Eseu Pace [PDF]

Zitiervorschau

Pace în familie, pace în lume Se spune că acasă e locul în care inima se simte în siguranţă. Probabil că acesta este motivul pentru care persoanele pe care le găseşti stând mereu cu inima şi cu braţele deschise pentru tine le numeşti familie. O familie nu e întreagă dacă ea nu transmite iubire, armonie şi pace celor din jur. Te naşti din iubire şi traieşti iubind. Înveţi să accepţi orice greutate cu calm şi cu răbdare. Înveţi să ajuţi,s ă speri şi să zâmbeşti. Înveţi să dăruieşti ceva lumii acesteia în care eşti călător şi muritor. Să laşi o urmă, o mireasmă sau un mesaj, ce poate că lumea în graba ei îl va citi cândva şi astfel să iei parte la schimbarea necesară acestei lumi. Pacea pe care o găseşti acasă e pacea pe care, personal cred, că nu o găseşti în niciun alt loc. E o pace care nu aduce cu ea doar sentimentul de linişte, ci şi de protecţie, iubire, armonie şi acceptarea a ceea ce eşti. Când vorbim despre pacea în lume, în general, avem tendinţa de a ne gândi la lipsa războiului, la încetarea oricărei crize financiare, a problemelor materiale, discriminârii sau a foametei. Aşa cum afirmă unii poeţi aceasta este mai degrabă prezenţa dragostei. Trăind în acest loc destinat nouă, pământenilor, să îl folosim nu am putut trece cu vederea această lipsă a păcii. Această nepăsare faţă de tot ceea ce se petrece în jurul nostru, pe care o transmitem prin vorbele şi faptele noastre, oamenilor pe care îi întâlnim. Şi, mai mult decât aceastǎ durere pe care o simt atunci când văd inimi, care nu se înmoaie la nicio cruzime, la care nu pot interveni, mă doare faptul că oamenii care vor să schimbe ceva sunt din ce în ce mai puţini şi mai greu de găsit. Tind să cred că suntem fiinţe care ne rezumăm doar la traiul nostru cotidian. Dar faptul că tu ai o pâine pe masă nu îţi garantează nimeni faptul că cel de lângă tine are. Iar faptul că întotdeauna ai găsit un loc cald şi un braţ care ţi-a fost întins nu înseamnă că nu sunt oameni care tânjesc dupa astfel de lucruri. Strigătele de disperare ale celor ce se află în nevoie sunt suficient de mari pentru a le auzi, dar de multe ori uităm sau nu avem timp să ascultăm. Am învăţat că ajutorul nu vine întotdeauna atunci când ai nevoie şi mi-am dat seama că, dacă nu e în momentul de durere, atunci la ce folos? Trecem fără să fim conştienţi pe lîngă cei ce suferă, negândindu-ne deloc la ceea ce am putea face sau cu ce i-am putea ajuta. Având pace în familie, ai pace în inimă şi astfel poţi dărui lumii ceea ce are nevoie. Nu putem convieţui fără a fi armonie între noi. Fără a ne considera egali, aşa cum ne-a creeat Dumnezeu. Fără a conştientiza că lumea are nevoie de cei care pot înfaptui ceva şi nu de cei care pot afirma foarte convingător de ce au stat degeaba. Nu te poţi simţi împlinit atunci când ştii că puteai face bine şi totuşi nu l-ai facut. Când ai aflat că e prea târziu pentru a mai schimba ceva

începi să conştientizezi. Dar nu e târziu pentru remuşcări? Aşa că, acum e timpul ca fiecare dintre noi să nu mai aştepte pe cel de lângă el să acţioneze, ci să facem tot ceea ce ne stă în putinţă să transformăm lumea din acest teatru cu maşti de fericire în oameni adevăraţi care zâmbesc şi care după mult timp de descurajare şi nelinişte sufletească şi nu numai au găsit un motiv în a trăi şi îşi pot re-aduce aminte de frumuseţea vieţii acesteia scurte pe care o avem. Aceşti oameni s-au născut într-un colţ al lumii prea nedrept, spunem noi, dar continuăm să trăim fără a da importanţă acestor lucruri, ca şi cum ar fi vorba de noroc sau destin. Nu. Aici este vorba despre a ajuta în a face lumea să nu mai ţină cont de diferenţele dintre semeni şi să se accepte aşa cum sunt, pentru că fiecare este diferit şi frumos în felul său. Deşi mass-media ne atrage tot mai mult atenţia asupra acestui subiect, oamenii se consideră prea ocupaţi pentru a-l dezbate. Atunci îmi pun întrebarea firească: Prea ocupat pentru ce? Să te gândeşti că tu însuţi ai putea fi sufletul acela flămând de pâine, acea rană dornică de mângâiere sau acea privire doritoare de un zâmbet?Aşa că nu e nici prea greu şi nici prea târziu. Fă-o înainte ca acele vieţi să nu mai fie în stare să îţi mulţumească. Pentru că a spune că îţi pare rău în faţa unui mormânt nu mai are niciun sens. Ne naştem cu stăpânirea sentimentului de pace, dar uităm să îl dăruim celor din jur. Generaţia noastră uită că unii oameni nu s-au născut cu dreptul de a alege şi astfel, aceştia sunt forţaţi să accepte ceea ce li se oferă. De ce avem bani să întreţinem războaie, dar nu avem bani să hrănim săracii? Fără pace nu ne putem continua viaţa pe acest pământ. Orice fiinţă căreia nu îi este milă nu este demnă de a trăi. Să nu uităm niciodată că “Pacea este o comoară pe care nu o putem plăti îndeajuns". Deşi majoritatea dintre noi trăim în pace, nu suntem recunoscători şi nu suntem conştienţi de adevărata valoare a acesteia. Probabil că acesta este un alt factor pentru care nu luptăm, pentru pacea celor în nevoie , deoarece nu cunoaştem agitaţia şi rutina unei vieţi duse în nelinişte. Hrăneşte-ţi inima cu pace! Aceasta înseamnă să dovedeşti respect faţă de tot ce este slab şi vulnerabil. Să fii atent la tot ceea ce te face fericit. Nu există pace în lume dacă nu există pace în inima ta şi a mea." Pacea nu este un dar al lui Dumnezeu creaturilor sale. Este un dar pe care noi ni-l facem unul altuia. Elie Wiesel Pacea este o comoară pe care nu o putem plăti îndeajuns. Charles D'Orleans Pacea înseamnă libertate înfăptuită, libertate şi în acelaşi timp adevăr. Aldous Huxley Pacea nu este o relaŃie între naŃiuni. Este o stare a minŃii dată de liniştea sufletului.

Jawaharlal Nehru Pacea este o stare în care frica de orice fel este necunoscută. John Buchan Pacea nu este absenŃa conflictului, ci prezenŃa alternativelor creative pentru a răspunde la conflict - alternative la reacŃii pasive sau agresive, alternative la violenŃă. Dorothy Thompson Pacea nu este absenŃa războiului. Este o virtute, o dispoziŃie spre bunăvoinŃă, încredere, dreptate Baruch Spinoza