35 1 588KB
Eseu şi particularitătile lui ESEU - Studiu de proporții reduse, în care autorul atacă probleme de ordin filozofic, literar, științific etc., expunând un punct de vedere personal, fără a epuiza subiectul, încercare, probă. Probă preliminară de mărci poștale pe hârtie și în culori diferite, din care se alege cea care va rămâne prototipul definitiv al întregului tiraj. Eseul este o specie de proză literară, fixată la granița cu literatura, care îmbină elemente ale tuturor stilurilor funcționale. Compoziția eseistică oferă posibilități mari de a asocia idei venite din diferite domenii culturale. Poate tocmai de aceea este foarte greu de găsit o definiție unică. Eseul este o specie cameleonică, în care ideile iau forma vasului în care sunt puse. Stilul eseistic este erudit, iar conținutul se bazează pe o viziune complexă asupra vieții. Varietatea procedeelor stilistice, ca și faptul că nu presupune un tipar strict, fac ca această specie să se bucure de interes cam în toate domeniile culturale. Eseul constă în consemnarea unor idei, a conexiunilor dintre ele, a părerii personale, într-o manieră eleganta (stil elevat, trimiteri culturale numeroase, informație bogată etc.). Adrian Marino spunea că "eseistul încearcă să ofere o soluție, nu o impune, nici n-o dogmatizează. Doar o propune. El ridică o problemă, punându-se pe sine și pe alții la încercare. Izbutește și incită adevărul". Un eseu poate sa abordeze o operă literară, sau un aspect al ei (o idee, o temă, un simbol) de pe poziții filosofice, poate să apeleze la informații sociologice sau psihologice, poate să facă asociații în diverse arte, pe o temă oarecare etc. Inclus în proza explozivă în mod curent, eseul este o specie fixată la granița dintre stilul beletristic și cel stiintific. Este admis în literatură pentru că autorul prezintă plastic viziunea sa despre lume, dar prin tendința de a defini varii probleme, se apropie în spirit de o lucrare științifica. Nicolae Balotă îl denumește "gen semiliterar", fixându-l "între structurile imagistice și cele ideologice", iar Adrian Marino, în articolul dedicat eseului îl considera ca un gen de frontieră, "hibrid" situat între literatură și filosofie. De ce cuvîntul “eseu” apare tot mai des în locul cuvintului “compoziţie“? Faptul este generat de noile orientări ale demersului didactic spre formarea de abilităţi, şi nu spre asimilarea de informaţii. Astfel, însuşi comentariul literar capata forma de eseu, în care opera este interpretata prin diverse unitati de continut. Compozitia-eseu prezintă o creaţie originala, de proporţii restrinse asupra unei teme filozofice, literare, etico-morale, un exercitiu intelectual in care elevul foloseste mijloacele artistice de comunicare. Daca studiul literar presupune anumite investigaţii ştiinţifice, eseul este atribuit genului literar imaginativ. Caracteristicile compozitiei-eseu:
îsi expune viziunea generala asupra temei, se face vazuta prezenţa eroului artistic – vocea autorului. Surpinde asociaţiile unor idei neaşteptate, caracterul subiectiv al comunicărilor denota spontaneitate, apar jocuri de paradoxuri;
are o structura liberă (chiar şi în cazul eseului structurat aplicarea parametrilor propuşi nu este obligatorie);
prezinţa argumentelor convingătoare cu exemple relevante; pot fi utilizate diverse tehnici şi metode artistice de abordare a temei;
poate avea un final deschis;
Tipurile eseului:
1. eseu structurat 2. eseu nestructurat Eseul structurat este o compunere care tratează o anumită temă, indicată în cerinţă. Acest reper general are, la rândul său, un număr variabil de cerinţe (3-5) care trebuie respectate în redactare. Ordinea integrării cerinţelor nu este una obligatorie, prestabilită, cel care scrie eseul având libertatea de a le organiza după cum doreşte. Evaluarea unui eseu structurat se face după următoarele criterii:- tratarea tuturor ideilor menţionate în formularea cerinţelor;- prezentarea logică, însoţită de argumente/ exemple convingătoare;- organizarea ideilor în scris (text cu structură clară, coerent, echilibru între introducere, cuprins şi încheiere, idei subliniate prin construcţia paragrafelor, raport corespunzător între ideile principale şi cele secundare);-capacitatea de analiză şi de interpretare (buna relaţie între idee şi argument, succesiunealogică a ideilor, abilitatea de a formula judecăţi de valoare şi de interpretare personală);- respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie;- aşezarea corectă a textului în pagină, lizibilitatea. Eseul liber (nestructurat) este o compunere şcolară în cerinţa căreia se indică o temă ce trebuie tratată. Autorul eseului (elevul) este cel care hotărăşte asupra aspectelor importante, necesare a fi puse în evidenţă prin abordarea temei. Eseul liber (nestructurat) permite manifestarea creativităţii în cel mai înalt grad. El poate fi evaluat fie pentru calitatea şi consistenţa argumentelor aduse, fie pentru originalitate, posibilitatea de a realiza asocieri cu alte creaţii ale aceluiaşi autor sau ale unor autori diferiţi etc.
Bibliografie: http://www.noiscriem.net/2013/06/eseul-literar-structuratnestructurat.html#Y4DGakrJ1FQ2AwsW.99