43 0 42KB
Succesul şcolar – succes social
În opinia mea, termenul de succes face referire la traiectoria personală a unui individ, la rezultatele sale atât în plan personal, cât şi în plan profesional, şi are coordonate specifice personalităţii fiecăruia. Specialiştii spun că felul în care fiecare dintre noi vede succesul personal depinde de educaţia primită în familie şi la şcoală, de experienţele anterioare, de cercul de oameni în care ne-am învârtit şi al căror comportament l-am adoptat şi noi – toate constituind tiparul nostru personal. În plus, un rol extrem de important îl au propria noastră motivaţie şi scopurile noastre în viaţă. Succesul se manifestă încă din copilărie – fie că se raportează la lucruri mărunte (faptul că un copil a reuşit să îşi desfacă singur sticla cu suc, a învăţat să meargă pe bicicletă, a recitat cu intonaţie o poezie), fie că face referire la lucruri mai semnificative (câştigarea unui premiu la un concurs şcolar sau extraşcolar, legarea unei strânse şi frumoase prietenii), şi are legătură atât cu mediul familial, cât şi cu cel social. În copilărie, mediul social principal în care o persoană îşi desfăşoară existenţa este grădiniţa, iar mai apoi şcoala. În acest mediu, asupra individului termenii de success sau insucces încep să îşi pună amprenta tot mai mult. Fiecare persoană are o traiectorie şcolară unică ce poate fi privită în moduri diferite, în funcţie de punctul de vedere adoptat: al elevului, al părintelui, al profesorului. Această traiectorie este marcată de performanţele elevului, de succesele şi insuccesele sale. Notele şcolare, statutul de „elev bun” sau „elev slab”, accesul sau insuccesul la examene influenţează nemijlocit poziţia elevului în familie şi în grupul de prieteni, dar şi prestigiul familiei, percepţia socială a acesteia, calitatea educaţiei în familie. Şcoala însăşi este evaluată de comunitatea socială în funcţie de notele obţinute de elevii săi. În acest context, succesul şcolar a devenit, prin extindere, un fel de etalon al calităţii tuturor celor implicaţi în acest proces elevi, profesori, părinţi, instituţii şcolare şi comunităţi sociale), în timp ce insuccesul ori eşecul şcolar antrenează deprecierea individului, a şcolii şi a familiei şi, de multe ori, el devine sinonim cu eşecul în viaţă.
Consider, aşadar, că succesul şcolar va atrage după sine succesul social, în timp ce eşecul şcolar va atrage după sine eşecul social. Învăţământul actual este centrat pe elev, pe formarea de competenţe, priceperi şi deprinderi, pe dezvoltarea unor atitudini positive faţă de sine şi faţă de meiul înconjurător. În acest context, cadrele didactice nu pregătesc elevii pentru a avea succes doar în cadrul şcolii, ci şi în afara acesteia. Şcoala este văzută astăzi ca fiind pregătire pentru viaţă, pentru societate, iar finalităţile educaţiei vizează exact acest lucru. Aşadar, conform binecunoscutului proverb “Ai carte, ai parte”, succesul şcolar atrage după sine succesul social, iar o persoană silitoare şi muncitoare