Combaterea Absenteismului Si Abandonului Scolar [PDF]

Zitiervorschau

OR AR

ALIN

E

AV

ŢI

BR

O!

N

î

AT

AF

ECţ

veŞ po ti

IUNE

c u v i n t e de l audă

E

E

T Al i n ă ri

SURâSUR

I

cĂ

S

Iub

ire

JIR

joa

I ÎNGR

AJUT

GRIJă

RI

R ăţIşă Z

MB

E BETE

IZ

âM

SURPR

TE SC! IUBE

E

ă RU T

TE IUBESC

!

ăRI

, r a l o c ş l u Consorţi re ni e v e r p e d t instrumen re şi combate ar l o c ş i u l u a abandon

Ghid pentru membrii consorţiilor şcolare

CAMPANIE PENTRU PARTICIPAREA ŞCOLARĂ

AUTORI:

BAnca RANedelcu, Eugen Palade, Sorin Coman, Ovidiu

VO!

Voicu, Felicia Săndulescu

Ghid elaborat de Centrul Educaţia 2000+ în cadrul proiectului „Consolidarea capacităţii de formare a consorţiilor şcolare în vederea reducerii abandonului şcolar”. Proiectul se înscrie în CampaniaUNICEF „Hai la Şcoală!” Coordonator din partea UNICEF: Luminiţa Costache Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Consorţiul şcolar, instrument de prevenire şi combatere a abandonului şcolar: ghid pentru membrii consorţiilor şcolare/ Anca Nedelcu, Eugen Palade, Sorin Coman,... – Bucureşti: Vanemonde, 2013 ISBN 978-973-1733-42-5 I. Nedelcu, Anca II. Palade, Eugen III. Coman, Sorin 371.212.8

Editura Vanemonde ISBN 978 -973-1733-42-5

!

TE IUBESC !

BR

O V A

Cuprins CAPITOLUL 1.

Abandonul şcolar ca problemă a comunităţii – nevoia de parteneriat

CAPITOLUL 2.

Intrebări frecvente legate de Consorţiul Şcolar

CAPITOLUL 3.

Consolidarea consorţiilor şcolare

CAPITOLUL 4.

Argumente pentru construirea de consorţiilor Şcolare; exemple din practică

CAPITOLUL 5. De reţinut!

pg. 6 pg. 10 pg. 15 pg. 16 pg. 25

Scopul şi natura Ghidului Tematica abordată în acest Ghid face ca cei care doresc să îşi îmbunătăţească activitatea unităţii şcolare din care fac parte să găsească în acest material toate informaţiile necesare şi modalităţile legale de a înfiinţa un Consorţiu Şcolar.

Ghidul de faţă a fost dezvoltat în cadrul proiectului „Consolidarea capacităţii de formare a consorţiilor şcolare în vederea reducerii abandonului şcolar”, implementat de Centrul Educaţia 2000+ cu sprijinul financiar al Reprezentaţiei UNICEF în România. Proiectul a urmărit să elaboreze şi să implementeze un model de dezvoltare a capacităţii şcolilor pentru formarea consorţiilor şcolare, privite ca un puternic instrument pentru creşterea egalităţii de şansă între elevi, în general, şi pentru creşterea participării şcolare, în particular. Proiectul s-a adresat prioritar consorţiilor şcolare formate din unităţi de învăţământ ce înregistrează o rată ridicată a abandonului şcolar, incluse în reţeaua unităţilor integrate în campania UNICEF “Hai la școala!”. Complementar celorlalte dimensiuni dezvoltate de-a lungul timpului în cadrul campaniei menționate, proiectul CEDU explorează o nouă direcţie de acţiune pentru procesele de prevenire şi combatere a abandonului școlar: parteneriatul formalizat şi structurat, pus în slujba intereselor educaţionale şi comunitare. Păstrându-se în aceeaşi filosofie, prezentul ghid intenționează să fie un suport util atât şcolilor care funcționează deja într-o structură de tip consorţiu, cât şi celor care, convinse de argumentele prezentate, intenţionează să facă acest lucru. Tematica abordată în acest Ghid face ca cei care doresc să îşi îmbunătăţească activitatea unităţii şcolare din care fac parte să găsească în acest material toate informaţiile necesare şi modalităţile legale de a înfiinţa un Consorţiu Şcolar.

Conţinutul Ghidului În acest ghid sunt prezentate şi explicate prevederile legii educaţiei şi ale legislaţiei subsecvente cu privire la consorţiile şcolare: sunt prezentaţi actorii cheie care conduc la practici colaborative, tipuri de parteneriate sau reţele care funcţionează eficient și este explicat rolul autorităţilor locale sau al altor organizaţii în organizarea consorţiilor. Sunt utilizate în acest demers experienţele şcolilor care au utilizat deja această formă de organizare asociativă, ghidul fiind în acest fel şi o colecţie dinamică de bune practici, studii de caz şi alte informaţii utile menite să susţină şcolile în misiunea lor de a colabora eficient şi sustenabil. În afara celor menţionate, ghidul prezintă argumente privind utilitatea și necesitatea consorţiului școlar, sintetizate în urma unei cercetări de teren. Prima parte a ghidului defineşte situaţia actuală a abandonului şcolar şi evidenţiază nevoia de a aborda această problemă dintr-o perspectivă diferită, de a ne concentra eforturile şi de a dezvolta acţiuni comune, sub umbrela parteneriatului. Mai apoi este descris consorţiul şcolar, ca formă particulară de parteneriat, urmat fiind de răspunsuri la cele mai des întâlnite întrebări legate de înfiinţarea şi conducerea acestuia:  e este de fapt consorţiul şcolar? C Care sunt atribuţiile acestuia? Care sunt condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a putea înfiinţa un consorţiu? Ce paşi trebuie urmaţi pentru a deveni membru al unui consorţiu? Cum consolidăm un consorţiu deja existent?

Acestea nu sunt decât o parte din întrebările la care ghidul răspunde, presărate cu mărturii ale celor care sunt deja membri de consorţiu, avantaje şi dezavantaje sesizate de aceştia, dar şi exerciţii de sinceritate despre modul în care se desfăşoară activităţile într-un consorţiu.

6

CAPITOLUL 1. Abandonul şcolar ca

problemă a comunităţii – nevoia de parteneriat Înţeles ca procentajul de tineri între 18 şi 24 de ani care deţin cel mult competențe de nivel gimnazial şi nu mai participă la nici o formă de învăţământ sau formare1, abandonul şcolar este un important indicator de evaluare a performanţei unui sistem educaţional, atât la nivelul Uniunii Europene, cât şi pe plan internaţional. În acest sens trebuie subliniat că primul dintre cele două obiective educaţionale ale Strategiei Europa 2020 este reducerea la sub 10% a ratei abandonului şcolar timpuriu2. În acelaşi timp, Organizaţia Naţiunilor Unite îşi propunea în anul 2000, prin deja foarte cunoscuta rezoluţie referitoare la obiectivele de dezvoltare ale actualului mileniu (Millenium Development Goals), ca toţi copii de vârstă şcolară să fie şcolarizaţi până în anul 2015. Figura 1 arată poziţia incomodă a României în context european şi global, cu o rată a abandonului şcolar de 17,5% ţara noastră

plasându-se la nivelul anului 2011 atât peste media europeană de 13,5%, cât şi departe de propria ţintă - 11.3% pentru anul 2020. Datele oferite de statisticile naţionale4 arată faptul că sistemul naţional de învăţământ nu reuşeşte să diminueze fenomenul abandonului şcolar nici măcar la nivele mici de vârstă (învăţământ primar) şi că fenomenul este chiar în creştere. Astfel (fig. 2), la nivelul învăţământului primar procentul creşte de la 0,8% în anul şcolar 1999-2000, la 1,4% în 2008-2009, cu un vârf de 1,8 la nivelul anului 2007-2008. Aceeaşi tendinţă se constată şi la nivel gimnazial, unde de la 0,9% în 1999-2000 se ajunge la 1,9% în 2008-2009, cu un maximum de 2,2% în 2007-2008. Singurul segment al sistemului de învăţământ cu o evoluţie pozitivă este învăţământul liceal, unde abandonul şcolar scade de la 3,8% în anul şcolar 1999-2000 la 2,4% în 2008-2009.

35%

Fig. 1 Părăsirea timpurie a şcolii în statele Uniunii Europene în 20113

30%

25%

20%

15%

EU 2020 target = 10% 10%

5%

0% mt

ES

pt

it

RO

UK

eu 27

EL

bg

BE

FR

FR

de

cy

hu

EE

IE

FI

DK

NL

AT

LT

SE

LU

PL

SK

CZ

1 http://ec.europa.eu/romania/news/07062012_reducerea_ratei_de_abandon_scolar_ro.htm; vezi şi http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2011:0019:FIN:RO:PDF 2 http://ec.europa.eu/europe2020/europe-2020-in-a-nutshell/targets/index_en.htm 3 http://ec.europa.eu/education/school-education/doc/esl1_en.pdf 4 Anuar statistic 2010, Institutul Naţional de Statistică, http://www.insse.ro/cms/files/Anuar%20statistic/08/08%20Educatie_ro.pdf

SI

Legenda: Ţinta naţională Ţinta UE pentru 2020

7 4,0

Fig. 2 Evoluția abandonului școlar în România

3,5 3,0 2,5 2,0 1,5

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

1,0 0,5

Învățământ primar

Învățământ gimnazial

Învățământ liceal

0,0

1999/ 2000

2000/ 2001

2001/ 2002

2002/ 2003

2003/ 2004

2004/ 2005

2005/ 2006

Aşadar, fenomenul abandonului şcolar este o realitate a peisajului educaţional românesc, în pofida tuturor eforturilor de schimbare depuse atât de autorităţile centrale, cât şi de societatea civilă. Putem identifica oare cauzele acestei supărătoare realităţi? În concluziile Recomandării Consiliului privind politicile de reducere a părăsirii timpurii a școlii din mai 2010 privind dimensiunea socială a educaţiei şi formării profesionale, se estimează că “pentru a reuşi, prevenirea părăsirii timpurii a şcolii trebuie să se bazeze pe o mai bună cunoaştere a grupurilor care prezintă un risc de părăsire timpurie a şcolii la nivel local, regional sau naţional, precum şi a sistemelor care permit identificarea rapidă a tinerilor care prezintă acest risc5”. La rândul său într-un studiu dedicat abandonului şcolar şi realizat sub egida UNICEF România, Anca Nedelcu6 sugerează nu mai puţin de nouă cauze ale abandonului şcolar: sărăcia, tradiţia, convingerile părinţilor, familia dezorganizată/neimplicată, părinţi plecaţi în străinătate, oferta şcolară nestimulativă, fluctuaţia cadrelor didactice, anturajul şi efectele perverse ale comunicării electronice. În acest context, părăsirea timpurie a şcolii apare ca una dintre cele mai evidente forme

2006/ 2007

2007/ 2008

2008/ 2009

ale eşecului şcolar. De fapt, este însă mai mult decât atât. Pe plan internaţional, mai cu seamă în SUA, există preocupări importante care încearcă să cuantifice efectele economice şi sociale ale unui fenomen, aparent, pur educaţional. Astfel, un studiu din 2006 al Biroului American pentru Statistică7 arată că tinerii care abandonează şcoala au câştiguri cu 35,77% mai mici decât absolvenţii de liceu. La rândul său, Centrul Naţional pentru Învăţământ Secundar şi Tranziţie al SUA, a arătat într-un studiu din 20038 că tinerii care nu absolvă cursurile învăţământului secundar au cu 72% mai mari şanse de a deveni şomeri decât cei care finalizează această formă de învăţământ. Consecinţele sociale ale abandonului şcolar nu sunt cu nimic mai puţin spectaculoase. Astfel, un articol al Dianne Heath din 20119, relevă faptul că alcoolismul, consumul de droguri şi sarcina nedorită sunt fenomene sociale mult mai răspândite în rândul celor care abandonează şcoala, decât în rândul absolvenţilor. Citând statistici ale Centrului pentru Studii de piaţă, autoarea arată că probabilitatea ca un tânăr să fie încarcerat este de 63 de ori mai mare în cazul abandonului şcolar, decât în situaţia unui parcurs şcolar normal.

5 Recomandare a Consiliului privind politicile de reducere a părăsirii timpurii a școlii, Comisia Europeană, Bruxelles, 31.1.2011, p. 2 6 Nedelcu, Anca, Combaterea abandonului şcolar: o urgenţă, un proiect, o nevoie de intervenţie, în Voicu, Bogdan (coord.), Renunţarea timpurie la educaţie: posibile căi de prevenire, Editura Vanemonde, Bucureşti 2010, p. 11 7 http://www.census.gov/hhes/socdemo/education/about/index.html 8 Lehr, Camilla A. et al., Increasing rates of school completion: moving from policy and research to practice, National Centre on Secondary Education and Transition, 2004 9 Dianne Heath, Economic Effects of Dropping Aut of High School or College, Social Science Medly, aprilie 2011

8

1.1. Consorţiul şcolar – un caz particular

al parteneriatului în educaţie şi o soluţie pentru prevenirea abandonului

Parteneriatul în educaţie a devenit o temă centrală a discuţiei publice despre educaţie odată cu lansarea ideii de descentralizare a învăţământului. În acest context, şcoala este tratată din ce în ce mai mult ca parte a comunităţii locale, deschiderea reciprocă spre nevoile concrete fiind una dintre premisele succesului şcolar într-o societate descentralizată. Este limpede că şcoala actuală nu mai poate lucra în mod autarhic, că decizia şcolară trebuie să se deschidă spre opiniile şi nevoilor tuturor celor interesaţi de educaţie (părinţi, autorităţi locale, personalităţi locale, agenţi economici, organizaţii neguvernamentale, biserică, poliţie etc.). Puţini sunt cei care s-au gândit cu seriozitate la constituirea unui parteneriat local chiar între diverse instituţii şcolare, cu scopul de a rezolva împreună complexe probleme educaţionale şi comunitare. Consorţiul şcolar este o excelentă oportunitate în acest sens, în condiţiile în care cauzele identificate ale părăsirii timpurii a educaţiei conduc în mod evident spre ideea de intervenţie la nivelul comunităţii. Cine altcineva decât comunitatea locală poate să identifice mai eficient grupurile cu risc de

părăsire timpurie a şcolii? Unde altundeva decât la nivel local pot fi determinate dimensiunile reale ale sărăciei, sau caracteristicile şi forţa comunităţilor tradiţionale? Concluziile cercetărilor româneşti şi abordările internaţionale sunt unanime în a pune în valoare importanţa comunităţii locale, atât pentru identificarea cauzelor abandonului şcolar, cât şi pentru identificarea măsurilor de prevenţie şi diminuare a fenomenului părăsirii timpurii a şcolii. Spre exemplu, documentele Consiliului Europei despre România vorbesc astfel despre o predispoziţie mai mare a băieţilor de a abandona şcoala, dar şi despre dimensiunile îngrijorătoare ale fenomenului în rândul populaţiei de etnie romă şi a altor grupuri sociale vulnerabile. Se aplică aceste concluzii şi în cazul şcolii dumneavoastră? Ceea ce dorim să sugerăm în cadrul acestui ghid este acela că răspunsul optim la această întrebare nu poate să fie dat nici de la nivel naţional sau judeţean, dar nici de la nivelul unei singure şcoli. Problema fiind una a comunităţii şi răspunsul trebuie să fie unul pe măsură, adică venit din partea unui grup de instituţii de învăţământ care,

Este limpede că şcoala actuală nu mai poate lucra în mod autarhic, că decizia şcolară trebuie să se deschidă spre opiniile şi nevoilor tuturor celor interesaţi de educaţie (părinţi, autorităţi locale, personalităţi locale, agenţi economici, organizaţii neguvernamentale, biserică, poliţie etc.).

9

probleme de comportament şi de integrare împreună, au o şansă în plus de a se dezvolta, socială. Este oare aceasta o practică cu efecte de a contribui la dezvoltarea comunităţii, dar şi pozitive asupra copilului respectiv, sau mai de a oferi răspunsuri adecvate unei probleme curând un transfer de responsabilitate de la punctuale precum abandonul şcolar. o instituţie şcolară la alta? Ştie ceva şcoala În plus, aşa cum se poate observa în studiul „primitoare” despre copilul respectiv şi despre UNICEF citat mai sus, abandonul şcolar are problemele sale specifice? Există în cultura cauze complexe, care ţin atât de şcoală (ofertă organizaţională a instituţiei în care elevul nestimulativă, fluctuaţia cadrelor didactice), de este transferat acele elemente care să-l poată nivelul de dezvoltare socio-economică al unei ajuta să-şi corecteze comunităţi (sărăcie, comportamentul în raport migraţia, familie Abandonul şcolar are cauze complexe, care cu un set de norme şi de dezorganizată), cât ţin atât de şcoală (ofertă nestimulativă, valori comun acceptate? şi de valori locale şi Numeroasele cazuri de tradiţii culturale fluctuaţia cadrelor didactice), de nivelul de (convingerile dezvoltare socio-economică al unei comunităţi concrete de acest fel arată că această măsură părinţilor, tradiţia, (sărăcie, migraţia, familie dezorganizată), este una care facilitează anturajul). Or, pentru cât şi de valori locale şi de tradiţii culturale abandonul şcolar, prin a fi rezolvată, o pierderea „identităţii” problemă complexă (convingerile părinţilor, tradiţia, anturajul). cazului şi plasarea sa întrtrebuie să primească un mediul şcolar adesea un răspuns pe ostil. Şi în acest caz concret, consorţiul poate măsură, care poate veni cu mai mare dificultate reprezenta o soluţie, în măsura în care include din partea unui singur actor, şcoala. Aşadar şi din şcoli care comunică în mod constant şi organizat, acest punct de vedere, consorţiul şcolar este mai au obiective, sau chiar strategii de dezvoltare bine plasat şi poate reprezenta o soluţie cu mai comune sau împărtăşite, au planuri operaţionale mari şanse de reuşită. comune prin care încearcă rezolvarea unor Spre exemplu, credem că majoritatea probleme interne, dar şi a problemelor covârşitoare a profesorilor va recunoaşte comunităţii în ansamblul său. necesitatea mutării disciplinare a copiilor cu

10

CAPITOLUL 2. Întrebări frecvente

legate de Consorţiul Şcolar

2.1 Ce este de fapt

2.2 Care sunt

Consorţiul Şcolar?

atribuţiile consorţiilor şcolare?

Consorţiile şcolare sunt structuri asociative, fără personalitate juridică, constituite din două sau mai multe unităţi de învăţământ preuniversitar aflate într-o relativă vecinătate, în „vederea asigurării calităţii educaţiei şi a optimizării gestionării resurselor” (art. 62, pct.1, Legea educaţiei naţionale, nr.1/2011). Cadrul legal care fundamentează în principal aceste structuri asociative este reprezentat aşadar de Legea educaţiei naţionale, nr. 1/2011 şi de Ordinul nr. 5.488 / 29.09.2011 privind Regulamentul-cadru pentru organizarea şi funcţionarea consorţiilor şcolare din 29/09/2011, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 733 din 9.10.2011.

Principalele beneficii asigurate de Consorţiile şcolare sunt următoarele (cf. art. 62, pct. 2, Legea educaţiei naţionale, nr. 1/2011): mobilitatea personalului între unităţile membre ale consorţiului; utilizarea în comun a resurselor unităţilor de învăţământ din consorţiu; lărgirea oportunităţilor de învăţare oferite elevilor şi recunoaşterea reciprocă a rezultatelor învăţării şi evaluării acestora. Consorţiile şcolare au anumite atribuţii precizate detaliat în legislaţia în vigoare, însă, cei care doresc să înfiinţeze o astfel de structură, trebuie să ştie că principalele activităţi pe care şi le vor propune nu se regăsesc exclusiv printre cele menţionate în Regulament. Priorităţile la care poate răspunde un consorţiu şcolar, fără a avea pretenţia că nu pot exista și altele, conform OMECTS 5488/2011, art. 2, pot fi împărţite după cum urmează: La nivel educaţional: - facilitarea accesului la servicii educaţionale de calitate pentru toţi elevii; - lărgirea oportunităţilor de învăţare oferite elevilor; - îmbunătăţirea calităţii serviciului de educaţie prin adaptarea la nevoile şi opţiunile elevilor (curriculum la decizia şcolii adoptat în funcţie de necesităţile unităţilor de

11 învăţământ care fac parte din consorţiu); - dezvoltarea de programe curriculare şi extracurriculare la nivelul unităţilor de învăţământ, inclusiv pentru secţii şi structuri în limbile minorităţilor naţionale; - recunoaşterea reciprocă a rezultatelor învăţării şi evaluării acestora; - efectuarea de stagii de pregătire practică atât pentru elevii din învăţământul liceal tehnologic şi postliceal, cât şi pentru cei înscrişi în alte programe curriculare sau extracurriculare; - realizarea de acţiuni coordonate pentru acoperirea nevoilor de orientare şi consiliere a elevilor; - diversificarea ofertei de servicii educaţionale, prin programe de stimulare a performanţei, de educaţie timpurie, de realizare a programului “Şcoală după şcoală”, de formare a adulţilor, contractarea unor servicii pentru întreprinderi şi comunităţile locale (de exemplu, studii, cercetări, consultanţă etc.). La nivel organizatoric: - facilitarea accesului unităţilor de învăţământ din cadrul consorțiilor la proiecte în parteneriat cu alte instituţii şi organizaţii publice ori private, din ţară sau din străinătate; - investigarea nevoilor de educaţie şi formare profesională dintr-un sector de activitate sau arie teritorială de interes comun şi planificarea coordonată a ofertei, pe termen mediu şi lung, pentru acoperirea optimă a nevoilor identificate; - colaborarea pentru specializările/calificările care presupun competenţe combinate; - promovarea colaborării interdisciplinare în vederea stimulării inovării şi formarea competenţelor pentru dezvoltare sustenabilă în societatea cunoaşterii; - colaborarea în teritoriu pentru asistenţă specializată, consiliere şi sprijin în favoarea familiilor elevilor cu risc de părăsire timpurie a şcolii; - colaborarea pentru asigurarea calităţii prin benchmarking, schimb de bune practici în cadrul reţelei şi cu şcoli din Uniunea Europeană, în special privind implementarea asigurării calităţii, învăţarea centrată pe elev, elevii cu nevoi speciale, elaborarea de materiale de învăţare etc.

La nivel financiar: - utilizarea optimă a unor resurse materiale, umane şi financiare proprii unităţilor de învăţământ şi/sau obţinute în comun; - eficientizarea alocării de resurse de la bugetele locale şi utilizarea sustenabilă a bugetelor proprii; - realizarea de acţiuni comune de marketing pe piaţa serviciilor educaţionale.

2.3 Ce condiţii trebuie îndeplinite pentru înfiinţarea consorţiului şcolar? Înainte de a realiza efectiv o astfel de asociere, trebuie să avem în vedere câteva condiţii care trebuie îndeplinite atât de către şcoala iniţiatoare cât şi de cealaltă sau celelalte unităţi de învăţământ ce urmează să devină partenere: unităţile de învăţământ preuniversitar trebuie să fie autorizate/acreditate; unităţile de învăţământ preuniversitar trebuie să fie parte a sistemului naţional de învăţământ, cu personalitate juridică; unităţile de învăţământ preuniversitar trebuie să funcţioneze pe teritoriul aceluiaşi judeţ/municipiului Bucureşti sau în judeţe limitrofe. Este imperios necesar ca asocierea unităţilor şcolare să nu aibă loc doar la nivelul conducerii acestora. Acest parteneriat trebuie să fie dorit de marea majoritate a celor care vor fi implicaţi în derularea activităţilor regăsite în planul de acţiune al consorţiului. De aceea,

„Ne-a venit hârtie de la inspectorat, au zis că trebuie să facem consorţiile astea şi că avem până la întâi (ale lunii) să trimitem documentele.” Director şcoală consorţiu

12 „Pentru ce să mai facem și consorțiile astea! Și așa ne cer sute de hârtii de la inspectorat, pentru ce să mă complic?” Director şcoală care nu face parte din niciun consorţiu.

o următoare condiţie de succes a realizării şi funcţionării optime a unui consorţiu este aceea ca personalul implicat să dorească asocierea, să conştientizeze avantajele ei, dar şi dezavantajele care ar putea să apară ulterior şi pe care şi le asumă. Consorţiul nu va funcţiona dacă motivaţia este extrinsecă sau dacă „obligaţiile” sunt văzute înaintea oportunităţilor.

2.4 Paşii necesari pentru înfiinţarea consorţiului şcolar Când discutăm despre un consorţiu şcolar trebuie să avem în vedere două posibilităţi: înfiinţarea unui consorţiu afilierea unei unităţi şcolare la un consorţiu deja funcţional.

o unitate de învăţământ preuniversitar poate deveni şi parte într-un consorţiu şcolar deja constituit, prin încheierea unui act adiţional la contractul de parteneriat existent. Solicitarea unităţii de învăţământ preuniversitar de a deveni parte a unui consorţiu şcolar care este deja constituit este adresată consiliilor de administraţie ale unităţilor de învăţământ care fac parte din consorţiul şcolar şi va fi însoţită de avizul de oportunitate al inspectoratului şcolar judeţean/ Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti şi de avizul autorităţilor administraţiei locale. Este important de precizat faptul că la constituirea consorţiului şcolar, unităţile de învăţământ preuniversitar vor avea în vedere posibilitatea să deruleze activităţi comune ale elevilor şi cadrelor didactice. În acest sens vor fi analizate condiţiile de acces între unităţile de învăţământ preuniversitar, distanţa dintre unităţile de învăţământ, căile de acces, existenţa mijloacelor de transport în comun şi a transportului şcolar etc. De asemenea, în vederea optimizării gestionării resurselor umane, cu acordul părţilor, se poate realiza mobilitatea personalului didactic între unităţile de învăţământ membre ale consorţiului. E nevoie de acordul expres al angajatului implicat în mobilitate, și trebuie respectată metodologia privind mişcarea personalului didactic, aprobată anual prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

În situaţia în care ne referim la înfiinţarea consorţiului, primul pas este găsirea motivelor comune pentru înfăptuirea parteneriatului. Abia după aceea se ajunge la asociere şi încheierea unui contract de parteneriat între toate unităţile şcolare interesate. După ce acordul este semnat, urmează pasul 3, adică Este important de precizat faptul că la constituirea solicitarea avizelor de la inspectoratul consorţiului şcolar, unităţile de învăţământ şcolar şi de la autorităţile publice locale. Am văzut mai sus că un consorţiu şcolar preuniversitar vor avea în vedere posibilitatea să poate funcţiona la nivelul unui judeţ/ deruleze activităţi comune ale elevilor şi cadrelor al municipiului Bucureşti sau poate didactice. În acest sens vor fi analizate condiţiile de cuprinde unităţi şcolare din localităţi limitrofe, din judeţe învecinate. În acest acces între unităţile de învăţământ preuniversitar, ultim caz avem nevoie de avizul celor distanţa dintre unităţile de învăţământ, căile de acces, două inspectorate şcolare şi avizul existenţa mijloacelor de transport în comun tuturor administraţiilor locale pe raza cărora se află unităţile şcolare. şi a transportului şcolar etc. În situaţia în care ne referim la afiliere,

13

! !

!

Acreditate Personalitate juridică Unități de învățământ de stat

Din același județ/ localități limitrofe

Unități de învățământ particulare

!

Autorizate

Înființarea unui nou consorțiu

1

Identificarea unităților de învățământ cu planuri de dezvoltare similare

2

Încheierea unui contract tip de parteneriat între unitățile de învățământ

3

Obținerea avizelor de oportunitate de la autoritățile administrative locale și Inspectoratul Școlar Județean/ ISMB

CUM?

Consorțiul Școlar

Realizarea de acțiuni coordonate de consilere a elevilor

CUM?

Afilierea la un consorțiu deja existent

1

Identificarea consorțiului, exprimarea dorinței de a deveni membru și negocierea acestei poziții

2

Încheierea unui act adițional la contract tip de parteneriat între unitățile de învățământ prin care se stabilește noua componență a consorțiului

3

Avizarea noului document de către autoritățile administrative locale și Inspectoratul Școlar Județean/ ISMB

Utilizarea optimă a resurselor

Investigarea locală a nevoilor de educație și formare profesională

Utilizarea sustenabilă a bugetelor

DE CE? Facilitarea accesului la proiecte în parteneriat cu alte instituții Organizarea concursurilor de titularizare în cadrul consorțiului

Alegerea pragului minim de elevi pentru înființarea cabinetelor psihologice, medicale etc

Fig. 3 Consorțiul scolar. Pași pentru înființare

Facilitarea accesului elevilor la servicii educaționale de calitate Dezvoltarea de programe curriculare și extracurriculare

Realizarea de acțiuni comune de marketing pe piața serviciilor educaționale

14

Consorţiile şcolare se află în următoarele tipuri de relaţii cu alte structuri de interes public şi privat: • de colaborare cu inspectoratele şcolare judeţene/ al municipiului Bucureşti; • de colaborare cu autorităţile locale; • de colaborare cu societatea civilă, fundaţii, organizaţii neguvernamentale, companii private naţionale şi internaţionale etc. Ca urmare, consorţiile şcolare, în aplicarea principiului colaborării, pot organiza activităţi educaţionale de tip ateliere de lucru, dezbateri, discuţii tematice, seminare, vizite etc., de responsabilizare socială şi civică a elevilor, în colaborare cu instituţii publice, companii private, organizaţii neguvernamentale etc.

2.5 După ce principii funcţionează Consorţiul şcolar? Consorţiile şcolare se organizează şi funcţionează cu respectarea următoarelor principii: A. principiul descentralizării, conform căruia deciziile principale se iau la nivelul actorilor direct implicaţi în proces; B. principiul egalităţii de şanse, conform căruia toţi copiii, indiferent de etnie,

apartenenţă socială, situaţie materială sau copii cu cerinţe educaţionale speciale au dreptul de a beneficia de servicii educaţionale de calitate; C. principiul educaţiei incluzive, care priveşte valorificarea întregului potenţial al copilului, fără discriminare sau excludere; D. principiul specializării, conform căruia unităţile de învăţământ asociate în consorţii şcolare au specializări/profiluri comune/ convergente; E. principiul continuităţii studiilor în domeniul de specialitate; F. principiul colaborării cu societatea civilă şi cu celelalte entităţi şi instituţii cu responsabilitate socială; G. principiul calităţii, în baza căruia activităţile de învăţământ se raportează la standarde de referinţă şi bune practici locale, naţionale şi internaţionale; H. principiul transparenţei şi răspunderii publice, conform căruia unităţile şi instituţiile de învăţământ asigură tuturor beneficiarilor educaţiei şi formării profesionale accesul la toate informaţiile de interes şi răspund public de performanţele lor; I. principiul implicării sociale, conform căruia în procesul de educaţie se implică activ toate instituţiile publice şi private care au, conform legii, atribuţii în domeniu, în vederea asigurării calităţii şi relevanţei procesului de învăţământ.

15

CAPITOLul 3. Consolidarea consorţiilor şcolare

Pentru a funcţiona optim, un consorţiu şcolar trebuie să-şi definească o strategie pe termen mediu (3-5 ani), aprobată de toate consiliile de administraţie ale unităţilor şcolare care fac parte din consorţiu. În vederea transformării strategiei într-un produs operaţional, ea trebuie să se bazeze pe planuri de acţiune anuale (de preferinţă an şcolar şi nu an calendaristic) care să fie derivate din: • documentele strategice de la nivel judeţean şi regional specifice învăţământului (planul regional de acţiune pentru învăţământ, planul local de acţiune pentru învăţământ şi alte strategii ale inspectoratelor şcolare / administraţiei publice locale); • documentele strategice ale unităţilor de învăţământ membre ale consorţiului şcolar (planul de dezvoltare instituţională, planul de acţiune al şcolii).

3.1 Ce Înseamnă planul de acţiune la nivelul unui Consorţiu Şcolar? Strategia asumată la nivelul consorţiului se traduce în Planul de Acţiune al Consorţiului (PAC), document care se elaborează şi se adoptă la începutul fiecărui an şcolar. În elaborarea P.A.C. conducerea consorţiului şcolar se va informa din documentele strategice ale unităţilor de învăţământ membre ale consorţiului şcolar (planul de dezvoltare instituţională, planul de acţiune al şcolii) şi documentele strategice de la nivel regional şi judeţean specifice învăţământului (planul regional de acţiune pentru învăţământ, planul local de acţiune pentru învăţământ). P.A.C. va conţine planuri de măsuri pentru: • utilizarea în comun a resurselor materiale şi 10 OMECTS nr. 5488 / 2011

umane de care dispun unităţile de învăţământ preuniversitar din cadrul consorţiului şcolar, inclusiv mobilitatea personalului între unităţile membre ale consorţiului şcolar; • lărgirea oportunităţilor de învăţare oferite elevilor şi recunoaşterea reciprocă a rezultatelor învăţării şi evaluării acestora prin acţiuni vizând: analiza nevoilor de educaţie şi formare profesională din zona de acţiune a unităţilor de învăţământ, asigurarea accesului la educaţie, coordonarea ofertei pentru acoperirea nevoilor de educaţie şi formare profesională, elaborarea şi aplicarea curriculumului la decizia şcolii comun/ convergent pentru unităţile de învăţământ preuniversitar din cadrul consorţiului şcolar, alte acţiuni specifice10.

Planul de acţiune trebuie să fie suficient de detaliat la momentul adoptării astfel încât să poată fi asumat de toţi factorii care ulterior vor contribui (fie prin resursă umană pusă la dispoziţie, fie prin buget alocat) la atingerea obiectivelor propuse.

Planul de acţiune va cuprinde, astfel, în mod obligatoriu următoarele aspecte: • acţiunea / măsura propusă; • responsabilul (poate fi interpretat şi ca cel care va face raportarea); • cine va implementa acţiunea / măsura; • bugetul estimativ alocat pentru îndeplinirea obiectivului; • sursa de finanţare şi responsabilul care va face posibilă folosirea acelei surse de finanţare; • termenul de finalizare a acţiunii; • sistemul de monitorizare a acţiunii.

16

CAPITOLul 4. Argumente pentru

construirea de consorţii Şcolare; exemple din practică

Consorţiul şcolar este un concept nou în sistemul de educaţie din România, introdus de Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 şi operaţionalizat la sfârşitul lunii septembrie 2011, prin normele metodologice de înregistrare şi funcţionare a unui consorţiu şcolar. Consorţiul şcolar este, conform definiţiei date de lege, „un parteneriat contractual între unităţile de învăţământ” prin care sunt urmărite obiective precum mobilitatea cadrelor didactice, utilizarea în comun a bazei materiale sau oferirea unor programe educaţionale mai bune. Publicarea normelor metodologice nu a fost urmată de alte măsuri de explicare a noului concept. Chiar şi în absenţa unor astfel de măsuri, mai multe şcoli au sesizat

oportunitatea şi au încercat să o utilizeze. Până la 31 mai 2012, au fost înființate 107 consorții în 18 judeţe şi Municipiul Bucureşti. Numărul de consorţii într-un judeţ variază între unul şi 21. Ies în evidenţă judeţele Braşov şi Mureş, cu 21, respectiv 19 consorţii înfiinţate. Alte judeţe cu ceva mai multe consorţii înfiinţate sunt Arad (7), Alba şi Bacău (câte 6), Galaţi, Mehedinţi, Tulcea şi Vâlcea (câte 5). În Municipiul Bucureşti erau înregistrate la data cercetării 9 consorţii. În celelalte judeţe în care există consorţii sunt între unul şi 3. Aceste consorţii au dezvoltat deja o serie de practici în domeniul consorţiilor şcolare. Este util pentru scopurile acestui ghid să trecem în revistă această experienţă concretă a celor

17

4.1 De ce să înfiinţăm

pe care i-am putea numi antreprenorii consorţiilor din România. Vom utiliza în acest scop rezultatele cercetării derulate în cadrul proiectului de faţă, dar şi mărturiile directorilor unităţilor de învăţământ şi membrilor consiliilor de administraţie ale consorţiilor care au răspuns solicitărilor noastre. Cercetarea a urmărit mai multe subiecte, dar pentru scopurile acestui ghid ne vom opri la două: înfiinţarea consorţiilor, respectiv avantajele şi dezavantajele aduse de acestea. Pentru eşantionul de şcoli în consorţiu, am dorit să aflăm în primul rând câteva informaţii statistice despre componenţa consorţiilor. Am aflat că:

un consorţiu şcolar? În primul rând, consorţiul şcolar poate să apară ca răspuns la nevoia unei unităţi de învăţământ. Fie că e vorba de o nevoie de resurse umane, curriculare sau financiare, o unitate şcolară îşi poate propune să devină membru al unui consorţiu şcolar cu scopul de a acoperi respectivele lacune. Aşadar, la baza înfiinţării unui consorţiu şcolar stă o problemă care necesită rezolvare, însă poate să apară şi ca dorinţă de a realiza activităţile specifice mai bine.

„Noi nu aveam profesori titulari şi era tare greu să păstrăm continuitate de la an la an. Şi asta se vede în rezultatele copiilor”.

- 55% dintre şcoli se află în consorţii cu doar două unităţi de învăţământ, 17% cu trei unităţi şi 28% cu trei sau mai multe; - doar 7% dintre unităţile de învăţământ se află în consorţii cu şcoli din alte localităţi; - 62% dintre şcoli se află în ceea ce am putea numi consorţii cu o componentă „verticală”, adică unităţi care şcolarizează la nivele diferite (spre exemplu, şcoală generală – liceu sau şcoală generală – grădiniţă).

Director şcoală membră a unui consorţiu

Iată o selecţie cu cele mai importante motive pentru care şcolile au decis să intre în consorţii (fig. 4).

Motive pentru intrarea într-un consorțiu Întrebare cu răspuns multiplu (suma procentajelor depășește 100%) Testarea unei oportunități Transfer de experiențe, învățare în comun Solicitarea inspectoratului școlar Accesul la surse de finanțare Mobilitatea elevilor Oferta educațională Managementul resurselor materiale Managementul resurselor umane

3 6 6 10 11 34

38 72

Fig. 4 Motive pentru intrarea într-un consorțiu

18 „Şcoala din comună avea întotdeauna rezulate mai bune testarea naţională, aşa ca am zis să creştem şi noi, să învăţăm de la ei”.

Director şcoală membră a unui consorţiu

Cele mai importante categorii de motive sunt chiar cele indicate de legea educaţiei: managementul în comun al resurselor umane – completarea de catedre, mobilitatea cadrelor didactice, examene de titularizare în comun – indicat de 72% dintre respondenţi; managementul resurselor materiale ale consorţiului (38%) şi lărgirea ofertei educaţionale (34%).

E mult mai uşor să gestionezi resursa umană prin constituirea catedrelor la nivelul Consorțiului şi organizarea concursurilor pentru recrutarea cadrelor didactice” Director şcoală membră a unui consorţiu

„Ai nevoie de ajutor cu ceva, te duci la şcoala vecină!” Director şcoală membră a unui consorţiu

„Elevii şcolii devin la absolvire elevii Liceului tehnologic, iar absolvenții liceului viitorii antreprenori ai localităţii. Prin disciplinele opţionale, noi ne adaptăm specializărilor liceului (spre exemplu, avem disciplina opţională Educaţie ecologică, iar la liceu elevii noştrii merg la specializarea Protecția mediului.).” Director şcoală membră a unui consorţiu

La managementul resurselor umane includem şi atingerea pragului pentru cabinetul medical sau cabinetul psihologic, aşa cum ne-a arătat studiul de caz realizat.

„Şcoala gimnazială are logoped iar Liceul are psiholog şi pentru elevii cu nevoi speciale de la ambele şcoli am programat activităţi atât la logoped cât şi la psiholog. Mai mult, am constituit o grupă cu elevii cu CES din Consorţiu pentru care vom solicita profesor itinerant.” Director şcoală membră a unui consorţiu

Alte categorii de motive ce au apărut în răspunsurile primite sunt: asigurarea unei mobilităţi a elevilor între şcolile din consorţiu (10%) – se aplică desigur la consorţiile „verticale” de care vorbeam mai sus; accesul la surse de finanţare prin scrierea de proiecte (10%), solicitarea inspectoratului școlar (6%) şi transferul de experienţe (6%). Un mic număr de şcoli (3%) au indicat chiar că au intrat într-un consorţiu pur şi simplu pentru a testa o oportunitate nouă. Este interesant răspunsul că au intrat într-un consorţiu la solicitarea inspectoratului școlar, care a apărut, aşa cum ne aşteptam, în judeţele cu multe consorţii. Iată că un inspector activ poate determina activarea unor legături între şcolile din judeţ.

4.2 Cât de greu este să înfiinţezi un consorţiu? Cât de greu este să ajungi la o înţelegere cu celelalte şcoli? Dar să înregistrezi formal consorţiul? La ambele întrebări răspunsul dat de experienţele curente este că nu prea greu. 57% dintre directorii şcolilor aflate deja

19 de definire a obiectivelor comune (dincolo de chestiuni punctuale precum calibrarea catedrelor sau organizarea examenului de titularizare), de proiectare a planului de acțiune

în consorţiu au spus că este uşoară sau foarte uşoară negocierea cu celelalte unităţi de învăţământ, iar 79% au afirmat acelaşi lucru despre înregistrare.

Cât de dificil este procesul de…? [%] Foarte uşor

Uşor

Dificil

Foarte dificil

6 73

...înregistrare a unui consorțiu

20 1

3 ...negociere cu alte unități de învățământ pentru crearea unui consorțiu

54 41 3

Este important să avem în vedere şi procentul de 21% al celor ce cred că procesul de înregistrare este dificil sau foarte dificil. Teoretic, procesul de obţinere a avizului de oportunitate de la autorităţile locale şi inspectoratul şcolar judeţean nu ar trebui să nu îngreuneze în niciun fel înfiinţarea consorţiului şcolar, fiind vorba de o un acord deja stabilit între viitorii parteneri. Există însă, aşa cum o arată exemplul de mai jos, situaţii în care procedura poate fi anevoioasă, din diferite motive. Trebuie să reţinem că aceştia sunt doar primii paşi şi că, după înregistrare, urmează procesul

Fig. 5 Cât de dificil este procesul de înființare a unui consorțiu

„Am luat-o ca o provocare, am știut de la început că nu va fi ușor și totuși am reușit! Am înțeles că e o oportunitate de a instituționaliza relațiile dintre școlile din oraș cu toate divergențele prezente și viitoare dintre conducerile vremelnice ale celor două școli.” Director şcoala membră a unui consorţiu

a consorţiului, de organizare a managementului financiar şi, bineînţeles, de implementare a acţiunilor comune. Toate acestea necesită la rândul lor un efort de negociere.

„Am înţeles că e o oportunitate de a instituţionaliza relaţiile dintre şcolile din oraş cu toate divergenţele prezente şi viitoare dintre conducerile vremelnice ale celor două şcoli. Opozanţi au fost, unii din necunoaştere, alţii din rea credinţă, alţii pur şi simplu! Trei şedinţe de consiliu local pentru a primi avizul necesar în care persiflare dar şi acuzaţii de interese ascunse nu au lipsit. Insistenţa dar şi sprijinul celor din domeniu şi al primarului din acele timpuri au permis trecerea peste această etapă. ” Director şcoală membră a unui consorţiu

20 Important: ambele procese devin uşoare din momentul în care cel puţin unul dintre cei implicaţi a înţeles cu exactitate ce trebuie făcut. Reţinem aşadar următoarele elemente cu importanţă majoră: • Rolul informării corecte şi deci nevoia de a avea acces facil la informaţii complete; nu este întotdeauna uşor, mai ales la început, şi de aceea lucrurile merg atunci când cineva îşi asumă responsabilitatea înţelegerii lucrurilor, ceea ce implică o investiţie de timp. • Antreprenorul consorţiului. Acesta este persoana care înţelege prima avantajele instrumentului, se informează, îşi convinge partenerii, în general conduce întregul proces. Toate consorţiile reprezentate la discuţii au un astfel de antreprenor.

„Fără doar și poate înființarea unui consorțiu a fost în primul rând o problemă de încredere, perseverență și, de ce nu, de viziune.” Director şcoala membră a unui consorţiu

4.3 Avantaje vs.

Dezavantaje

Aşa cum am mai menţionat, consorţiul şcolar nu este un concept inventat în România, ci doar adaptat la sistemul românesc de educaţie. Analiza experienţelor din alte ţări şi analiza teoretică a prevederilor legale conduce la o listă de avantaje şi dezavantaje mai importante. Unele avantaje sunt evidente din formularea LEN, care spune la ce urmează a fi folosite consorţiile, iar unele dezavantaje sunt inerente, precum sarcinile administrative suplimentare. Figura 6 arată o serie de avantaje ale consorţiului atât din perspectiva beneficiarilor unui astfel de parteneriat cât şi din perspectiva unităţilor de învăţământ care nu sunt membre ale niciunui consorţiu şcolar. Ierarhizarea avantajelor după importanţa acestora ne arată o situaţie foarte interesantă. Pentru şcolile aflate deja în consorţiu, mobilitatea cadrelor didactice este pe primul loc, urmată de atragerea de finanţare şi realizarea de activităţi extracurriculare. Pentru şcolile ce nu se află în consorţii, mobilitatea cadrelor este doar a patra, pe primul loc aflându-se oportunitatea atragerii de finanţări; în rest, ierarhia este similară.

21 Evaluarea avantajelor consorțiilor [%] Foarte important

Important

Puțin important

Foarte puțin important

Mobilitatea cadrelor didactice între școli din consorțiu

70

Atragerea de finanțare prin proiecte comune

66

Realizarea de activități extracurriculare comune

28

1

25

52

32

Utilizarea în comun a resurselor (spații educaționale, cantine, biblioteci etc.)

34

39

Realizarea de activități curriculare comune

32

46

Ușurarea trecerii elevilor de la un nivel de școlarizare la altul, în cadrul şcolilor care intră în componenţa consorțiului

32

37

Fig. 6 Evaluarea avantajelor consorțiilor

Explicaţia acestei situaţii este dată foarte probabil de rezolvarea unor nevoi imediate. Cele mai multe dintre şcolile care se află deja în consorţii au sau au avut o problemă de management al resurselor umane: catedre necompletate, norme incomplete, imposibilitatea de a titulariza profesori, imposibilitatea de a organiza concursuri etc. Pentru acestea, consorţiul a venit ca un răspuns natural la problema identificată.

Pentru celelalte şcoli, care fie nu au astfel de probleme, fie nu le conştientizează, consorţiul ar putea fi atractiv în măsura în care le ajută să atragă finanţări sau să îmbunătăţească oferta educaţională.

8

11 3

15

11

21

20

10

Alte avantaje sunt legate de: • implicarea mai bună a părinţilor; • transmiterea de bune practici şi învăţarea din experienţa celorlalţi membri ai consorţiului; • combaterea discriminării grupurilor vulnerabile prin implicarea acestora în activităţi comune.

22

Şi în ceea ce priveşte dezavantajele observăm diferenţe importante între cele două grupuri, care sunt legate de deosebirile între practică şi cunoaştere teoretică. Pentru şcolile aflate deja în consorţiu, cele mai importante dezavantaje sunt legate de sarcinile administrative şi responsabilităţile decizionale suplimentare. În fapt, este ceea ce se întâmplă atunci când o unitate de învăţământ aderă la un consorţiu: apar sarcini şi decizii suplimentare. Aceste dezavantaje sunt sesizate şi de şcolile care nu sunt în consorţii, dar pentru acestea cel mai important dezavantaj rămâne neclaritatea legislaţiei, foarte probabil pentru că nu au primit o informare corespunzătoare (sau poate că legislaţia chiar este neclară, rămâne de discutat).

Evaluarea dezavantajelor consorțiilor [%] Foarte important Important Sarcini administrative (birocratice) suplimentare Responsabilități (decizii) suplimentare Dificultăți de gestionare datorită unor neclarități legislative Lipsa de utilitate pe termen lung Lipsa de utilitate imediată Un proces greoi de înregistrare a consorțiului

Puțin important Foarte puțin important 31

37

23 8

24

44

24

23

46

20 10

15 24

7 24

6 13

39

49

56

7

20

18

24

Fig. 7 Evaluarea dezavantajelor consorțiilor

23 Pentru şcolile aflate deja în consorţiu, mobilitatea cadrelor didactice este pe primul loc, urmată de atragerea de finanţare şi realizarea de activităţi extracurriculare. Pentru şcolile ce nu se află în consorţii, mobilitatea cadrelor este doar a patra, pe primul loc aflându-se oportunitatea atragerii de finanţări; în rest, ierarhia este similară. Desigur, există şi posibilitatea apariţiei altor tipuri de dificultăţi, cum ar fi: - dificultăţi de comunicare sau funcţionalitate în cadrul consorţiului, care derivă din practică; - discriminarea romilor; pot exista cazuri în care un număr mare de elevi romi dintr-o unitate de învăţământ să îngreuneze sau chiar să stopeze negocierile pentru formarea consorţiului. Este un subiect delicat, care necesită o abordare separată. Sintetizând avantajele şi oportunităţile oferite de consorţiile şcolare se poate conchide că acestea reprezintă o opţiune generoasă de promovare a parteneriatului şcolar pentru dezvoltarea şi ameliorarea şcolară, dar şi pentru promovarea unei educaţii de calitate.

Bineînțeles, la fel ca orice formă de parteneriat, consorţiul are şi dezavantaje, unele dintre ele cauzate de minusurile legislative, altele de lipsa experienţei în organizarea şi conducerea acestuia. Aşa cum experienţa ne-a arătat, avantajele devin din ce în ce mai evidente imediat ce consorţiul începe să funcţioneze.

Bineînţeles, la fel ca orice formă de parteneriat, consorţiul are şi dezavantaje, unele dintre ele cauzate de minusurile legislative, altele de lipsa experienţei în organizarea şi conducerea acestuia. Aşa cum experienţa ne-a arătat, avantajele devin din ce în ce mai evidente imediat ce consorţiul începe să funcţioneze. În acelaşi timp, schimbul de idei de bună practică dintre consorţii are rolul de a cataliza procedurile de parteneriere dintre unităţile de învăţământ şi de iniţiere a proiectelor comune. Mai mult, întâlnirile în care sunt prezenţi reprezentanţi ai mai multor consorţii au un puternic rol formativ, schimburile de experienţă fiind foarte vizibile deoarece lipsa informării la nivel naţional este acută, însă şi mai important, au un puternic rol motivaţional.

24

Aşadar, recomandăm participarea la cât mai multe evenimente de tipul celor desfăşurate de Centrul Educaţia 2000+ în cadrul Proiectului „Consolidarea capacităţii de formare a consorţiilor şcolare în vederea reducerii abandonului şcolar”, cu sprijinul UNICEF România, evenimente care promovează partenerierea şcolilor pentru cauze comune: egalitate de şanse, educaţie de calitate, reducerea şi prevenirea abandonului şcolar şi nu în ultimul rând, intergrare socială.

Întâlnirile în care sunt prezenţi reprezentanţi ai mai multor consorţii au un puternic rol formativ, schimburile de experienţă fiind foarte vizibile deoarece lipsa informării la nivel naţional este acută, însă şi mai important, au un puternic rol motivaţional.

25

CAPITOLul 5. De reţinut!  umărul de consorţii şcolare este foarte mic, având în vedere că N cel puţin teoretic este vorba de un instrument care răspunde direct unor nevoi reale legate de managementul resurselor umane, managementul bazei materiale şi creşterea calităţii serviciilor educaţionale. Înfiinţarea consorţiilor este mult uşurată de existenţa unui antreprenor al consorţiului, adică acea persoană care se informează, îmbrăţişează ideea şi îşi convinge colegii de utilitatea asocierii.  xistă diferenţe de percepţie a avantajelor între şcolile ce sunt în E consorţii şi cele ce nu sunt. Primele consideră ca principale avantaje rezolvarea unor probleme de management (resurse umane şi materiale), iar celelalte se orientează mai degrabă către posibilitatea de a atrage finanţări şi de a creşte calitatea serviciilor educaţionale. O echilibrare între cele două aspecte, pentru ambele grupuri, nu poate să fie decât benefică.  rincipalele dezavantaje sunt legate de sarcinile administrative P suplimentare şi de neclarităţile legislative, însă în general, după o informare scurtă, avantajele sunt percepute ca fiind mai importante ca dezavantajele.  ste alarmantă raportarea discriminării în cazul şcolilor cu un număr E ridicat de elevi romi, şcoli ce au dificultăţi în a găsi parteneri pentru formarea unui consorţiu.  ractica arată că apar probleme de comunicare şi funcţionalitate P ce trebuie rezolvate din mers, iar aici un rol major este jucat de managementul consorţiului, cu tot ce implică acesta (din punct de vedere strategic, operaţional, financiar).

BRA

VO!

Centrul Educația 2000+ www.cedu.ro

!

TE IUBESC !

BR

O V A

Lucrare tipărită în 1000 de exemplare cu sprijinul Reprezentanței UNICEF în România

Arată-Mi

TE SC! IUBE

că Mă iubeşti,

BRA

VO!

Ă M e t i m i Tr ! Ă l a o c Ş la TE IUBESC!

Editura Vanemonde ISBN 978 -973-1733-42-5 CAMPANIE PENTRU PARTICIPAREA ŞCOLARĂ

Centrul Educația 2000+ www.cedu.ro