Caracterizarea Personajului [PDF]

Zitiervorschau

Caracterizarea personajului lița Salomia din „Istorisirea Zahăriei Fîntînarul” de Mihail Sadoveanu Un capitol din cartea „Hanul Ancuței” de Mihail Sadoveanu, care se numește: „ Istorisirea Zahăriei Fîntînarul”, este naratată în general la persoana I, constituind în afara narațiunii cu dialoguri. Lița Salomia este un personaj secundar în această opera, aparând uneori în niște confruntări. Numele este Salomia, de origine ebraică, însemnând - „pașnic”, „calm”. De regulă, proprietarul acestui nume este adesea o femeie activă, de afaceri și prudentă, care gândește întotdeauna cu atenție prin intermediul fiecărui act, plan și decizii. Pentru orice altceva, Salome este, de asemenea, întotdeauna o persoană loială, obligatorie, prudentă și înflăcărată, care nu renunță niciodată la influența altora. Prin intermediul personajului secundar liței Salomia, Zăhăria Fântânarul își confirmă propria istorisire, care a fost continuată de povestirea Mioriței de către orb. Din acest argument, consider lița Salomia un personaj protagonist. Ea este indignată de cuvintele orbului. Din acest motiv a îndemnat pe Zaharia Fântânarul să povestească și el versiunea sa. Una din caracterizările directe a liței Salomie a fost: „ aicea. Dumnitale nu-ţi plac orbii, dar iubești pesemne muţii.”. Din această frază putem analiza și demonstra faptul că liței Salomia nu i-a plăcut adevărul orbului și a început să născocească alte lucruri, ieșind din adevăr. Din spusele moșului Constantin: „A fost o femeie frumoasă, în zilele când era tânără…”, vedem faptul care caracterizeaza lița Salomia ca o femeie deja deosebită de trecut. Acum lumea nu trage atenție mare ca în trecut. Eu nu apreciez acest personaj, deoarece faptele lui nu dău dovadă de un comportament a unui om adecvat, care nu face năzbâtii pe cuvintele care nu i-au plăcut. Chiar și dacă nici un om de pe planeta Terra nu este ideal, dar calitățile femeii nu sunt acceptabile. O caracterizare indirectă pe care am analizat-o: „ Și demonul trecu în pustietăţile apelor și codrilor, căci nu l-am mai simţit.”, unde naratorul compară pe lița Salomie cu un „demon”, datorită faptelor sale. În final, vreau să accentuiez ideea că lița Salomie a fost una deosibită de ceilalți, cu trăsăturile morale și fizice evidențiate. Chiar dacă a avut un comportament straniu, probabil că ea a fost un personaj pozitiv. Popov Denis