Examen Calificarea Infractiunilor An - III [PDF]

Zitiervorschau

I:Calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei dintre o parte şi întreg : 1.1. Definiţi conceptul concurenţei dintre o parte şi întreg Concurenta dintre o parte si un intreg reprezinta existenta a 2 sau mai multe norme penale,una din ele cuprinzind fapta prejudiciabila in intregine,iar celelalte numai unele parti ale ei. Concurenta dintre o parte si un intreg consta in faptul ca exista 2 sau mai multe norme,dintre care una cuprinde fapta infractionala in intregime,iar altele numai unele parti ale ei. Regula generala de calificare a infractiunilor cu prvire la concurenta dintr-o parte si interg este prevazuta de Codul Penal,aceasta are drept baza si principiul juridic al dreptului penal:individualizarea rapunderii Penale,care prevede aplicarea justa a legii astfel incit oricine ar savirsi o infractiune sa i se aplice pedeapsa meritata.Practica judiciara comite si unele erori generate de faptul ca nu intotdeuna este usor a sesiza care anume norma cuprinde fapta infractionala in intregime.In cazul concurentei dintre parte si intreg mai intii stabilim potrivit caror semne ale componentei de infractiune decurge aceasta concurenta,poate avea loc dupa semnele obiectului,laturii obiective,subiectului,laturii subiective.

1.2Stabiliţi particularităţile concurenţei după latura obiectiva. Dupa latura obiectiva concureaza normele ce prevad atentarea la unul si acelasi obiect. Concurenta dupa latura obiectiva poate avea urmatoarele particularitati: 1.Actiunea prevazuta de o norma penala este numai o parte din actiunile specificate de alta norma juridico penala(actiunile torturii poate fi numai o parte din infractiunea de omor) 2.Consecintele prejudiciabile pravazute de o norma penala alcatuiesc numai o parte din consecintele infractiunii stabilita de alta norma(sustragerea averii straine in proportii esentiale poate fi un episod al sustragerii in proporii mari). 3.Una din norme poate prevedea actiuni ilegale care numai au creat posibilitatea reala a survenirii consecintelor prejudiciabile,dar alta cuprinde si survenirea lor. In toate aceste cazuri de concurenta trebuie aplicata norma care aplica mai deplin semnele proprii faptei infractionale.

1.3 Argumentaţi în ce cazuri are loc concurenţa după obiect, după latura obiectivă, latura subiectivă, subiect. Dupa latra obiectiva-in cazul savirsirii unei tilharii cu componentele jafului sau furtului si violentei aplicate.Ultimile constituie doar unele elemente ale primei,prioritate in aceste cazuri are infractiunea compusa. Dupa obiect(obiectul abuzului de serviciu este numai o parte a obiectului delapidarii avutului proprietarului prin abuz de serviciu,iar obiectul vatamarii intentionate medii a integritatii corporale sau a sanatatii este numai o parte a tilhariei)in asa cazuri trebuie aplicata norma in care in intregime este specificat obiectul infractiuni.

Dupa latura subiectiva(daca o persoana distrude intentionat unele bunuri ale statului in scopul slabirii bazei economice astfel de actiuni vor fi calificate ca diversiune deoarece este indicat intentia si scopul persoanei,dar nu ca distrugerea averii straine deoarece ea contine numai intentia. Dupa subiect –neacordarea de ajutor unei pers care se afla intr-o stare pericoloasa pentru viata si neacordarea de ajutor unui bolnav,sau savirsirea de omor a unei persoane,si savirsirea de omor aupra unei femei gravide.

II: Calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei dintre doua norme speciale: 1.1.Definiţi conceptul concurenţei dintre două norme speciale: Concurenta dintre doua norme speciale este atunci cind componenta de baza de la aliniatul intii al unui articol poate avea un sir de circunstante agravante iar uneori si unele circumstante atenuante.Atit circumstantele agravante cit si cele atenuante se considera norme speciale. Concurenta dintre doua norme speciale are urmatoarele varietati: a)dintre componenta de infractiune cu circumstante atenuante si alta cu circumstante agravante-infractiunea se califica in baza celei cu circumstante atenuante. b)dintre doua componente cu circumstante atenuante-infractiunea se califica in baza normei Penale care prevede pedeapsa mai blinda. c)dintre doua componente de infractiuni sau circumstante agravante-se califica in baza normei Penale care prevede o pedeapsa mai aspra.

1.2Stabiliţi tangenţe dintre concurenţe normelor juridico-penale şi pluralitatea de infracţiuni. 1.Toate infractiunile ce alcatuiesc o pluralitate de infractiuni au un punct de unire ,fiind savirsite de aceeasi persoana sau de acelasi grup de persoane,iar concurenta normelor penale este savirsita de catre o persoana sau de un grup de persoane a unei fapte prejudiciabile cuprinse in intregime de dispozitiile a doua sau m multe norme penale si constituie o singura infractiune. 2.Pluralitatea de infractiuni este o circumtanta agravanta. 3.Infractiunile care intra in pluralitatea de infractiuni pot fi diferite,la concurenta normelor juridice penale se aducea atingere unui singur obiect juridic generic ocrotit de legea Penala,pe cind obiectele juridice nemijlocite pot fi direfite. 4.Infractiunile care alcatuiesc pluralitate de infractiuni pot fi atit intentionate cit si din imrudenta. 5.Calificare pluralitatii de infract intotdeuna se efectueaza in conformitate cu 2 sau m multe articole din partea Speciala a Codului Penal. 6.Pluralit de infract denota intotdeuna o agresivitate mai mare,un grad prejudiciabil sporit,la concurenta normelor penala fapta trebuie sa fie cuprinsa in intregime in fiecare dintre dispozitiile celor doua sau ale mai multor norme Penale.La concurenta normelor juridice penale tebuuie sa fie savirsita o singura actiune sau inactiune simpla,fie sa se desfasoare o activitate unica prelungita.

2.3Argumentaţi cum determinăm existenţa raportului de concurenţă dintre două norme speciale. Mai intii stabilim ce fel de componente de infraciuni au fost comise atenuante sau agravante pentru a stalibi pedeapsa.Orice norma speciala,atit cu circumstante agravante cit si atenuante,se afla in raport de suboronare cu norma generala,iar intre normele speciale exista o legatura de reciprocitate,atunci cind este comisa o infractiune care include si o fapta aravanta comisa si o fapta atenuanta .

III:Calificarea infracţiunii în cazul concurenţei dintre norma generală şi specială 1.1Enumăraţi modalitate posibile de concurenţă a normelor generale şi speciale în Codul penal al RM. O prima modalitate a concurentei se caracterizeza prin accea ca prima norma prevede un numar de fapte anumite,iar a doua –cazuri particulare din acest numar de fapte.Prima norma este determinarea generala,iar a doua speciala. In cazul concurentei dintre normele generale si normele speciale se aplica norma speciala.Norma generala parca ar fi rezervata pu cazuri care nu sunt cuprinse in normele speciale.2.Cea mai raspindita varietate a concurentei normelor generale si speciale este concurenta dintre componenta da baza care este norma generala,constitutiva si modalitatile calificative care este norma speciala care este prevazuta de obicei in diferite aliniate sau puncte ale unuia si aceluias articol,modalitatea calificativa agravanta este furtul savirsit in mod repetat.Uneori insa componenta de baza a infractiunii este mentionata intr-un articol aparte,citeodata in calitate de norme speciale,in afara de agravantele componentei de baza,pot fi si atenuantele ei. ,,,La calificarea infractiunii norma generala si speciala pot fi aplicate impreuna numai in cazurile in care sunt comise citeva infractiuni-cumulul real de infractiuni.

1.2Determinaţi prin argumente ce parte a normei constituie temeiul de stabilire a priorităţii normei speciale faţă de cea generală: ipoteza, dispoziţia, sancţiunea? La concurenta normelor generale si speciale,cele speciale se afla in raport de subordonare logică faţă de primele deoarece de ex.orice fals in acte publice neaparat constituie un abuz de putere,insa nu orice abuz de putere este numai decit o falsificare a datelor statistice.Normele generale contin ipoteza si normele speciale contin dispozitia si sanctiunea.

1.3 Argumentaţi cum se determină existenţa unui suport de concurenţă dintre norma generală şi specială. Cum se stabileţte care din norme este genrală şi care specială. Norma generala se considera norma Penala care prevede doua sau mai multe fapte prejudiciabile,iar norma speciala este norma Penala care prevede numai cazurile particulare ale acestor fapte.Norma generala prevede un cerc de acte anumite,iar cea speciala prevede cazuri particulare din acest cerc de fapte.La concurenta normelor generale si speciale,cele spciale se afla in rapor de subordonare logica fata de cele generale.Cea mai raspindita varietate a concurentei dintre norma generala si cea speciala este aceea ca sunt prevazute de obicei in diferita aliniate.Citeodata in calitate de norme speciale ,in afara de circumstantele agravante pot fi si circumstantele atenuante ,care pot fi prevazute in articole distincte.La calificarea infractiunilor normele generale si speciale pot fi aplicate inpreuna doar in cazurile in care sunt comise prin actiuni succesve,adica in cazul comiterii unui concus real de infractiuni.

IV: Calificarea concursului de infracţiuni 1.1Definiţi conceptul şi modalităţile concursului de infracţiune. Conform Codului Penal:”Concursul de infractiuni reprezinta savirsirea de o persoana a 2 sau mai multor infractiuni, prevazute de diferite alineate ale unui singur articol din partera speciala a C.P., daca persoana nu a fost condamnata pentru vre-una din ele si daca nu a expirat termenul de prescriptie.” Concursul de infractiuni are 2 modalitati diferite dupa caracterul legaturilor dintre faptele prejudiciabile savisite: 1.Concursul ideal; 2.Concursul real. Suntem in prezenta concursului ideal atunci cind persoana printr-o singura actiune(inactiune) savirseste 2 sau mai multe infractiiuni prevazute de diferite articole sau diferite alineate ale unui articol din Codul Penal. Suntem in prezenta concursului real atunci cind persoana prin diferite actiuni/inactiuni de sine statatatoare,savirseste 2 sau mai multe infractiuni prevazute la diferite articole sau dieferite alineate ale unui singur articol din Codul Penal.

1.2.Comparaţi modalităţile concursului de infracţiune după particularităţile sale. Concursul real de infractiuni are o raspindire mai larga decit concursul ideal,si de regula, gradul prejudiciabil este mai mare,deoarece fapruitorul comite consecutiv 2 sau mai multe infractiuni.]Concursul real de infractiuni are un sir de trasaturi comune cu cele ale concursului ideal, la concursul real deasemenea se comit citeva infractiuni si conform regulii generale se aplica mai multe norme. Principiile generale ale aplicarii pedepsei in cazul savirsirii mai multor infractiuni sunt comune atit pentru concursul ideal,cit si pentru cel real. ]Concursul ideal nu poate fi o repetare de infractiuni, deoarece ele se comit instantaneu si printr-o singura actiune, iar concursul real de infractiuni intotdeuna reprezinta o repetare de infractiuni, deoarece ele se comit prin diferite actiuni desinestatatoare la scurte intervaluri de timp.]Difernta dintre concursul ideal si cel real se observa si la rezolvarea chestiunilor despre expirarea termenelor de prescriptie a urmaririi penale si a stingerii antecedentelor penale. In cazul concursului ideal de infractiuni aceste termene pot decurge concomitent pentru ambele infractiuni, iar durata lor se determina in functie de infractiunea mai grava ce formeaza acest concurs.La concursul real de infractiuni,aceste termene vor fi cu mult mai mari,deoarece desfasurararea lor se intrerupe, daca persoana inainte de expiaraea termenului va savirsi o noua infractiune.]Deasemeni putem mentiona k concursul ideal este savirsit intr’o perioada de timp,iar cel real -2 perioade de timp diferite.]La concursul real:existenta posibilitatii atentarii de 2 ori la acelasi obiect protejat de legea penala,la ideal’lezeaza 2sau mai multe obiecte protejate de legea penala.

1.3Argumentaţi care este deosebirea dintre cumulul de infracţiune şi concurenţa normelor juridico-penale şi pot oare ele să se intersecteze? Concurenta normelor penale consta in faptul k una si aceeasi infr. este prevazuta in intregime de fiecare dispozitie a 2 sau mai multor norme penale,dar ea tb calificata numai in baza uneia dintre ele.Pt cumulul de infr.putem mentiona k nici una dintre aceste norme nu include

in intregime fapta comisa,ea poate adopta o kalifikare juridiko’penala justa doar prin aplicarea concomitenta a 2 sau mai multor norme penale. Concursul de infractiuni trebuie deosebit de concurenta normelor juridico-penale,acest aspect este subliniat si in Hotarirea Plenului CSJ,din 28 iunie 2004,in care se mentioneaza „daca furtul,pungasia, tilharia au fost savirsite in prezenta mai multor circumstante agravante,prevazute la alineate diferite, atunci in lipsa concursului de infractiuni, cele savirsite trebuiesc calificate conform alineatului cu sanctiunea mai severa, adica agravantele sunt comise cu o singura actiune,atunci avem o concurenta a normelor juridico-penale si calificarea se face conform normei cu pedeapsa mai drastica, iar daca actiunile au fost efectuate succesiv, la intervale de timp,atunci aceste actiuni formeaza concursul de infractiuni.

V:Calificarea infracţiunei unice. 1.1 Determinaţi modalităţile infracţiunii unice. Infractiunea unica reprezinta o actiune(inactiune) sau un sistem de actiuni/inactiuni care se califica conform unei singure norme a legii penale. Identificam 2 tipuri de infractiuni unice: 1. Infr. Unica simpla:actiunea/inactiunea prejudiciabila care provoaca o dauna unui sigur obiect si e comisa printr-o singura forma de vinovatie. O varietate a infractiunii unice simple o constituie infractiunea continua(fapta prejudiciabila care se caracterizeaza prin savirsirea neintrerupta,timp nedeterminat a activitatii infractionale). Literatura de specialitate face distinctia dintre: -infractiuni continue permanente(se caracterizeaza prin neintreruperea activitatii infractionale). -infractiuni continue succesive(se caracterizeaza prin anumite intreruperi,pauze ce tin de natura faptei si care nu modifica caracterul continuu al infrcatiunii). 2.Infractiunea unica complexa-cuprinde in continutul sau o pluralitate de activitati infractionale formata din 2 sau mai multe actiuni/inactiuni prejudiciabile,sau din doua sau mai multe consecinte prejudiciabile de sine statatoare sau prevazute in mod alternativ care ar putea constitui fiecare comisa in parte,latura obiectiva a unei infractiuni unicesimple distincte si care fiind reunite in componenta unei singure infractiuni isi pierd autonomia infractionala originara. Infractiunea unica complexa se manifesta prin 8 modalitati: 1.Infractiunea unica complexa compusa-se formeaza din 2 sau mai multe fapte infractionale,fiecare reprezentind infractiuni unice simple,daca ar fi examinat aparte. 2.Infractiune compusa cu actiuni repetate-savirsirea a 2 sau mai multe infractiuni identice sau omogene prevazute de aceeasi norma penala cu conditia ca persoana nu a fost condamnata pentru vre-o una dintre ele si nu a expirat termenul de prescriptie. 3.Infractiunea prelungita.-este fapta savirsita cu intentie unica caracterizata prin 2 sau mai multe actiuni infractionale identice,comise cu un singur scop alcatuind o infractiune. 4.Infractiunea complexacu actiuni sistematice-activitatile infractionale cu actiuni sistematice se incadreaza in infractiunea unica complexa cu actiuni repetate. 5.Infractiunea unica legala cu actiuni sub forma de indeletnicire-este o repetare nu mai putin de 3 ori a infractiunilor identice indicate de lege pentru care persoana inca nu a fost condamnata si savirsita pentru obtinerea unei anumit cistig material cu conditia ca nu a expirat termele de urmarire penala stabilite de lege. 6.Infractiunea unica complexa cu actiuni alternative-savirsirea oricarei actiuni alternative indicate in lege este suficienta pentru a recunoaste infractiunea consumata,desi faptuitorul poate comite simultan 2 sau mai multe actiuni,enumerate alternativ,ceea ce nu transforma cele comise intr-o pluralitate de infractiuni. 7.Infractiunea unica complexa cu consecinte alternative-presupune ca in urma comiterii actiunilor prejudiciabile pot surveni una sau mai multe consecinte prejudiciabile enumerate alternativ de legea penala.

8.Infractiunea unica complexa cu consecinte suplimentare-consta in aceea ca potrivit indicatiei exprese a legii o consecinta anumita care in alte cazuri este apreciata drept urmare a unei infractiuni de sine statatoare ,constituie un semn calificativ al acestei infractiuni.

2.2Stabiliţi deosebirile şi tangenţele infracţiunii unice cu pluralitatea de infracţiuni. Deosebiri: 1.Infractiunea unica- savirsirea de catre faptuitor a unei singure infractiuni, pluralitate – savirsirea mai multor infractiuni 2.Infractiunea unica este pedepsita mai blind ca pluralitatea de infractiuni. Asemanari: 1.Aduc prejudiciu valorilor sociale protejate de legea penala. 2.Sunt savirsite de unul si acelasi subiect. 3.Prezenta consecintelor juridice . 4.In ambele cazuri daca trece termenul de tragere la raspundere penala, subiectul infractiunii nu mai poate fi tras la raspundere. 5.Savirsirea unei infractiuni unice, in orice moment in concurs cu alta infractiune poate duce la crearea concursului de infractiuni. 6.Savirsirea unei Infractiuni unice creaza consecinte juridice.

2.3.Propuneţi formulări de situaţii de fiecare modalitate a infracţiunii unice 1.Infractiunea unica simpla- savirsirea unui omor intentionat;o persoana sustrage pe ascuns bunurile altei persoane. -infractiunea continua:evadarea din locurile de detinere sau eschivarea de la mobilizare. -infractiunile continue permanente:pastrarea ilegala a amelor si munitiilor;evadarea din locurile de detentie. -infractiunile continue permanente:folosirea unui automobil cu elemente de identitate false. 2.Infractiune unica complexa: -in cazul infractiuinilor compuse : tilharia. -Infractiune compusa cu actiuni repetate:violul savirsit repetat;huliganismul savirsit repetat;furtul savirsit repetat. -Infractiunea prelungita:luarea de mita;torturarea sau maltratarea victimei;insusirea avutului proprietarului. -Infractiunea unica legala cu actiuni sistematice:furtul savirsit repetat. -Infractiunea unica legala cu actiuni sub forma de indeletnicire: dobindirea sau comercializarea bunurilor despre care se stie ca au fost obtinute pe cale criminala. -Infractiunea unica legala cu actiuni alternative:divulgarea sectretului de stat unui stat strain;acordarea de ajutor unui stat strain la infaptuirea activitatii dusmanoase impotriva RM. -Infractiunea unica legala cu consecinte alternative:de ex. In cazul vatamarii intentionate gave a integritatii corporale sau a sanatatii se evidentiaza urmatoarele consecinte alternative:pierderea vederii,auzului,graiului sau unui alt organ ori incetarea functionarii acestuia,o boala psihica sau o alta vatamare a sanatatii insotita de pierderea stabila a cel putin unei treimi din capacitatea de munca,ori a condus la intreruperea sarcinii sau la o desfigurarea iremediabila a fetei.

-Infrcatiunea unica legala cu consecinte suplimentare:provocarea vatamarii intentionate grava a integritatii corporale sau a sanatatii urmata de decesul victimei.

VI: Calificarea după elementele componenţei de infracţiune. 1.1.Stabilirea grupului de relatii sociale,asupra carora a fost indreptata infractiunea,adica stabilirea obiectului generic si nemijlocit al atentarii -A se preciza daca semnele faptei savirsite corespund semnelor descrise in componenta data (latura obiectiva) -Stabilirea coincidentei exacte a tuturor semnelor faptei prejudiciabile, fara nici o exceptie,descrise in articolul dat. -Stabilirea daca a fost comisa o fapta consumata sau o activitate infractionala neconsumata -Precizarea daca fapta prejudiciabila este comisa de o singura persoana sau de o pluralitate de infractori (subiectul) -Verificarea existentei cauzelor ce inlatura caracterul penal al faptei. -Existentei unicitatii sau pluralitatii de infractiuni -Solutionarea problemei privind concurenta normelor juridico-penale -Verificarea existentei circumstanelor ce exclud urmarirea penala -Prezenta temeiurilor liberarii de raspundere penala. Cu ajutorul obiectului juridic generic se dezvaluie gradul de comparatie al valorilor sociale ocrotite de legea penala,inclusiv gradul necesitatii ocrotirii lor pe cale juridico-penala,se dezvaluie caracterizarea valorilor sociale ce programeaza metodele posibile de pedepsire a conduitei legale,se stabilesc metodele posibile de atentate infractionale. Obiectul juridic nemijlocit al infractiunii il formeaza valoarea sociala concreta asupra careia a atentat infractorul.In cazul unor infractiuni obiectul juridic generic poate coincide cu cel nemijlocit.

1.2 Explicaţi în ce constă calificarea după latura subiectivă. In procesul examinarii laturii subiective a infractiunii trebuie sa pornim de la teza ca fiecare infractiune reprezinta o unitatea a semnelor obiective si subiective ale unei fapte prejudiciabile anumite si doar teoretic ele pot fi studiate de sine statator,insa fara a neglija legatura si unitatea lor indisolubila interna. Calificarea dupa latura subiectiva consta in faptul reflectarii constiintei si vointei infractorului in raport cu fapta comisa,adica se caracterizeaza atitudinea psihica a autorului faţă de faptele sale.La calificarea infractiuni dupa latura subiectiva, semnele obligatorii au mare importanta, cele facultative fiind necesare la individualizare. Calificarea dupa latura subiectiva se efectueaza anume dupa forma vinovatiei, de care depinde incadrarea juridica corecta a unei fapte, de exemlu stabilirea daca omorul a fost savirsit intentionat sau din imprudenta, daca intentia a fost directa sau indirecta, sau daca imprudenta este datorata sineincrederii sau neglijentei.

1.3 Argumentaţi importanţa ordinii de efectuare a calificării după elementele sale pentru întreg procesul calificării infracţiunilor. Calificarea dupa elementele infractiunii este necesar de a se face dupa o ordine clara, si anume, mai intii de toate se constata obiectul infractiunii ,deoarece fara o dauna reala produsa obiectului de atentare e greu sa vorbim despre savirsirea unei infractiuni, apoi se clarifica latura obiectiva, adica acele urme ce se produc in lumea obiectiva la comitera faptei prejudiciabile, ulterior se va stabili subiectul infractiunii, virsta si responsabilitatea(iresponsabilitatea) lui, deoarece fara subiect nu se poate vorbi de atitudinea psihica a lui fata de fapta savirsita, adica latura subiectiva a infractiunii.

VII:Procesul calificării infracţiunilor şi etapele sociale 1.1 Determinaţi „tipurile de probleme” ce apar în procesul calificării infracţiunilor. In procesul calificarii infractiunilor ,la stabilirea relatiilor de reciprocitate dintre conditiile initiale si concluzia finala,pot sa apara unele probleme: 1)nu sunt determinate nici conditiile initiale,nici concluzia finala-adica nu sunt cunoscute nici semnele faptei prejudiciabile savirsite,nici semnele componentei de infractiune ce ar cuprinde fapta comisa,nici care norma juridical ar putea fi invocata in documentele procesual-juridice corespunzatoare.Probleme de acest gen apar mai des in etapa initiala a urmarii Penale,cind nu sunt stabilite toate circumstantele faptei. 2)cind sunt determinate clar conditiile initiale ,dar nu este cunoscuta concluzia finala – fabula cauzei Penale este studiata integral,sunt acumulate toate probele ,dar fapta prejudiciabila comisa nu e calificata.Probleme de acest gen apar si se solutioneaza in procesul instruirii studentilor juristi,cu asemenea probleme se poate confrunta si ofiterul de urmarire penale. 3)cind sunt stabilite atit conditiile initiale ,cit si concluzia finala,insa veridicitatea rezolvarii acestei problem mai necesita verificari,se va controla daca calificarea propusa este exacta sau se va gasi alta solutie.Probleme de acest tip se rezolva de catre instantanta de judecata de gradul intii,Curtea de apel,CSJ,cind calificarea este deja propusa. Aceste tipuri de probleme sunt cele mai tipice dar mai exista o multime de problem cu care se confrunta practica judiciara.

1.2 Analizaţi etapele alegerii normei juridico-penale în procesul calificării infracţiunii: Alegerea normei juridico-penale presupune cautarea acesteia in citeva etape consecutive. Prima etapa consta in sistematizarea faptelor evidente si distrugerea semnelor de narura juridica.Aceasta etapa are o procedura complexa deoarece in multe cazuri nu este stabilit obiectul,nu se stie care fapte vor avea semnificatie juridico-penala,se cere descoperirea tuturor faptelor prejudiciabile,toate probele accumulate sa fi veridice,In acest scop organaul de urmarire Penala sau procurorul va audia martori,va efectua expertize,va constata documentele oficiale,va examina amprente s.aFaptele selectate trbuie sa contina informatii despre valorile sociale care au suferit in urma savirsirii actului infractional,despre modul si mijloacele actiunii,despre consecintele survenite virsta, motivele si scopul. A doua etapa reprezinta evidentierea tuturor consecintelor infractiunii in baza carora pot fi calificate circumstantele faptice adunate,evaluate si sistematizate in modul corespunzator.La aceasta etapa se determina normele Penale care ar putea incadra fapta comisa.Ea verifica autenticitatea normei,textul ei official,actiunea ei in timp si in spatiu. In a treia etapa-se evidentiaza gradul de infractiuni întrunite,semnele ce pot include fatpe in diferite componente de infractiuni. La etapa a patra are loc alegerea unei componente de infractiuni ale carei semne distinctive corespud faptei savirsite.Etapa in cauza este legata de delimitarea infractiunilor dupa semnele lor caracteristice. Aceste 4 etape reflecta obiectiv actiunea persoanelor care efectueaza alegerea normei juridico-penale pu calificarea faptelor prejudiciabile comise

1.3. Elaboraţi un plan de calificare a unei infracţiuni concrete, care să conţină: a)„tipurile de probleme” care pot apărea în procesul calificării infracţiunilor; b)etapele alegerii normei juridico-penale; c)toate etapele procesului de calificare a infracţiunii; d)momentele de intersectare a acestor sarcini.

VIII: Legea penală – baza juridică a calificării infracţiunilor 1.1Definiţi tipurile dispoziţiilor şi importanţa lor pentru calificare Dispozitia este partea normei ce prescrie sau interzice un comportament pentru persoanele ce se afla in conditiile prevazute de ipoteza.Dupa natura si importantă si dispozitia este element esential al normei penale,deoarece prevede conduita ce trebuie urmata. Legea penala evidentiaza urmatoarele tipuri de dispozitie: 1.Dispozitia simpla-numeste doar actiunea infractionala cu un termen sau in expresii acceptate si intelese,fara a dezvalui semnele ei. 2.Dispozitia descriptiva- conţine enumerarea generalizata a semnelor principale ale unei categorii aparte de infractiuni. 3.Dispozitia de blancheta-ne trimite la acte normative din alte ramuri de drept pe care legea penala nu le contine(hotariri, Dispozitii ale guvernului, CPP) 4.Dispozitia de trimitere- nu contine descrierea semnelor infractiunii dar face trimitere la alt articol al legii penale .Dispozitiile de trimite se aplica pentru a evita repetarile in textul legii penale. 5.Dispozitia combinata-contine elemente apartinind diferitor tipuri de dispozitii.

1.2 Analizaţi construcţia normei juridico-penale sub aspect intern şi extern. Structura normei juridice penale are 2 aspecte:intern si extern. Sub aspectul intern analizam norma juridica penala din punct de vedere al structurii logicojuridice. Norma juridica penala este constituita din 3 elemente: 1ipoteza-descrie imprejurarile, conditiile sau faptele in prezenta carora se aplica norma penala. 2.Dispozitia este partea normei ce prescrie sau interzice un comortament pentru persoanele ce se afla in conditiile prevazute de ipoteza. 3.Sanctiunea- partea normei ce stabileste tipurile de pedepse pentru fapta savirsita descrisa in dispozitie. Orice norma juridica prescriind o anumita conduita(dispozitia) trebuie totodata sa indice ipoteza in care se desfasoara aceasta conduita,precum si sanctiunea,adica consecintele nerespectarii ipotezei. Sub aspect extern, analizam constructia externa, tehnico-juridica, adica modul de expunere a normei in articolele din codul penal. Normele juridice penale sunt continute in codul penal,el fiind structurat in partea generala si cea speciala, fiecare divizate in capitole,articole, alineate sau puncte, ce alcatuiesc structura tehnico-legislativa a normei juridice penale. Articolele din partea generala si cea speciala nu coincid cu o norma penala,care are structura trihotomica, de obicei, articolele din partea speciala contin 2 elemente ale normei penale(dispozitia si sanctiunea), iar cele din partea generala luate in ansamblu sau in parte,formeaza ipoteza.

1.3Interpretarea legii penale Interpretarea legii penale este o operatiune logico-rationala care se efectueaza cu ocazia si in vederea aplicarii normelor juridico-penale si care are drept scop descoperirea vointei legislatorului; importanţa interpretarii in general fiind aplicarea corecta a normelor penale. Se cunosc urmatoarele moduri de interpretare a legii penale: 1.Dupa subiect:

-Oficiala-este realizata de legiuitor, importanţa ei rezida din necesitatea explicarii intelesului unor termini, unor expresii utilizate, pentru justa percepere a lor si justa calificare a faptelor, conforme normelor date. Interpretarea oficiala poate fi:autentica(legala)-cind se face de catre organul care a emis norma interpretata,de ex. De Parlamentul RM.;si judiciara(cauzala)-cind se efectueaza de organelle judiciare obligate sa aplice legea penala. Interpretarea autentica poate fi contextuala,atunci cind este facuta de legiuitor odata cu adoptarea normei interpretative si in cuprinsul aceleiasi legi.De asemenea interpretarea autentica mai poate fi si posterioara,atunci cind este facuta ulterior adoptarii legii interpretate printr-un act normativ separat. Interpretarea judiciara(cauzala) este de 2 tipuri:1.interpretarea cauzala reflectata in sentinte,decizii si ordonante semnate de toate judecatoriile si 2.aplicatiile calauzitoare ale Plenului CSJ adoptate in urma studierii si sitematizarii practicii judiciare in vederea unificarii aplicarii legii penale. -Neoficiala-se considera interpretarea data de institutiile de cercetari stiintifice,savanti,practicieni, importanta ei rezida din aportul adus dezvoltarii stiintei dreptului penal,studierea jurisprudentei,elaborarea proictelor de lege,dezvoltarea constiintei juridice a studentilor si cetatenilor in general. 2.Dupa metoda: -Gramaticala- Importanta interpretarii gramaticale reiese din cautarea sensului normei de drept penal in textul prin care ea a fost exprimata,deoarece notiunile utilizate ca termeni juridici pot avea si sensuri diferite de cele obisnuite, deoarece legiuitorul le interpreteaza altfel. -Logica-Consta in folosirea rationamentelor pentru a descoperi adevarata vointa a legiuitorului.La ea se apeleaza atunci cind nu sa reusit sa se descopere sensul normei de drept cu ajutorul metodei gramaticale. -Interpreatrea sistematica este importanta in cazul necesitatii stabilirii sensului unei norme pornind de la corelatia existenta dintre aceasta norma si celelalte norme din aceeasi lege sau alte acte normative din acest domeniu. -Interpretarea istorica isi demonstreaza importanta in momentul necesitatii aflarii datelor de ordin politic, social, economic ce caracterizeaza conditiile in care a fost adoptata norma data,si daca este valabila conditiilor existente la acel moment. 3.Dupa volum: -Interpretarea extinsiva-presupune ca legiuitorul a vrut sa spuna mai mult decit rezulta din felul cum sa exprimat . -Interpretarea restrictivă-presupune ca legii I se atribuie un sens mai ingust.

IX: Componenţa de infracţiune şi calificarea infracţiunii 1.1 Determinaţi funcţiile componenţei de infracţiune în procesul calificării infracţiunilor. Pentru a intelege just functiile componentei de infractiune mai intii e necesar a clarifica corelatia ei cu norma juridico-penala ce prevede raspunderea penala pentru o anumita categorie de infractiune. O functie importanta a componentei de infractiune este delimitarea diferitelor categorii de infractiuni. Nu pot exista doua componente de infractiuni absolute identice toate avind cel putin un element distinctiv. Componenta de infractiune nu contine semne care sa nu indeplineasca nici un rol de delimitare. Exemplu notiunea “ pe ascuns “ in componenta furtului delimiteaza furtul de jaf. In totalitatea semnelor care in present se includ in continutul notiunii componentei de infractiune exista numai un semn ce nu realizeaza functia de delimitare a unei infractiuni de alta. Numai responsabilitatea din punct de vedere juridic este unică pentru toate infractiunile fara exceptie.

1.2Stabiliţi corelaţia dintre dispoziţia normei penale şi componenţa de infracţiunea. Pornind de la notiunea componentei de infractiune nu e dificil a conchide ca aceasta atit dupa volum cit si dupa continut este mai ingusta in comparativ cu notiunea normei juridico-penale. In primul rind componenta de infractiune nu include sanctiunea normei juridico-penale. In al doilea rind ea putin coincide cu dispozitia normei. Norma juridico-penala contine pe linga descrierea semnelor infr si o cerinta privind nesavirsirea faptelor infractionale pe cind componenta de infractiune cuprinde numai descrierea semnelor infractiunii. Component de infractiune nu contine cerinta de subordonare. De asemenea component de infractiune nu cuprinde toate conditiile ipotezei normei penale.Componenta de infr.are un continut mai restrins decit n.j,astfel inkit compon.de infr. Reprez numai o parte a n.j.Compon.de infr.se intelege totalitatea elementelor si semnelor obiective si subiective ce califica o fapta drept o infr..Comp.de infr. Se include intr’o dispozitie concreta din PS a CP.Comp, de infr e de neconceput fara legea penala.insa de fapt ea nu exista nici in afara faptei reale prejudiciabile ,intrukit fara un atentat real exista doar descrierea de catre legiuitor a componentei respective.

1.3. Elucidaţi conţinutul unei componenţa concrete de infracţiune cu stabilirea concretă a localizării conţinutului semnelor ei în legea penală şi în alte acte normative. art.165CP traficul de finite umane si legea privind prevenirea si combaterea traficului de fiinte umane.

X: : Semnele componenţei de infracţiune şi importanţa lor la calificare 1.1.Caracterizaţi semnele obligatorii şi constitutive (facultative) a componenţei de infracţiune. Teoria dreptului penal distinge 2 grupuri de semne: 1.Semnele principale; 2.Semnele facultative; Semnele principale(obligatorii)-semnele fara de care nu poate fi descrisa nici o infractiune,sunt cele care caracterizeaza absolut toate componentele de infractiune adica obictul special, fapta (actiunea, inactiunea prejudiciabila), caracterul fizic, responsabilitatea, virsta prevazuta de lege(14-16 ani),vinovatia. In componentele materiale de infractiune in calitate de semene principale apar urmarile prejudiciabile ale infractiunii precum si legatura dintre fapta si urmare. Semnele facultative- sunt acele semne pe care legiuitorul le indica suplimentar in cadrul descrierii unor componente concrete de infractiune in partea speciala a CP si anume (obiectul material, timpul, locul, metoda, mijloc, imprejurari, motiv, scop, subiect special)

1.2Clasificaţi semnele componenţei de infracţiune după mai multe criterii . In teoria dreptului penal putem distinge urmatoarele criterii de clasificare a semnelor componentei de infractiune si anume: 1.Conform elementelor infractiunii.Orice componenta de infractiune contine obligatoriu semne care se refera la toate cele 4 elemente ale infractiunii:la obiectul infractiunii(obiectul juridic generic,general si nemijlocit,obiectul material sau victima);la latura obiectiva(actiunea /inactiunea,consecintele ,legatura cauzala.locul,timpul,metoda,situatia comiterii infractiunii);la subiect(responsabilitatea,virsta,subiect special);la latura subiectiva(motivul,scopul,vinovatia).Aceasta clasificare a semnelor componentei infractiunii are cea mai mare importanta pentru calificarea infractiunii. 2.Dupa modul de descriere in lege,distingem semne descrise prin notiuni pozitive si semne descries prin notiuni negative.Cu ajutorul semnelor pozitive legiuitorul stabileste trasaturile constitutive ale infractiunii(furtul).Semnele negative indica lipsa unei sau altei insusiri a unei fapte,recunoscute de lege drept infractiune.(vinatul in lokuri interzise). In componenta infractiunii semnele negative indeplinesc acelasi rol ca si semnele positive,insa la stabilirea continutului lor apar dificultati legate de natura fenomenelor corespunzatoare.Utilizarea semnelor negative sau elucidarea semnelor positive prin suplimentele negative corespunzatoare este necesara.De obicei la calificarea infractiunilor sunt utilizate atit semnele positive,cit si cele negative ale componentei infractiunii.

3.Dupa gradul de invariabilitate,de stabilitate exista semne constante si semne variabile. Semnele constante sunt acele semne al caror continut ramine invariabil pe toate perioada actiunii legii penale date si nu depend de circumstantele concrete ale infractiunilor savirsite.Semenel constante sunt indicate atit in articolele din Partea Speciala,cit si in articolele din Partea Generala a CP,ele se stabilesc atit in timp,cit si in spatiu. Semnele variabile sunt semnele al caror continut se poate schimba fara modificarea textului dispozitiei articolului din Partea Speciala a Codului Penal.Semnele variabile sunt de 2 tipuri:de blancheta si definitorii.

1.3Indicaţi cîte două infracţiuni care se deosebesc doar după un singur semn al: a)laturii obiective. a). art.151(1)-vatamarea intentionata grava a integritatii corporale sau a sanatatii si art.152(1)CP-vatamarea intentionata medie a integritatii corporale sau a sanatatii; furtul si Jaful.

b)laturii subiective art.145CP(omorul intentionat) si art.149CP(lipsirea de viata din imprudenta) sau 145,al.1 si 145 al 2….si anume lipseste scopul al lat subiective,insa exista motive,iar al2 exista atit scop ,cit si motive ce sunt redate prin agravanta data. c)infracţiuni care nu se deosebesc nici după un semn. :semnul componentei de infr e propriu tuturor infratiunilor categoriilor date;de ex.scopul de profit e specific fiecarui tip(in proporţii esenţiale,considerabile,mari,deosebit de mari) şi fiecărei forme (furt,jaf,tilharie,escrokerie,delapidare si pungasie) a însuşirii averii străine.

XI: Noţiunea şi importanţa calificării infracţiunilor 1.1 Identificaţi care varietăţi de semne pot fi evidenţiate în cazul unei infracţiuni concrete. Referitor la o infractiune concreta se poate evedentia cel putin 5 varietati de semne: 1.Toate semnele faptei date, care, atit teoretic, cit si practice sunt incalculabile; 2.Semnele ce au o oarecare importanta juridica; 3.Semnele ce au o importanta criminologica; 4.Semnele ce au importanta pentru cercetarea, anchetarea si rezolvarea cauzei penale; 5.Semnele ce au importanta pentru calificarea infractiunii;

2.2Determinaţi care este locul calificării infracţiunilor în cadrul aplicării normelor juridico-penale. Pentru lamurirea si concretizarea deplina a continutului notiunii calificarii infractiunii e necesar a determina locul calificarii infractiunii in procesul aplicarii normelor juridice, acesta fiind numai o forma de realizare a dreptului.Prin realizarea dreptului se intelege procesul transpunerii in viată a continutului normelor juridice in cadrul caruia cetăţenii ca subiecţi de drept respectă si executa dispozitiile normative,iar organele de stat aplica dreptul in temeiul competentei lor. Realizarea dreptului se efectueaza prin 2 mari forme:1.respectarea si executarea benevola a dispozitiilor legale de catre cetateni ;2.aplicarea fortata a normelor juridicede catre organele de stat si de catre alte organisme sociale. Aplicarea dreptului consta in elaborarea si realizarea unui system de actiuni statale in vederea transpunerii in practica a dispozitiilor si sanctiunilor normelor de drept.Aplicarea normei juridice penale se desfasoara cu respectarea unor cerinte legata de necesitatea stabilirii corecte a imprejurarilor de fapt si de necesitatea aplicarii corecte a dispozitiilor si sanctiunilor normei juridice. In cazul savirsirii unei infractiuni aplicarea normei juridice penale are urmatoarele faze: 1.Stabilirea,verificarea si clarificarea circumstantelor faptice ale cauzei penale-presupune selectarea unor surse reale de informatii capabile sa contureze circumstantele cauzei,sa creeze convingeri ferme in legatura cu situatia de fapt sis a inlature dubiile si neclaritatile. 2.Alegerea si interpretarea normei penale-consta in selectarea normei penale care prevede circumstantele cauzei penale si in nominalizarea normei juridice,verificarea autenticitatii si actiunii fortei juridice. 3.Elaborarea si adoptarea actului de aplicare a normei juridice penale-inseamna stabilirea fireasca a circumstantelor reale si alegerea normei corespunzatoare de executare.In aceasta faza hotarirea judecatoreasca prevede si pedeapsa penal ace va fi executata de faptuitor. 4.Activitatea organelor penitenciare in vederea executarii pedepsei penale-etse faza finala a procesului de aplicare a normei juridice penale,aceasta fza se desfasoara conform cerintelor Codului Executional. Insa calificarea infr cuprinde in intregime 1 si a 2 faza ale aplicarii n.j.penale si partial faza a 3. Deci in final, putem mentiona k califikarea infr cuprinde numai acea parte a procesului de aplicare a n.j.penale care consta in alegerea n.j.p ce prevede fapta prejudi.data si fixarea acestei alegeri in actul de aplicare(hotarire ,decizie ,sentinta).

2.3. Propuneţi o schemă de determinare a legăturii semnelor componenţei de infracţiune de alte categorii de semne prezente în cazul săvîrşirii unei infracţiuni……………………..