Clonare - Eseu [PDF]

Zitiervorschau

Clonarea este procesul prin care o copie identică genetic a unei anumite bacterii, plante sau animale este produsă prin reproducere asexuală. Există două tipuri de discuții despre clonarea umană: clonarea terapeutică și clonarea reproductivă, o mai mare probabilitate de a obține o clonare terapeutică este mai accesibilă din punct de vedere tehnic, dar și mai puțin problematic din punct de vedere moral. Etica clonării umane a devenit o problemă importantă în ultimii ani. Legalizarea clonării umane este în centrul lumii dezbaterilor, sa propus legalizarea clonării terapeutice ca singura modalitate de a investiga, cu șanse de reușită, criteriul de bază pentru finanțarea unor astfel de programe, principalul obiectiv fiind acela de a găsi tratamente pentru bolile incurabile. Clonarea organelor umane și folosirea acestora pentru transplant sau clonarea ființelor umane trebuie să țină seama de barierele tehnice și economice. Încă de la apariția clonării au existat argumente pentru și împotriva acestui proces. Un argument fundamental este că clonarea este eronată din punct de vedere etic și diferite grupuri religioase au respins-o spunând că clonarea este echivalentă cu "jocul lui Dumnezeu". Pentru a explica într-un mod științific, clonarea înseamnă înlocuirea nucleului din ovul cu nucleul donatorului. Acest nucleu conține gene unice ale donatorului. Procedura implică îndepărtarea nucleului unei celule somatice și inserarea acesteia într-un ovul anucleat. Spre deosebire de reproducerea naturală, în care embrionul conține o combinație de material genetic, acest embrion va conține numai gena donatorului. Clonarea merge împotriva credinței de bază a anumitor religii că numai Dumnezeu a creat viața și diferitele sale forme în natură. Oamenii nu pot acționa ca "Dumnezeu". Chiar si atunci cand se nasc gemeni identici genetic, embrionul se desparte spontan sau la intamplare pentru a da o noua combinatie genetica unica. Clonarea implică o împărțire controlată a embrionului pentru a produce un machiaj genetic adaptat. Din punct de vedere etic, este greșit pentru orice om să aibă control asupra formării genetice a oricărui alt individ. Mai mult, individul clonat ar fi generat în scopuri specifice. Aceasta este în esență greșită în care scopul vieții unui individ ar trebui să fie mai mult decât satisfacerea nevoilor altcuiva. Medicii și medicii au obligația morală de a asigura siguranța oricărei proceduri medicale pacienților săi. De acum, nimeni nu poate garanta că copilul născut din cauza clonării ar fi unul sănătos. Rata ridicată de insuficiență la clonarea mamiferelor și a altor specii este complet inacceptabilă când vine vorba de clonarea oamenilor. Mai mult decât atât, în cazul unei încercări de clonare eșuate, punerea în jos a mamiferelor sau a altor specii este în detrimentul lor. Traducerea aceluiași în cazul clonelor umane este justificată din punct de vedere etic și medical, precum și criminal.

Obiecția morală primară față de clonare-pentru cercetare este aceeași ca și în cazul tuturor cercetărilor embrio- distructive - creează viața umană numai în scopul distrugerii acesteia; Utilizând un embrion uman doar ca mijloc de capăt (de exemplu, "piese de schimb"). Obiecția față de copiii cu clonare-la-producție este similară prin faptul că reprezintă o amenințare pentru viața copilului și, în mod potențial, pentru mama nașterii. Chiar dacă procesul ar putea deveni sigur, totuși, acesta are potențialul de a modifica "ecosistemul ADN" în moduri care nu sunt previzibile și astfel potențial dăunătoare pentru viața umană și non-umană. Din aceste motive, creștinii ar trebui să continue să se opună tuturor formelor de clonare umană ca fiind neetice și inutile.

Argumente Pro

Argumente Contra

Argumentul 1: Riscuri de sanatate pentru organismul creat, din cauza mutatiei genelor Tehnologia actuala comporta un risc foarte mare de afectare a genelor. Pe de o parte exista un risc foarte mare al unor copii nascuti cu malformatii. Pe de alta parte, este posibil ca materialul genetic prelevat de la un adult sa continue sa imbatraneasca in cadrul procesului clonarii, cum s-a intamplat in cazul oii Dolly, in care la doar catieva luni dupa nastere avea varsta genetica de cativa ani, corespunzatoare organismului de la care au fost prelevate mostrele.

Argumentul 1: Clonarea terapeutica umana ar putea salva numeroase vieti Cand vorbim despre clonare nu vorbim intotdeauna de clonare in scopuri reproductive. Clonarea de tesuturi sau chiar organe umane poate in multe cazuri sa salveze vieti. In situatia prezenta cazuri critice in care o persoana are nevoie de un transplant de rinichi sau de tesut de cornee raman adesea fara rezolvare perioade indelungate. Permiterea clonarii umane ar putea rezolva o astfel de problema. In plus, compatbilitatea organului sau tesutului creat ar fi perfecta, si s-ar reduce si riscul respingerii transplantului.

Argumentul 2: Posibilele complicatii emotionale Oamenii de stiinta nici macar nu pot banui posibilele implicatii emotionale ale clonarii pentru individul de la care se va preleva materialul genetic. Ce se intampla cu un copil care afla ca este de fapt replica genetica a unui copil mort la nastere si ca a fost "creat" doar pentru a inlocui pe altcineva? Exista numeroase alte scenarii de acest tip care pot provoca persoanelor in cauza nu doar crize de identitate ci adevarate drame psihologice. Cei implicati ar trebui sa suporte in egala masura consecintele actiunilor lor. Societatea ar putea dezvolta o atitudine de tip discriminatoriu

in baza unui criteriu genetic, intr-o maniera simliara utilizarii criteriului rasial sau etnic in zilele noastre.

Argumentul 2: O alternativa pentru tratarea infertilitatii Multe cupluri care nu pot avea copii trebuie sa apeleze in prezent la tehnici complexe si costisitoare, unele dintre ele cu o rata relativ scazuta de succes. Clonarea ar putea fi solutia perfecta in acest caz. In egala masura, clonarea ar veni in ajutorul parintilor care au copii cu anumite disabilitati si se tem ca si urmatorul copil sa nu sufere de malformatii.

Argumentul 3: Reponsabilitatea morala si sociala este prea mare Clonarea umana echivaleaza cu un afront adus fiintei supreme, in religiile monoteiste (crestinism, islamism, iudaism etc.). O lege care permite clonarea nu ar putea fi acceptata niciodata la nivel social in multe tari din Europa, de pe continentul american sau din Orientul Mijlociu. Ceea ce pentru multi oameni de stiinta inseamna progres, pentru cetateanul de rand din spatiile mentionate acest lucru poate echivala cu o "joaca de-a Dumnezeu", manifestarea nerecunostintei fata de ceea ce a fost dat fiintei umane. La nivel social, confruntarile dintre partizanii si adversarii clonarii nu ar face decat sa creeze o noua tipologie de discriminari si tensiuni.

Argumentul 3: Cercetarea stiintifica ar putea duce la progrese revolutionare Oameni de stiinta aduc in discutie posibilitatea unor descoepriri ce ar duce la ameliorari considerabile ale efectelor problemelor de inima, ale imbatranirii sau ale unor boli cum ar fi cancerul. Tehnologiile medicale actuale nu au produs pana in prezent rezultate notabile in aceste domenii, iar unele dintre aceste situatii se numara printre cele mai grave probleme de sanatate pe care le au de infruntat societatile de peste tot. Scopul unei astfel intreprinderi ar putea salva un numar extraordinar de mare de vieti.

Progresele rapide ale științei și tehnologiei au determinat omenirea sa exploreze frontiere noi. Astfel de domenii sunt clonarea si fertilizarea invitro. Crearea copiiilor exacte sau clonarea ființelor umane si implantarea acestora in alte organisme a tras dintotdeauna imaginația umană. Clonarea si fertilizarea invitro sunt de fapt niste jocuri periculoase, experimente indraznete, interventii nepermise ale omului pe creatia extraordinara a enigmaticului Univers; violarea unui teritoriu necunoscut. Cand stiinta medicala actuala nu a reusit un virus al unei simple gripe sa-l anihileze, facand atatea victime, cum putem sa credem ca punerea sub control a unor experimente atat de complicate precum clonarea sau fertilizarea invitro este posibila? Încă de la apariția clonării si fertilizarii invitro au existat argumente pentru și împotriva acestora. Sunt subiecte foarte des intalnite si dezbatute aprig de oamenii de pretutindeni. Pentru a le comenta, sustine sau critica trebuie mai inati sa cunoastem procesele in sine. In primul rand, clonarea este cea mai comuna tehnica de creeare a unui organism identic cu alt organism. La om, procesul este intalnit in mod natural in cazul gemenilor monozigoti. Metoda clasica de concepere a unui copil presupune un barbat, o femeie, un spermatozoid si un ovul. Clonarea exclude cateva dintre aceste componente: se ia un ovul de la o mama-surogat sau biologica. Se scoate ADN-ul din respectivul ovul si se inlocuieste cu ADN-ul de la persoana pe care vrem sa o clonam – donator. Practic, ovulul de la mama-surogat sau biologica devine astfel numai un “ambalaj”. Apoi ovulul cu materialul genetic inlocuit este introdus in uterul acesteia, iar copilul va purta informatia gentica apartinanad doar donatorului. Motivul existentei discutiilor pe aceasta tema il constituie clasificarea procesului, intrucat clonarea este de doua tipuri: clonare reproductiva si clonare terapeutica. Clonarea terapeutica urmareste obtinerea unui individ, identic din punct de vedere genetic cu individual de la care a provenit celula initiala, utilizat ca donor de organe, tesuturi sau celule. Acestea vor fi prelevate si transplantate la pacientii bolnavi, pentru inlocuirea organelor, tesuturilor sau celulelor alterate genetic. Prin clonajul terapeutic se urmareste crearea unor resurse permanente de cellule, tesuturi sau organe, care sa fie utilizate pentru transplant lapacienti. Ideal este ca donorul si receptorul sa fie compatibili din punct de vedere genetic, pentru a se atenua raspunsul imun. Clonarea reproductiva urmareste obtinerea unor organisme identice cu organismal initial. Obiectivul clonarii embrionului uman il constituie stabilirea unor metode optime pentru a obtine tesuturi umane, in vederea tratamentului unei game largi de maladii (boli degenerative ale sistemului nervos, diabet, boala Parkinson, Alzhaimer, cancer). In al doilea rand, fertilizarea in vitro constituie o serie de proceduri complexe folosite pentru a tratata fertilitatea sau problemele genetice si a ajuta la conceperea unui copil. Aceasta presupune colectarea ovulelor mature din ovare si fertilizarea lor in laborator.

Spre deosebire de procedura mai simpla a inseminarii artificiale in care sperma este introdusa in uter si conceptia are loc relativ natural, fertilizarea in vitro presupune combinarea ovulelor si a spermei in afara corpului, in cadrul unui laborator. Odata ce embrionul/embrionii se formeaza, acestia sunt introdusi in uter. De-a lungul timpului multe cupluri(sterile, de homosexuali, inaintate in varsta) au recurs la aceasta metoda pentru a avea copii. Din statistici reiese ca procedura a avut success, rezultatele sunt imbucuratoare, si din ce in ce mai multa lume apeleaza la astfel de tehnici. Clonarea si fertilizarea invitro sunt foarte strans legate una de alta. Deci, pentru a dezbate problemele derivate, trebuie sa ne referim la ambele procese in egala masura. Argumentele aduse in favoarea acestora, exemplificate mai sus, par sa trezeasca o speranta in sufeltul oamenilor, un sentiment de usurare poate chiar eliberare, dar din punctul meu de vedere, dezvoltarea si aprofundarea lor ascund mai multe minusuri decat plusuri. Consider ca astfel de “jocuri” ale stiintei prin care se manipuleaza materialul genetic nu sunt decat incercari ale omului de a prelua locul lui Dumnezeu, iar aceasta dorinta acerba de a atinge “absolutul”, il determina sa-si produca singur rau. Fertilizarea invitro nu este decat un pas in realizarea clonarii. Aceasta este un intermediar al intregului proces de concepere al unei vieti, al carei destin este hotarat de mana omului. Din punct de vedere moral, dar si fizic au de suferit doua personae: mama surogat si embrionul obtinut. In aceelasi timp, se incurajeaza apropierea persoanelor de acelasi sex, trecerea de la un gen la altul a acestora , sau chiar celibatatul; alte probleme ce starnesc contriversate discutii atat in randul oamenilor obisnuiti cat si in cadrul diferitelor comunitati sociale sau religioase. Desi clonarea terapeutica aduce atat de multe beneficii in domeniul medical, consider ca nu este firesc sa transformi un embrion (o fiinta umana) intr-o celula, testut sau ureche. Intradevar, te poti gandi ca folosesti o viata pentru alta viata, dar ce se intampla daca acea alta viata se stinge? Nu s-au sacrificat doua vieti pentru un scop pierdut? De asemenea, in cazul clonarii reproductive, daca tehnica va avea success, rezultatele obtinute, cum vor fi vazute sau primite de societate? Se vor creea copii identice ale omului original tocmai pentru bunastarea acestuia si salvarea lui in cazul imbolnavirii. Dar clona folosita in acest scop cum ar trebuii tratata? Ca un simplu obiect pentru binele personal, un instrument de satisfacere a nevoilor sau ca pe un om, cu suflet, torturat in tot felul de metode inumane? Mai mult decat atat, trebuie sa constientizam ca pentru astfel de experimente sunt necesare zeci de ovule. Cate femei sunt de acord sa fie supuse la atat de multe tratamente hormonale (care la un moment dat vor deteriora organismul prin dereglarea mai multor procese interne) pentru a obtine un numar deosebit de ovule?

Daca clonarea reproductiva s-ar legaliza, in opinia mea, acest lucru ar starni foarte multe controverse. Majoritatea oamenilor ar percepe clonele ca pe niste “intrusi”, iar societatea probabil le va judeca dintr-un punct de vedere rasial, ar crea o noua tipologie de discriminari si tensiuni. Ceea ce pentru multi oameni de stiinta inseamna progres, pentru omul de rand ar insemna insultarea lui Dumnezeu, manifestarea nerecunostintei fata de ceea ce a fost dat fiintei umane. Biserica considera ca orice copil are dreptul la o origine umana. Originea umana ne-a caracterizat secole de-a randul. Nimeni nu are dreptul sa faca un experiment cu viata celorlalti. Pe de o parte, clona in sine, ca om, s-ar simtii marginalizata, exclusa. Ce loc va avea aceasta in lume? Niciunul. Va fi considerate o umbra. Cei care au creat-o au furat umbra cuiva si i-au dat viata. Cum poate o fiinta sa exista daca e intradevar o umbra? In stadiul actual de dezvoltare al psihologiei, problema asta nu poate fi rezolvata. Clonele sunt considerate oameni noi, modificari ale creatiei divine. Cum i s-ar putea raspunde la intrebari precum: “Cine sunt eu?’, “Care este scopul meu?’. Cine este tatal si cine este mama? Clona nu are parinti. Daca nu cumva modificam notiunile de tata si mama si ii numim asa pe cei care au creat-o. In mod normal, astfel de framantari nu conduc, la nimic altceva, decat depresii sau nevroze, aspecte foarte greu de indurat. Pe de alta parte, consider ca, repetarea aceleiasi structuri ADN ar dauna intregii lumi. Pe langa faptul ca ar putea rezulta copiii cu aceleasi malformatii sau aceleasi boli incurabile, de ce se tot incearca astfel de tehnici, stiinta invartindu-se in jurul unui “cerc vicios”, daca omenirea, in ziua de azi este in cautarea diversitatii? Argumentele pro si contra pe care le-am sustinut in acest referat constituie o baza a opiniei mele in legatura cu fertilizarea invitro si clonarea. Nu pot spune daca sunt de acord in totaliate sau nu cu aceste tehnici deoarece nu stiu cum vor fi acestea vazute si acceptate in viitor. Descoperirile stiintifice si oamenii vor hotara directia acestora . Cine poate garanta ca aceste procese experimentale realizate cu buna stiinta si in favoarea unor scopuri nobile nu vor ajunge pe maini gresite si folosite in detrimentul specie umane? Un exemplu potrivit pentru argumentarea acestei idei il constiuite dinamita- exploziv produs pentru prima data de catre chimistul Alfred Nobel. Initial conceputa si utilizata la distrugerea masivelor blocuri de piatra, dinamita a fost mai tarziu folosita in scopuri militare, impotriva fiinitei. Nobel nici nu s-a gandit ca inventia sa va aduce atata suferinta, fapt ce l-a condus in pragul nebuniei. Prin urmare, experimentele se fac, nu pentru indivizi, ci pentru umanitate. Oamenii de stiinta calca in picioare sentimentele celorlalti, modificand viata atator oameni. Astfel, cei fara Dumnezeu pot face orice si nu mai vad limitele, orgoliul ducandu-i , intr-un final, la pierzanie.

Omul nu este un robot. Desi acest lucru il stim cu totii, exista fascinatia puterii de a crede ca suntem capabili de orice, fara sa fim trasi la raspundere sau sa suportam consecinte. Greselile sau erorile neobservate, trecute cu vederea, oricat de mici ar fi, pot genera imediat sau in timp efecte regretabile, ireparabile.

Nu pot expune un punct de vedere fix intrucat aceste subiecte apartin unui domeniu fluctuant care necesita mult timp de gandire, aprofundare si dezbatere.