în ciuda balanţei comerciale negative. Exporturile SUA au totalizat 2.103 miliarde de dolari, China 2.086 miliarde de dolari şi Germania 1.726 miliarde de dolari. America are cele mai puternice şi valoroase companii din lume. În top 100 a celor mai puternice branduri din lume, peste jumătate sunt americane iar în top 10, numai o singură companie nu este americană. SUA sunt campionii de necontestat când vine vorba de cultura antreprenorială şi investiţiile în tehnologie. De pe această poziţie, America are capacitatea de a atrage talente din toată lumea, încurajând inovaţia, dezvoltarea şi tehnologia de vârf. America este preferinţa numărul 1 în lume pentru proiectele de tip greenfield (înfiinţarea de noi firme de la zero prin investiţii străine - n.red.). Joshua Schroeder este de acord cu Stiglitz în privinţa existenţei decalajului dintre cei săraci şi cei bogaţi care a atins cote istorice, lucru nesustenabil şi dăunător societăţii per ansamblu, însă îşi exprimă încrederea în economia SUA pe viitor, considerând că America îşi merită încă titlul de "ţara tuturor posibilităţilor. Puterea economică dublată de capacitatea militară au transformat Statele Unite ale Americii în supra-putere globală cu interese economico-comerciale şi politico-militare în diferite colţuri ale lumii moderne. Orientul Mijlociu, Sud-estul Asiei, America Latină sunt declarate zone de interes strategic pentru Statele Unite. Chiar dacă SUA rămân în centrul sistemului internaţional ca mare putere economică şi militară, globalizarea economică permite multor altor puteri să se afirme şi să concureze cu SUA, rolul acesteia de singură superputere fiind pus la îndoială de mai multe puteri în ascensiune economică, printre care, în primul rînd, se află Uniunea Europeană, care la capitolul populaţie şi produs intern brut depăşeşte SUA.

În linii mari, sistemul economic american poate fi definit prin caracterul său descentralizat, capitalist, bazat pe proprietatea privată şi liberă iniţiativă. Intervenţia autorităţilor federale în economie se manifestă prin strategii de politică bugetară şi monetară. În acelaşi timp, bugetul federal are o componentă ce vizează investiţii în cercetare. Legislaţia economică americană permite implicarea guvernului în controlul practicilor de afaceri, guvernul american avînd şi rolul de supervizor al creşterii economice. Rezultatele dezvoltării industriale a Statelor Unite sunt recunoscute în lumea întreagă, industria fiind una modernă şi tehnologizată concentrându-se pe sectoarele de producere a petrolului, oţelului, maşinilor, telecomunicaţiilor, produselor chimice şi electronice, bunurilor de larg consum. SUA deţine importante rezerve de materie prima care permit dezvoltarea şi valorificarea industriei extractive şi de prelucrare. În ceea ce priveşte agricultura, SUA continuă să fie lider mondial în creşterea orezului, porumbului, grîului, boabelor de soia. Un rol special în economia americană îl joacă companiile transnaţionale. Coca Cola, Colgate, Microsoft, Ford, IBM, General Electric, Intel, Exxon, Wal-Mart, Mc Donald’s, reprezintă imaginea SUA în întreaga lume. În topul primelor zece corporaţii transnaţionale la nivel global, primele cinci sunt din SUA. Companiile transnaţionale influenţează într-o mare măsură deciziile la nivel macroeconomic. De altfel, companiile transnaţionale sunt vîrful de lance al ofensivei americane în contextul globalizării economice. Totodată aceasta din urmă transferă în exterior modelul american de planificare şi de management a activităţii economice, şi în egală măsură şi noile tehnologii de mare randament şi productivitate. Pe parcursul ultimilor ani, nivelul înalt al productivităţii întîlnit în economia americană le-a permis Statelor Unite să atragă uriaşe fluxuri de capital dar şi să exporte resurse financiare americane peste tot în lume dar mai ales în Europa. Economia americană a cunoscut ritmuri stabile de creştere economică susţinută de tehnologia performantă, inflaţie scăzută, capacitatea de a crea locuri de muncă şi un nivel scăzut al şomajului. SUA promovează un nou concept economic legat de productivitatea globală a factorilor de producţie, concept ce pune accent pe eficacitatea cu care economia americană îmbină munca angajaţilor cu investiţiile în cercetare şi noile tehnologii. Secretul succesului economic american este legat şi de sumele uriaşe investite în cercetare şi dezvoltare, atât de către companiile private dar şi de către autorităţile federale. Un alt factor al succesului îl reprezintă gradul de pregătire şi numărul personalului de cercetare. Creşterea economică a impulsionat, în mod paradoxal, declinul dolarului din ultimii trei ani. Capacitatea înaltă de consum a cetăţenilor americani a transformat Statele Unite într-o ţară importatoare, ducînd la creşterea deficitelor comerciale şi de cont curent pînă la niveluri record, iar îngrijorările privind acest tip de dezechilibre au început să afecteze dolarul din anul 2001 încoace. Potrivit datelor statistice publicate de Departamentul Comerţului al SUA, pe parcursul anului 2006, economia SUA a dat dovadă de o performanţă satisfăcătoare, în pofida pierderilor înregistrate pe piaţa imobiliara. Produsul naţional brut în 2006 a înregistrat valoarea de 12.98 trilioane de dolari, produsul intern brut a crescut cu 3,4%, iar cel pe cap de locuitor a fost de 43,500 dolari. De asemenea, rata şomajului a fost de 4,5%, rata inflaţiei de 2,5%, şi rata creşterii producţiei industriale de 4,2%. Recentul raport al Fondului Monetar Internaţional „World Economic Outlook” atestă faptul că creşterea economică a SUA va continua în ritm moderat şi în anul 2008. Fiind parte a grupului celor mai industrializate ţări de pe glob (G8), SUA continuă să joace rolul de locomotivă financiară a economiei mondiale. SUA sunt membre ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului, Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare, Organizaţiei Cooperării

Economice Asia-Pacific, Organizaţiei Statetelor Americane, Băncii Mondiale, Fondului Monetar Internaţional, precum şi parte a Acordului General pentru Tarife şi Comerţ, fiind activ implicate in activitatea a zeci de organizaţii internaţionale şi regionale. Promovînd o politică de liberalizare a comerţului, SUA a iniţiat şi a semnat o serie de acorduri de comerţ liber şi acorduri regionale care au deschis piaţa americană pentru exportatorii străini, precum şi au oferit posibilitatea agenţilor economici americani de a pătrunde pe alte pieţi ale lumii. Actualmente, SUA au acorduri de comerţ liber cu Israel, NAFTA (Canada, Mexic şi Japonia), Singapore, Australia, Moroco, Chile, Iordan, Bahrain, CAFTA-DR (Costa Rica, El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua şi Republica Dominicană). Piaţa americană constituie una dintre cele mai mari şi competitive din întreaga lume, dînd dovada de o potenţial ieşit din comun de absorbţie a mărfurilor străine, datorită capacităţii înalte de consum a populaţiei care la moment constituie peste 303 mln de oameni. Cei mai importanţi parteneri comerciali ai SUA sunt Canada, China, Mexic, Japonia şi Uniunea Europeană. Exporturile din SUA în anul 2006 au crescut cu 9.8%, atingînd suma totală de 1.3 trilioane de dolari, iar importurile au sporit cu 3,2 %, atingînd suma de 2 trilioane dolari. Datorită creşterii volumului exportului s-a micşorat deficitului comercial al SUA, astfel contribuind la creşterea economica a ţării.

Capacitate de absorbţie a mărfurilor produse în străinătate, precum şi dinamismul pieţii locale, poate crea impresia caracterului uniform şi omogen al acesteia. În realitate, piaţa americană este compusă din sute pe pieţe mai mici care pot fi categorizate fie ţinînd cont de aspectul geografic, fie de cel demografic, sau al preferinţelor care se manifestă în structura importurilor. Din punct de vedere geografic şi economico-industrial, SUA se divizează în şase regiuni: Regiunea Nord-Est (statele Connecticut, Massachusetts, Maine, New Hampshire, Rhode Island and Vermont). Regiunea este cunoscută datorita reţelei dense a instituţiilor sistemului universitaracademic, cel cultural şi medical bine dezvoltat. Regiunea Centrală de Est (statele Delaware, Maryland, New Jersey, New York, Pennsylvania şi Districtul Columbia). Zona reprezintă preponderent o concentrare a companiilor financiare, comunicaţii şi software, industrii farmaceutice. Regiunea de Sud (statele Alabama, Arkansas, Florida, Georgia, Kentucky, Louisiana, Mississippi, Carolina de Nord, Carolina de Sud, Tennessee, Virginia, Virginia de Vest, o parte a statelor Missouri, Oklahoma and Texas). Regiunea este centrul agro-industrial al Statelor Unite. Regiunea Centrală de Vest (statele Illinois, Indiana, Iowa, Kansas, Michigan, Minnesota and parts of Missouri, Nebraska, Dakota de Nord, Ohio, Dakota de Sud and Wisconsin). Zona este vestită prin produsele de brutărie şi patiserie, precum şi prin nivelul avansat al dezvoltării agriculturii (porumb, grîu şi ovîz).

Regiunea de Vest(statele Alaska, California, Colorado, Hawaii, Idaho, Montana, Nevada, Oregon, Utah, Washington şi Wyoming). Regiunea este cunoscută pentru locurile pitoreşti datorită cărora este mai mult o zonă turistică. Regiunea de Sud-Vest (statele Arizona, Nevada, New Mexico, Texas de Vest şi o parte din Oklahoma) Zonă cu climă foarte uscată şi aridă, cu un potenţial industrial şi agricol redus. Oportunităţi pentru iniţierea afacerilor în Statele Unite ale Americii există în diverse sectoare ale economiei SUA. Potrivit cercetărilor companiei Euromonitor, cel mai dinamic sector în SUA este industria de echipamente şi utilaje agricole. De asemenea, industria constructoare de automobile, în special cele trei companii gigantice General Motors, Ford Motor şi Chrysler, şi producătorii de părţi componente şi piese de schimb. Un alt sector pentru iniţierea afacerilor este industria alimentară, industria produselor cosmetice, industria cinematografică, industria tehnologiilor informaţionale, industria textilă şi de artizanat, industria vinicolă. Totodată, competitivitatea şi complexitatea pieţii americane va determina companiile exportatoare în această ţară să ia în calcul procedurile de import reglementate de către stat la nivel federal şi la cel local. În vederea abordării unei strategii de pătrundere pe piaţa respectivă cu costuri minime şi în mod durabil, exportatorul în SUA va ţine cont de îmbinarea aspectului geografic, demografic, de specificul psihologic în promovarea strategiei de promovare a mărfurilor moldoveneşti. În dependenţă de domeniul de activitate, de produs sau servicii prestate, exportatorul moldovean va efectua o analiză a riscurilor, oportunităţilor şi beneficiilor scontate pe segmentul de piaţă care prezinta interes.

Iniţierea afacerilor în SUA: În vederea iniţierii afacerilor în Statele Unite ale Americii, legislaţia federală prevede ca compania străină să obţină autorizaţia de desfăşurare a afacerilor de la Secretarul de Stat al statutului în care compania planifică să activeze. Activitatea de antreprenoriat poate fi practicată sub următoarele forme organizatorico-juridice. Corporaţia Corporaţia americană este o entitate juridică, care este creată în baza legilor unui stat al SUA în care urmează să activeze şi reprezintă o formă de organizare comercială. Corporaţia are dreptul legal de a încheia contracte şi de a deţine bunuri în proprietate. Corporaţia este distinctă faţă de acţionarii săi, care o conduc, operează şi administrează. Dispune de dreptul de a emite acţiuni. Acţionarii au dreptul de a beneficia de dividende sau împărţi bunurile corporaţiei după lichidarea acesteia. Motivul principal care determină mai multe întreprinderi să activeze în format de corporaţie constă in posibilitatea de a reduce riscurile financiare ce derivă din activitatea de antreprenoriat. Răspunderea financiară se limitează la suma care a fost investită în afacere. La finele anului corporaţia trebuie sa prezinte rapoarte anuale şi să plătească taxele necesare. O corporaţie care a primit autorizaţia de activitate într-un stat, dar îşi desfăşoară activitatea în alt strat, trebuie să fie înregistrată în fiecare din aceste state. Corporaţia este cea mai răspândită formă de organizare şi promovare a activităţii în domeniul afacerilor în SUA utilizată de investitorii străini şi are trei caracteristici principale: (1) răspundere limitată - proprietarii pot pierde doar suma investită; (2) uşurinţa transferului proprietăţii prin vînzarea acţiunilor; (3) continuitatea existenţei. Fiecare stat are legile sale privind crearea şi activitatea corporaţiilor. Compania cu răspundere limitată Compania cu răspundere limitată (LLC) este un mod de organizare a afacerii care combină caracteristici ale corporaţiei şi parteneriatului. Apărută relativ recent în SUA, această formă de lansare şi desfăşurare a afacerilor presupune angajarea de către proprietari a managerilor companiei, fără a delega acestora din urma a responsabilităţii pentru datoriile şi obligaţiile aferent

afaceri. Una din caracteristicile LLC, destul de favorabile anume pentru străinii care nu au domiciliu permanent în SUA, constă în eliberarea de plata taxei federale pentru companiile lor. Unele state au stabilit cerinţe ca LCC să aibă în componenţă doi sau mai mulţi membri, în timp ce legislaţia altor state precum California, Delaware şi New York prevede că o singură persoană va fi îndeajuns. Parteneriat Parteneriatul este creat în baza unui contract, denumit „acord de parteneriat”, între două sau mai multe persoane. Partenerul poate fi atît persoane fizică, cît şi juridică, cetăţean al SUA sau cetăţean străin. Parteneriatul este creat în baza legislaţiei unuia din statele SUA. Exista trei tipuri de parteneriat prevăzute de lege, care permit crearea unei entităţi juridice: societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, societate cu răspundere limitată. Întreprinderi cu capital mixt Principalele forme ale întreprinderilor cu capital mixt în SUA sunt consorţiile şi întreprinderile mixte (aşa numitele „joint ventures”), fondate de compania străină în parteneriat cu firma din ţara gazdă sau chiar cu structura abilitată a administraţiei locale. Întreprinderile cu capital mixt reprezintă o modalitate de reducere a riscului care se distribuie între mai mulţi parteneri. Joint-venture formata de o companie străină şi una autohtonă ar putea facilita intrarea pe piaţă a companiei străine, diminua riscurile, oferind şi posibilităţi de obţinere a unui profit mai mare. Joint-venture-ul cu întreprinderi de stat din ţara gazdă, oferă companiei străine un tratament nediscriminatoriu, garanţii şi protecţie împotriva riscului politic. Întreprindere individuală Întreprinderea individuală este întreprinderea care aparţine unui cetăţean concret. Proprietarul este responsabil pentru datoriile şi obligaţiile firmei. Similar altor forme de afaceri, pentru înfiinţarea unei întreprinderi individuale este necesara obţinerea unei licenţe locale pentru desfăşurarea activităţii. De regulă, proprietarul este managerul întreprinderii.

Dolar american Dolarul american este unitatea monetară a Statelor Unite. Este abreviat în mod normal folosind simbolul $, USD, sau US$. Dolarul a fost adoptat de către Congresul Confederațiilor Statelor Unite pe data de 6 iulie 1785. Este divizat în 100 de cenți. Simbolul dolarului s-a format datorită evoluției scrierilor abrevierilor pentru cuvântul “peso”. Abrevierea se scria inițial ”ps”, însă aceste două litere s-au transformat în semnul care a rămas și azi ”$”.

Etimologie Numele de „dolar” este derivat din „taler”, moneda din argint de „Joachimsthal” (în prezent Jáchymov, Boemia). Prin extensie, realul spaniol, moneda de argint cu mare circulație pe continentul nordamerican, a fost denumit de coloniștii americani tot „taler” („taler spaniol”), de unde provine numele dolarului.

Monede 

1 cent



1 cent



5 cenţi 

5 cenţi



10 cenţi



10 cenţi



25 cenţi



25 cenţi



50 cenţi 

50 cenţi



1 dolar

Bancnote 

1 dolar

1 dolar



2 dolari



2 dolari



5 dolari



5 dolari



10 dolari 

10 dolari



20 dolari



20 dolari



50 dolari



50 dolari



100 dolari



100 dolari

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Statele_Unite_ale_Americii#Economie

Concluzia: In cadrul analizei tabelului 1 putem concluzia urmatoarele Conform ultimului recensamint, tara are o populatie de 321,4 mln locuitori, dar se asteapta in ultimii ani la o scadere. PIB-ul a inregistrat cresterea in perioada anilor 1991-2016, de la 610,33 ml dolari piina la 19,15mld dolari.. PIB-ul in SUA este aproximativ de 280 de ori mai mare decit al R. Moldova: 1787,00/6,551= 272,782.

Capitol 2: Analiza evolutiei ratei de schimb in perioada 1991-2016 Curs Valutar Dolar American reprezinta cursul pe care banca il utilizeaza in shimburile zilnice cu clientii sai. Cursul Dolar American este diferit de cursurile afisate de celelate banci comerciale si este rezultatul tranzactiilor interbancare efectuate de banca. Totusi, acest curs nu poate fi foarte mult diferit de cursul BNR. Curs euro Dolar American este cursul de vanzare cumparare al euro practicat de catre banca in schimburile valutare cu clientii sai. Institutia poate actualiza cursul euro de mai multe ori in decursul unei zile. Curs dolar Dolar American este cursul de schimb pentru un dolar SUA practicat de catre institutie in schimburile valutare zilnice. Cursul dolarului este actualizat zilnic in functie de cotatiile pe piata interbancara. Curs cumparare Dolar American desemneaza cursul la care banca cumpara respectiva valuta de la dvs, iar curs vanzare Dolar American reprezinta cursul la care banca va vinde o anumita valuta. Între octombrie 2002 și septembrie 2007 rata de schimb a dolarului american față de Euro a scăzut cu peste 40 %. Una dintre părțile interesate a repetat afirmațiile avansate înainte de instituirea măsurilor provizorii, referitoare la impactul ratei de schimb a dolarului american față de euro asupra calculelor subcotării prețului și asupra rezultatelor la export ale industriei comunitare În ultimul rând, Parlamentul European a propus ca rata de schimb a valutei să se adapteze anual, și nu o dată la cinci ani.

Cursul dolarului pe vremea lui Ceaușescu Este foarte interesant cum vremea încețoșează amintirile, inclusiv cînd este vorba de lucruri palpabile, verificabile. Cum ar fi, de exemplu, cursul de schimb valutar pe vremea lui Ceaușescu. Aproape toată lumea ține minte că era un curs impus și fix, însă nimeni nu-i mai știe valoarea! Eu țineam minte că este 6 lei/$ (recunosc, sursa de inspirație este cartea Statele lumii - mică enciclopedie, de prin anii '70), însă vorbind cu oamenii afli de sume cuprinse între 12 și 25 de lei (25fiind ce mai frecventa suma). Pe scurt, valorile sînt:            

1955-1971: 6 lei/dolar; 1972: 5,53 lei/dolar; 1973: 5,04 lei/dolar; 1974-1977: 4,97 lei/dolar; 1978: 4,56 lei/dolar; 1979-1982: 4,47 lei/dolar; 1983: 4,52 lei/dolar; 1984: 4,70 lei/dolar; 1985: 4,37 lei/dolar; 1986: 4,31 lei/dolar; 1987: 4,07 lei/dolar; 1988: 3,99 lei/dolar;



1989: 4,17 lei/dolar; Practic, cursul oficial de fapt era cam la 4 lei/dolar pentru ultimii ani cu Ceaușescu! Muncitorii trimiși în străinătate la lucru erau obligați să predea toată valuta (mai puțin diurna) cu prețul ăsta. Dacă ieșeau lipsuri diferența era plătită la un preț de 3 ori cursul oficial! În schimb, pentru tranzacții necomerciale, în 1984 a apărut un curs fantomă de 12,5 lei/dolar!

Surse de date: Ziarul “Financial Times” Imf.org Worldbank.org Wikipedoa.org Wto.org Bnr.ro Eurostat.eu Inesse.ro