Succesul Si Insuccesul Scolar [PDF]

Zitiervorschau

SUCCESUL SI INSUCCESUL SCOLAR 1. Delimitări conceptuale 2. Configuraţia etiologică a succesului şcolar 3. Configuraţia etiologică a insuccesului şcolar 1. Delimitări conceptuale Înaintea analizei cauzelor care conduc la succesul sau insuccesul şcolar simţim nevoia de a face câteva precizări conceptuale şi de a delimita din punct de vedere semantic alte concepte care pot face obiectul acestei analize, cum ar fi: conceptul de performanţă şcolară, concept adaptat celui de performanţă în general, conceptul de randament şcolar, progresul şcolar alături de reuşita şcolară. Prin performanţă înţelegem realizarea deosebită într-un domeniu oarecare de activitate sau acţiunea cu un efect ce depăşeste nivelul comun fiind superior şi putându-se constitui într-un record.( aptitudini, însuşiri de personalitate,calitati) . Performanţa este raportată la: - conditiile in care se desfasoara actiunea; - potentialul psihologic; - obiectivul vizat; - situatiile de depasit. In configuratia etiologica a performantei si dinamicii acesteia sunt implicati urmatorii factori: - insusirile si trasaturile de personalitate; - sistemul de valori; - calitatile fizice si fiziologice; - structura motivationala; - experienta in activitate; - orizontul cultural; - sistemul de salarizare si recompensele; - sistemul de instruire si control; - politica intreprinderii; - spatiul de munca si conditiile; - metodele de munca si implicit stilul de conducere. Performanta cunoaste din punct de vedere structural o anumita configuratie, ea realizandu-se in functie si de aceste elemente care o compun. Ne referim la: necesitatea, fixarea obiectivului, stabilirea cailor, concentrarea eforturilor si atingerea performantei. inginerie a performantei care ar putea fi ilustrata in urmatoarea schema:

Randamentul scolar In coroborare cu performanta scolara, care vizeaza asemenea standarde care depasesc cel putin media statistica a rezultatelor scolare, raspunzand unor cerinte obiective ale grupului in primul rand si nu in ultima instanta ale individul 222g66c ui, se desprinde un alt concept, cel de randament scolar. Spre deosebire de performanta scolara, conform Dictionarului de Pedagogie, randamentul scolar vizeaza nivelul de pregatire teoretica si practica la care s-a ajuns la un moment in munca cu elevii/studentii. Gradul de concordanta dintre cunostintele asimilate invatate si prevederile Programei scolare se constituie intr-un principal indicator al randamentului scolar. Coeficientul ridicat de corelatie dintre Programa si cunostintele elevilor/studentilor demonstreaza un randament scolar superior. In cadrul randamentului scolar sunt implicati atat factori interni, cat si factori externi. In foarte mare masura contribuie strategiile si tacticile educationale, in mod deosebit metodica predarii si invatarii. Prin aceste tehnologii didactice se poate ajunge la un randament scolar ridicat, dar nu si la o performanta scolara si/sau succes scolar, unde personalitatea elevului/studentului este mai bine resimtita. Progresul scolar Eficienta procesului de invatamant, performanta si randamentul scolar se exprima si prin progres scolar. Acesta este exprimat de o asemenea stare calitativa a unei clase si/sau individ care inregistreaza in raport cu un anumit nivel al cerintelor si al posibilitatilor obiective si/sau subiective cresteri substantiale in rezultatele obtinute. Progresul scolar nu se identifica insa nici cu performanta si nici cu randamentul scolar. Progres scolar poate inregistra si un fost corigent sau chiar repetent care, evident, nu s-a confruntat cu vreo performanta scolara si la care randamentul scolar a fost sub limita accesibilului si prevederilor normative si didactice. Prin progres scolar desemnam anumite stari calitative superioare in raport cu o anumita perioada comparativa. La nivelul progresului, care poate fi continuu, pana la performanta sau periodic, contribuie atat agentii educationali cat si alti factori stimulativi exteriori. In cele mai multe situatii progresul scolar este de scurta durata iar motivatia scolara este in general scazuta. Reusita scolara Un alt concept prin care este evidentiata eficienta invatamantului este reusita scolara sau dupa unii succesul scolar propriu-zis. Chiar daca literatura de specialitate le analizeaza ca doua concepte substitutive intre ele se pot desprinde si unele delimitari: reusita poate fi considerata ca acea stare calitativa in raport cu un anumit obiectiv propus spre realizare, pe cand succesul presupune reusita la performante inalte dincolo de limita inferioara a reusitei. Succesul scolar este mai apropiat de performanta si eficienta, pe cand reusita este mai apropiata de randament. Nici reusita scolara si, cu atat mai putin, succesul scolar nu presupun numai obtinerea unor rezultate de moment, in general conditionate de o stare precara limitata. Reusita scolara vizeaza si alte obiective si indicatori comensurabili, cum sunt: dezvoltarea potentialului intelectual; motivatia in activitatea didactica; dezvoltarea unor dispozitii si sentimente intelectuale; crearea unui climat psihosocial si educational optim; integrarea ulterioara in activitatea sociala si de productie.

In ceea ce priveste succesul scolar, asimilat reusitei scolare de catre cei mai multi pedagogi, prin succes scolar desemnam acele rezultate obtinute la un randament superior in conformitate cu nivelul cerintelor programelor scolare si al finalitatii invatamantului. Si din acest punct de vedere se observa ca succesul este mai standardizat sub aspect normativ decat reusita, succesul vizand rezultatele prin anumite cerinte impuse si nu prin deziderate indeplinite de catre unii elevi si studenti sau chiar de unele cadre didactice. In mod operational prin succes scolar desemnam: nivelul performantial al fiecarui elev/student, precizat atat in termeni de continut (cognitiv, afectiv - atitudinal, psihomotor) cat si in termeni relativi (prin raportarea la performantele grupului de referinta); nivelul minim obligatoriu de invatare; criteriile de evaluare raportate la curriculum-ul propus; caracteristicile de relevanta, echilibru si integrare ale curriculum-ului; caracteristicile ocaziei de invatare interpretate din perspectiva educatiei permanente si a interrelatiilor dintre invatarea formala, nonformala, semiformala si informala. Aceste caracteristici si particularitati ce evidentiaza succesul si performanta scolara nu sunt rezultatul arbitrar al unor factori spontani, involuntari si inconstienti, ci rezultatul interventiei si actiunii sistematice a unor cauze ce prefigureaza o anumita configuratie etiologica si pe care o vom analiza in continuare. 2. Configuratia etiologica a succesului scolar Eficienta procesului de invatamant si in mod deosebit performanta scolara este conditionata de o multitudine de factori obiectivi si subiectivi, externi si interni, contextuali si determinanti. Din aceasta categorie fac parte cei redati mai jos: factorii sociopedagogici; factorii familiali; factorii biopsihologici; factorii intelectuali si factorii nonintelectuali.

Factorii sociopedagogici Fac referinta atat asupra structurii institutionale formale a sistemului de invatamant, cat si a unor factori exteriori, cum ar fi: cei familiali si implicit climatul educational regasit in acest mediu. In aceasta categorie intra factori obiectivi, de natura socio-pedagogica, concretizati in contextul sociopedagogic si cu referinta deosebita la organizarea procesului de invatamant. In ceea ce priveste dimensiunea structurala, institutionala a sistemului de invatamant, aceasta isi pune amprenta asupra succesului scolar prin specificul relatiilor instituite si prin modul de organizare a procesului de invatamant, pe fondul unui anumit plan de invatamant si ideal educational. Un rol deosebit la nivelul acestei categorii de factori revine raportului dintre nivelul cerintelor sistemice ale educatiei si nivelul cererilor individuale - optiunile indivizilor legate de pregatirea profesionala si idealul educational. La aceasta trebuie adaugat si gradul de exigenta si calitatea

actului educativ, exprimata prin autoritatea epistemica a cadrelor didactice si in general printr-un management educational eficient. Tot la nivelul factorilor exteriori si oarecum in relatie directa cu factorii sociopedagogici sunt si cei ce vizeaza organizarea procesului de invatamant, a managementului educational in general. Anumite incoerente strategice si tactice, incompatibile cu idealul educational si mai ales cu discrepantele care pot sa apara intre acesta si cerintele individuale, pe fondul unei organizari deficitare, se pot constitui in factori care au un impact negativ asupra eficientei si productivitatii invatamantului. La aceasta se adauga si reforma curriculara, coroborata desigur cu strategii si tehnologii didactice, fie prin adecvarea metodelor si mijloacelor didactice in actul predarii invatarii (cand au un impact pozitiv asupra performantei), fie prin inadecvarea acestora (cand au un impact negativ). In ceea ce priveste calitatea actului educational determinata, in ultima instanta, de personalitatea cadrelor didactice, aceasta este resimtita prin structura cognitiv - intelectuala si afectiv atitudinala a agentilor educationali fata de intreg procesul de invatamant. Competenta sociala, profesionala si, mai ales, cea psihopedagogica a cadrelor didactice isi pun amprenta asupra succesului scolar sau, in sens invers, lipsa acestor competente si aptitudini au o incidenta negativa asupra reusitei scolare. Un rol deosebit revine organizarii educatiei pe structuri de invatamant: ani, unitati scolare, clase, nivel de salarizare a cadrelor, impactul organizational fiind tot mai resimtit si, din pacate, influenta sa fiind mai mult de natura negativa. Nivelul de salarizare scazut al cadrelor, supraincarcarea curriculara, carentele de ordin logistic si programa scolara incarcata au din ce in ce mai mult o influenta nefasta in procesul pregatirii tinerilor. Factori familiali In ceea ce priveste influenta factorilor familiali - exteriori actului didactic propriu-zis - si mediul familial isi pune amprenta asupra succesului si, mai ales, a insuccesului scolar. Aceasta categorie de factori se exprima prin mai multe moduri, cum ar fi: climatul educational familial; valentele educative ale familiei; atitudinile proscolare - educationale ale familiei; gradul de inzestrare logistica (calculator, Internet etc.) si posibilitati materiale - financiare; nivelul de instruire si preocupare in ceea ce priveste pregatirea si autoeducatia parintilor; regimul de viata si stilul de viata al parintilor. Fiecare din acesti factori contribuie in mod diferentiat la reusita sau insuccesul scolar. Mai mult, sunt resimtiti factorii de ordin financiar si posibilitatile materiale ale parintilor, ceea ce a facut sa creasca fenomenul abandonului scolar si analfabetismul. Romania inregistreaza in prezent cea mai ridicata rata a analfabetismului din Europa, cu un procent de 6 % in randul persoanelor adulte, fata de 5 % in Bulgaria sau 2 % in Ungaria. La sfarsitul anului 1997 erau 70.164 analfabeti dintre care 32.836 erau tineri sub 16 ani. In ceea ce priveste „topul” zonelor cu fenomenul abandonului scolar, acesta este mai numeros in judetele din Moldova, stabilindu-se o corelatie semnificativa intre nivelul saraciei si situatia scolara. De asemenea, mediul rezidential coreleaza semnificativ cu tendintele de abandon scolar, acestea fiind regasite in mai mare masura in mediul rural, unde si starea saraciei este mai evidenta. Climatul familial se constituie intr-un puternic factor de influenta negativa asupra randamentului scolar. Se constata ca agresivitatea intrafamiliala, intoleranta si mai ales alcoolismul, influenteaza foarte mult situatia scolara culminand cu esecuri scolare si abandon scolar. Cauzele de ordin sociofamilial se pot grupa astfel:

cauze generate de structura restransa si largita a cadrului familial (fie spatiu restrans, fie familii cu multi copii); relatii intrafamiliale negative (atmosfera tensionata intre parinti, acestia si copii, intre frati, parinti, bunici etc.); tare psihocomportamentale (alcoolism, minciuna, hotii, promiscuitate); nivelul instructional scazut al parintilor; conditii igienico-sanitare precare; stilul de raportare al membrilor familiei la copii pe fondul unei agresivitati excesive si a unei intolerante ridicate sau, in mod invers, prin atitudini supraprotectioniste, indulgenta excesiva etc.; nivelul si structura comunicarii intrafamiliale (in mod deosebit a comunicarii afective); situatii speciale in afara celor prezentate (pe fondul privatiunilor si frustrarilor de natura afectiva si materiala). Factorii biopsihologici Pe langa factorii exteriori, de ordin organizational si strategic, in general, asupra randamentului scolar intervin si factori de ordin individual, in speta cei care fac referinta la starea de sanatate a individului. Aceasta stare este evaluata prin: parametrii biologici, starea generala a sanatatii si prin echilibru fiziologic, in coroborare cu factorii psihologici. In ceea ce priveste parametrii biologici exprimati prin statura, greutatea, forta musculara, maturizarea fizica in general si acestia isi pun amprenta asupra succesului unor activitati scolare. Unele dereglari functionale ale metabolismului si unii factori somatofiziologici influenteaza unele activitati scolare, favorizand instalarea starii de oboseala cu impact negativ asupra activitatii intelectuale si a randamentului scolar. Starea generala a sanatatii isi pune amprenta asupra puterii de munca si a rezistentei la efort. S-a constatat ca starea sanatatii joaca un rol cu atat mai important cu cat inteligenta individului este mai deficitara, fapt ce conduce la o oboseala precoce si la o oarecare inertie in planul procesului gandirii si chiar a memoriei. Echilibrul fiziologic este dat de modul in care se manifesta functiile vitale ale organismului (metabolism, glande endocrine, respiratie, circulatie etc.) precum si de starea generala a sistemului nervos si a analizatorilor. Anumite disfunctii metabolice influenteaza negativ activitatea de invatare si performanta scolara. Influenta directa a dificultatilor si carentelor de ordin fiziologic asupra activitatii scolare se exprima prin reducerea capacitatilor de mobilizare si concentrare a atentiei si a gandirii. Aceasta presupune interventia unor factori exteriori, din partea parintilor si profesorilor ca reactie fata de unele dificultati de acest gen. Un rol important revine atitudinii manifestate fata de individul in cauza care, la randul sau, se poate exprima prin doua moduri: prin subestimarea dereglarilor fiziologice si inlocuirea lor cu factori de natura caracteriala si prin adoptarea unei atitudini de supraprotectie pe fondul unei tolerante si intelegeri si nu a unor strategii de ordin coercitiv si a unei autoritati excesive. Factorii intelectuali Succesul si/sau insuccesul scolar pot fi cauzate si, uneori, determinate, de nivelul intelectual al individului, adica de gradul de dotare intelectuala. La nivelul factorilor psihologici se desprind factorii intelectuali si cei nonintelectuali. Factorii intelectuali se refera in esenta la anumite particularitati ale inteligentei si ale proceselor cognitive (gandire, imaginatie, limbaj, memorie, atentie), care circumscriu si evidentiaza structura intelectuala a individului. Activitatea de invatare nu se poate realiza in mod eficient decat in functie de influenta acestor factori.

Inteligenta, ca forma a aptitudinii generale, isi pune amprenta asupra capacitatii de intelegere si, ulterior, de memorare sau transfer al unor informatii asimilate si intelese. Individul inteligent invata mai usor, fara un efort intelectual deosebit. Cei cu un QI sub 70 ridica mari probleme sub raportul randamentului scolar fiind candidati siguri la insuccesul si esecul scolar. Din aceasta categorie se desprind cei care detin un QI intre 50/55 – 70 si sunt considerati ca a avea o retardare mintala usoara, cei cu un QI intre 40/45 – 50/55 sunt considerati ca a fi retardati mintal moderati (dupa unele studii acestia reprezinta 10 % din intreaga populatie), cei cu un QI intre 20/25 – 35/40 au o retardare mintala severa, iar cei cu un QI sub 25/30 si care detin aproximativ 1 – 2 % din totalul persoanelor retardate sunt cunoscuti sub denumirea de retardati mintal profunzi care sunt considerati drept handicapati psihic. Gandirea este un factor determinant in asigurarea succesului si/sau insuccesului scolar. Ca proces psihic central, gandirea antreneaza toate celelalte procese psihice orientandu-le, valorificandu-le, fiind definitorie in activitatea de invatare. Prin intermediul senzatiilor si perceptiilor reflecta realitatea, dar prin unitatea senzorial - rationala permite si o intelegere mai profunda a realitatii reflectate. La aceasta performanta a intelegerii cognitive si a rezolvarii unor probleme contribuie atat structura si nivelul intelectului, cat si operatiile gandirii: abstractizarea, generalizarea, analiza, sinteza coroborate cu anumite strategii educationale cum sunt algoritmica si euristica. Memoria este un factor deosebit de important al succesului si/sau insuccesului scolar. Cei mai multi elevi/studenti raman la limita performantelor datorita acestor factori mnezici intrucat majoritatea cadrelor didactice in actul evaluarii pun un mai mare accent pe reproducerea mecanica si nu pe strategiile euristice si pe gandirea si memorarea logica. Memorarea mecanica, la care se recurge in cele mai multe situatii, conduce la o uitare rapida ce estompeaza totodata valorificarea ulterioara a informatiilor, transferul cognitiv fiind astfel deficitar. Deosebite probleme se pun si in legatura cu stocarea si reactualizarea informatiilor, ceea ce ii face pe multi elevi/studenti deficitari in faza reactivarii, impunand un efort mai ridicat fata de memorarea logica. Limbajul este, de asemenea, un factor intelectual deosebit de important atat in actul predarii - a accesului la informatie si a intelegerii acesteia, cat si al nivelului lexical - al vocabularului detinut de un elev/student. Limbajul faciliteaza intelegerea si, mai ales, comunicarea, la aceste functii adaugandu-se facilitarea integrarii informatiilor transmise si asimilate in structuri cognitive si intelectuale specifice. Fara limbaj comunicarea ar fi imposibila, un rol deosebit revenind limbajului verbal, scris si oral. Imaginatia ajuta in performanta si reusita scolara mai ales in anumite domenii, cum ar fi cel creativ. Imaginatia este necesara domeniilor abstracte sau celor care nu presupun neaparat o informatie concreta in anumite demonstratii si argumentari logice si matematice. Imaginatia este legata de memorie, de prezentare, gandire si limbaj, in interactiunea lor acesti factori intelectuali influentand fie pozitiv, fie negativ activitatea si randamentul scolar. Factori nonintelectuali Pe langa factorii intelectuali, exprimati prin procesele psihice cognitive si prin anumite aptitudini generale (inteligenta, spirit de observatie, reactivitate in memorie etc.), un rol deosebit revine factorilor nonintelectuali care fac referinta, in general, la procesele psihice reglatorii si la structura de personalitate a individului. In categoria factorilor nonintelectuali si care au un impact diferentiat asupra reusitei scolare sunt inclusi: factorii motivationali - volitionali; factorii afectiv - atitudinali si structura de personalitate (temperament, atitudine, caracter).

Factorii motivationali isi pun amprenta in mod indirect prin natura si continutul trebuintelor de ordin cognitiv a nivelului aspirational si a idealului de viata. La aceasta structura motivationala un rol deosebit revine motivatiei scolare, motivatiei de performanta si succes care influenteaza in mod direct performanta si succesul scolar. Nu sunt lipsite de importanta nici strategia motivationala, in primul rand, si strategiile noncoercitive. Vointa Indeplineste, de asemenea, un rol important in succesul si/sau insuccesul scolar. Unii elevi/studenti care intampina dificultati in actul invatarii renunta usor la efortul ce-l impune aceasta activitate, fiind lipsiti de vointa. De asemenea, depasirea obstacolelor si greutatilor ce le presupune invatarea, implica cu necesitate efort voluntar, anumite trasaturi volitive impunandu-se cu necesitate in activitatea de invatare. Unele limite si carente in procesul invatarii sunt cauzate si de acest proces psihic in coroborare, desigur, cu alte procese si trasaturi ale personalitatii. Afectivitatea Resursele motivational - volitive se regasesc si prin gradul de satisfactie - placere fata de ceea ce intreprinde individul. Cu cat satisfactia este mai mare, cu atat elevul/ studentul in cazul nostru este stimulat si motivat mai mult spre asemenea activitati. Factorii afectivi se fac resimtiti si prin alte forme: emotii pozitive, dispozitii, pasiuni si sentimente. Cei care detin pasiuni intr-un domeniu si au vocatie spre asemenea activitati vor obtine cu certitudine performante in ceea ce intreprind, la fel cei cu sentimente puternice, insufletiti in ceea ce fac si cu convingeri sustinute vor fi beneficiarii unor asemenea performante. Pe langa efectele pozitive predictibile, prin prisma acestor factori afectivi, afectivitatea poate avea si un impact negativ generat mai ales de asa numitele atitudini afective coroborate cu anumite tulburari ale afectivitatii. Evidentiem ca principali factori perturbatori ai reusitei si performantei scolare: sentimentele de frustrare, nemultumirile, labilitatea afectiva si instabilitatea emotionala. Structura de personalitate Personalitatea individului, prin configuratia sa structurala, are un rol deosebit de important asupra performantei scolare. Ne-am referit la o forma a aptitudinii cum este inteligenta generala, pe langa aceasta punandu-si amprenta si alte elemente si componente ale personalitatii. In plan aptitudinal, pe langa cele generale (inteligenta, spirit de observatie, durata mnezica etc.) un rol deosebit revine aptitudinilor speciale cum ar fi cele din domeniul intelectual si, mai ales, al stiintelor exacte sau din alte domenii. Aptitudinile determina performantele atat in mod general cat si in mod particular. Aceasta influenta este mai bine resimtita prin prisma aptitudinilor generale care detin un rol decisiv in planul performantelor din diversele domenii de activitate. Caracterul joaca un rol deosebit de important in performanta atat prin trasaturile de caracter, cat si prin intermediul atitudinilor. Se poate usor deduce ca influentele pot fi directe si indirecte, pozitive si negative. Un elev/student caracterizat printr-un caracter puternic centrat pe valori morale pozitive va depune efort pentru a obtine rezultate performante, pe cand un elev/student caracterizat printr-un caracter slab, in afara unor valori morale pozitive, va fi centrat mai mult pe o motivatie de evitare a esecului, obtinand rezultate minime pe baza principiului minimei rezistente. In ceea ce priveste trasaturile de caracter, acestea uneori sunt decisive sub aspectul influentei performantei scolare, evidentiindu-se: perseverenta, tenacitatea, disciplina etc., iar altele cum ar fi delasarea, inertia, lenea vor avea desigur un impact negativ in planul performantelor si randamentului scolar.

Tot in plan caracterial un rol deosebit revine atitudinii. In procesul de invatamant mai relevante ar fi: atitudinea fata de sine, atitudinea fata de scoala si atitudinea fata de invatatura (a se vedea problematica atitudinii in lucrarea autorului I. Jude, „Climatul educational si cultura organizationala scolara”). 3. Configuratia etiologica a insuccesului scolar Insuccesul - esecul scolar In antiteza cu succesul si performanta scolara apar si anumite situatii indezirabile, opuse ce evidentiaza un anumit insucces sau esec scolar. Insuccesul, nereusita si intr-o forma permanentizata esecul scolar, vizeaza discordanta dintre solicitarile obiective si nivelul dezvoltarii psihofizice ale individului. Prin solicitari obiective sunt desemnate totalitatea exigentelor - cerintelor impuse din exterior, prelucrate si ordonate de catre agentii actiunii educative, iar prin dezvoltarea psihofizica este desemnat potentialul psihologic si psihofizic al fiecarui individ. Insuccesul este conditionat, in cea mai mare masura, de natura factorilor de personalitate, adica de factorii psihologici. In practica scolara insuccesul si esecul scolar imbraca o gama variata de manifestari: dificultati in asimilarea cunostintelor predate; grad scazut de adaptare si integrare; corigente si repetentii. De data mai recenta, literatura pedagogica ofera o tipologie mai nuantata asupra insuccesului si esecului scolar, desprinzand anumite forme si etape - faze care au la baza anumite criterii ce opereaza intr-o asemenea tipologizare: gradul de persistenta (durata); amplitudinea (insuccesul limitat). Prima faza este cea premergatoare concretizata prin aparitia problemelor legate de prestatia si exigentele scolare. Se caracterizeaza in primul rand prin sentimente de nemultumire si printr-o motivatie saraca, fie la o disciplina, lectie sau capitol, dar pe fondul unei atitudini generale pozitive fata de invatatura si scoala. Este un insucces periodic, de scurta durata, care poate fi recuperat fie in mod direct de catre elevi/studenti, fie mai ales prin concursul, contributia nemijlocita a cadrelor didactice. Nerezolvarea acestei stari atitudinale va avea un impact negativ in planul succesului si performantei scolare. Faza a doua - de retrapaj - se caracterizeaza prin lacune mari, evitarea efortului de studiu individual, aversiune fata de invatatura, lectura si profesori si autoritatea scolara in general. Ca durata coincide cu starile insuccesului persistent, manifestandu-se pe parcursul unui trimestru (primul in general) si ulterior in tot anul, la unele discipline si chiar in intregul proces de invatamant, culminand cu esecul scolar marcat prin repetentie, exmatriculare si abandon scolar ca forma - faza finala. Sfera conceptului de insucces scolar vizeaza in esenta: inadaptarea scolara - dificultati de integrare si acomodare cu scoala; mediocritate si potential intelectual scazut si foarte scazut; subrealizare scolara a elevilor/studentilor cu aptitudini inalte si exceptionale - neatingerea performantelor personale in anumite domenii datorita unei multitudini variabile de personalitate; abandonul scolar, parasirea scolii obligatorii inaintea terminarii ei, renuntarea la studiu deliberat sau fortati de anumite imprejurari, de obicei de ordin familial.

Dintr-o perspectiva cibernetica, corelatia dintre eficienta procesului de invatamant si succesului si/sau insuccesul scolar aceasta poate lua forma de mai jos:

Din schema rezulta ca eficienta procesului de invatamant presupune raportarea randamentului sau performantelor scolare la solicitarile obiective, iar succesul/ insuccesul scolar presupune raportarea concomitenta atat la exigentele externe cat si la posibilitatile interne, adica la factorii psihologici si de personalitate, in coroborare cu alti factori exteriori. Factori frenatori in calea succesului scolar si ai performantei scolare In antiteza cu factorii analizati si care au o influenta pozitiva asupra succesului si performantei scolare, vom prezenta in sinteza acea categorie de factori (interni si externi) care au un impact negativ asupra succesului si performantei scolare. Acesti factori pot influenta fie pozitiv, fie negativ, aceasta fiind conditionata de limitele si carentele (obstacolele) resimtite la nivelul acestora. Ii redam in mod diferentiat, pe cei interni si pe cei externi.

Intrucat asupra celor mai multi am facut referinta in alte imprejurari nu vom mai insista asupra lor, actiunea lor fiind subinteleasa. Prezentam mai jos sinteza factori frenatori externi care pot influenta esecul scolar.

Si asupra acestor factori am mai facut referinta in alte contexte ale cursurilor acestui modul. Vom face trimitere in continuare mai mult asupra unor factori scolari care influenteaza succesul si performanta scolara, cum ar fi: rigiditatea ritmurilor de invatare, care presupune obligativitatea asimilarii continuturilor invatamantului in unitati temporale unice pentru toti elevii, ignorandu-se dificultatile pe care le intampina cei cu ritmuri mai lente; diferentele semnificative existente intre profesori si chiar scoli in ceea ce priveste natura si nivelul exigentelor cognitive manifestate fata de elevi (relevate cu ocazia transferului voluntar sau fortat al unui elev de la o scoala sau clasa la alta, de la un profesor la altul); abordarile educative de tip exclusiv frontal, care acorda prioritate clasei sau obiectivelor generale ale predarii, dar nu si particularitatilor psihologice ale elevilor, care stim ca individualizeaza actul perceperii si prelucrarii informatiilor; marimea clasei de elevi: numarul mare de elevi dintr-o clasa face dificila obtinerea coparticiparii elevilor la procesul predarii (si al desfasurarii lectiei); eterogenitatea clasei de elevi: scolarizarea obligatorie a copiilor de acelasi nivel de varsta, facuta din ratiuni politice, pentru a da tuturor copiilor aceeasi sansa de debut, da nastere la clase eterogene, in care elevii cu aptitudini sau ritmuri intelectuale superioare se simt franati in dezvoltarea lor intelectuala; crearea unor clase sau chiar scoli de tip elitist da unor astfel de elevi posibilitatea de a obtine performante superioare in invatare; stiluri didactice deficitare: de exemplu, suprasolicitarea intelectuala si nervoasa a elevilor prin exces de sarcini didactice (de exemplu, zeci de exercitii sau probleme cerute de la o zi la alta); rigiditatea intelectuala (pretentia impusa elevului de a nu se abate de la litera manualului sau de la explicatiile oferite la ore); folosirea exclusiva la clasa a exercitiilor si procedeelor aplicative, in detrimentul activitatilor de predare propriu-zisa a notiunilor, principiilor etc., potrivit opiniei ca activitatea de informare teoretica este mai usoara, elevul putand sa o realizeze foarte bine de unui singur; subiectivitatea in evaluarea activitatii elevilor (manifestarea unor preferinte sau aversiuni) etc.;

deficiente privind resursele scolare si managementul general al invatamantului: absenta laboratoarelor de stiinte; calitatea precara a echipamentelor scolare si a programelor de invatamant; organizarea si functionarea deficitara a zilei de scoala, a saptamanii de lucru, a trimestrelor scolare, a vacantelor scolare; climatul tensionat din scoala; inertia manifestata de unele conduceri scolare etc. Dintre masurile de prevenire a aparitiei esecului scolar, mentionam: Sporirea rolului invatamantului prescolar. Statisticile pedagogice arata ca aproximativ jumatate din rebuturile scolare constatate in ciclul primar si gimnazial isi au originea in diferentele prezentate de copii la debutul scolaritatii, in ceea ce priveste capacitatea verbala, gradul sociabilitatii (disponibilitatea de a comunica cu ceilalti din jur), cunostintele si deprinderile minime necesare insusirii scris-cititului, familiarizarea cu rigorile unui program scolar organizat etc. Stabilirea unor relatii stranse de parteneriat intre scoala si familie, deoarece pentru multi elevi factorii esecului scolar se situeaza in familie, si nu in cadrul contextului scolar. Pentru buna functionare a relatiei „scoala-familie” este necesar ca parintii sa acorde importanta scolii, sa manifeste interes pentru studiile copiilor lor, sa se arate preocupati de formarea profesionala a copiilor, de perspectivele lor sociale. Nu mai putin importanta este asigurarea in familie a unui cadru cultural adecvat, deoarece s-a constatat ca precaritatea culturala a familiei poate provoca un retard al dezvoltarii intelectuale generale a copilului. Sprijinirea scolii, care trebuie sa asigure resurse materiale si umane corespunzatoare unui invatamant de calitate: dotare cu laboratoare si echipamente moderne; cadre didactice calificate si motivate in activitatea lor; programe scolare de calitate, periodic revazute si imbunatatite; un climat scolar tonifiant, stimulator etc. Profesorul reprezinta piesa de baza in actiunea de asigurare a reusitei scolare. Pentru aceasta el trebuie sa dispuna nu numai de o buna pregatire de specialitate, dar si de o competenta psihopedagogica in a stabili factorii si metodele cele mai adecvate de redresare a dezadaptarii sau a esecului scolar. Proiectarea unor actiuni de orientare scolar-profesionala adecvate, care sa se desfasoare pe tot parcursul scolarizarii, dar mai ales la sfarsit de cicluri si la trecerea in viata activa. In realizarea acestor actiuni trebuie sa primeze interesele elevilor, dar si cererea pietei muncii. Activitatea de inlaturare a esecului scolar este mai dificila decat cea de prevenire presupunand, in principal, elaborarea unor strategii de tratare diferentiata si individualizata a elevilor aflati in situatie de esec scolar. Punerea in aplicare a unor astfel de strategii necesita insa o buna cunoastere a particularitatilor psihologice ale elevilor, pentru a putea fi identificate acele dimensiuni psihologice care permit realizarea unor dezvoltari ulterioare ale elevului cu dificultati scolare sau a unor compensari eficiente. Variatiile mari de ritm intelectual si stil de lucru, de rezistenta la efortul de durata, de abilitati comunicationale si nevoi cognitive, existente in general intre elevi, impun actiuni de organizare diferentiata a procesului de predare-invatare, pe grupuri de elevi, in care sa primeze insa sarcinile individuale de invatare (sau de lucru). Poate ca nimeni n-a exprimat mai bine decat Emile Planchard (1976) acest deziderat al individualizarii pedagogice: „Randamentul optim al actiunii educative din scoala este in functie de formula urmatoare: unei psihologii diferentiale sa-i corespunda o pedagogie individualizata”. Un alt aspect important al activitatii de inlaturare a esecului scolar il reprezinta crearea unor situatii speciale de succes pentru elevii cu dificultati scolare, deoarece succesele si recompensele dezvolta initiativele elevului si sporesc increderea acestuia in propriile posibilitati. Pentru aceasta este necesar ca profesorul sa stie sa dozeze in asa fel dificultatile sarcinilor propuse elevilor, incat

acestia sa fie dispusi sa le abordeze fara teama si cu sanse reale de reusita. Dar poate ca cea mai buna cale de a-l pune pe un elev in situatie de succes scolar este de a-l ajuta sa treaca de la simpla postura de receptor al informatiilor la cea de folosire eficienta a rationamentului stiintific, prin intermediul caruia el va putea prelucra si aplica intr-un mod adecvat informatiile primite la ore. Realitatile scolare curente arata, de altfel, ca succesul scolar are o pronuntata dimensiune intelectuala si motivationala, el neputand fi obtinut de un elev care nu si-a dezvoltat judecata critica, nu si-a format deprinderi de lectura personala si care nu are curiozitatea de a cerceta, de a afla lucruri sau explicatii noi. Un elev pasiv, dezinteresat sau neobisnuit sa gandeasca si sa discute logic nu dispune in fond de acele premise psihologice (sau instrumente operationale) care alcatuiesc substanta activitatii intelectuale de invatare. O mare parte dintre elevii cu insucces scolar stabilizat au ajuns in aceasta situatie datorita suprasolicitarii capacitatilor lor psiho-nervoase. Fenomenul suprasolicitarii este periculos, deoarece genereaza, mai devreme sau mai tarziu, stari subiective penibile, specifice oboselii cronice. Pentru astfel de situatii sunt necesare masuri de igiena a muncii intelectuale si de protectie afectiva generala a elevului. Acesta va fi ajutat sa-si organizeze cat mai bine timpul zilnic de lucru, acordand atentie ritmurilor individuale de munca intelectuala si necesitatii de a alterna activitatile abstracte cu cele recreative, pentru a crea astfel conditiile necesare obtinerii unor succese si performante scolare. Cursul prezentat, care si-a propus ca obiective evidentierea relatiei dintre psihologie si pedagogie sintetizata in cadrul disciplinei de interferenta, Psihologia scolara, contribuie la decelarea si optimizarea relatiei amintite conducand in mod implicit si explicit la cresterea randamentului scolar si a eficientei intregii activitati didactice. El devine benefic prin continutul sau atat cadrelor didactice in formare cat si studentilor care isi concentreaza efortul pregatirii in vederea obtinerii competentelor necesare unui cadru didactic eficient.