Nu Abandonului Şcolar! [PDF]

Zitiervorschau

NU ABANDONULUI ŞCOLAR! Prof. Ion Gheorghe Educaţia este considerată un „drept fundamental” în sine şi în acest context, dreptul la educaţie trebuie înţeles ca dreptul fiecărui individ de a-şi însuşi deprinderile, abilităţile, cunoştinţele necesare găsirii unui loc de muncă, care să-i aducă un venit şi care să-i permită integrarea deplină în viaţa socială, economică, culturală, politică etc. a societăţii. Ca un drept care contribuie la autonomia individului, educaţia este principalul instrument care permite adulţilor şi copiilor marginalizaţi din punct de vedere economic şi social să iasă din sărăcie şi să obţină mijlocul de a participa, din plin, la viaţa comunităţii lor” (Hénaire, 2001). Excluziunea individului din sistemul de învăţământ nu mai constituie doar o problemă a şcolii, ci şi a societăţii. Cei excluşi din sistemul educaţional nu sunt consideraţi doar victime ale inegalităţilor sociale, educaţionale, ci şi tineri costisitori pentru societate, datorită cheltuielilor pe care le presupune pregătirea şi integrarea profesională, susţinerea lor prin mecanismele de asistenţă socială. Efectele socio-economice ale tranziţiei au condus la degradarea rapidă şi substanţială a nivelului de trai a unei proporţii din ce în ce mai ridicate a populaţiei. în condiţiile în care şi sistemul de învăţământ în ansamblul său a cunoscut o degradare, legată în special de subfinanţarea cronică, a apărut şi s-a intensificat, fenomenul abandonului şcolar, definit ca acţiunea de întrerupere definitivă a studiilor înainte de finalizarea acestora. Cauzele frecvenţei neritmice la elevi / abandon şcolar 1. Situaţia precară (scăderea resurselor bugetare şi creşterea cheltuielilor la nivelul familiei pentru sprijinirea copiilor care urmează o formă de învăţământ). 2. Plecarea în străinătate a întregii familii, inclusiv a copiilor. În această situaţie s-au aflat 4 de elevi, ceea ce reprezintă 0,39 % din total. 3. Abuzul asupra copiilor, violenţă domestică Familiile în care părinţii sunt alcoolici, familiile sărace, cu stare socio-economică precară, familiile cu părinţi având nivel scăzut de educaţie şi cultură oferă medii favorizante pentru producerea abuzurilor. 4. Munca la copii Sunt eludate însă consecinţele pe termen mediu şi lung: îngustarea perspectivelor copiilor (întreruperea cursurilor şcolare, urmată eventual de imposibilitatea reînscrierii), privarea copilului de potenţialele oportunităţi, maturizarea precoce, afectarea sănătăţii.

5. Absenţele nemotivate Absenţele nemotivate depăşesc uneori limitele regulamentelor şcolare. Un număr de 13 elevi au abandonat şcoala datorită absenţelor nemotivate. Existã un segment important de copii care frecventeazã doar simbolic cursurile, speculând o hotãrâre care stipuleazã cã sunt interzise exmatricularea la clasele IX-X sau posibilitatea de a pierde alocaţia chiar şi la peste 40 de absenţe lunar. Urmează apoi alte cauze: boală, depăşirea vârstei, căsătorie, retragere din diferite motive. La nivel rural-urban constatăm că, deşi cauzele rămân aceleaşi se constată totuşi diferenţe semnificative. Numărul elevilor din mediul rural care abandonează şcoala din cauza situaţiei financiare precare şi a plecării în străinătate este mai mic faţă de elevii din mediul urban. O altă diferenţiere marcantă dintre mediul rural şi cel urban, de data aceasta benefică pentru rural, este frecvenţa redusă a cazurilor de abandon din cauza absenţelor nemotivate care depăşeşesc normele regulamentelor şcolare şi numărul mare a acestor cazuri în mediul urban. Cauzele care duc la abandon sunt: abuzul, familii dezorganizate pentru elevi din mediul urban şi căsătorie, munca la copii, pentru cei care provin din mediul rural. Multe din cazurile de abandon sunt copii despre care şcoală nu mai are informaţii. Am identificat cazuri de familii care îşi schimbă domiciliul (unii care au migrat în rural), dar care nu cer transferul copiilor. O parte din aceşti copii nu au abandonat în fapt şcoala, întrucât este posibil să o frecventeze în localitatea în care se află în prezent, însă “li s-a pierdut urma”. Prevenirea abandonului şcolar la elevii aflaţi în situaţie de risc Pentru prevenirea şi diminuarea abandonului şcolar: 1) Au fost lansate, de către diverse instituţii, o serie de proiecte. Proiectele au venit pe fondul inexistenţei unor alte proiecte sau programe de prevenire a riscului de abandon şcolar la nivel de judeţ şi au avut ca scop asigurarea suportului copiilor şi familiilor acestora prin oferirea de servicii educaţionale şi sociale în vederea prevenirii şi diminuării riscului de abandon şcolar (Sarivan, 2001). Concret, în şcoală au fost înfiinţate echipe special pregătite, au fost realizate anchete sociale în familiile cu probleme, au fost organizate lectorate cu părinţii, cu participarea unor specialişti, au fost propuse activităţi de optimizare a relaţiei cu copiii, a fost monitorizat progresul obţinut de fiecare elev în parte, au fost organizate ore suplimentare de pregătire a temelor cu copiii predispuşi la abandon şcolar, au fost responsabilizate comunităţile locale în sprijinirea copiilor şi a familiilor implicate.

Există încă puţine programe privind îmbunătăţirea participării şcolare destinate copiilor săraci. Iniţiativele au fost apreciate pozitiv, ca modalităţi de a salva copii care altfel n-ar avea şansa unei şcolarizări normale, însă a fost subliniat caracterul lor sporadic / ocazional şi punctele critice: lipsa de fonduri face ca astfel de programe să nu acopere toate cerinţele la nivelul populaţiei. 2) Prin acordarea de burse de studiu, de merit, burse sociale, implementarea celor două programe de sprijin financiar, „Euro 200” şi „Bani de liceu”, sperăm să se reducă foarte mult din absenteism. „Aceste ajutoare financiare vor crea condiţii mai bune de viaţă şi de studiu şi vor atrage spre şcoală exact segmentul de elevi predispus spre absenteism şi abandon” Deşi nu se poate ignora rolul pozitiv al acestor programe, cercetările efectuate au înregistrat disfuncţii privind aplicarea lor. În cazul acestor programe, multe familii sărace au reclamat costurile foarte mari necesare întocmirii dosarului social. De multe ori, conform acestora, costurile dosarelor depăşeau valoarea lunară a bursei sociale. În alte cazuri dosarul nu era bine întocmit, fiind respins şi astfel, aceştia nu beneficiau de ajutorul cerut. S-au înregistrat, de asemenea,disparităţi atât în ceea ce priveşte programele „Euro 200” şi „Bani de liceu”. Acordarea celor două tipuri de ajutoare, « Bani de liceu » şi « Euro 200 », depinde numai de prezenţa la şcoală, nu şi de situaţia la învăţătură. Unele familii sărace şi cinstite, care au declarat puţinul pe care-l aveau pentru a trăi de azi pe mâine, au reclamat faptul că anumiţi elevi au primit sprijin financiar pentru achiziţionarea unui calculator, unii dintre aceştia valorificându-le mai departe prin vânzare, în timp ce alte familii sărace nu au avut acces la aceste bunuri. Acest lucru s-a întâmplat deoarece oamenii nu sunt corecţi şi recurg la orice mijloace pentru a păcăli şi a dobândi ceea ce nu li se cuvine. Este cazul elevilor cu domiciliul în mediul urban, unde primăria nu a avut fonduri necesare pentru realizarea anchetelor sociale. Elevii cu domiciliul în mediul rural au o mai mare nevoie de acest ajutor, deoarece şcolarizarea lor implică un cost suplimentar datorită transportului. 3) Programe de suport social şi educaţional al familiilor sărace, în vederea facilitării accesului la educaţie al copiilor provenind din aceste medii Condiţionarea plăţii alocaţiei pentru copii de frecventarea şcolii a avut efecte pozitive în combaterea neparticipării şcolare, având în vedere că pentru marea majoritate a familiilor sărace (în special cu mulţi copii) alocaţia copiilor reprezintă principala sursă de venit a gospodăriei. De asemenea, se impune ca şi acordarea venitului minim garantat conform legii 416/2001 (VGM) de către autorităţile locale să fie condiţionată de participarea şcolară, în caz contrar, copiii de vârstă şcolară care nu merg la şcoală fiind excluşi din calculul VMG.

4) Măsuri de educaţie remedială - Creşterea locului pe care curriculumul la decizia şcolii (CDŞ) îl ocupă în prezent. Oferirea unor alternative în ceea priveşte oferta de învăţare poate conduce la o creştere a calităţii educaţiei. Un CDŞ flexibil şi consistent ar putea rezolva o serie de probleme pe care curriculumul naţional trunchi comun nu le poate soluţiona şi anume: problemele de adaptare şcolară care presupun diferenţierea şi chiar individualizarea ofertei educaţionale, îmbunătăţirea legăturilor cu comunitatea şi oferirea de cunoştiinte utile elevilor pentru confruntarea cu viaţa reală. - Existenţa serviciilor de orientare şcolară şi consiliere Consilierea şi orientarea privind cariera sau dezvoltarea personală reprezintă o problemă în contextul integrării absolvenţilor pe piaţa muncii. Constatăm că absolvenţii nu-şi cunosc bine potenţialul, se adaptează mai greu şi nu sunt suficienţi sprijiniţi de către familie în alegerea unei cariere. - Facilitarea accesului la învăţământul profesional şi tehnic a populaţiei şcolare din mediul rural Datorită condiţiilor sociale ale elevilor din mediul rural şi reţelei şcolare existent, acestora nu li se asigură în totalitate egalitate de şanse, de acces în învăţământul profesional şi tehnic; slaba consiliere şi orientare a elevilor din mediul rural urban - Formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice Directorii au competenţe insuficiente în domeniul managementului strategic şi managementul în relaţiile comunitare; Este experienţă relativ limitată a unităţii şcolare în domeniul parteneriatului cu agenţii economici. Lipseşte legislaţia privind parteneriatele şcoală, comunitate şi agenţii economici. - Introducerea modelului „school after school” ar putea contrabalansa lipsa resurselor materiale ale părinţilor (bani de meditaţii), nivelul scăzut de educaţie al părinţilor şi lipsa condiţiilor adecvate studiului. De această măsură pot beneficia toţi elevii din învăţământul preuniversitar. În spaţiile special amenajate, elevii îşi pot pregăti temele, îşi pot petrece timpul liber sau se pot juca sub supravegherea personalului autorizat. Acest personal poate fi format din cadre didactice disponibilizate, cadre didactice pensionare sau din cadre didactice încadrate deja în învăţământul de masă, în vederea completării veniturilor. Se asigură, astfel, nu numai un spaţiu sigur pentru elevi, ci şi locuri de muncă. Aceste spaţii pot aparţine şcolii (acolo unde nu se învăţă în schimburi) sau altor instituţii (cămine culturale, clădiri din administraţia locală etc.).

Recuperarea şi reintegrarea în sistemul educaţional al celor aflaţi deja în situaţia de abandon Pentru a recupera elevii aflaţi în situaţia absenteism / abandon şcolar şcoala poate aplica o serie de măsuri. Printre acestea se numără conştientizarea, deopotrivă, a copiilor şi părinţilor acestora (sau a întreţinătorilor legali), de efectele negative, pe termen mediu şi lung, ale abandonului şcolar:  dificultăţi în găsirea unui loc de muncă  scăderea şanselor întemeierii unei familii normale  posibilitatea alunecării spre infracţionalitate, cu consecinţele de rigoare De asemenea se are în vedere reinserţia şcolară a celor în cauză, prin:  încredinţarea unor responsabilităţi în cadrul colectivelor şcolare din care fac parte,  existenţa serviciilor de orientare şcolară şi consiliere pentru depistarea şi corectarea anomaliilor comportamentale în relaţia copil-părinte,  intensificarea colaborării şcoală-familie, pentru identificarea anturajului elevilor şi luarea măsurilor adecvate pentru scoaterea lor de sub influenţa negativă a acestuia  iniţierea şi extinderea ofertei recuperatorii – dezvoltare dintr-un curriculum flexibil, altfel spus existenţa de programe, planuri, programe de învăţământ în regim şansa a doua pentru acei copii care au abandonat şcoala la un anumit moment al parcursului şcolar, oferirea posibilităţii de completare a studiilor, a preprofesionalizării şi profesionalizării; portretul ideal al profesorului ar include în această perspectivă viziunea transdisciplinară, capacităţi crescute de relaţionare, spirit inovativ, originalitate, abilitatea utlilizării eficiente a unor resurse didactice limitate OPORTUNITĂŢI -

proiectele / programe finanţate din fonduri europene, cu scopul asigurării suportului copiilor şi familiilor acestora prin oferirea de servicii educaţionale şi sociale

-

acordarea de burse de studiu, de merit, burse sociale, implementarea celor două programe de sprijin financiar, „Euro 200” şi „Bani de liceu”, AMENINŢĂRI

-

scăderea resurselor bugetare şi creşterea cheltuielilor la nivelul familiei pentru sprijinirea copiilor care urmează o formă de învăţământ

-

plecarea în străinătate a întregii familii, inclusiv a copiilor

-

abuzul asupra copiilor, violenţă domestică

-

munca la copii

-

căsătoria la vârste fragede

-

retragerea elevilor de la şcoală din diferite motive

OBIECTIVE prevenirea abandonului şcolar la 95 % dintre elevii aflaţi în situaţie de risc reducerea cu 80 % a numărului de elevi care abandonează, prea devreme, şcoala recuperarea şi reintegrarea în sistemul educaţional a 50 % dintre elevii aflaţi deja în situaţia de abandon. PUBLIC ŢINTĂ: elevii şcolii şi părinţii acestora Tinerii de astăzi îşi revendică drepturile la autonomie morală, contestă autoritatea adulţilor. Factorii individuali psihologici şi disfuncţionalităţile de la nivelul familiei, şcolii, etc. au o influenţă puternică asupra comportamentului adolescenţilor. De aceea, este necesară cunoaşterea cauzelor care generează fenomenul de abandon şi stabilirea unor măsuri de intervenţie eficace în vederea diminuării / eliminării fenomenului,

deoarece pare să se

asocieze frecvent cu devieri de comportament. Pentru multe familii principalele surse de venit sunt alocaţia pentru copii şi ajutorul social. Sărăcia este însoţită de valorizare scăzută a educaţiei şi aspiraţii limitate. Lipsa de interes a părinţilor fată de şcoală este evidentă prin faptul că nu merg la scoală să se intereseze de situaţia copiilor decât dacă sunt chemaţi special de către cadrele didactice. Relaţiile dintre părinţi, copii si şcoala pot fi apreciate ca deficitare sau chiar ostile. Migrarea forţei de muncă îi afectează tot mai mult pe elevi, care fie că-şi urmează părinţii, fie sunt lăsaţi în grija unor rude sau apropiaţi, ale căror control şi influenţă asupra copiilor sunt superficiale, cu efecte directe asupra stării comportamentale şi situaţiei şcolare. Familiile în care părinţii sunt alcoolici, familiile sărace, cu stare socio-economică precară, familiile cu părinţi având nivel scăzut de educaţie şi cultură oferă medii favorizante pentru producerea abuzurilor. Antrenarea copiilor în diferite forme de câştig este încurajată de către familie datorită faptului ca aduce o ameliorare a situaţiei economice a familiei pe termen scurt.

STRATEGIE Pentru realizarea obiectivelor propuse vom folosi activităţi organizaţionale. Activităţile pentru părinţi vor fi proiectate ulterior, fiind mai dificil de abordat, implicând mai multe resurse umane (specialişti, comunitate, etc), materiale, financiare, temporale.

Acţiuni

Activităţi

Termen

- studierea cataloagelor pentru a stabili numărul de absenţe pe care le au elevii - analiza situaţiilor elevilor care înregistrează abandon şcolar - denumirea grupurilor de elevi în funcţie de numărul de absenţe - încadrarea lor în grupuri - realizarea de ecusoane colorate diferit după numărul de absenţe - realizarea de discuţii deschise (încredere, sinceritate, confidenţialitate, empatie, etc) - flipchart – soluţii pentru eliminarea absenteismului - joc de rol - vizionarea de filme, analiza efectelor abandonului - desene, eseuri, versuri pentru succes şi eşec - seminarii – reprezentanţi ai AJOFM, Poliţiei, ONG-urilor, etc - afişarea programului la loc vizibil pentru atragerea elevilor - evidenţierea elevilor care nu au absenţe, felicitarea acestora în faţa Consiliului Profesoral - participarea părinţilor la activităţi prezentarea cauzelor identificate şi a măsurilor pentru prevenirea abandonului - stabilirea de măsuri pentru recuperarea şi reintegrarea în sistemul educaţional a elevilor aflaţi deja în situaţia de abandon - implementarea măsurilor propuse

Analiza fenomenului de abandon şcolar prin: Analiza documentelor şcolare Interviuri cu diriginţii Formarea subgrupelor de elevi în funcţie de numărul de absenţe (1 - 5, 6 – 20, 21-30, 30 – 39, ≥ 40)

15 noiembrie 2010

Definirea grupelor şi reprezentarea lor Consilierea de către consilierul psihopedagog, pentru a identifica motivele de abandon: Identificarea motivelor care îi determină pe elevi să înregistreze sau nu absenţe, pentru fiecare grup - aplicarea chestionarelor Stabilirea soluţiilor care pot determina eliminarea absenteismului (şi a abandonului şcolar) Stabilirea unui program de stimulare a elevilor în vederea atragerii către şcoală ,,Nu abandonului şcolar!,, Desfăşurarea acţiunilor cu elevii (pentru stabilirea cauzelor, a măsurilor remediale)

15 decembrie 2010

1 - 22 decembrie 2010

29 ianuarie 2011

Responsabili

Cost

Diriginţii

-

Consilier educativ 100

Surse extrabugetare

250

Surse extrabugetare

150

Surse extrabugetare

Diriginţii

Consilier psihopedagog Diriginţi AJOFM ONG Poliţie

Consilier psihopedagog Părinţi

Sursa de finanţare

- motivarea elevilor pentru a participa la acţiuni de prevenire / eliminare a absenteismului şi, implicit, a abandonului şcolar (diplome, evidenţiere în faţa colegilor, profesorilor, etc) - afişarea programului la loc vizibil pentru atragerea elevilor - discuţii deschise privind beneficiile şi avantajele economice ale educaţiei pe care o primesc în şcoală, conceptul de “oportunităţi de carieră”, abilităţile ce le sunt necesare pentru a ocupa locurile de muncă pe care şi le doresc în viitor - activităţi, pentru a înţelege care este “preţul pe care îl vor plăti” dacă vor renunţa prea devreme la educaţie - joc de rol, vizionarea de filme, desene, eseuri, studiu de caz pentru succes şi eşec - implementarea măsurilor propuse - monitorizare, desfăşurarea activităţilor cu toţi elevii şcolii

Activităţi în cadrul săptămânii ,,Nici o absenţă!”

Implementarea programului « Prevenirea abandonului şcolar » conform programei de studiu

Evaluare şi valorizare

20 februarie 2011

Directori Diriginţi Consilier psihopedagog

Octombrie 2010 – februarie 2011

Consilier psihopedagog Diriginţi Agenţi economici AJOFM

Iunie 2011

Toţi factorii implicaţi

150

Surse extrabugetare

200

Surse extrabugetare

1500

Surse extrabugetare

EVALUARE PUNCTE TARI - colaborarea eficientă a tuturor diriginţilor; analiza documentelor şcolare, realizarea situaţiei statistice, interpretarea acesteia, aplicarea chestionarelor; - completarea cu responsabilitate a chestionarelor de către elevi; inventivitate, spirit de echipă, colaborare, empatie, seriozitate din partea elevilor în acţiunile desfăşurate; - schimbul de idei, noutatea informaţiilor, jocul de rol, conştientizarea efectului abandonului asupra integrării în viaţa socială, economică, culturală, politică a societăţii; - identificarea corectă a principalelor cauze, colaborarea în vederea aplicării măsurilor pentru scăderea numărului de absenţe; - Competiţia la care au fost provocaţi (,,Nici o absenţă în catalog”) a dus la scăderea numărului de absenţe din catalog PUNCTE SLABE - elevii cu număr foarte mare de absenţe sunt în situaţia de abandon şcolar şi nu pot participa la activităţile propuse; - în general, părinţii elevilor cu probleme, nu ţin legătura cu şcoala; pentru unii, şcoala nu are rolul cuvenit şi îi susţin pe copiii lor în a lipsi; - elevii cu foarte multe absenţe au fost discriminaţi, etichetaţi drept ,,chiulangii,, - elevii fără absenţe au fost evidenţiaţi, umbrindu-i pe ceilalţi, nerespectând egalitatea

VALORIFICARE - monitorizarea săptămânală a elevilor cu foarte multe absenţe şi lunară a celorlalţi; - transfer de bune practici – seminarii informative cu elevi şi profesori din alte şcoli, desfăşurarea de acţiuni comune Şcolile dobândesc un grad tot mai mare de autonomie. Rolul determinant al şcolii poate fi sesizat în ceea ce priveşte educaţia tinerilor pe diferite domenii, dar şi în educaţia familială şi comunitară, prin elemente care nu sunt analizate întotdeauna cu atenţie şi care pot avea efecte deosebit de importante pe termen lung. Şcoala a fost întotdeauna un factor de progres, rol care trebuie păstrat, pentru a da şanse unei societăţi să se dezvolte. Pentru că aceasta poate influenţa chiar şi dezvoltarea economică a mediului comunitar.

Bibliografie 1) Relaţii publice în şcoli, curs Şcoala Naţională de Studii Politice Şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice ,,David Ogilvy”, Masterat – Management Educaţional şi Comunicare Instituţională, Irina Stănciugelu, Bucureşti, 2005 – 2006; 2) Chestionar elaborat de Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică, Buzău; 3) Hénaire, Jean, Le droit à l’éducation: entre discours et réalités, www. eip-cifedhop.org, 2001; 4) Jigău, Mihaela (coord.) Învăţământul rural din România, condiţii, probleme şi strategii, Bucureşti, Editura MarLink, 2001; 5) Prevenirea

abandonului

şcolar,

Junior

Achievement,

http://www.jar.ro/Programe/prev_aband_sc.html, 10.01.2006 6) Sarivan, Ligia, Educaţia în medii defavorizate – consideraţii generale, ISE, 2001; 7) Cojocariu, V.M., Sacară, L., Managementul proiectelor pedagogice, Ghid metodologic, Editura didactică şi pedagogică, R.A., Bucureşti, 2005.