Caracterizarea Personajului Samariteanca [PDF]

Zitiervorschau

Redactează careacterizarea protagonistei din nuvela ,,Samariteanca” de Ion Druță

În compoziția ta vei ține cont de următoarele cerințe: 1. Stabilirea, prin două argumente, a tipului uman reprezentat de personaj; 2. Prezentarea modalităților de caracterizare (exemple din text); 3. Comentarea a două trăsături morale ale personajului; 4. Exprimarea viziunii proprii referitoare la decizia protagonistei de a asculta de porunca îngerului din vis; 5. Interpretarea adecvată a atitudinii oamenilor din sat față de protagonista nuvelei; 6. Relaționați cuvintele părintelui Gheorghe cu cele ale autorului-narator. Formulați o concluzie. ,,Femeia ceea, ea nu numai că a fost călugăriță, ea nici măcar poslușnică n-a apucat să fie! Nici măcar nu are binecuvântarea pentru a purta rasă și acoperământ cu cruce în frunte”; ( părintele Gheorge) ,, Oare o viață închinată binefacerii și slujirii aproapelui nu este mărturia slujirii Tale? Mai e nevoie ca această slujire să fie consimțită de cineva?” (autorul-narator)

Scor L012345

7. Referința convingătoare la un personaj din alt text literar , în bazaunor tangențe ce țin de obișniunțe, convingeri, felul de a fi al personajelor.

L0123

L01234 L0123456 L0123 L0123 L0123

Samariteanca reprezintă tipul uman al femeii milostive pentru că indiferent de greutățile pe care le întâlnea ea tot a rămas pe lângă lacașul sfânt și întodeauna îi ajuta pe cei din jurul ei cât de puțin, aceasta o desprindem din fragmentul: “...Tânăra femeie urcând într-o zi cu căldările pline, zărește un bătrân aproape stins cu totul la poarta mănăstirii. După ce dus căldările, s-a întors și la ridicat de jos. La ajutat să intre în cantină, l-a așezat într-un ungher la masă dândui de grijă să șadă cumincior...”. Din acest fragment mai deducem că Samariteanca este harnică și înțelepciunea sa o deducem din fragmentul: “...Focurile prin care i-a fost dat să treacă au călit-o, slujirea unui sfânt lăcaș căzut în veacul prigonirilor a făcut-o înțeleaptă, răbdătoare, dârză...” Samariteanca este caracterizată indirect de către autor ca fiind grijulie, iubitoare și aceasta o desprindem din secvența: “…Se ridica din pat, se înbrăca, venea să-i împace, să-i mângîie, să-i legene, devenindu-le până în zori mamă, bunică, dadacă...”. Referiror la decizia fetei ca să devină mireasa domnului sau altfel spus călugăriță așa cum ia zis îngerul în vis, eu sunt de părere că trebuia să renunțe la această ideie pentru că nu te poți călugări într-o zi. Ca să devii maică, trebuie câțiva ani de ascultare și pînă la urmă este doar un vis, foarte deparete de realitate. Unii oameni aveau o atitudinea nu prea bună despre Samariteancă, aceasta ne demonstrează și secvența: “...Femeia ceea, ea nu numai că n-a fost călugăriță, ea nici măcar poslușnică n-a apucat să fie...”, dar în pe de altă parte erau și oamenii care o iubeau și îi erau recunoscători pentru ajutorul oferit. Concluzia mea referitor la cuvintele părintelui Gheorghe și cele ale autorului este că nu e neapărat să fii binecuvântată ca să porți acoperământ cu cruce pentru ai sluji lui Dumnezeu, este de ajuns că fii credincios, să-ți ajuți aproapele și Dumnezeu o să te răsplătească la fel cu bine. Pe Samariteanca aș putea asemăna cu Ruxanda Damian din nuvela “Alexandru Lăpușneanul” scrisă de Costache Negruzzi fiindcă ambele personaje se dedică în totalmente muncii sale și iubesc ceea ce fac.

A efectuat: Anghel Irina Grupa: 1CON-31 A verificat: Șindilă Alion