Enigma Otiliei - Caracterizarea Personajului Principal [PDF]

Zitiervorschau

Incadrare in epoca G. Calinescu a fost critic si istoric literar, prozator, poet si publicist. Ca teoretician al romanului, el opteaza pentru modelul tostoian si balzacian. In romanul “Enigma Otiliei”, al doilea roman publicat de autor, in 1938, propune un personaj feminin, care, dupa marturisirile scriitorului, este un alter-ego al sau (“Otilia este oglinda mea de argint”). Calinescu a mai publicat si alte romane, precum “Cartea nuntii”, “Bietul Ioanide” si “Scrinul negru”, care contureaza o societate parazitara.

Conflict – statutul personajului In primul rand, conflictul romanului se contureaza in relatiile tensionate intre membrii a doua familii inrudite: familia lui Costache Giurgiuveanu si clanul Tulea. Conflictul, factor determinant in desfasurarea actiunii, este complex, aducand personajele in diferite ipostaze. Pe de o parte, cel exterior se naste intre Otilia si familia Tulea, care doreste sa mosteneasca averea lui mos Costache, idee pusa in evidenta inca din expozitiune prin replicile rautacioase ale Aglaei (“Atunci faceti pensiune […] O sa aiba Otilia cu cine se dista”). Aglae se opune in demesul adoptiei fetei, profitand de caracterul slab al batranului. Pe de alta parte, se figureaza un conflict erotic, ce vizeaza rivalitatea dintre Felix si Pascalopol pentru Otilia. In mijlocul acestui cadru conflictual, Otilia ocupa o pozitienesigura, deoarece ea nu este infiata de mos Costache. Din aceasta cauza, ea traieste drama singuratatii si a incertitudinii viitorului. Ea reprezinta misterul feminitatii adolescentine, al profunzimii gandirii, in ciuda catalogarii ei in tipul “cochetei”. In ciuda firii capricioase in aparenta, ea este matura, are o judecata de mare subtilitate a circumsantelor si a oamenilor. Ea este constienta ca. intr-o lume a barbatilor, o fata fara zestre trebuie sa se foloseasca de frumusetea si spiritul ei pentru a-si face un rost.

Tema romanului In al doilea rand, tema centrala a tetului este realizarea unei fresce a burgheziei bucurestene la inceputul secolului al XX-lea, conturta prin aspectele ei esentiale. In acest cadru, Otilia este claustrata, vazand in csatoria cu Pascalopol unica solutie de salvare. Doua motive fundamentale din proza lui Balzac, intalnite in roman, sunt mostenirea si paternitatea, ca in “Mos Goriot”.

Semnificatia titlului Titlul are o valoare simbolic-anticipativa, pentru ca fixeaza personajul eponim. Termenul “enigma” are dubla semnificatie: sugereaza inefabilul feminin, concentreaza complexitatea Otiliei. De asemenea, el constituie simetria romanului, intrucat caracterizarea finala a lui Pascalopol despre Otilia surprinde aceasta imagine controvesata (“Pentru mine e o enigma”). Titlul original al cartii, “Parintii Otiliei”, face trimitere la motivul

paternitatii.Fiecare dintre personajele adulte ale romanului poate fi considerat parinte al Otiliei, deoarece ei hotarasc destinul sau si sunt interesati, din diverse motive, de soarta ei.

Relatia incipit – final De asemenea, simetria dintre incipit si final constribuie la conturarea personajului feminin. Aspectul caselor tradeaza caracterul vicios al societatii lipsita de bun gust (“marimea neobisnuita a ferestrelor”). Inca de la inceput, Felix este fermecat de personalitatea puternica a Otiliei (“arata foarte copilaroasa intre multele bucle si gulerul de dantela”) si nutreste respect pentru ea (“simtea doar ca are incredere in ea”). In epilog se evoca intalnirea lui Felix cu Pascalopol, in care afla ca mosierul i-a redat libertatea fetei. Otilia trece printr-o transformare dramatica, asa cum este ilustrat in fotografia lui Pascalopol (“o doamna foarte picanta, gen actrita intretinuta”). Ea isi pierde farmecul si energia tineretii (“un aer de platitudine feminina stingea totul”).

Constructia personajului Romanul realist devine o adevarata “Comedie umana”, plasand in context social personaje tipice. Totusi, Otilia sparge tiparele clasice, fiind un personaj modern, singurul cu adevarat “viu” din roman,:este o tanara cu apetenta pentru viata mondena. In conturarea pesonajului se foloseste tehnica balzaciana, in care se pune accent pe detaliilefizice, vestimentare (“Fata subtiratice, imbracata intr-o rochie foarte larga la poale”), care releva delicatetea si rafinamentul fetei. Relativizarea personajului se realizeaza prin insumarea unor perspective, divergente, prin tehnica reflectarii poliedrice (“fata admirabila, superioara”; Pascalopol: “cu temperament de artista”; Mos Costache: “fe-fetita mea”; Aglae: “o dezmatata”; o rivala in casatoriepentru Aurica si o “fata desteapta” pentru Stanica). Otilia este prezentata exclusiv prin comportamentism, fara a I se cunoaste gandurile, din perspectiva unica a naratorului, cu exceptia celor marturisite de personaj (“noi, fetele, suntem mediocre si singurul meu merit este acela ca-mi dau seama de asta”). Astfel, este sustinut faptul ca, ea se comporta ca un om liber, ce nu tine cont de malitia celor din jur (plimbarile spontane cu Pascalopol, alergatul prin gradina, plecarea neasteptata in strainatate). Protagonista intruchipeaza un ideal in feminitate atat pentru Felix (“Voia sa faca ceva mare din cauza Otiliei si pentru Otilia”), cat si pentru maturul Pascalopol. Toate personajele masculine, cu exceptia lui mos Costache, o vad dintr-o perspectiva erotica. Felix simte nevoia stabilitatii sentimentelor, avand pareri romantice despre cuplu. Prin autocaracterizare, Otilia dezvaluie dorinta de libertate, care se opune stilului de viata dorit de student: “Sunt foarte capricioasa, vreau sa fiu libera”. De asemenea, opiniile fetei despre femei ii justifica in mare masura faptele, luand proportii filosofice : “Singura noastra forma de inteligenta, mai mult din instinct, e sa nu pierdem cei cativa ani de existenta, vreo zece ani cel mult”. Ea considera ca farmecul este

singura calitate a unei femei: “rostul femeii este sa placa, in afara de asta nu poate fi fericire”. Tanara este o buna cunoscatoare a vietii, fortata de timpuriu sa lupte cu vicisitudinile ei : sufera in urma pierderii ambilor parinti si este fortata sa traiasca intr-o familie care o dispretuieste. Ea da dovada de fluiditate in atitudine, comportandu-se adecvat fiecarei situatii, fiecarui om: este copilaroasa si nebunatica alaturi de Pascalopol, tandra si protectoare alaturi de Felix, vesela si grijulie cu mos Costache, dar distanta fata de clanul Tulea. Un alt aspect important in conturarea personajului este tehnica focalizarii – spatiul in care traieste devine o modalitate de patrundere in psihologia personajului. Camera Otiliei tradeaza caracterul dezordonat si spontan: “Sertarele de la toaleta si de la dulapul de haine erau trase afara in felurite grade si in ele se vedeau, ca niste intestine colorate ghemuri de panglici, camasi de matase mototolite…”. Asocierea gramezii de articole vestimentare cu “niste intestine” poate sugera mediul vicios in care Otilia este obligata sa traiasca. Prezenta parfumurilor, a articolelor de imbracaminte la moda, a diverselor carti si partituri jusifica rafinametul si dragostea pentru cultura. Din acest punct de vedere, se aseamana cu Ioana Boiu din piesa “Suflete tari”, scrisa de Camil Petrescu. Prin dezordinea din aceasta camera este sugerat faptul ca Otilia nu se cunoste inca pe sine, fiind intr-o permanenta cautare a personalitatii ei.

Doua scene semnificative In episodul in care Felix ii trimite Otiliei o scrisoare, in care isi marturiseste afectiunea, aceasta uita sa-I raspunda. Baiatul, intr-un moment de exaltare nebuneasca, fuge de acasa. Fata il cauta in tot orasul si il gasseste pe o banca, in parc, in toiul iernii. In acest moment, Otilia aduce o explicatie cheie a comportamentului ei: “TI-am citit scrisoarea, dar am uitat, stii ca sunt zapacita”. Pentru tanar urmeaza descurajarea, deoarece nu primeste declaratia de dragoste pe care o astepta (“-[…]Ma iubesti?/-Ei, ei, nu ti-a spus nimeni ca te uraste”). Spre finalul romanului, Otilia vine in timp ce Felix studiaza pentru facultate. Desi, in aparenta, intrebarile ei sunt niste fleacuri (“Tu este ocupat nu?”; “Ce de mai citesti! Ai sa tembolnavesti”), ea incearca sa vada daca el este in stare sa se sustraga, pentru scurt timp, de la lucru pentru ea, ceea ce nu se intampla (“Se astepta ca Felix sa raspunda: ”). Aceasta este una din scenele care o fac sa-si dea seama ca temperaamentul ei nu este compatibil cu cel carierist al lui Felix.

Opinia In opinia mea, Otilia este o reprezentanta a bovarismului, prin apetenta pentru lux. Totusi, fata de cunoscutul personaj flaubertian, fata poseda o inteligenta remarcabila, devenind o faptura pur filosofica. Tocmai de aceea ea isi da seama cand trebuie sa-l paraseasca pe Felix, pentru a nu-I ruina cariera. Fata este conturata prin pluriperspectivism si comportament, fiind, astfel, un personaj modern.

Concluzia In concluzie, Otilia este unul dintre cele mai complexe personaje feminine al literaturii noastre, prezenta memorabila, cu un farmec inefabil, amestec de candoare si rafinament, de copilarie si maturitate, de capriciu si devotament, de inconstienta si luciditate.