Calificarea Participaţiei [PDF]

Zitiervorschau

MINISTERUL EDUCATIEI AL REPUBLICII MOLDOVA UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT DEPARTAMENTUL DREPT PENAL

Lucru Individual

,,CALIFICAREA INFRACȚIUNII SĂVÂRȘITE ÎN PARTICIPAȚIE’’

PROFESOR: COPEȚCHI Stanislav Dr. în drept, conferenţiar universitar STUDENT: ȘPAC Liviu Gr1904 Chișinău – 2021

1

CUPRINS:

1.CAPITOLUL TEORETIC…………………………………………..……….3 1.1. Notiunea și domeniu de aplicare…………..…………….………………...3 1.2. Condițiile intrunirii participației ……………………….……………..…..3 1.3. Formele participației……………………………….………………….…..5 1.4. Teoriile participației penale………………………..………………….......9 1.5. Participanții la infracțiune………………………………………………..10

2.CAPITOLUL PRACTIC……………….……………...………...………….15 2.1.Practica judiciara in baza comiterii infracțiunii ca autor………………….15 2.2. Practica judiciara in baza comiterii infracțiunii ca organizator ………….16 2.3. Practica judiciara in baza comiterii infracțiunii ca instigator…………….17 2.4. Practica judiciara in baza comiterii infracțiunii ca și complice…………..18 3.CONCLUZIE………………………………………………..………...…….21 4.BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………….23

2

1.CAPITOLUL TEORETIC

1.1.Notiunea și domeniu de aplicare Prin calificarea infracţiunii săvîrşite prin complicitate se înţelege determinarea şi consacrarea juridică a coincidenţei exacte între semnele faptei prejudiciabile comise prin complicitate şi semnele componenţei de infracţiune prevăzute de norma juridico-penală. Pentru stabilirea coincidenţei este necesar mai întîi, să fie cunoscută noţiunea complicităţii şi natura juridică a 87 activităţii infracţionale a fiecărui participant la săvîrşirea infracţiunii . Structura legislativă a majorităţii normelor penale permite comiterea infracţiunii de o singură persoană. Însă infracţiunea poate fi săvîrşită şi de două sau mai multe persoane. În cel din urmă caz prin stabilirea unor semne apare participaţia penală. Legiuitorul defineşte participaţia în art. 41 C.P. al R.M : se consideră participaţia cooperarea cu intenţie a două sau mai multe persoane la săvîrşirea unei infracţiuni intenţionate. .

1.2.Condițiile intrunirii participației Astfel, în urma analizei art. 41 din CP al RM, putem deduce următoarele condiții ale participaţiei penale:    

pluralitatea de subiecte activitatea în comun a participanților la infracțiune; unitatea intenției; cooperarea doar la o infracțiune intenţionată.

1. Pluralitatea de subiecte presupune că la săvârşirea infracțiunii trebuie să participe două sau mai multe persoane. 3

Participarea la infracțiune a două sau mai multe persoane înseamnă că cel puţin două persoane săvârşesc fapta prejudiciabilă. Doar solidaritatea internă cu infracţiunea încă nu înseamnă participarea la ea. Participanţi la infracțiune sunt considerați persoanele responsabile ce au vârsta prevăzută de legea penală (art. 21 din CP al RM). Nu formează parti cipaţie săvârşirea în comun a infracțiunii de către două persoane, una dintre care este iresponsabilă sau n-a atins vârsta răspunderii penale, deoarece aces tea din urmă nu pot fi subiecţi ai infracțiunii. Nu în zadar am formulat condiția dată anume "pluralitate de subiecte", întrucât, după părerea noastră, nu este suficientă pur şi simplu participarea la infracţiune a două sau mai multe persoane, ci este important ca acestea să întrunească şi toate trăsăturile subiectului infracţiunii. Noul Cod penal la fel susține această părere (alin. (6) al art. 42). 2. Activitatea în comun a participanților- conform art. 41 din CP al RM se subliniază că participația este "cooperarea a două sau mai multor persoane la săvârşirea unei infracțiuni...". Termenul "cooperare" include în sine "participarea împreună cu cineva la realizarea unei acțiuni; colaborare". Cooperarea presupune că făptuitorii, în legătură reciprocă, săvârşesc fapte prejudiciabile şi provoacă în comun daune valorilor sociale. Numai activitatea infracţională în comun a câteva o modalitate calitativ nouă de pricinuire a daunei obiectului ocrotit de lege persoane creează (comparativ cu infracțiunea săvârşită de o singură persoană) şi dă temei de a o examina ca participație (spre deosebire de pluralitatea de infracțiuni, săvârşite chiar în unul şi acelaşi timp şi îndreptate asupra unuia şi aceluiaşi obiect). Unii autori, precum N. P. Vodko, L. D. Gauhman", N. F. Kuznetova, V. S. Komissarov, T. I. Carpov, C. N. Florea, susțin că sintagma "activitate în comun" întruneşte minimum trei elemente:  condiționarea reciprocă a acțiunilor a două sau mai multe persoane;  rezultatul infractional unic pentru participanţi;  legătura cauzală dintre acțiunile fiecărui participant şi rezultatul comun survenit. 3. Unitatea intenției este o condiție subiectivă a participației penale. Potrivit art. 41 din CP al RM, se consideră participație cooperarea cu intenţie a două sau mai multe persoane la săvârşirea unei infracțiuni intenționate. Aşadar, în lege se subliniază că pentru latura subiectivă a participației este obligatorie prezenţa intenției. Autorii ruşi contemporani, pornind de la prevederile noului Cod penal, adoptat în 1996 în Rusia, care conține o definiție a participației analogică", sta bilesc nu una, ci două condiții subiective caracteristice participaţiei penale:  unitatea intenției participanților la infracțiune;  cooperarea doar la o infracțiune intenţionată. 4. Cooperarea doar la o infracțiune intenţionată presupune faptul ca în cazul săvârşirii 4

de către câteva persoane a unei infracțiuni din imprudență, fiecare dintre participanți poartă răspundere doar pentru acțiunile sale independent de activitatea celui lalt. Participaţia este recunoscută ca posibilă doar atunci când două sau mai multe persoane acţionează intenționat. Participație nu există dacă măcar unul dintre participanţi acționează din imprudență sau, mai cu seamă, dacă toţi participanții acționează din imprudenţă.

1.3.Formele participatiei În funcție de modul de colaborare a participanţilor, de modul de unire a eforturilor a două sau mai multe persoane într-un cadru infracţional unic, activitatea infracţională comună capătă niște trăsături calitative specifice. Cazurile multiple de participaţie se divizează în diferite forme, ce ajută la calificarea infracţiunilor săvârșite în comun și la individualizarea răspunderii participanţilor. Legislaţia penală însă elucidează expres în art. 43 din CP al RM formele participaţiei și criteriul de clasificare a acestora. În funcţie de gradul de coordonare a acţiunilor participanţilor se deosebesc următoarele forme de participaţie: 1) participaţie simplă; 2) participaţie complexă; 3) grup criminal organizat; 4) organizaţiei (asociaţie) criminală.

Participația simplă Din prevederile art. 44 din CP al RM reies unele condiţii de existenţă a participaţiei simple. Sub raportul laturii obiective, activitatea coautorilor trebuie să fie îndreptată împotriva aceluiași obiect juridic, adică să lezeze aceleași valori sociale ocrotite prin incriminarea faptei ca infracţiune. Spre exemplu, viaţa persoanei, în cazul infracţiunii de omor; sănătatea persoanei, în cazul vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii ș.a. Este absolut necesar ca coautorii să săvârșească în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală. Prin acte de săvârșire nemijlocită a faptei se înţelege orice act de conduită exterioară, prin care se execută direct acţiunea sau 5

inacţiunea prejudiciabilă incriminată de lege. În legătură cu aceasta, contribuţia coautorilor la comiterea faptei penale poate fi identică sau diferită, egală sau aproape egală, în același timp și loc ori nu, important este ca ele să se completeze într-o activitate unică. În practica judiciară s-a decis că sunt acte de coautorat loviturile aplicate victimei de către mai multe persoane, în cadrul unei hotărâri infracţionale comune, de omor, chiar dacă nu toate au fost mortale. Acte de executare – de coautorat – sunt și cele prin care se contribuie indirect la comiterea faptei, cum ar fi actele prin care se face imposibilă apărarea victimei, care obstaculează energiile ce tind să combată producerea rezultatului.

Participația complexă Pentru existenţa participaţiei complexe nu este absolut necesar ca să contribuie la săvârșirea infracţiunii toţi acești participanţi, ci este suficientă participarea, spre exemplu, a autorului și complicelui, a autorului și instigatorului, a autorului și organizatorului, a autorului, instigatorului și complicelui etc. Este posibilă oricare îmbinare a eforturilor acestora. În orice caz însă, obligatorie este participarea unuia sau mai multor autori. Nici organizarea, nici instigarea, nici complicitatea nu pot exista în afara autoratului, în timp ce acesta din urmă poate exista de sine stătător, fiindcă fapta prevăzută de legea penală poate fi săvârșită în mod nemijlocit fără să fie necesare alte contribuţii.1 Singure de la sine acţiunile organizatorului, instigatorului sau complicelui, care nu sunt legate de activitatea autorului, nu pricinuiesc o daună nemijlocită obiectului de atentare, însă pericolul social pe care-l prezintă instigatorul constă în faptul că el provoacă acţiunile (inacţiunile) autorului și rezultatul infracţional, prin care se realizează intenţiile criminale și iniţiativele instigatorului, materializate prin autor sau împreună cu el. Astfel se exprimă și rolul organizatorului și cel al complicelui, cu contribuţia cărora autorul comite infracţiunea și atinge rezultatul infracţional. Luând în considerare că semnul principal distinctiv al participaţiei complexe este împărţirea rolurilor, atunci ea se săvârșește preponderent cu înţelegere prealabilă. Nu este exclusă însă nici participaţia complexă fără înţelegere prealabilă, spre exemplu, când infracţiunea este comisă de autor și complice.

1

Comentariul Codului penal p. 126

6

Grupul criminal organizat Grupul criminal organizat este o formă a participaţiei în care participanţii acționează întotdeauna cu înţelegere prealabilă. Săvârșirea infracţiunii de către grupul criminal organizat constituie o formă penal-juridică de manifestare a criminalităţii organizate. În etapa actuală, criminalitatea organizată este unul dintre cele mai periculoase fenomene sociale, ce ameninţă societatea și statalitatea. Trecerea Republicii Moldova la economia de piaţă, privatizarea proprietăţii de stat și obștești, lichidarea aparatului administrativ de control și revizie, deficiențele controlului economic și fiscal au dus la creșterea esenţială a posibilităţilor criminalităţii organizate. Grupurile criminale organizate s-au încadrat ușor în noul mecanism de administrare și parazitează pe greutăţile societăţii contemporane. Potrivit prevederilor art. 46 din CP al RM, grupul criminal organizat este o reuniune stabilă de persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe infracţiuni. În perioada modernă, organizarea criminalității în Rusia a crescut considerabil, criminalitatea organizată a intrat în viața unui număr mare de cetățeni. Potrivit Ministerului Afacerilor Interne, în 2000 existau 130 de asociații criminale deosebit de periculoase în Rusia, care includeau 964 de grupuri organizate cu un număr total de membri de peste 7,5 mii de persoane; în același timp, în 2001, agențiile de aplicare a legii au adus în fața justiției 11,5 mii de lideri și membri activi ai grupurilor infracționale organizate. Cea mai faimoasă dintre ele este comunitatea „hoților în drept”, care unește liderii mediului penal, axat în principal pe săvârșirea infracțiunilor comune, mai degrabă decât infracțiuni economice (corupție): delapidare, extorcare, banditism etc .; există, de asemenea, comunități organizate în temeiuri etnice și de altă natură. Indicatorii oficiali ai criminalității organizate sunt recunoscuți de criminologi ca fiind subestimați semnificativ, ceea ce indică eficiența scăzută a activității agențiilor de aplicare a legii în combaterea acestor tipuri de infracțiuni.2 2

http://dspace.usm.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/4800/35-42_11.pdf?sequence=1&isAllowed=y

7

Organizaţia (asociaţia) criminală Organizaţia criminală are o structură bine ierarhizată. În fruntea ierarhiei se află organizatorii (sau conducătorii) ei sau un consiliu al conducătorilor. Organizator sau conducător al organizaţiei criminale se consideră persoana care a creat organizaţia criminală sau o dirijează. În componenţa consiliului intră și conducătorii subdiviziunilor structurale, consilierii, deseori în el sunt incluse și persoane corupte din aparatul de stat. Partea inferioară a acestei structuri o formează: soldaţii, complicii, executorii nemijlociţi ș.a. Organizaţia criminală poate avea o structură unitară sau poate fi structurată în subdiviziuni, reprezentând în acest caz o comunitate organizată bine consolidată. Subdiviziunea organizaţiei criminale este reprezentată de un grup din două sau mai multe persoane (secţie, grup, brigadă etc.), care îndeplinește diferite funcţii în limitele organizaţiei: de administrare, asigurare, cercetare, executare etc. Organizaţia criminală presupune o subordonare strictă, obligatorie față de conducerea acesteia, dar poate să cuprindă și structuri autonome, relativ libere în acţiuni, care “traduc în viaţă” poziţiile organizaţiei. De regulă, organizaţia criminală își răsfrânge influenţa asupra unei regiuni teritoriale determinate sau asupra unei sfere de activitate, posedând o anumită specializare (contrabandă, trafic de arme, de droguri, operaţii financiare ș.a.). De cele mai dese ori, organizaţia criminală are legături interregionale și chiar internaţionale. Scopul organizaţiei criminale este formulat de legiuitor destul de amplu. Oricum, scopurile organizaţiei criminale sunt specifice: săvârșirea unor infracţiuni, de regulă, grave și deosebit de grave. Aceasta însă nu înseamnă că în procesul activităţii sale organizaţia criminală nu poate comite și alte infracţiuni, care nu se referă la cele grave sau deosebit de grave. Trebuie menţionat că în acest caz, de fapt, nu există o claritate absolută. Tradiţional, îndeletnicirile de bază ale organizaţiilor criminale sunt cele ce aduc profit: traficul ilegal de arme, de droguri, controlul asupra prostituţiei, pornografiei, cazinourilor etc. Vedem că din numărul de infracţiuni, incluse în sfera lor de interese nu toate sunt grave sau deosebit de grave. Infracţiunea se va considera săvârșită de către o organizaţie criminală dacă a fost comisă de un membru al acesteia în interesul ei sau de către o persoană care nu este membru al organizaţiei respective, la însărcinarea acesteia. Pentru toate infracţiunile săvârșite de organizaţia criminală poartă răspundere organizatorul și conducătorul ei. Membrul organizaţiei criminale

8

poartă răspundere penală numai pentru infracţiunile la a căror pregătire sau săvârșire a participat. Membrul organizaţiei criminale poate fi liberat de răspundere penală în cazul în care a declarat benevol despre existenţa organizaţiei criminale și a ajutat la descoperirea infracţiunilor săvârșite de ea ori a contribuit la demascarea organizatorilor, a conducătorilor sau a membrilor organizaţiei respective.

Teoriile participației penale În știinţa dreptului penal sub aspectul diferenţierii participanţilor la infracţiune au fost și continuă să concureze până în prezent două teorii de bază ce caracterizează participaţia penală: una obiectivă și una subiectivă, dar este cunoscută și o teorie mixtă. Teoria obiectivă a fost formulată pentru prima dată de către criminalistul german A. Feuerbach (începutul sec. al XIX-lea). El susţinea că autor al infracţiunii trebuie considerat cel ce provoacă consecinţa infracţională, adică a fost cauza ei nemijlocită, iar complice este cel ce doar a contribuit la producerea acestui rezultat, adică a servit doar drept cauză auxiliară. Alţi autori îi numeau vinovaţi principali pe cei ce executau nemijlocit fapta infracţională, iar pe toţi ceilalţi participanţi la infracţiune îi considerau complici. Teoria subiectivă, ai cărei reprezentanţi au fost Kestlih, Ghelișner, Buri, Bar ș.a., pune la baza diferenţierii participanţilor latura pur psihică, subiectivă a faptei, ce se exprima prin interesul faţă de rezultatul infracţional. Potrivit susținătorilor teoriei subiective, acei care consideră fapta comisă ca personală trebuie calificaţi ca vinovaţi principali – autori (executori) ai infracţiunii, iar acei care doar participă la săvârșirea unei fapte străine trebuie consideraţi complici, deși caracterul participării la infracţiune nu are nici o importanţă. Teoria mixtă clasifică participanţii la infracţiune atât după trăsăturile obiec tive, cât și după cele subiective. Drept bază a acestei teorii a ser vit concepţia elaborată de Berner, care era de părerea că deosebirea dintre participanţi trebuie făcută nu doar ținând seama de activitatea externă a participantului, ci și de intenţia sa, întrucât activitatea subiectului este determinată întotdeauna de atitudinea psihică faţă de ea.3

Participanții la infracțiune 3

Stela Botnaru, Alina Șavga, Vladimir Grosu, Mariana Grama DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ pag.350

9

Legea penală a Republicii Moldova evidențiază patru tipuri de participanți la infracțiune: a) autorul;  b) organizatorul;  c) instigatorul; d) complicele Participanţi sunt persoanele care contribuie la săvîrşirea unei infracţiuni în calitate de autor, organizator, instigator sau complice.

Autorul Potrivit alin.(2) art.42 CP RM, ”se consideră autor persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, precum şi persoana care a săvârşit infracţiunea prin intermediul persoanelor care nu sunt pasibile de răspundere penală din cauza vârstei, iresponsabilităţii sau din alte cauze prevăzute de cod.” Prin urmare, autor este considerată și persoana care recurge la săvârșirea infracțiunii prin intermediul unei alte persoane, care, grație faptului că nu posedă semnele subiectului infracțiunii sau din alte motive nu poate fi supusă răspunderii penale, fiind considerată un mijloc (instrument) de comitere a infracțiunii. Prin instituirea respectivei ficțiuni juridice legiuitorul a încercat să evite posibilitatea eludării de la răspunderea penală cuvenită a persoanelor care comit infracțiuni folosindu-se de energia străină a altor persoane, acțiunile cărora, din diverse motive, nu pot fi calificate potrivit legii penale. În așa fel, comportamentul unor atare persoane, exprimat prin uzul energiei persoanelor străine, urmează a fi încadrat în conformitate cu norma din legea penală ce incriminează fapta prejudiciabilă comisă de persoana care a servit drept instrument. Autor al infracţiunii poate fi doar persoana ce corespunde tuturor cerinţelor înaintate faţă de subiectul infracţiunii concrete. În aceste cazuri este vorba nu doar despre trăsăturile subiectului general al infracţiunii (caracter fizic, vârstă, responsabilitate), ci și despre trăsăturile pe care trebuie să le aibă subiectul special. Astfel autor al unei infracţiuni militare poate fi numai un militar, adică o persoană care îndeplinește serviciul militar în termen sau pe bază de contract, care urmează pregătirea militară obligatorie sau este chemată la concentrări. Persoana care nu

10

posedă aceste trăsături, chiar dacă, spre exemplu, a săvârșit împreună cu un militar latura obiectivă a unei infracţiuni militare, nu poate fi recunoscută ca autor al infracţiunii militare. De aici conchidem că autor poate fi persoana care a săvârșit nemijlocit, total sau parţial latura obiectivă a componenţei infracţiunii prevăzută de Partea specială a Codului penal. În caz de omor, autor va fi persoana care, spre exemplu, a tras în victimă sau i-a dat o doză mortală de otravă; autor al furtului va fi persoana care a sustras averea proprietarului ș.a. În cazurile când o persoană realizează doar parţial latura obiectivă a infracţiunii avem instituţia coautoratului. Coautoratul este prezent când fapta prevăzută de legea penală a fost săvârșită în mod nemijlocit de către două sau mai multe persoane.

Organizatorul În conformitate cu prevederile art. 42, alin. (3) din CP al RM, “se consideră organizator persoana care a organizat săvârșirea unei infracţiuni sau a dirijat realizarea ei, precum și persoana care a creat un grup criminal organizat sau o organizaţie criminală ori a dirijat activitatea acestora” Totodată, organizatorul infracţiunii este considerat cel mai periculos dintre toţi participanţii la infracţiune.4 Organizatorul poate să-și îndeplinească funcțiile atât în calitate de figură de sine stătătoare, precum și în calitate de coautor, acţionând alături de ceilalţi participanţi. Când persoana îndeplinește doar funcţii de organizator, ea nu participă nemijlocit la executarea faptei (spre exemplu, omorul la comandă). În acest caz răspunderea va surveni pe baza alin. (3) al art. 42 și a articolului din Partea specială a Codului penal. Spre deosebire de autor, organizatorul acţionează întotdeauna doar cu intenţie directă. Volumul de cunoștinţe (de informaţie), ce formează factorul intelectiv al intenţiei organizatorului, poate fi diferit în funcție de circumstanţele concrete ale săvârșirii infracţiunii. Dacă organizatorul acţionează concomitent și în calitate de coautor, atunci volumul de cunoștinţe despre infracţiune poate fi și mai mare decât cel al unui simplu autor. Dacă însă persoana este doar organizator al activităţii criminale, atunci, evident, o parte dintre împrejurările concrete ale infracţiunii ce apar în diferite situaţii pot nici să nu fie sesizate de el. În aceste cazuri, deoarece posibilitatea unui sau altui rezultat al infracţiunii a fost discutată la elaborarea planului, 4

В. Владимиров, Преступление совершено соучастниками, Москва, 1961, с. 46

11

organizatorul trebuie să poarte răspundere, alături de executorii nemijlociţi ai faptei, pentru orice rezultat.

Instigatorul Potrivit alin. (4) al art. 42 din CP al RM, ”se consideră instigator persoana care prin orice metodă determină o altă persoană să săvârșească o infracţiune.” De regulă, instigatorul, îndemnând altă persoană la săvârșirea infracţiunii, el însuși nu participă la comiterea acesteia, străduindu-se să rămână în umbră. Instigatorul este participantul “din culise” la infracţiune. Intenţia sa criminală se execută cu mâinile autorului. În literatura de specialitate datele statistice privind răspândirea instigării sunt fragmentare și controversate. Savantul rus M. I. Kovaliov constată că la examinarea a 2100 de cazuri ale participanţilor condamnaţi au fost depistate doar 4 cazuri de instigare. După N. G. Ugrehelidze, instigatorii și complicii lor constituie aproximativ 7% dintre toţi participanţii. Generalizarea practicii judiciare întreprinsă de P.F.Telnov a demonstrat că printre participanţii la cele mai răspândite infracţiuni instigatorii constituie 1,3%5 Instigatorul este iniţiatorul săvârşirii infracţiunii. El este participantul la infracţiune care nu participă nemijlocit la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, ci vine doar cu iniţiativa, transferând intenţia sa infracţională instigatului. El nu organizează săvârşirea infracţiunii, nu dirijează acţiunile participanţilor, rolul acestuia limitându-se la a determina persoana la săvârşirea infracţiunii. Instigator poate fi orice persoană care întrunește condiţiile generale pentru a putea fi subiect al infracţiunii. Nu este necesară o calitate specială. Instigarea este posibilă la toate infracţiunile, atât la cele cu subiect special, deoarece calitatea specială se cere numai pentru autor, cât și la cele continue, prelungite etc. Acţiunea de a instiga poate fi comisă nu numai de o singură persoană, dar și de două sau mai multe persoane care determină, simultan ori succesiv, pe aceeași persoană la săvârșirea aceleiași infracţiuni. În astfel de cazuri există doi sau mai mulţi coinstigatori, dacă aceștia au acţionat în înţelegere unii cu alţii și cu voinţa de a coopera.

5

Stela Botnaru, Alina Șavga, Vladimir Grosu, Mariana Grama DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

12

Dacă, pe lângă activitatea de instigare, o persoană întreprinde și acţiuni de executare, participând astfel și la săvârșirea aceleiași infracţiuni, atunci contribuţia de instigator se absoarbe de cea de autor, urmând ca pluralitatea de contribuţii să fie luată în vedere la individualizarea pedepsei. Instigat, sau persoană asupra căreia se exercită instigarea, poate fi orice persoană fizică, dacă întrunește condiţiile generale pentru a fi subiect al infracţiunii la care a fost instigat. Când instigarea este adresată unui număr nedeterminat de persoane, denumită și instigare colectivă, nu poate fi vorba despre participaţie, ci despre infracţiuni de sine stătătoare (art. 341, 346 din CP al RM). Pentru eficienţa instigării este necesară și o activitate de determinare de către instigator asupra instigatului în vederea săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală. Aceasta înseamnă că, după ce a luat hotărârea de a săvârși fapta prevăzută de legea penală, instigatorul, folosindu-se de mijloace adecvate, o transmite altei persoane, o implantează în psihicul acesteia, determinând-o s-o accepte, s-o însușească și să o pună în executare. Mijloacele prin care se realizează determinarea pot fi diverse. Spre deosebire de unele legislaţii penale străine, Codul penal al Republicii Moldova nu le enumeră. Doctrina explică aceasta prin faptul că este imposibil a fixa în lege toate mijloacele pe care le poate folosi instigatorul. Întrucât legislaţia penală conţine doar formularea generală a instigării, teoria dreptului penal nu trebuie să dea practicii doar îndrumarea cine poate fi considerat instigator, ci și să determine mijloacele (sau metodele) concrete cu ajutorul cărora se realizează instigarea. Neîndoielnic, această listă și analiză nu poate fi completă. Suntem de acord cu opinia savantului M. I. Kovaliov care menţionează că, “pentru a sili o persoană, contrar voinţei, să săvârșească unele acţiuni nedorite, deseori sunt folosite niște mijloace foarte aspre, or, acestea se ruinează dacă se ciocnesc de voinţa fermă a omului. Alteori se poate întâmpla însă ca un gest nesemnificativ, o mișcare a ochilor, o vorbă aruncată la întâmplare să fie de ajuns ca persoana să-și dea consimțământul pentru niște fapte cu consecințe foarte grave”6 În practica judiciară cele mai des întâlnite mijloace și metode de determinare a altor persoane să săvârșească infracţiuni sunt: convingerea, coruperea, ameninţarea, ordinul superiorului, rugămintea, înșelăciunea. Simplul îndemn nu este suficient pentru realizarea instigării. Acesta trebuie să aibă ca rezultat determinarea instigatorului, adică luarea de către acesta a hotărârii de a comite fapta. Numai începerea executării acţiunii (inacţiunii) 6

Stela Botnaru, Alina Șavga, Vladimir Grosu, Mariana Grama DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ pag.350

13

demonstrează că instigatul a fost determinat și numai din acest moment instigarea are semnificaţie. Așadar, esenţa instigării constă în faptul că instigatorul influenţează conștiinţa și voinţa autorului în scopul determinării lui să săvârșească o infracţiune. Specificul influenţei date constă în faptul că ea nu reprimă voinţa autorului care rămâne liber în a-și alege modul de comportare ulterior. Folosind diferite metode și mijloace de influenţă, instigatorul tinde nu spre a induce în eroare instigatul, ci, dimpotrivă, spre a-i provoca luarea conștientă a hotărârii de a săvârși infracţiunea. Când o persoană îi insuflă altei persoane o informaţie eronată, sub influenţa căreia ultimul săvârșește infracţiunea, sau determină la săvârșirea infracţiunii pe un minor sau pe o persoană iresponsabilă, acţiunile acesteia nu formează instigare, ci se examinează ca pricinuire mediată. Instigarea presupune atragerea la săvârșirea infracţiunii a altor persoane în calitate de participanţi, și nu folosirea activităţii nevinovate străine (art. 31 din Codul penal român califică faptele analogice ca participaţie improprie).7

Complicele Complicitatea este cel mai răspândit tip de participaţie la infracţiune. După rolul său obiectiv în săvârșirea infracţiunii, complicele, de regulă, este o figură mai puţin periculoasă (cu unele excepţii) decât alţi participanţi: iniţiativa de a săvârși infracţiuni aparţine lui, el nu conduce activitatea criminală a altor persoane, nu îndeplinește latura obiectivă a infracţiunii, prevăzută de articolele Părţii speciale; el doar contribuie la realizarea intenţiei criminale de către autorul infracţiunii. Dar și în aceste limite diapazonul acţiunilor complicelui poate fi foarte variat și larg. Codul penal (alin. (5) al art. 42, din CP al RM) definește complicele ca “persoana care a contribuit la săvârșirea infracţiunii prin sfaturi, indicaţii, prestare de informaţii, acordare de mijloace sau instrumente ori înlăturare a obstacolelor, precum și persoana care a promis dinainte că îl va favoriza pe infractor, va tăinui mijloacele sau instrumentele de săvârșire a infracţiunii, urmele acesteia sau obiectele dobândite pe cale criminală ori persoana care a promis din timp că va procura sau va vinde atare obiecte” Noul Cod Penal al României din 17 iulie 2009 LEGEA nr. 286/2009 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 510 din 24 iulie 2009 7

14

Complicele se deosebește de autor prin faptul că el nu săvârșește nemijlocit latura obiectivă a infracţiunii, dar, în procesul pregătirii de infracţiune sau în etapa săvârșirii ei, acordă ajutor autorului prin crearea posibilităţii reale de a duce infracţiunea până la capăt sau poate favoriza infracţiunea și infractorul chiar și după comiterea faptei socialmente periculoase, dacă favorizarea n-a fost promisă din timp. Legea conţine o enumerare exhaustivă și o caracteristică detaliată a formelor de activitate a complicelui care, alăturându-și activitatea infracţională la activitatea altor persoane deja după apariţia intenţiei de a săvârși o anumită infracţiune, acordă un ajutor esenţial acestor persoane la săvârșirea faptei socialmente periculoase. Complicele, de regulă, își execută rolul prin acţiuni active, dar în anumite cazuri poate să și inacţioneze, atunci când, în virtutea situaţiei în care se află (a funcţiei executate), este obligat să acţioneze. Spre exemplu, paznicul, între baza înţelegerii prealabile cu alţi participanţi, nu-și îndeplinește obligaţiile nemijlocite: de a păzi bunurile materiale încredinţate. Prezenţa doar a obligaţiei morale de a nu permite săvârșirea infracţiunii nu este suficientă pentru recunoașterea persoanei ce a inacţionat în calitate de complice la comiterea infracţiunii. Activitatea complicelui este posibilă în orice etapă a săvârșirii infracţiunii, chiar și după consumarea ei de facto.

2.CAPITOLUL PRACTIC

2.1.Practica judiciara in baza comiterii infracțiunii ca autor Dosarul nr.1ra-1631/2021 Curtea Suprema de Justitie 07 octombrie 2021 mun. Chişinău

Prin sentinţa Judecătoriei Soroca, sediul central din 17.02.2021, Lungu Ghenadie a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, şi în temeiul acestei Legi i-a fost aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Prima instanţă a constatat că, Lungu Ghenadie, la 14 septembrie 2020, aproximativ la ora 11.50, aflându-se în incinta farmaciei SRL „Elody”, situată pe str. Independenţei, 26 din mun. Soroca, având scop de profit şi profitînd de faptul că vânzătorul consultant al farmaciei, Alexei Rodica a ieşit pentru un moment, intenţionat, prin acces liber, pe ascuns prin participație simplă, a sustras şi însuşit din aparatul de casă mijloace băneşti în sumă de 3450 lei şi telefonul mobil al ultimei de model „Samsung Galaxy J7”, ce se afla lângă aparatul de casă, în preţ de 4000 lei, cauzându-i astfel părţii vătămate o daună materială considerabilă, în sumă totală de 7450 lei. 15

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanţa a reţinut că, în drept, fapta inculpatului Lungu Ghenadie întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, după indicii calificativi: furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârşit cu cauzarea de daune în proporţii considerabile. Sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpatul Lungu Ghenadie, prin care a solicitat rejudecarea cauzei şi adoptarea unei noi hotărâri prin care să-i fie stabilită o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal sau art. 92 Cod penal, din motiv că îşi recunoaşte vina şi se căieşte de cele comise, iar partea vătămată nu are careva pretenţii. Decizia instanţei de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpatul Lungu Ghenadie, prin care solicită casarea atât a sentinţei, cât şi a deciziei instanţei de apel, cu pronunţarea unei hotărâri prin care să-i fie stabilită a pedeapsă non privativă de libertate, din motiv că şi-a recunoscut vina şi se căieşte sincer de cele comise. Consecință, reieșind din circumstanțele indicate, instanţa de recurs consideră, că pedeapsa stabilită inculpatului în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, corespunde prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal şi art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, fiind motivată, individualizată şi aplicată în limitele prevăzute de lege, iar hotărârea atacată conține motive clare şi legale pe care se întemeiază soluţia. Concomitent, urmează de evidențiat faptul că argumentele invocate în recurs de către inculpat au fost deja obiect de judecare în instanţa de apel şi aceasta, respectând prevederile art. 414–417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar careva noi argumente în recurs recurentul nu a indicat Este Inadmisibil recursul ordinar declarat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 27 aprilie 2021, în propria cauză penală de către inculpatul Lungu Ghenadie Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Astfel, în urmă studierii circumstanțelor speței reieșind din materialele accumulate de către organul de urmările penală, se înțelege clar că Lungu Ghenadie întrunește toate condițiile ca să fie considerat drept autor al infracțiunii.

2.2. Practica judiciara in baza comiterii infracțiunii ca organizator Prin sentinţa Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 27 aprilie 2012, au fost recunoscut vinovat şi condamnat Moscalciuc Vladimir în baza: art.42 alin.(2), (3), 189 alin.(6) Cod penal la 10 ani închisoare; , art.284 alin.(1) Cod penal la 12 ani închisoare; , art.26, 42 alin.(3), 145 alin. (2), lit.i), p) Cod penal la 13 ani şi 4 luni închisoare. În fapt, instanţa a constatat că Moscalciuc Vladimir a creat şi condus o organizaţie criminală, în următoarele circumstanţe: V.Moscalciuc, alias „Machena”, avînd intenţia să creeze o comunitate criminală stabilă, care să activeze o perioadă îndelungată de timp, cu un înalt grad 16

de organizare şi să coordoneze cu acţiunile acesteia, începînd cu anul 2001 a atras de partea sa mai mulţi părtinitori şi a format organizaţia criminală cu denumirea „Machena”, compusă din reuniuni de grupări criminale cu o construcţie ierarhică şi cu o concepţie unică de activitate, divizînd între membrii organizaţiei criminale funcţiile de asigurare şi administrare a intenţiilor criminale ale acestei asociaţii, în scopul de a influenţa activitatea instituţiilor penitenciare şi a persoanelor fizice, stabilind scopurile activităţii, şi anume culegerea în prealabil a informaţiei despre potenţialele victime, dirijînd în asemenea mod activitatea de acumulare a mijloacelor financiare şi materiale a organizaţiei, comiterea infracţiunilor de şantaj, precum şi a altor infracţiuni, cu scopul de a crea fonduri băneşti pentru organizaţie şi pentru susţinerea condamnaţilor în instituţiile penitenciare întru atragerea acestora pe viitor în componenţa asociaţiei criminale create. In aceași ordine de idei, V.Moscalciuc a întreprins măsuri cu scopul de a repartiza sferele de influenţă între grupările criminale, înzestrarea cu mijloace de telecomunicaţii pentru asigurarea şi executarea intenţiilor criminale, iar pentru a mări numărul de membri ai asociaţiei criminale a lansat procesul de recrutare şi angajare a persoanelor noi, care conştientizau apartenenţa lor la asociaţia criminală şi au dat acordul de a participa la aceasta, în continuare desfăşurînd o activitate criminală în vederea realizării scopurilor grupărilor criminale indicate. Astfel, în urmă studierii circumstanțelor speței reieșind din materialele accumulate de către organul de urmările penală, se înțelege clar că V.Moscalciuc întrunește toate condițiile ca să fie considerat drept organizator al infracțiunii.

2.3. Practica judiciara in baza comiterii infracțiunii ca instigator Dosarul 1ra-801/2015 Curtea Supremă de Justiţie 24 noiembrie 2015 mun. Chişinău

Gîndea Vitalie a fost învinuit de organul de urmărire penală de faptul că, la 01 februarie 2008, în jurul orei 20:20, aflându-se la intersecţia str. Ismail şi 31 august 1989, mun. Chişinău, adică întrun loc public, acţionând împreună şi de comun acord cu alte două persoane neidentificate de către organul de urmărire penală, încălcând grosolan ordinea publică şi manifestând o vădită lipsă de stimă şi respect faţă de societate, urmărind scopul manifestării bravurii faţă de Timercan Pavel Ion, Simion Ion Andrei şi Timercan Vitalie Ion, din motivul că ultimul şi-a satisfăcut necesităţile fiziologice pe autobuzul de model „MAN”, care era parcat lângă bordură, s-a 17

exprimat cu cuvinte necenzurate în adresa acestora şi, împreună cu persoanele neidentificate, care fiind instigate de comportamentul lui Gîndea V., i-au agresat pe Timercan P., Simion I. şi 2 Timercan V., după ce unul din ei i-a aplicat o lovitură cu un obiect de metal în regiunea stângă a capului lui Timercan V. cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medicolegală nr. 63/278 din 06 august 2008, vătămări corporale grave, ce se află în legătură cauzală directă cu survenirea morţii. Ulterior, la 01 februarie 2008, în jurul orei 20:25, Gîndea V. a îndemnat persoanele neidentificate să părăsească locul infracţiunii întru evitarea consecinţelor nefavorabile şi în discuţie cu Timercan P., despre care nu cunoştea că este fratele victimei, i-a propus bani pentru ca acesta să declare că Timercan V. a căzut jos de sine stătător şi s-a lovit în regiunea capului. Acţiunile lui Gîndea V. de către organul de urmărire penală au fost încadrate în baza art. 287 alin. (3) Cod penal – huliganism, adică, acţiuni intenţionate care încalcă grosolan ordinea publică, însoţite de aplicarea violenţei asupra persoanelor, de către 3 persoane, cu aplicarea unui obiect pentru vătămarea integrităţii sănătăţii. In aceiași ordine de idei, în urmă studierii circumstanțelor speței reieșind din materialele accumulate de către organul de urmările penală, se înțelege clar că Gîndea Vitalie Ion întrunește toate condițiile ca să fie considerat drept instigator al infracțiunii.

2.4. Practica judiciara in baza comiterii infracțiunii ca și complice Dosarul nr. 1ra-505/13 Curtea Supremă de Justiţie 11 iunie 2013 mun. Chişinău

În fapt, instanţa de fond a constatat că Timofeeva Izabela este pusă sub învinuire precum că, de comun acord cu Eduard, numele de familie a căruia nu a fost identificat de către organul de urmărire penală, şi alte persoane neidentificate 2 de către organul de urmărire penală, avînd scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane prin înşelăciune, de două sau mai multe persoane, în proporţii deosebit de mari au organizat un plan infracţional bine determinat din timp, cu împărţirea rolurilor fiecăruia. Astfel la 22.01.2009, compania B. Myr Industries, Inc., care deţine conturi la Comerica Bank, a primit un mesaj prin poşta electronică de la bancă, prin

18

care a fost informat că banca efectuează procedurile stabilite de întreţinere şi compania trebuie să introducă datele sale pentru a păstra accesul online activ. Adresa accesată a oferit imaginea exactă a website-ului băncii. Reprezentanţii companiei au introdus numele utilizatorului şi parola, apoi numărul de identificare. După primirea mesajului de mulţumire sesiunea a fost închisă. La 23.01.2009, domnul M. Robin Holland a fost întrebat de controlorul financiar Devra Danielson, dacă dumnealui la 22.01.2009 a autorizat un transfer electronic de bani prin virament din contul care aparţine companiei în sumă de 498.755 USD. Răspunsul a fost negativ şi fiind contactat de Comerica Bank, compania a fost anunţată că un transfer similar în sumă de 402.000 USD este pregătit pentru a fi efectuat. Compania a solicitat stoparea celui de al doilea transfer şi a primit de la bancă declaraţia referitor la detaliile primului transfer, care sunt următoarele: Banca care a făcut transferul este Comerica Detroit şi banca beneficiară este BC „Mobiasbancă” SA Chişinău, contul persoanei beneficiare 225200784040849 cu numele Bădărău Vitalie. În continuare Şendrea Radu, directorul adjunct al filialei „Flacăra” a BC „Moldincombanc” SA a fost anunţat de către Timofeeva Izabela precum că anumite persoane, pe care nu a dorit să le numească, au sustras de pe contul unei întreprinderi din SUA sumă de 498.755 dolari SUA şi pentru a le lichefia este nevoie de o persoană de încredere pe numele căreia s-ar putea deschide un cont bancar în valută, în una din băncile din Republica Moldova, pentru ca pe contul acela să fie transferată suma de bani. În continuare banii urmau a fi scoşi din contul deschis anterior şi transmişi lui Timofeeva Izabela. Drept rezultat persoana pe numele căreia urma a fi deschis contul bancar trebuia să fie remunerată. Iniţial, Şendrea Radu, intuind despre faptul că banii sustraşi ar putea crea probleme a refuzat, însă datorită insistenţei lui Timofeeva Izabela, precum şi fiind încredinţat de ultima că totul o să fie în ordine şi careva probleme nu ar trebui să apară, a acceptat şi a propus deschiderea contului bancar pe numele lui Bădărău Vitalie, care la acel moment avea o situaţie precară materială şi avea nevoie de surse financiare. Contul nominalizat a fost deschis de către Bădărău Vitalie la indicaţia lui Şendrea Radu. La 23.01.2009, Bădărău Vitalie, împreună cu Radu Şendrea şi alte persoane necunoscute organului de urmărire penală, sa prezentat la filiala „Renaştere” a BC „Mobiasbancă” SA şi a solicitat să ridice toată suma de 498.755 dolari SUA în numerar. În conformitate cu prevederile Legii cu privire la prevenirea spălării banilor, Banca a întocmit un formular pentru tranzacţia respectivă, calificînd-o ca suspectă şi a debitat contul lui Bădărău Vitalie cu suma respectivă, care a fost transferată la un cont intern al Băncii. Ca rezultat al acţiunilor sale intenţionate, prin care a promis dinainte că va

19

favoriza infractorii, va acorda mijloace sau instrumente, ori, înlăturare de obstacole, va tăinui mijloacele sau instrumentele de săvîrşire a infracţiunii, urmele acesteia sau obiectele dobîndite pe cale criminală, Izabela Timofeeva, a contribuit în calitate de complice la dobîndirea bunurilor altei persoane prin înşelăciune, de 3 două sau mai multe persoane, în proporţii deosebit de mari, care din cauze independente de voinţa făptuitorului, aceasta nu şi-a produs efectul. Logvinov Eduard este pus sub învinuire precum că, el de comun acord cu Timofeeva Izabela şi alte persoane neidentificate de către organul de urmărire penală, avînd scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane prin înşelăciune, de două sau mai multe persoane, în proporţii deosebit de mari, au organizat un plan infracţional bine determinat din timp, cu împărţirea rolurilor fiecăruia. Astfel, la 22.01.2009, compania Arthur B. Myr Industries, Inc, care deţine conturi la Comerica Bank, a primit un mesaj prin poşta electronică prin care a fost informat că banca efectuează procedurile stabilite de întreţinere şi compania trebuie să introducă datele sale pentru a păstra accesul on-line activ. Adresa accesată a oferit imaginea exactă al website-ului băncii. In final, în urmă studierii circumstanțelor speței reieșind din materialele accumulate de către organul de urmările penală, se înțelege clar că Timofeeva Izabela Grigorii și Logvinov Eduard Boris întrunesc toate condițiile ca să fie considerat drept complice al infracțiunii, deoarece iniţiativa de a săvârși infracţiuni aparţine lor, și ei nu conduceau activitatea criminală a altor persoane, nu îndeplinește latura obiectivă a infracţiunii, prevăzută de articolele Părţii special ei doar contribuiau la realizarea intenţiei criminale de către autorul infracţiunii.

Concluzie In incheiere structura legislativă a majorităţii normelor penale permite comiterea infracţiunii de o 20

singură persoană. Însă infracţiunea poate fi săvîrşită şi de două sau mai multe persoane. În cel din urmă caz prin stabilirea unor semne apare participaţia penală. Legiuitorul defineşte participaţia în art. 41 C.P. al R.M : se consideră participaţia cooperarea cu intenţie a două sau mai multe persoane la săvîrşirea unei infracţiuni intenţionate. In urma anchetării și consultării a unor sentințe ale instanțelor am conchis pentru a fi prezentă o partticipație este necesar sa se intruneasca următoarele condiții:    

pluralitatea de subiecte activitatea în comun a participanților la infracțiune; unitatea intenției; cooperarea doar la o infracțiune intenţionată.

In aceiași ordine de idei, în cazul în care suntem în prezența infracțiunilor săvârșite în participație comportamentul complicelui, organizatorului, sau a instigatorului este necesar sa fie încadrat in contextul normei incriminatoare și potrivit normei de la alin.(3) art.42. Instituția participației la săvârşirea infracțiunii este foarte importanta deoarece constă în faptul că, prin aceste reglementări (art. 41-48 CP), în primul rând, este stabilitä răspunderea penală pentru cooperarea cu intenție a două sau mai multe persoane la săvârşirea unei infracțiuni intentionate; în rândul al doilea, sunt prevazute semnele componentei de infractiune în acţiunile participanților, care lipsesc în articolele respective din Partea specială a Codului penal, reglementări care se extind şi asupra acestor articole, eliberând legiuitorul de a le repeta de nenumărate ori în articolele din Partea specială; in rândul al treilea se determină categoriile participanților şi formele participației; în rândul al patrulea, se stipulează răspunderea penalä pentru excesul de autor.

Bibliografie Acte normative naționale: 1. COD Nr. 985 din 18-04-2002 Publicat : 14-04-2009 în Monitorul Oficial Nr. 72-74 art. 195

21

Manuale: 1. Calificarea infracțiunilor. S.Copețchi, I.Hadîrcă, Chișinău 2015 2. DREPT PENAL. PARTEA SPECIALĂ Sergiu BRÂNZĂ, Xenofon ULIANOVSCHI, Vitalie STATI, Vladimir GROSU, Ion ȚURCANU, Ediţia a II-a, Chișinău 2005 3. Comentariul Codului penal. Chișinău, 2009 4. Drept penal. Partea generală. M.Grama, S.Botnaru, A.Șavga, D.Martin, vol. II, Chișinău 2016 5. V. Dobrinoiu, I. Pascu, I. Molnar, Gh. Nistoreanu, A. Boroi, V. Lazăr, București, 2003 6. В. Владимиров, Преступление совершено соучастниками, Москва, 1961 Surse mass-media: 1. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-penal/participatia-siparticipantii/ 2. http://dspace.usm.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/4800/35-42_11.pdf? sequence=1&isAllowed=y Practica judiciară: 1. Dosarul nr.1ra-1631/2021 Curtea Suprema de Justitie 07 octombrie 2021 mun. Chişinău 2. Dosarul nr.1r-3/13 Curtea Supremă de Justiţie din 12 aprilie 2013 mun.Chişinău 3. Dosarul 1ra-801/2015 Curtea Supremă de Justiţie 24 noiembrie 2015 mun. Chişinău 4. Dosarul nr. 1ra-505/13 Curtea Supremă de Justiţie 11 iunie 2013 mun. Chişinău

22