Contabilitatea Mărfurilor În Comerţul Cu Amănuntul, Prin Magazine Specializate [PDF]

Zitiervorschau

CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

CONTABILITATEA MĂRFURILOR ÎN COMERŢUL CU AMĂNUNTUL, PRIN MAGAZINE SPECIALIZATE

Conf. univ. dr. Dumitrescu Diana

Sucea Niculina Georgiana

Contabilitatea mărfurilor în comerţul cu amănuntul, prin magazine specializate 2 2018

„

”

3

CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

CONTABILITATEA MĂRFURILOR ÎN COMERŢUL CU AMĂNUNTUL, PRIN MAGAZINE SPECIALIZATE

Conf. Univ. dr. Dumitrescu Diana

Sucea Niculina Georgiana

2018

Contabilitatea mărfurilor în comerţul cu amănuntul, prin magazine specializate 4

„

„

”

5

Contabilitatea mărfurilor în comerţul cu amănuntul, prin magazine specializate 6

„

”

7

1. Introducere.............................................................................................................................9 2. Literatura de specialitate......................................................................................................10 2.1. Definirea, recunoaşterea si clasificarea stocurilor de mărfuri.......................................12 2.1.1. Definirea si recunoaşterea mărfurilor.................................................................12 2.1.2. Clasificarea stocurilor de mărfuri.......................................................................13 2.2. Evaluarea mărfurilor.....................................................................................................15 2.2.1. Evaluarea la intrarea in gestiune.........................................................................15 2.2.2. Evaluarea la ieşirea din gestiune.........................................................................16 2.2.3. Evaluarea în situaţiile financiare anuale.............................................................17 2.3. Contabilitatea analitică şi sintetică a mărfurilor............................................................18 2.3.1. Contabilitatea analitică a mărfurilor...................................................................18 2.3.2. Contabilitatea sintetică a mărfurilor....................................................................19 2.3.3. Sistemul de conturi şi documente utilizat pentru evidenţa mărfurilor................20 2.4. Inventarierea mărfurilor................................................................................................21 2.4.1. Definirea inventarierii mărfurilor.......................................................................21 2.4.2. Etapele inventarierii............................................................................................21 2.4.3. Rezultatele inventarierii......................................................................................23 2.5. Aspecte contabile şi fiscale specifice comerţului cu amănuntul...................................24 2.5.1. Aspecte contabile si fiscale privind returul de mărfuri.......................................24 2.5.2. Aspecte contabile şi fiscale privind perisabilităţile............................................25 3. Studiu de caz privind contabilitatea mărfurilor în comerţul cu amănuntul la compania de retail L.C. WAIKIKI.................................................................................................................27 3.1. Prezentarea generală a societăţii L.C. WAIKIKI..........................................................27 3.2. Înregistrările contabile prinvind mărfurile....................................................................33 3.2.1. Înregistrări contabile privind operaţiunile en-detail...........................................33 3.2.2. Înregistrări contabile privind mărfurile returnate...............................................36 3.2.3. Înregistrări contabile privind minusurile constatate la inventariere...................37 3.2.4. Înregistrări contabile privind reducerile comerciale si financiare......................38 3.2.5. Înregistrări contabile privind achiziţiile intracomunitare efectuate de entitate. .41 4. Concluzii..............................................................................................................................42 5. Bibliografie..........................................................................................................................44 6. Anexe...................................................................................................................................45

Contabilitatea mărfurilor în comerţul cu amănuntul, prin magazine specializate 8

„

”

9

CONTABILITATEA MĂRFURILOR ÎN COMERŢUL CU AMĂNUNTUL PRIN MAGAZINE SPECIALIZATE Rezumat: Prin prezenta lucrare se doreşte a se analiza modul de reflectare al evidenţei în contabilitate a mărfurilor în comerţul cu amănuntul. În acest scop sunt analizate atât aspecte teoretice, cum ar fi: definire, clasificare, evaluare, inventariere, contabilitate sintetică şi analitică precum şi aspecte practice: operaţiuni desfăşurate în cadrul unei firme de comerţ en-detail. Mărfurile reprezintă o categorie importantă de stocuri, care genereză prin o multitudine de operaţii economico-finaciare, ce trebuie reflectate în contabilitate. Principalele obiective ale contabilităţii specifce mărfurilor sunt: controlul executării programului de aprovizionare; urmărirea mişcării stocurilor de mărfuri si asigurarea integrităţii acestora; controlul valorificării mărfurilor destinate livrării terţilor; evidenţa produselor în procesul de livrare la preţuri competitive. Tema abordată în cadrul prezentei lucrări constituie o temă de interes prin prisma faptului că mărfurile reprezintă o categorie importantă de stocuri. Cuvinte cheie: mărfuri, contabilitate, comerţ, en-detail, magazin 1. Introducere Pentru elaborarea lucrării “Contabilitatea mărfurilor în comerţul cu amănuntul, prin magazine specializate”, în cadrul companiei LC Waikiki au fost urmărite aspecte specifice ale contabilităţii mărfurilor în retail, atât din punct de vedere teoretic, cât şi din punct de vedere practic. Lucrarea cuprinde atât noţiuni generale referitoare la mărfuri, cum ar fi: definire, clasificare, metode de evaluare, inventariere, contabilitate sintetică şi analitică cât şi importanţa mărfurilor în retail şi modul în care acestea sunt utilizate în practica contabilă. Pentru a evidenţia noţiunile sub aspect practic s-a utilizat ca exemplu activitatea specifică companiei de retail LC Waikiki, ce efectuează activităţi de comerţ cu amănuntul. Sub acest aspect, am analizat operaţiunile en-detail, operaţiunile privind mărfurile returnate, operaţiunile privind minusurile constatate la inventariere, opraţiunile privind reducerile comerciale şi financiare precum şi operaţiunile privind achiziţiile intracomunitare desfăşurate în cadrul întreprinderii şi modul înregistrării acestora în contabilitate. Prin abordarea acestei teme am dorit să evidenţiez cât de importantă este gestionarea eficientă a mărfurilor şi cum contribuie acestea la obţinerea cifrei de afaceri deorece mărfurile reprezintă una dintre cele mai importante categorii de stocuri într-un magazin specializat, al carei obiect de activitate este comerţul cu amănuntul. Mărfurile reprezintă bunurile cumpărate în vederea revânzării sau produse trimise pentru vânzare magazinelor specializate, cu scopul de a obţine profit. Comerţul cu amănuntul semnifică procesul de vânzare al bunurilor sau serviciilor către consumatori cu ajutorul unor canale de distribuție variate cu scopul obţinerii unui profit. Magazinul specializat prezintă o gamă de produse restrânsă care se specializează pe o anumită categorie de mărfuri sau se focusează pe nevoile unui public ţintă. Am ales această temă pentru a reflecta aspectele teoretice si practice referitoare la organizarea contabilităţii mărfurilor în comerţul cu amănuntul, prin magazine specializate prin prisma companiei de retail.

Contabilitatea mărfurilor în comerţul cu amănuntul, prin magazine specializate 10 Problema fundamentală a mărfurilor este dimensionarea optimă a acestora, întrucât stabilirea unui echilibru care să garanteze desfăşurarea normală a activităţii este necesară pentru a evita imobilizarea resurselor în stocuri inutile şi în acelaşi timp evitarea rupturii de stocuri. În acest sens, în al doilea capitol sunt prezentate conceptele de mărfuri, evaluarea şi inventarierea acestora precum si aspecte contabile şi fiscale privind returul de mărfuri şi perisabilităţile. În cadrul capitolului trei, am realizat prezentarea studiului de caz privind contabilitatea mărfurilor la LC Waikiki, magazin specializat ce desfăşoară activităţi de retail. Am selecţionat această companie deoarece este o întreprindere mare ce înregistrează multiple operaţiuni privind mărfurile şi se pot întâmpina o multitudine de situaţii în cadrul acesteia. Astfel, am reflectat înregistrările contabile legate de mărfuri ce au loc în companie: achiziţionarea şi vânzarea mărfurilor în gestiunea en-detail, scoaterea din gestiune a mărfurilor vândute, returul de mărfuri, înregistrarea minusurilor constatate la inventariere, înregistrarea reducerilor comerciale şi financiare şi achiziţiile intracomunitare. Necesitatea administrării stocurilor, depozitele, condiţiile de depozitare adecvate, reprezintă aspecte importante cu ajutorul cărora se pot micşora erori cu privire la utilizarea spaţiului de depozitare şi la economisirea timpului. 2. Literatura de specialitate Prevederile Standardului Internaţional de Contabilitate IAS2 “Stocuri” şi reglementările naţionale prevăzute in OMFP 1802/2014 cu privire la stocuri, au ca obiectiv stabilirea asemnărilor şi deosebirilor referitoare la contabilitatea stocurilor. Ordinul Ministrului Finanţelor Publice numarul 1802 din 2014 cuprinde multiple reglementări, destinate imbunataţirii sistemului contabil încât acestea sa fie conform Directivelor Comunitătii Economice Europene.1 Conform prevederilor de la pct. 272 alin. (1), stocurile reprezintă active circulante: - deţinute de entitate în vederea vânzării în timpul desfăşurării activităţii; - în curs de producţie pentru vânzarea în timpul desfăşurării activităţii; - sub forma materiilor prime, materialelor şi altor consumabile ce trebuie să fie utilizate în producţie sau pentru prestări servicii. Stocurile cuprind activele cu un ciclu de fabricaţie lung, supuse procesului de vânzare (echipamente, complexuri de locuinţe, nave etc.) produse de entităţi a caror activitate principală este obţinerea şi vânzarea acestor produse (pct 272, alin. (2)) Construcţiile reprezintă imobilizări, atunci când sunt realizate de catre entitate cu scopul de a fi exploatate pe termen lung, conform pct. 272, alin. (3). În momentul în care, un teren este achiziţionat în vederea construirii în cadrul acestuia diverse construcţii supuse procesului de vânzare, terenul va fi înregistrat în categoria stocurilor. (punctul 272, alin. (4)). Caracteristica fundamentală a stocurilor se regăseşte consumul ori deţinerea lor în ciclul de exploatare reflectat de etape aferente circuitului economic: aprovizionare, producţie si desfacere. Conform reglementărilor contabile (pct. 276, alin. 1), stocurile cuprind: 1. Mărfurile, reprezinta bunuri pe care societatea le achiziţioneaza pentru revanzare sau produse destinate vânzării magazinelor proprii. 2. Materii prime, care se regasesc integral sau partial în produsul finit, în stare iniţială sau transformată. 1

Ghid pentru intelegerea si aplicarea IAS 2 Stocuri, Editura CECCAR, 2004, Bucuresti

„

”

11

3. Materiale consumabile (materiale auxiliare, materiale pentru ambalat, combustibili, etc.) 4. Materiale de natura obiectelor de inventar; 5. Produsele, care cuprind: - Semifabricate; - Produse finite; - Rebuturi, materiale recuperabile şi deşeuri; - Produse agricole. 6. Active biologice de natura stocurilor;  Ambalaje;  Producţia în curs de execuţie. Potrivit reglementărilor contabile, la data intrării stocurilor în unitate, acestea vor fi înregistrate în contabilitate la valoarea intrării, ce se determină la: - costul de achiziţie, utilizat pentru bunuri achiziţionate cu titlu oneros. - costul de producţie, utilizat pentru bunuri produse în interiorul entităţii - valoare de aport, pentru bunuri ce reprezintă aport la capital social. - valoarea justă, utilizată pentru bunuri obţinute cu titlu gratuit ori constatate plus la inventariere. Valoarea de aport si valorea justă, menţionate mai sus, vor fi înlocuite de costul de achiziţie conform pct.75, alin. 1. Pentru a întocmi situaţiile financiare anuale, entitatea trebuie să inventarieze şi să evalueze stocurile deţinute, conform reglementărilor contabile. În raportările financiare, stocurile sunt reflectate şi evaluate la valoarea contabilă, confruntată cu rezultatul inventarierii. Standardul Internaţional de Contabilitate IAS2 “Stocuri” include o succesiune de norme şi informaţii cu privire la modul de organizare a contabilităţii stocurilor pentru a fi în concordanţă cu normele (directivele) europene. Acest standard are ca obiectiv descrierea tratamentului contabil al stocurilor în doctrina (sistemul) costului istoric. Contabilitatea stocurilor înglobeaza o problemă fundamentală, constituită din valoarea costului ce urmează să fie recunoscut drept activ şi raportată până la recunoaşterea veniturilor aferente. IAS2 furnizează informaţii despre determinarea costului şi despre recunoasterea acestuia drept cheltuială şi include înregistrările la valoarea realizabilă neta a acestora. Regulile ce trebuie respectate pentru evaluarea elementelor din bilanţ şi a stocurilor se referă la patru momente obligatorii şi anume: intrarea în patrimoniu, inventarierea, închiderea exerciţiului, ieşirea din patrimoniu. Standardul conţine si indicaţii practice raportate la metodele aplicate pentru determinarea costului. Informaţiile sunt utilizate pentru a calcula costurile stocurilor. Scopul acestui standard este de a recunoaşte, de a măsura şi de a evalua stocurile, adica de a determina valoarea la care acestea se vor recunoaşte în bilanţ, vor influenţa astfel contul de profit şi pierdere, propunând alternative tratamentelor contabile, care prin majorarea sau reducerea valorii stocului, ajustează profiturile în conformitate cu ceea ce ar putea fi rentabil pentru conducere. Pentru a evalua costul stocurilor, adesea se recurge la metoda identificării specifice 2costurilor individuale. Totusi, există unele cazuri în care trebuie să fie ultilizată o formulă pentru a determina costul stocurilor: FIFO sau Metoda Costului Mediu Ponderat (CMP). IAS2 nu permite aplicarea metodei LIFO, pentru că aceasta nu reprezintă cu exactitate fluxurile stocurilor, aşa cum se intamplă in cazul utilizării metodei FIFO. IASB a remarcat faptul că, practicarea metodei LIFO era adesea influenţată de anumite motivaţii fiscale, considerând astfel că un tratament inferior nu poate fi folosit din considerente fiscale. 2

http://www.conta-conta.ro/miscellaneous/543_miscellaneous_contabilitate_files%20543_.pdf

Contabilitatea mărfurilor în comerţul cu amănuntul, prin magazine specializate 12 Standardul vizează contabilizarea şi evaluarea stocurilor, determinarea valorii de înregistrare a stocurilor în categoria activelor (active curente), recunoscute în sfera situaţiilor financiare, valoarea fiind raportată până la momentul concretizării acestora ca venituri din vânzări. De asemenea, standardul precizează care sunt cheltuielile luate în considerare pentru calcularea costului stocurilor, în urma evaluării acestora in bilanţ, menţionând astfel regulile privind evaluarea la momentul închiderii exerciţiului. Cu privire la sfera de aplicabilitate, IAS2 abordează stocurile de active deţinute pe termen scurt, excepţii fiind stocurile de produse agricole, produse forestiere sau alte stocuri din această categorie, tratate de catre IAS41 şi producţia şi serviciile în curs de execuţie din contracte de construcţii (IAS11). Atât prevederile IAS2 cât şi reglementările naţionale au drept scop acordarea sprijinului persoanelor care ţin contabilitatea stocurilor, cu norme ce îmbunătăţesc activităţile de înregistrare a operaţiunilor, facilitând realizarea imaginii fidele. IAS2 “Stocuri” vine in ajutorul OMFP 1802/2014, datorită informatiilor detaliate, pentru a fi în concordanţă cu Directivele Comunităţii Economice Europene. 2.1.

Definirea, recunoaşterea si clasificarea stocurilor de mărfuri

2.1.1. Definirea si recunoaşterea mărfurilor Mărfurile reprezintă o categorie importantă de stocuri într-o entitate al cărei obiect de activitate este comerţul. Marfa reprezintă produsul muncii utilizată pentru schimb, prin procesul de vânzarecumpărare, conform definiţiei date de Dicţionarul Explicativ al Limbii Române. Proveninenţa termenului “marfa” vine din limba maghiară, în care “marha” inseamnă vita deoarece obiectul principal de transacţiune la popoare pastorale erau vitele. Dicţionarul universal din 1886, al lui Lazăr Saineanu, cuprinde în editia întai, prima definiţie a cuvântului în forma sa actuală, astfel: marfa= 1. vita, marva; 2 bunul material utilizat pentru schimbul pe piaţă. excepţie fiind imobilele. Informaţii mai cuprinzatoare si generale, cu conţinut economic se regăsesc în Enciclopedia română a lui C. Diaconovici3: marfă = produse naturale, industriale si artificiale, achiziţionate de la producători şi puse la dispoziţia consumatorilor, fie pentru a acoperi direct nevoile consumaţiei ori luxului, fie pentru a fi utilizata în industrie. Potrivit reglementărilor contabile, mărfurile reprezintă bunurile cumparate în vederea revânzării sau produse trimise pentru vânzare magazinelor specializate, cu scopul de a obţine profit. În urma analizei conceptelor prezentate, se poate concluziona faptul că termenul “marfa” face referire la ansamblul bunurilor economice utilizate pentru a satisface o nevoie, o necesitate, o aşteptare sau un interes al societăţii, care sunt transmise de la producător consumatorului, conform unui contract de vânzare-cumpărare 4. Principalele trăsaturi provin din sursele româneşti din timpul economiei libere pana în 1945 şi în timpul economiei de tranziţie. Acestea sunt: - marfa reprezintă fiecare bun destinat vânzării şi cumpărării; - marfa reflectă efectul activităţii omeneşti; - marfa e menită schimbului, aceasta fiind produsă pentru nevoile nepersonale; - schimbul mărfurilor se realizează prin procesul de vânzare-cumpărare. Mărfurile au structură eterogenă, iar în categoria lor sunt incluse: bunurile cumpărate de agentul economic cu scopul revânzării, în starea în care acestea au fost cumpărate, produsele 3 4

http://www.conta-conta.ro/miscellaneous/543_miscellaneous_contabilitate_files%20543_.pdf http://www.model-contracte.com/contract-de-vanzare-cumparare-comerciala.html

„

”

13

finite pe care unitatea producătoare le transferă în magazinele proprii şi activele circulante materiale: materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, ambalaje disponibile în patrimoniul entităţii, vândute terţilor în starea în care au fost cumpărate. Marfurile pot fi vandute cu ajutorul unei reţele comerciale care provine din:  entităţi specializate în activitatea de aprovizionare si desfacere a mărfurilor.  entităţi al caror obiect de activitate este diferit faţă de cel prezentat mai sus dar care dispun de magazine de mărfuri sau depozite. 2.1.2. Clasificarea stocurilor de mărfuri În anul 1781, Jhon Buse a redactat cartea intitulată:” Îndrumar de merceologie”, unde se regăseşte clasificarea mărfurilor. Mărfurile se clasifică după următoarele criterii:  dupa origine (modelul utilizat este sistemul de organizare a regnului vegetal şi a regnului animal, elaborat de Carl Linne);  dupa destinaţia, scopul produsului; Conform criteriilor enunţate mai sus, Buse clasifică bunurile în următoarele categorii: 1) Alimentele; 2) Produsele de îmbracaminte; 3) Produsele pentru locuinţă. Anthony James Almedinger a făcut un salt evolutiv în ceea ce priveşte sistematica mărfurilor, în anul 1901. Acesta realizează o clasificare a mărfurilor în funcţie de trei criterii şi anume: dupa destinaţie, dupa procesul tehnologic, după natura materiilor prime5. Astfel mărfurile sunt organizate în zece grupe, conform criteriilor enumerate: 1) combustibili; 2) materialele pentru construcţie; 3) produsele specifice iluminatului şi lubrifianţii; 4) produsele textile; 5) produsele din sticlă şi din ceramică; 6) produsele din piele şi blănurile; 7) produsele alimentare; 8) produsele de papetărie; 9) produsele chimice; 10) produsele metalice. V.Poschl a fost preocupat de fundamentarea ştiintifică a ordonării mărfurilor şi este considerat deschizătorul de drum în ierarhizarea mărfurilor industriale. În studiul pe care l-a publicat în anul 1947, Posch a realizat o „sistematică teleologică a mărfurilor şi mijloacelor pentru obţinerea şi utilizarea lor”.6 Acesta le-a clasificat în trei sectoare, în funcţie de nevoile cărora mărfurile sunt destinate: 1. Mărfurile destinate satisfacerii nevoilor primare, de baza: alimentele, produsele destinate protejării corpului şi produsele pentru locuinţe; 2. Mărfurile progresului: produsele pentru păstrare, produsele pentru trasmitere, produsele pentru transport, produsele pentru înfrumuseţare, bijuterii etc. 3. Mijloacele de producţie: materiile prime şi mijloacele de muncă, mijloacele utilizate pentru a obţine şi a livra energia, utilajele etc. În funcţie de caracterul limitativ şi de delimitarea în timp şi spaţiu, bunurile se clasifică în:  bunurile libere, reprezintă bunurile nelimitate în raportul lor cu nevoile numeroase.  bunurile economice, reprezintă bunurile limitate, în comparaţie cu nevoile, principala caracteristică fiind raritatea. 5 6

http://www.conta-conta.ro/miscellaneous/543_miscellaneous_contabilitate_files%20543_.pdf http://kasskad.blogspot.ro/2011/02/cadrul-conceptual-al-clasificarilor.html

Contabilitatea mărfurilor în comerţul cu amănuntul, prin magazine specializate 14 Bunurile economice sunt împărţite în multiple categorii, în funcţie de diverse norme. Cele mai semnificative principii şi structura lor este reprezentată astfel: A. În funcţie de scopul achiziţionării: 1. bunurile industriale, achiziţionate cu scopul realizării altor mărfuri şi cuprind următoarele grupe: - materiile prime; - echipamentele; - semifabricatele; - materialele auxiliare; 2. bunurile de consum, achiziţionate pentru consumul final, fiind structurate astfel: - bunurile de uz curent; - bunurile intermediare; - bunurile de lux; B. Din punct de vedere al duratei de viaţă: - mărfurile nedurabile, sunt epuizate pe măsura consumării; - marfurile de folosinţă durabilă, sunt uzate fizic în timpul exploatării; - serviciile; C. Din punct de vedere al imperiozitătii nevoii corespondente; - bunurile primare, sunt utilizate pentru nevoile fiziologice fundamentale: alimentaţia, vestimentaţia, locuinţa; - bunurile de utilitate medie folosite în confortul domestic sau în timpul liber; - bunurile de prisos, utilizate în scopul îndeplinirii nevoile potenţiale (latent), nevoile neexprimate (artificiale); D. Din punct de vedere al criteriilor merceologice: Gruparea merceologică a mărfurilor7, cea mai importantă se realizează în funcţie de natura consumului în: - mărfurile alimentare; - mărfurile nealimentare; Eric Kuthe cosideră ca, pentru a corespunde cerinţelor comerţului, gruparea mărfurilor alimentare trebuie să fie astfel: 1) Produsele specifice brutăriei; 2) Delicatesele; 3) Alimentele dietetice; 4) Grăsimile şi ouăle; 5) Produsele din peşte; 6) Produsele din carne; 7) Fructele şi legumele; 8) Conservele; 9) Băuturile; 10) Produsele dulci; 11) Produsele din lapte; 12) Produsele congelate; 13) Alte produse.

7

http://www.conta-conta.ro/miscellaneous/543_miscellaneous_contabilitate_files%20543_.pdf

„

” 2.2.

15

Evaluarea mărfurilor

În contabilitate şi în situaţiile financiare anuale ale entitătii, evaluarea stocurilor de mărfuri se face după normele de evaluare, redactate în conformitate cu standardele internaţionale şi principiile fundamentale ale contabilităţii. În acest context, în cadrul reglementărilor contabile sunt precizate următoarele momente ale evaluării: evaluarea la intrarea în gestiune, evaluarea la ieşirea din gestiune şi evaluarea în situaţiile financiare anuale. Mărfurile reprezintă una dintre cele mai importante structuri în categoria stocurilor cumpărate, find constituite din bunuri achiziţionate pentru revânzare în aceeaşi formă. Materiile prime si materialele disponibile sunt asimilate marfurilor şi sunt redistribuite pentru revânzare. Pentru evaluarea sau înregistrarea mărfurilor sunt utilizate următoarele valori: 1. Preţul de cumpărare; 2. Preţul de vânzare, ce poate fi: - cu ridicata, reprezintă suma dintre costul de achiziţie şi adaosul comercial. - cu amănuntul, inclusiv TVA, format din: cost de achiziţie, adaos comercial, TVA neexigibilă în cazul în care entitatea este plătitoare de TVA. Preţul de vânzare cu amănuntul este utilizat în comerţul cu amănuntul şi se determină prin însumarea costului de achiziţie al mărfurilor cu marja/adaosul comercial şi cu TVA neexigibilă, calculată prin practicarea cotei procentuale în vigoare asupra sumei dintre costul de achiziţie şi adaosul comercial, pentru a afla preţul de vânzare inclusiv TVA. Potrivit prevederilor legislative, pentru determinarea sumelor corespunzatoare descărcării gestiunii, se stabileşte coeficientul de repartizare k378, care se va înmulţi cu valoarea veniturilor obţinute din vânzarea stocurilor pentru calcularea adaosului comercial, inclus în preţul mărfurilor vândute, care vor scoate din gestiune. Coeficientul de repartizare k are următoarea formulă:

Pentru determinarea valorii TVA neexigibilă se utilizează metoda sutei majorate, deci valoarea încasărilor se va înmulti cu raportul 19/119. 3. Adaosul comercial, care poate fi determinat cu ajutorul formulei următoare: Adaos comercial = Preţ de cumpărare*cota

2.2.1. Evaluarea la intrarea in gestiune Evaluarea şi înregistrarea in contabilitate a bunurilor materiale, la intrare in patrimoniu, se realizează la:  cost de achiziţie: materii prime, materiale consumabile, mărfuri, obiecte de inventar, ambalaje şi alte bunuri procurate cu titlu oneros8. Costul de achiziţie include preţul de cumpărare, taxele de import şi celelalte taxe de cumpărare, costuri de transport şi de manipulare şi alte costuri care pot fi repartizate direct achiziţiei de bunuri9.  cost de producţie: producţie în curs de execuţie, obiecte de inventar, semifabricate si produse finite si ambalaje. 8 9

http://www.conta-conta.ro/miscellaneous/543_miscellaneous_contabilitate_files%20543_.pdf https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/OMFP_1802_2014.pdf

Contabilitatea mărfurilor în comerţul cu amănuntul, prin magazine specializate 16  

valoare de aport, utilizată pentru stocuri ce aduc aport la capital. valoare justa: stocuri primate cu titlu gratuit si bunurile stabilite plus la inventar.

Conform pct.75, alin.1, în acest caz, valorile remarcate: valoarea de aport, valoarea justa vor fi substituite costului de achiziţie. Costul de achiziţie este format din: - preţ de cumpărare; - taxe de import, alte taxe excepţie fiind cele ce pot fi recuperate de catre persoana juridică de la autorităţi fiscale; - cheltuieli de transport, de manipulare, alte cheltuieli care sunt atribuibile achiziţiei bunurilor; - comisioane, taxe notariale, cheltuieli cu obţinerea autorizaţiilor, cheltuieli nerecuperabile, ce sunt atribuibile direct bunurilor; Reducerile comerciale date de către furnizor şi înregistrate în factura de achiziţie duc la reducerea costului de achiziţie. Conform punctului 76, alin.1, daca achiziţia produselor şi reducerile comerciale primite sunt abordate impreuna, reducerile comerciale (primite dupa facturare) ajutează costul de achiziţie. Costul de producţie cuprinde: - cheltuieli directe corespunzatoare producţiei: costuri cu materialele directe, energia ultilizată in scop tehnologic, manopera directă precum şi cheltuielile directe corespunzătoare producţiei; - cota aferentă cheltuielilor indirecte de producţie10 Costurile de prelucrare sau de conversie cuprind: costuri directe, (costul cu manopera directă) si alocarea regiei fixe si variabile de producţie generată de transformarea materialelor în produse finite11 În cadrul reglementărilor contabile sunt exemplificate cheltuielile perioadei, ce nu pot fi cuprinse in costul stocurilor şi se refera la: - pierderi materiale, pierderi cu manopera, pierderi cauzate de risipă. - cheltuieli de depozitare, excepţie fiind cazurile in care costurile sunt utile procesului de producţie, precedent trecerii in noua faza de producţie. - regia generala de administraţie care nu asistă la realizarea stocurilor in forma finală si in locul final. - regia fixa neatribuită costului recunoscută drept cheltuială în intervalul în care s-a produs. 2.2.2.

Evaluarea la ieşirea din gestiune

Ieşirea din gestiune a stocurilor se face prin vânzarea acestora, consumul lor, minusul de inventar, donaţiile efectuate si pierderile din calamităţi. Pentru a înregistra ieşirea stocurilor, se pune o problemă fundamentală, adica cea a preţului utilizat. Astfel ca, IAS2 asociază stocurile ţinând cont de capacitatea de identificare in 2 grupe: stocurile fungibile şi stocurile identificabile, astfel circumscrie urmatoarele procedee aferente evaluarării: A. Pentru stocuri identificabile, se utilizează metoda identificarii caracteristice (specifice). Metoda identificarii specifice constă în distribuirea costurilor reprezentative elementelor identificabile corespunzatoare stocurilor. Deci, în momentul intrării in gestiune, stocării si al ieşirii se individualizează toate categoriile de stocuri. B. Pentru stocuri fungibile, se utilizează urmatoarele tratamente: 10 11

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/reglementaricontabile/GHIDVAR11aprilie.pdf http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/reglementaricontabile/GHIDVAR11aprilie.pdf

„

”

17

1. Tratamentul contabil de bază:  Metoda costul mediu ponderat (CMP); Această metoda presupune stabilirea costului mediu, în funcţie de fiecare intrare ori la finalul lunii, astfel incat sa avem în orice moment un cost unic pentru stocul întreg. Costul mediu reprezintă raportul dintre valoarea iniţială a stocului plus valoarea intrata si cantitatea iniţială a stocului plus cantitatea intrată.  Metoda primului intrat, primul ieşit (FIFO); Presupune evaluarea ieşirilor în aceeaşi ordine în care acestea au intrat, la costul intrării iniţiale. Pe masură ce lotul se epuizează, stocurile ce ies din gestiune sunt evaluate la costul urmatorului lot, ordinea fiind cronologică. 2. Tratamentul contabil alternativ:  Metoda ultimului intrat, primul iesit (LIFO); Această metodă constă în evaluarea ieşirilor din gestiune a stocurilor la costul intrării finale. Stocurile ce ies din gestiune, pe masură ce lotul este epuizat, sunt evaluate la costul lotului precedent, ordinea fiind cronologică. 3. Alte tratamente:  Metoda costului standard (preţ prestabilit);  Metoda preţului cu amănuntul; 2.2.3.

Evaluarea în situaţiile financiare anuale

Conform reglementărilor contabile, pentru întocmirea situaţiilor financiare, entitatea trebuie să inventarieze şi să evalueze stocurile deţinute. În cadrul situaţiilor financiare anuale, stocurile sunt reflectate şi evaluate la valoare contabilă pusă in concordanţă cu rezultatul inventarierii. În sensul politicilor contabile, valoarea contabilă a activelor de natura stocurilor reprezintă o valoare recunoscută ulterior deducerii ajustărilor din depreciere. Potrivit punctului 82, din OMFP 1802/2014, prin valoarea de inventar a activului se înţelege valoarea contabilă constatată cu prilejul evaluării la inventarierea activelor, adică valoarea consemnată în listele inventarierii. În situaţia în care valorea contabilă este mai mare ca valoarea de inventar, se va diminua valoarea stocurilor pâna la valoarea realizabilă netă 12, prin instituirea ajustării pentru depreciere. Valoarea realizabilă netă, conform reglementărilor, este constituită din preţul de vânzare evaluat, obţinut în timpul desfăsurării activităţii, din care se scad costurile destinate finalizării bunului si costurile estimate pentru vânzare. Ajustările pentru depreciere se vor constitui şi pentru stocurile fară mişcare, conform pct.88, alin.1. Determinarea valorii serviciilor şi produselor în curs de execuţie se realizează cu ajutorul inventarierii producţiei nefinalizate la finalul perioadei, cu ajutorul unor procedee tehnice de stabilire a nivelului de finalizare sau a fazei de realizare a operaţiilor tehnologice si efectuarea evaluării la costurile producţiei. Stocurile nu trebuie reprezentate în bilanţ, la o valoare mai ridicată, decat cea realizată prin consumarea sau vânzarea acestora. În acest sens, va avea loc diminuarea valorii stocurilor pâna la valoarea netă prin reprezentarea ajustării pentru depreciere. 2.3.

Contabilitatea analitică şi sintetică a mărfurilor

2.3.1. Contabilitatea analitică a mărfurilor 12

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/reglementaricontabile/GHIDVAR11aprilie.pdf

Contabilitatea mărfurilor în comerţul cu amănuntul, prin magazine specializate 18 Organizarea contabilităţii analitice este necesară pentru determinarea costului de achiziţie aferent mărfurilor vândute si nivelului stocului pe structuri, impuse de obiectivele de gestiune. În situaţia în care se utilizează inventarul permanent, organizarea contabilităţii analitice a mărfurilor se realizează ţinând cont de caracteristica activităţii, prin urmatoarele metode: a) Metoda cantităţii valorice; Această metodă se desfaşoara prin intermediul fişelor de cont analitice, pentru valorile materiale, deschise pentru fiecare categorie de mărfuri. Acestea conţin: data, explicaţiile, cantităţile intrate sau ieşite, stocul existent în urma fiecarei operaţiuni şi valorile concordante (debit, credit, sold), şi preţul unitar aferent fiecarei mişcari a mărfii. Intrările se vor completa pe baza “notelor de recepţie şi constatare de diferenţe” iar ieşirile se vor completa utilizând facturile. Valoarea de intrare a mărfurilor ieşite se determină cu ajutorul metodelor aprobate de Legea Contabilitaţii: cost media ponderat, FIFO sau LIFO. Această metodă permite agentului economic, utilizarea metodei inventarului permanent, la costul de achiziţie. Se practică cu uşurinţa doar la entităţile, "en-gross". De asemenea, asigură efectuarea unei imagini fidele a bunurilor şi determinării rezultatului financiar din operaţiunea de vânzare a mărfurilor. Metoda cantitativ-valorică permite controlul gestiunilor, prin punctajul periodic, între cantităţile de marfă înregistrate în fişele de magazie şi fişele de cont analitice de contabilitate. b) Metoda global valorică; Este denumită şi metoda preţului cu amănuntul şi se realizeză pe baza fişelor de cont pentru operaţiile deschise pe gestiuni. Acestea conţin doar date valorice cum ar fi: preţul mărfurilor intrate (debit), valoarea mărfurilor ieşite (credit) şi valoarea stocului (sold), care se vor debita cu ajutorul documentelor centralizatoare. Deşi permite utilizarea unei singure metode de contabilizare a stocurilor şi operaţiilor cu mărfuri adică metoda inventarului intermitent, se utilizează şi de agenţii economici care folosesc metoda inventarului permanent la preţ de vânzare cu sau fără TVA, respectiv unităţile cu amănuntul şi de alimentaţie publică. În acest caz, nu se garantează reprezentarea unei imagini fidele a ipostazei mărfurilor şi stabilirea rezultatului financiar corect rezultat din operaţiunea de vânzare a mărfurilor. c) Metoda operativ-contabilă; Această metodă permite organizarea evidenţei cantitative a bunurilor la loc de depozitare pe baza fişelor de magazine. De asemenea, permite şi ţinerea evidenţei valorice întreprinse pe gestiuni şi in cadrul lor, pe grupe sau subgrupe de bunuri, în contabilitate. Cu ajutorul acestei metode se poate efectua controlul exactităţii şi a conformităţii înregistrărilor realizate de cele două structuri, prin evaluarea stocurilor cantitative, din fişele de magazie, în registrul stocurilor.

2.3.2. Contabilitatea sintetică a mărfurilor Organizarea contabilităţii sintetice a stocurilor de mărfuri necesită alegerea metodei de contabilitate sintetică a mărfurilor şi alegerea formei de contabilitate.

„

”

19

Evidenţa sintetică a stocurilor de mărfuri se realizează prin 2 metode: I.

Metoda inventarului permanent; Această metoda constă în înregistrarea operaţiunilor de intrare si de ieşire în conturile sintetice de stocuri de mărfuri şi pe baza aceasta recunoaşterea permanentă a mărfurilor cantitativ şi valoric sau doar valoric. Pentru a determina nivelul stocurilor de mărfuri se impune evaluarea tuturor operatiunilor de intrare şi de ieşire la acelaşi preţ, indiferent de tipul acestuia. În funcţie de preţurile de evaluare posibile, metoda poate fi prezentată în următoarele variante: 1. Inventarul permanent la costul de achiziţie, constă în evaluarea mişcării mărfurilor la costul de achiziţie, care în genera este fluctuant pentru aceleşi categorii de mărfuri. Fluctuaţia poate fi determinată prin intermediul calculului costului de achiziţie corespunzător mărfurilor vândute, în funcţie de anumite procedee. Legea contabilităţii stabileşte calculul în funcţie de doua procedee: - Procedeul costului mediu ponderat; - Procedeul epuizării succesive a stocurilor; 2. Inventarul permanent la costul standard, se utilizează în cazul stabilităţii preţurilor, astfel încât costul standard să deţină o valoare informaţională. 3. Inventar permanent la preţ de vânzare. Principiile metodei constau în evaluarea intrărilor şi ieşirilor la preţul de vânzare care include costul de achiziţie şi marfa brută. Întrucât evaluarea mărfurilor se realizează la preţul de vânzare, unitatea are îndatorirea de a calcula şi înregistra diferenţa dintre costul de achiziţie şi preţul de vânzare, ce reprezintă marfă brută corespunzătoare mărfurilor intrate, în stoc şi ieşite. Metoda prezintă multiple dezavantaje printre care încălcarea unor principii contabile, denaturarea rezultatului finaciar. Preţul de vânzare la care marfa este evaluată la intrare în patrimoniu, la vânzare nu mai este de actualitate. În cazul în care întreprinderea are un coeficient unic, marja brută corespunzătoare ieşirilor se va calcula la fiecare ieşire, utilizând la preţul de vânzare al mărfurilor ieşite un coeficient redus. II. Metoda inventarului intermitent; În cadrul acestei metode aprovizionarea şi vânzarea mărfurilor este considerat un proces destinat asigurării cantităţilor necesare pentru utilizare, astfel că stocarea mărfurilor reprezintă o fază intermediară tranzitorie care ar putea fi eliminate. Stocurile de mărfuri aprovizionate sunt analizate ca fiind ca şi consumate, iar valoarea lor este înregistrată direct în contul de cheltuieli curente aferente exerciţiului. Apelarea la aceste conturi de stocuri se va face la sfârşitul exerciţiului atunci când mărfurile rămase neconsumate sunt inventariate iar valoarea lor va fi trecută în conturile din clasa 3 prin diminuarea aferentă cheltuielilor. Stocurile de mărfuri respective se readuc pe cheltuieli curente la sfârşitul exerciţiului următor, urmând reluarea procesului pentru anul cel nou de activitate. Ieşirile de mărfuri se calculează după următoarea formulă: Camv= Si + I - Sf Camv- reprezină costul de achiziţie al mărfurilor; Si-stocul initial; I-valoarea intrărilor; Sf-stoc final; Camv = I + (Si – Sf) (Si – Sf) semnifică variaţia stocurilor. Camv = I +/- variaţia stocurilor Un dezavantaj principal al acestei metode este o eventuală lipsă de marfă ce va fi considerată drept vânzare, din cauza imposibilităţii de urmărire a gestiunilor de mărfuri.

Contabilitatea mărfurilor în comerţul cu amănuntul, prin magazine specializate 20 Este recomandată această metodă pentru întreprinderile mici, mijlocii si microîntreprinderi. 2.3.3. Sistemul de conturi şi documente utilizat pentru evidenţa mărfurilor Funcţia contabilă şi conţinutul conturilor de stocuri se deosebesc în funcţie de metoda inventarului permanent sau intermitent utilizată pentru a evidenţia mişcarea stocurilor. În comerţul cu amănuntul se utilizează metoda inventarului permanent. Conturile utilizate cu precădere pentru a reflecta în contabilitate tranzacţiile caracteristice comerţului cu amănuntul sunt următoarele: Contul 371 ”Mărfuri ”- este un cont de activ, utilizat pentru a evidenţia existenţa şi mişcarea stocurilor de mărfuri. Contul 378 ”Diferenţe la preţ de mărfuri”- este utilizat pentru a ţine evidenţa adaosului comercial corespunzător mărfurilor. Contul 397 “Ajustări pentru deprecierea mărfurilor”- utilizat pentru ţinerea evidenţei constituirii, la sfârşitul exerciţiului financiar, ajustărilor pentru deprecierea stocurilor de mărfuri, precum şi suplimentării, diminuării, anulării acestora, conform politicilor adoptate de societate. Contul 607 “Cheltuieli privind mărfurile”- se utilizează pentru a evidenţia cheltuielile privind mărfurile. Contul 707 “Venituri din vânzarea mărfurilor” – se utilizează pentru a evidenţia veniturile din procesul de vânzare a mărfurilor. Contul 4426 “Taxa pe valoarea adăugată deductibilă”- se utilizeză, potrivit legii, pentru a evidenţia taxa pe valoare adăugată deductibilă. Contul 4427 “Taxa pe valoare adăugată colectată”- se utilizează, potrivit legii, pentru a evidenţia taxa pe valoare adaugată colectată. Contul 4428 “Taxa pe valoare adăugată neexigibilă”- potrivit legii, acest cont evidenţiază taxa pe valoare adaugată neexigibilă. “Orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei întrun înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Ele angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, ori înregistrat în contabilitate.”13 “În afara funcţiei informaţionale a documentelor justificative ce constă în suportul material al înregistrării operaţiilor economice şi financiare în contabilitate, documentele justificative îndeplinesc şi o funcţie gestionară. Ele fac dovada înfăptuirii operaţiilor şi angajează răspunderi, drepturi şi obligaţii cu privire la existenţa şi mişcarea elementelor patrimoniale.”14 În comerţul cu amănuntul se utilizează următoarele documente: Avizul de însoţire a mărfii, Chitanţa, Factura fiscală, Nota de recepţie şi constatare de diferenţe, Fişa de magazie, Monetarul, Raportul de gestiune, Registrul de casă. 2.4.

Inventarierea mărfurilor

2.4.1. Definirea inventarierii mărfurilor Inventarierea este metoda de stabilire faptică, la o dată anume, a existenţei componentelor patrimoniale ale entităţilor din următoarele perspective: calitativ, cantitativ şi valoric. Inventarierea este un procedeu important datorită nepotrivirii de ordin subiectiv si obiectiv, ce poate apărea între realitatatea prezentată pe teren şi datele contabilităţii. Un exemplu concret 13

Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată Iacob Petru Pântea – Contabilitatea financiară românească conformă cu Directivele Europene, Ed. Intelcredo. Deva 2007 14

„

”

21

este pierderea în timp din greutate sau din valoare a mărfurilor din cauza proprietăţilor fizice si chimice sau din cauza modului de păstrare. Pentru cunoaşterea situaţiei reale a mărfurilor este necesară inventarierea. Inventarierea mărfurilor reflectă totalitatea operaţiilor prin care se remarcă existenţa mărfurilor, cantitativ dar si valoric. Aceste operaţii sunt efectuate pentru a putea evalua mărfurile inventariate si pentru a pune în acord datele reflectate de contabilitate si realitatea faptică. Inventarierea în unităţile cu amănuntul se efectuează astfel: la debutul activităţii; în situaţia plecării unui gestionar; cel puţin o data pe an; cu prilejul fuzionării; cu prilejul reorganizării gestiunilor, cu ocazia încetării activităţii, la finalul anului; în cazul calamităţilor natural sau cazurile ce necesită forţă majoră. Procesul de inventariere se efectuează obligatoriu în situaţiile următoare: - la solicitarea organelor de control; - la existenţa indiciilor referitoare la plusurile si minusurile din gestiune; - cu prilejul reorganizării gestiunii. Mărfurile ce aparţin unităţii se vor trece în listele de inventariere tipizate, iar pentru mărfurile ce aparţin altor persoane fizice sau juridice se vor întocmi separate listele de inventariere. 2.4.2. Etapele inventarierii Inventarierea reprezintă o lucrare complexă ce presupune mai multe etape: A. Pregătirea inventarierii; Aceasta etapă presupune luarea masurilor organizatorice şi executarea unor lucrări ce au caracter contabil. Potrivit reglementărilor contabile, pentru organizarea lucrărilor de inventariere, răspunderea revine administratorului. Comisiile de inventariere, numite de administrator prin decizie scrisă, vor efectua inventarierea mărfurilor. În mod obligatoriu, decizia de numire trebuie să cuprindă: componenţa comisiei, numele responsabilului, metoda utilizată, modul de efectuare al procesului de inventariere, gestiunea inventariată, data începerii si terminării inventarierii. Constituirea comisiei presupune următoarele reguli: - Inventarierea poate fi efectuată cu salariaţii proprii si cu persoane fizice sau juridice cu pregătire corespunzătoare. - Gestionarii depozitelor si contabilii nu pot să facă parte din comisie. - Membrii comisiei nu pot fi schimbaţi, excepţie fiind cazurile justificate şi doar prin decizia scrisă. Administratorii trebuie să asigure toate condiţiile de lucru pentru comisia de inventariere, în scopul unei bune desfaşurări a operaţiunilor. Acestea sunt: - Organizarea, codificarea bunurilor şi întocmirea etichetelor pentru raft. - Ţinerea evidenţelor tehnico-operative si contabile şi confruntarea datelor. - Efectuarea lucrărilor de inventariere cu participarea întregii comisii. - Prezenţa personalului necesar pentru a manipula bunurile pentru: numărare, măsurare, sortare, cântărire; - Participarea unor specialişti pentru identificarea bunurilor inventariate, ce au obligaţia semnării listelor de inventariere; - Existenţa aparatelor şi instrumentelor adecvate necesare inventarierii. Măsurile luate de către comisia de inventariere sunt:  Să ceară o declaraţie scrisă gestionarului, care să ateste dacă: - gestionează bunuri în alte depozite;

Contabilitatea mărfurilor în comerţul cu amănuntul, prin magazine specializate 22     

are cunoştinţa plusurilor sau minusurilor din gestiune; deţine numerar rezultat din vânzarea bunurilor din gestiunea sa; deţine documente de primire-eliberare15 ce nu au fost predate departamentului de contabilitate. Identificarea tuturor locurilor unde se regăsesc valori ce trebuie inventariate; Asigurarea închiderii şi sigilării căilor de acces, de fiecare data când operaţiunile sunt întrerupte; Verificarea numerarului din casă, stabilirea sumelor încasate în ziua curentă şi solicitarea întocmirii monetarului; Controlul tuturor aparatelor şi instrumentelor de măsură; Unităţilor carora li se ţine o evidenţă cantitativ-valorică, li se tipăreşte o listă de inventar scriptică care trebuie confruntată cu valoarea din contabilitate. Lista de inventar trebuie sa fie identică cu cea faptică, în situaţia în care nu sunt constate minusuri sau plusuri la inventariere. Pentru unităţile de desfacere cu amănuntul, gestionarul trebuie să întocmească raportul de gestiune în care sunt înscrise toate documentele de intrare sau de ieşire a mărfurilor cât şi numerarul depus în casierie până la începutul inventarierii.

B. Inventarierea propriu-zisă Constatarea elementelor patrimoniale reprezintă etapa în care are loc inventarierea propriuzisă. Constatările trebuie înscrise separat în listele de inventariere pentru fiecare depozit, pentru fiecare categorie de mărfuri. Se inventariază cu prioritate mărfurile ce deţin un grad mare de perisabilitate. În cazul în care inventarierea se realizează prin metoda de identificare electronică, datele se transferă în sistemul informatic financiar contabil astfel că listele de inventariere se editează direct în acest sistem informatic. C. Stabilirea, regularizarea şi înregistrarea in contabilitate a diferenţelor constatate la inventariere Rezultatele inventarierii sunt stabilite prin compararea dintre datele constate faptic şi consemnate în listele de inventariere si datele din evidenţa tehnico-operativă. Înaintea stabilirii rezultatelor se efectuează o analizare a stocurilor consemnate în listele de inventar, în fişele de magazie, şi a soldurilor mărfurilor inventariate. Erorile descoperite se corectează operativ, apoi se stabilesc rezultatele inventarierii prin compararea cantităţilor înscrise în listele de inventariere, cu evidenţa tehnico-operativă. Dacă reies plusuri sau minusuri în urma comparaţiei, explicaţiile vor fi cerute de la gestiune în scris de către comisia de inventariere. Ţinând cont de explicaţiile primite, comisia de inventariere va stabili natura plusurilor precum şi a minusurilor şi va propune tipul de regularizarea a diferenţelor dintre datele faptice şi cele corespunzătoare contabilităţii. Dacă se constată plusuri în gestiune, bunurile sunt evaluate şi înregistrate în contabilitate conform reglementărilor contabile. Dacă se constată lipsuri în gestiune, acestea vor fi imputate de către administratori la valoarea de înlocuire. Atunci cand se va stabili valoarea debitului, în situaţia în care lipsurile nu reprezintă infracţiuni există posibilitatea compensării lipsurilor cu eventuale plusuri, daca se îndeplinesc condiţiile următoare:

15

CONTROL FINANCIAR, Dr. BUNGET OVIDIU CONSTANTIN ŞI Drd. DUMITRESCU ALIN CONSTANTIN

„

”

23



Prezenţa unui risc de confuzie între sortimente din aceaşi grupă de bunuri, din cauza asemănării aspectului exterior: model, dimensiuni, culoare etc.  Plusurile şi minusurile trebuie să fie corespunzătoare aceleiaşi gestiuni şi aceleiaşi perioade a gestiunii. Nu se admite comensarea în cazul în care se dovedeşte că diferenţele remarcate sunt datorate neglijenţei sau relei intenţii, fapt care a dus la distrugerea sau sustragerea bunurilor, din cauza vinovăţiei persoanelor responsabile cu gestionarea bunurilor. Annual se stabilesc listele cu sortimentele de mărfuri ce se încadrează în condiţiile compensării, de către administratori sau ordonatori de credite. Compensarea se va realiza pentru cantităţile egale dintre plusurile si minusurile remarcate. În situaţia în care cantităţile sortimentelor expuse compensării, unde au fost constate plusuri, au o valoare mai mare în comparaţie cu sortimentele admise compensării, unde au fost constatate lipsuri se va stabili egalitatea cantitativă prin eliminarea diferenţei în plus. Eliminarea va începe în ordine crescătoare cu sortimentele ce au preţul unitar cel mai mic. Bunurilor cărora le sunt acceptate scăzăminte, în situaţia compensării minusurilor cu plusurile remarcate la inventariere, scăzămintele sunt calculate doar dacă cantităţile ce lipsesc au o valoare mai ridicată decât cele în plus. Cotele scăzămintelor se aplică pentru bunurile la care s-au remarcat minusurile. Dacă după aplicarea cotelor se constată diferenţe cantitative în minus, cotele se vor practica asupra bunurilor supuse compensării, la care au fost constatate plusuri sau la care nu au fost diferenţe. Diferenţele calculate în minus, dupa efectuarea compensării si aplicarea scăzămintelor, fiind prejudicial unităţii, sunt recuperate de la persoanele vinovate, conform dipoziţiilor legale. Normele de scăzăminte nu sunt aplicate automat deoarece sunt considerate ca fiind limite maxime. Răspunzătoare pentru producerea pagubelor, ce sunt sesizate în gestiune, sunt persoanele vinovate de efectuarea acestora. 2.4.3. Rezultatele inventarierii Valorificarea inventarierii se efectuează prin punerea în acod a situaţiei scriptice cu cea faptică. Inventarierea se realizează în conformitate cu Legea contabilităţii 1982/1991. 16 După finalizarea operaţiunilor privind inventarierea, se va întocmi procesul-verbal, unde sunt înscrise rezultatele. Procesul verbal trebuie să cuprindă: - Data întocmirii; - Numele membrilor ce fac parte din comisie; - Data şi numărul deciziei de numire; - Gestiunea sau gestiunile inventariate; - Data începerii şi finalizării operaţiunilor privind inventarierea; - Rezultatele inventarierii; - Concluzii şi propuneri ale comisiei privind cauzele plusurilor sau minusurilor remarcate, persoanele vinovate şi măsuri ce se vor lua; - Volumul mărfurilor depreciate, greu vandabile şi propuneri în ceea ce priveşte reintegrarea acestora în cadrul circuitului economic. Propunerile comisiei vor fi prezentate administratorului unităţii, în termen de 3 zile de la încheierea operaţiunilor privind inventarierea. Acesta va hotărî soluţionarea propunerilor făcute prin intermediul avizului conducătorului departamentului financiar-contabil şi cel juridic. Documente utilizate la inventariere: 1. Lista de inventar; 2. Registrul-inventar: 16

https://codfiscal.net/45073/legea-821991-legea-contabilitatii-actualizata-2017

Contabilitatea mărfurilor în comerţul cu amănuntul, prin magazine specializate 24 3. Decizia de imputare. 17

2.5.

Aspecte contabile şi fiscale specifice comerţului cu amănuntul

2.5.1. Aspecte contabile si fiscale privind returul de mărfuri Returul de mărfuri efectuat de client poate fi tratat diferit conform reglementărilor contabile OMFP 1802/2014, pct. 188, alin.3, in funcţie de momentul exerciţiului financiar în care se desfaşoară procedura de retur ca eveniment comparativ cu exerciţiul financiar în care a fost efectuată acţiunea de vânzare. În cazul acesta se întalnesc situaţiile următoare: 1. Returul mărfurilor se desfaşoară în cadrul exerciţiului financiar, în care a fost efectuată vânzarea si are loc corectarea conturilor: 418 Clienti, 707 “Venituri din vânzarea mărfurilor”, 607 “Cheltuieli privind mărfurile” si contul 371 “Mărfuri”18 2. Returul de mărfuri este efectuat în cadrul exerciţiului financiar urmator si mărfurile ce au fost returnate fac referire la vânzarea desfaşurată în cadrul exerciţiului financiar precedent. Corecţia va fi înregistrată la data bilanţului în următoarele conturi: 418 Clienţi-facturi de întocmit, 408 Furnizori-facturi nesosite 19şi vor fi reflectate în situaţii financiare corespunzatoare exerciţiului aferent raportării daca sumele vor fi recunoscute la data bilanţului. Tratamentul TVA utilizat în situaţiile anterioare este specificat în legislaţia din domeniu. (pct.330, alin.1, OMFP 1802/2014) Cu alte cuvinte, daca procedura de retur are loc în anul în care este efectuata vânzarea, aceasta este înregistrata în acel an, cu ajutorul aceleiaşi formule precum livrarea si descărcarea gestiunii dar sumele vor fi în roşu. Returul de mărfuri recepţionat în anul precedent celui în care a fost efectuată livrarea va afecta atât cifra de afaceri, cât şi cheltuiala aferentă anului în care a fost facută livrarea, cu scopul de a respecta principiul independenţei exerciţiului, remarcat în OMFP 3055/2009, pct.42 potrivit caruia trebuie luate în considerare atat venturile cât şi cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar fară a ţine cont de data la care au fost încasate veniturile sau data la care au fost plătite cheltuielile. Astefel că, în conturile veniturilor vor fi evidenţiate creanţele carora nu le-a fost intocmită o factură (contul 418) iar în conturi de cheltuieli vor fi remarcate datoriile a căror factură nu a fost primită înca (contul 408). Înregistrarea în conturile precizate va fi efectuată cu ajutorul documentelor specifice, care reflectă livrarea de bunuri si prestarea de servicii (situaţii de lucrări, avizul de însoţire a mărfii, etc.) Dacă returul este înregistrat, va fi calculată reconcilierea stocului, regasită în listele de inventariere ce cuprind marfa intrată prin procedura de retur în anul precedent, pentru stabilirea egalităţii cu stocul din balanţa de la data de 31.12. În luna decembrie, pentru a remarca returul de marfa, pentru evidenţierea creanţelor şi a datoriilor provenite din aceasta procedură de retur, se vor folosi conturile 408 si 418 deoarece prin conturile 4111 si 401 va fi evidenţiată factura in urmatorul an, în luna actuală dispunând de factura nesosita. În cazul în care returul este efectuat în anul precedent celui în care s-a desfăşurat livrarea şi aceste informaţii sunt cunoscute la data bilanţului, atunci returul de marfă, pentru anul întocmirii bilanţului, se va înregistra astfel: 418 “Clienți, facturi de întocmit” =707 “Venituri din vânzarea mărfurilor” 17

https://www.scribd.com/doc/58534104/Inventarierea-marfurilor http://www.economieafaceri.ro/contabilitatea-returului-de-marfuri/ 19 http://www.economieafaceri.ro/contabilitatea-returului-de-marfuri/ 18

„

”

25

418 “Clienți, facturi de întocmit” = 4428 “TVA neexigibilă”20 Conform reglementărilor contabile, stornarea se poate realiza în negru (operaţiunea initială va fi înregistrată invers) şi în rosu (se corecteaza operaţiunea cu semnul minus, în funcţie de softul si politica contabilă ultilizate de entitate). Corectarea informaţiilor regăsite în facturi sau alte documente ce înlocuiesc factura, potrivit codului fiscal, se realizează astfel:  daca documentul a fost trimis beneficiarului, fie se va transmite un document nou care trebuie să conţină atât informaţiile documentului iniţial, data şi numarul documentului corectat, valori cu semnul minus cât şi valorile şi informaţiile corecte, fie se va transmite un document nou ce cuprinde informaţii şi valori corecte şi totodată se elaborează un document, în care sunt consemnate valorile cu semnul minus21, data şi numărul documentului corectat. Potrivit Codului Fiscal, reducerea bazei de impozitare a TVA are loc în cazul refuzurilor totale sau parțiale referitoare la cantitatea, calitatea sau prețurile bunurilor livrate ori ale serviciilor prestate, precum și în cazul desființării totale ori parțiale a contractului pentru livrarea sau prestarea în cauză ca urmare a unui acord scris între părți sau ca urmare a unei hotărâri judecătorești definitive/definitive și irevocabile, după caz, sau în urma unui arbitraj22 2.5.2. Aspecte contabile şi fiscale privind perisabilităţile Perisabilităţile sunt scăzăminte produse în timp ce marfa este transportată, manipulate, depozitată si desfacută, rezultate din procese naturale cum ar fi: uscarea, evaporarea, volatizarea, pulverizarea, hidroliza, răcirea, îngheţarea, topirea, oxidarea, adeziunea la peretii vaselor transportatoare, descompunerea, scurgerea, îmbibarea, îngroşarea, împraştierea, spargerea, procesele de fermentare sau cele biofizice, în comercializare, conform articolului 1. Pierderile cuprinse in normele consumului tehnologic, cum ar fi pierderile cauzate din neglijenţă sau sustrageri, pierderile provocate din cauze imputabile ale persoanelor vinovate sau cele rezultate din cazuri in care este implicată forţa majoră, nu reprezintă perisabilităţi. Valorile maxime ale perisabilităţii, în cazul mărfurilor se regăsesc în cadrul articolului 13 din Hotărarea, numarul 831/2004. În cadrul procesului de comercalizare, limitele maxime privind perisabilităţile ce pot fi conferite mărfurilor se regasesc in anexele 1-3 care sunt integrate in normele prezente: - pentru produsele alimentare si produsele nealimentare, anexa 1; - pentru produsele medicamentoase, anexa 2; - pentru produsele farmaceutice si produsele de uz veterinar23. Perisabilităţile provocate în conditiile regăsite în articolul 1 sunt aprobate de ordonatorul de credite în functie de nivelul cantităţilor remarcate drept pierderi naturale, determinate de procesul de recepţionare a mărfurilor transportate, de inventariere sau predarea gestiunii, pănă la anumite limite, cu ajutorul procesului verbal de constatare. Documentul trebuie să aibă viza acordată de controlul financiar preventiv intern24. Conform articolului 5, din Lege 5, pentru mărfurile împachetate în recipientele de sticlă şi pentru respectivele ambalaje se aplică limitele maxime privind perisabilităţile. Perisabilităţile se acordă în urma unei verificări faptice privind cantităţile de produse prezente în gestiunea respectivă, calculate prin următoarele procedee: cantărire, măsurare, numărare şi în urma compensărilor efectuate. 20

http://www.economieafaceri.ro/contabilitatea-returului-de-marfuri/ https://www.anaf.ro/anaf/internet/ANAF/asistenta_contribuabili/persoane_fizice/legislatie/codul_fiscal/ 22 https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_14022018.htm#A287 23 http://www.numeris.com.ro/HG/HG_831_2004.htm 24 https://lege5.ro/Gratuit/gu2timbz/norma-din-2004-privind-limitele-admisibile-de-perisabilitate-pentruprodusele-din-unitatile-sanitare-din-reteaua-ministerului-sanatatii 21

Contabilitatea mărfurilor în comerţul cu amănuntul, prin magazine specializate 26 Valorilor materiale cărora le sunt acceptate scăzăminte, în cazul în care lipsurile sunt compensate cu plusurile pecizate la inventariere, scăzămintele se calculează doar dacă cantităţile lipsă sunt majoritare in comparaţie cu cele constatate in plus. Valorlor materiale carora li s-au constata lipsurile, li se aplică cote de scăzăminte. Dacă răman diferenţe în minus, dupa ce au fost aplicate scăzămintele, cotele se aplică asupra valorilor materiale aprobate la compensare, la care au fost constatate plusuri sau diferenţe. După compensare si utilizarea cotelor de scăzăminte se stabileşte diferenţa în minus, ce va fi recuperate de la persoane vinovate. Normele scăzămintelor se aplică după constatarea lipsurilor, ci nu anticipat. De asemenea, acestea sunt considerate maxime şi nu sunt aplicate anticipat. Persoanele vinovate răspund de producerea pagubelor constatate. Acestea se impută la valoare de înlocuire. Dacă lipsurile sesizate în urma inventarierii provin din cauza gestionarului, cele produse in urma transportului constatate din cauza furnizorilor, precum şi lipsurile datorate altor cauze, diferite de cele ce determină perisabilitate vor fi scăzute sau recuperate. Perisabilităţile care devansează limitele legale fixate în anexele prezentului ordin fie sunt imputate gestionarilor, fie sunt scazute din evidenţă, conform dispoziţiilor legale. Pentru desfacere şi depozitare, limitele maxime ale perisabilităţii sunt stabilite la nivelul activităţii persoanei juridice, plătitoarea impozitului pe profit, prin utilizarea coeficientului fixat pentru fiecare categorie de produse la preţul de înregistrare corespunzător produselor intrate. Mărfurilor din stoc le sunt acordate aceleaşi limite de perisabilitate. În timp ce are loc transportul, limitele de perisabilitate sunt aplicate doar o dată pentru produsele intrate sau livrate, conform condiţiei de livrare ce se stabileşte între beneficiar şi furnizor. Pierderile corespunzătoare produselor perisabile se înregistrează în contabilitate precum un cost, cheltuială după care vor fi scoase din evidenţă. Comercianţii pot decide care sunt cotele perisabilităţii deosebite sortimental pe magazine, gestiuni, depozite pentru a fi încadrate la cheltuielile deductibile din profit impozabil cu condiţia regăsirii în limitele maxime ale perisabilităţilor, preconizate pentru respectiva grupă de mărfuri. Conform Codului Fiscal, art.25, alin.3, pct.4, perisabilităţile, pierderile, scăzămintele provenite din depozitare, sunt limitat deductibile. Din punct de vedere fiscal, pierderile cantitative ce depăşesc normele perisabilităţii fixate, nu vor fi deductibile. Normele perisabilităţilor se vor aplica persoanelor juridice ce au obligaţia plăţii impozitului pe profit, în cadrul caruia cheltuielile privind perisabilităţile vor fi deductibile din venituri. 3. Studiu de caz privind contabilitatea mărfurilor în comerţul cu amănuntul la compania de retail L.C. WAIKIKI 3.1.

Prezentarea generală a societăţii L.C. WAIKIKI

În cadrul acestei lucrări am analizat modul de organizare si conducere a contabilităţii privind circulaţia mărfurilor la compania de retail L.C. WAIKIKI. L.C. WAIKIKI a fost fondată în Franţa, în 1985, de către designerul Francez Georgs AMouyal şi partenerul său. În 1988, LC WAIKIKI a început sa lucreze cu fabrica de producţie de origine turcească Taha Textile, pentru a întâmpina cerinţele de creştere. Luând decizia de a-şi creea propriul brand, în 1997 Taha a decis cumpărarea companiei francize LC Waikiki. În 2009 compania a deschis primul magazin international în România. Astazi, LC WAIKIKI Retail operează mai mult de 450 de magazine în Turcia şi peste 380 de magazine la nivel intenaţional, prin misiunea companiei: “Toată lumea merită să se îmbrace

„

”

27

bine”, oferind oamenilor moda abordabilă prin produse de calitate şi preţuri accesibile. Valorile companiei sunt următoarele: corectitudine/dreptate, onestitate/integritate, respect pentru diferenţe, mdestie, amabilitate/bunăvoinţă. Viziunea companiei este ca până în anul 2023, să devenim unul dintre cei mai de succes 3 retaileri de îmbrăcăminte din Europa. Atingerea acestui obiectiv se bazează pe principiile:  Ratei de profitabilitate EBITDA;  Satisfacţiei angajaţilor;  Satisfacţiei clienţilor;  Satisfacţiei furnizorior;  Responsabilităţii sociale;  Managementului de risc.

Numărul magazinelor LC WAIKIKI A depăşit 500, targetând locul 3 în Europa. Reţeaua de magazine, la nivel international este compusă din 106 unităţi. În prezent, LC WAIKI se află în primele 5 locuri, din cadrul celor mai puternice brand-uri de modă din România. Principalii competitor pe piaţa modei sunt următorii: H&M (segment de preţ mediu), ZARA (mediu plus), C&A (low-mediu) şi New-Yorker (mediu). Compania LC WAIKIKI deţine în România următoarele puncte de lucru în: Timişoara, Oradea, Floreşti, Bucureşti, Iaşi, Vulcan, Craiova, Constanţa, Baia Mare, Bacău, Suceava, Râmnicu Vâlcea, Bistriţa etc. Suprafaţa magazinelor ocupă 33.000 metri pătraţi şi se estimează o creştere cu până la 23 % până la sfârşitul anului. Venitul net al companiei a depăşit 54 milioane euro în anul precedent, iar numărul de angajaţi a depăşit 600. În România, cota de piaţă LC WAIKIKI are o creştere semnificativă, în utimii ani.

Contabilitatea mărfurilor în comerţul cu amănuntul, prin magazine specializate 28

LC WAIKIKI se află în topul firmelor pe ţară, în ceea ce priveşte cota de piaţă, alături de următoarele întreprinderi: CAPCON SERV SRL, FRESH FOREXIM PROD S.R.L, PORTOS PREST SRL, ZAIZAFUN EXIM SRL.

Referitor la politica de calitate, compania îşi doreşte ca produsele să fie potrivite pentru stilul si bugetul fiecărui client, să nu afecteze sănătatea umană şi a mediului înconjurător şi să ofere aceste produse în linie cu aşteptările şi necesităţile clienţilor la calitatea dorită şi în timp util. Abordarea companiei privind calitatea implică îmbunătăţirea tuturor proceselor în conformitate cu obiectivele lor şi cu asteptările de dezvoltare, retehnologizare şi documentarea proceselor care necesită revizuire. LC WAIKIKI Timişoara a înregistrat în anul 2017 o cifră de afaceri de 723 458 000 lei şi un profit de 20.100.369 lei. Se poate observa în graficul de mai jos, creşterea cifrei de afaceri şi a profitului în ultimii ani:

„

”

29

Este o societate înregistrată care funcţioneză conform legilor române, cu sediul în România, înregistrată în mod corespunzător la Oficiul Registrului Comerţului cu numărul J40/9674/2009, cu număr de înregistrare fiscală şi TVA RO 26054330, parte a grupului intenaţional de societăţi LC WAIKIKI. Codul CAEN al societăţii este 4782-Lista firme Comerţ cu amănuntul al textilelor, îmbrăcămintei şi încălţămintei efectuat prin standuri, chioşcuri si pieţe.

Unul dintre factorii cheie pentru ca magazinul sa devină unul de succes este: Mistery Shopper (Clientul Misterios), implementat cu scopul de a înţelege impactul pe care îl au magazinele LC WAIKIKI, pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor şi confirmarea faptului că angajaţii din magazine sunt compatibili cu cultura companiei. LC WAIKIKI a lansat şi serviciul de cumpărături online în 20 de ţări diferite, activităţile comerciale fiind promovate pe platformele digitale ce aparţin ţărilor respectiveDeoarece compania de retail efectueză operaţii specifice comerţului cu mărfuri are obligaţia de a asigura condiţiile necesare pentru emiterea documentelor corespunzătoare livrării de bunuri, de a prelucra informaţiile şi de a conduce evidenţele prevăzute de reglementările în vigoare privind stocurile de mărfuri. În acest scop, compania analizează înregistrarea cronologică şi sistematică a operaţiunilor privind intrările şi ieşirile aferente mărfurilor provenite din documentele de evidenţa a acestora, fiind reprezentate de: „factura fiscală, avizul de însoţire al mărfii, nota de recepţie şi constatare de diferenţe, raportul de gestiune zilnică, fişa de magazie.” Indicatori economico-financiari În cadrul analizei prezentate este reflectată evoluţia enităţii pe o perioadă de 3 ani: 2014, 2015 şi 2016 cu ajutorul analizei bonităţii financiare, analizei rentabilității economico-financiare și analizei gestiunii resurselor, din punctul de vedere al vitezei de rotație a activului total, activului imobilizat, stocurilor, clienților și furnizorilor. Analiza performanțelor evidenţiază faptul că de la începutul activității și până în prezent entitatea prezintă o evoluție favorabilă.

Contabilitatea mărfurilor în comerţul cu amănuntul, prin magazine specializate 30

Marja comercială înfăţişază câștigul adăugat vânzării, pentru una din componentele comerciale corespunzătoare afacerii. Entitatea LC WAIKIKI se bazează exclusiv pe activitatea comercială. Valorile obținute sunt următoarele: anul 2014 - 34.593 lei, anul 2015 – 32.308 lei, iar în ultimul an, 2015- 36.149 lei . Se observă un salt evolutiv al marjei comerciale, datorită creşterii volumului de vânzări.  Analiza bonităţii financiare a întreprinderii  Lichiditatea curentă Elemente

Anul 2014

Anul 2015

Active circulante

1218641255

1823378378

/Datorii termen scurt

1203646362

1000214362

=Lichiditate curentă (generală)

1,01

1,82

Anul 2016 16819942 85 83052863 2 2,02

Nivel de referință

[1; 2]

„

”

31

Lichiditate curentă =

În perioada analizată, lichiditatea curentă a avut următoarele valori: în anul 2014-1,01; în anul 2015-1,82; în anul 2016-2,02. În anii 2014 şi 2015 nivelul lichidităţii curente se înadrează în intervalul de referinţă iar în anul 2016, nivelul atinge limitele maxime. În concluzie, entitatea este în afara incapacităţii de plată a datoriilor pe termen scurt. 

Lichiditatea rapidă

Elemente Active circulante -Stocuri /Datorii termen scurt =Lichiditate rapidă

Anul 2014 Anul 2015

Nivel de Anul 2016 referință

12186412 55 49099042 8 12036463 62

16819942 85 61607700 9 83052863 2

0.6

1823378378 516705586 1000214362 1,3

[0,65 ; 1]

1,2

Lichiditate rapidă = Lichiditatea rapidă a avut următoarele valori, în cadrul perioadei analizate: în anul 2014-0.6; în anul 2015-1,3; în anul 2016-1,2. Nivelul inferior al indicatorului, în anul 2014, semnifică o structură necorespunzătoare a activului circulant sub aspectul unei ponderi prea ridicate a stocurilor. Nivelele superioare, corespunzătoare următorilor doi ani, semnifică gestiunea necorespunzătoare a datoriilor pe termen scurt. Poate reflecta o structură necorespunzătoare a activului circulant sub aspectul unei ponderi prea ridicate a creanţelor. 

Lichiditatea imediată

Elemente

Anul 2014

Active circulante

1218641255 1823378378

- Stocuri

490990428

516705586

- Creanțe

494675997

592434569

/Datorii termen scurt

1203646362 1000214362

= Lichiditate imediată

Lichiditate imediată =

0,3

Anul 2015

0,7

Anul 2016 15819942 85 61607700 9 52649081 7 83052863 2 0,5

Nivel de referință

[0,35 ; 0,65]

Contabilitatea mărfurilor în comerţul cu amănuntul, prin magazine specializate 32 În perioada analizată, lichiditatea imediată are următoarele valori: în anul 2014-0,3; în anul 2015-0,7; în anul 2016-0,5. În primul an, nivelul indicatorului are un prag inferior intervalului de semnificaţie ceea ce poate fi semnul unei gestiuni necorespunzătoare a creanţelor, sau o structură neadecvată a activului circulant sub aspectul lichidităţii. În al doilea an, nivelul lichidităţii imediate are un nivel superior pragului de semnificaţie şi poate fi semnul unui management pasiv al disponibilităţilor sau semnul unei gestiuni corespunzătoare a excedentelor de numerar frcutificate prin plasamanete fianciare. În anul 3, indicatorul se află în intervalul de referinţă. 

Solvabilitatea generală Indicatori

Total activ /Datorii totale = Solvabilitate generală

Anul 2014

Anul 2015

Anul 2016

2135283738 1267646362

2813643369 1820500293

2950324598 1821770816

168,4%

154,5%

162%

Nivelul minim al solvabilităţii generale este 133%. Entitatea LC WAIKIKI, depăşeşte acest nivel în perioada analizată. În concluzie, entitatea se află în afara pericolului insolvabilităţii şi nu ii pot fi afectate şsansele de creditare.  Analiza gestiunii resurselor În termeni generali, se poate spune că o gestiune eficientă a resurselor se realizeză atunci când se obţin rezultate scontate, cu un volum limitat de resurse. Exprimarea sintetică a modului de gestiune se realizează prin intermediul ratelor de gestiune, acestea exprimând de fapt viteza de rotaţie a elementelor patrimoniale. Măsurarea vitezei de rotaţie se realizează prin intermediul a doi indicatori: numărul de rotaţii şi durata în zile a unei rotaţii.  Analiza gestiunii activului total Indicatori Total Activ Cifra de Afaceri Viteza de rotaţie a activului (nr. de rotaţii/an) Durata în zile a unei rotații(zile/rotație)

nr.rot. AT =

(rot/an)

;

dz.AT =

Anul 2014 2135283738 4561606373

Anul 2015 2813643369 5149498472

Anul 2016 2950324598 5673677672

2,13

1,83

1,9

170,8

199,4

189,8

x T (zile/rot.)

În perioada analizată, viteza de rotaţie a activelor totale reflectă următoarele valori: în primul an-2.13, în al doiea an-1.83, iar în al treilea an -1.9. Primul an depăşeşte valoarea statistică normală, de unde rezultă o eficienţă rdicată în gestiunea resurselor totale. În următorii ani, entitatea prezintă o eficienţă medie în gestiunea resurselor totale.

„

”

33



Analiza gestiunii stocurilor de mărfuri Indicatori Anul 2014 Anul 2015 Anul 2016 Stocuri 430990428 516705586 616077009 Cifra de Afaceri 4561606373 5149498472 5673677672 Viteza de rotaţie a stocului (nr. de rotaţii) 8,5 9,1 9,2 Durata în zile a unei rotații(zile/rotație) 34,4 36,6 39,6 nr.rot. St =

(rot/an)

;

dz.St =

x T (zile/rot.)

Observăm că valorile înregistrate de societate sunt următoarele: în anul 2015-8,5 rotaţii/an, 2015-9,1 rotaţii/an, 2016-9,2 rotaţii/ an. Viteza de rotaţie a stocurilor creşte în fiecare an, cee ace echivalează cu creşterea eficienţei gestionării acestora. 3.2.

Înregistrările contabile prinvind mărfurile

3.2.1. Înregistrări contabile privind operaţiunile en-detail La data de 01.06.2018, magazinul specializat achiziţionează mărfuri, în valoare de 700.079, 46 lei, conform facturii de achiziţie. La vânzarea ulterioară a acestora, se aplică adaosul comercial în valoare de 30%. Se foloseşte preţul de vânzare cu amănuntul, pentru evidenţierea mărfurilor. În data de 26.06.2018 se vând mărfuri în valoare de 4.311,75 lei, dintre care 2.601,70 în numerar iar 1.710,05 cu cardul, conform raportului Z. Societatea este înregistrată ca plătitor de TVA. Targetul lunii iunie pentru entitate este de 525.022 lei.



Achiziţie mărfuri, conform facturii de achiziţie. %

371 „Mărfuri”

=

401„Furnizori”

833.094,56 lei

700.079,46 lei

Contabilitatea mărfurilor în comerţul cu amănuntul, prin magazine specializate 34 133.015,1 lei

4426„TVA deductibilă” 

Calcularea şi înregistrarea adaosului comercial la mărfuri;

Adaosul comercial = 30% * pretul de achiziţie = 30% * 700.079,46 lei = 210.023,838 lei TVA neexigibilă = 19% * (cost de achiziţie + adaos comercial) = 19% * (700.079,46 lei +210.023,838 lei) = 172.919,63 lei Preţ de vânzare cu amănuntul = cost de achiziţie+ adaos commercial+ TVA neexigibilă= 700.079,46 lei + 210.023, 838 lei + 172.919,63 lei = 1.083.022,93 lei 371 „Mărfuri”

=

%

382.943,46 lei

378”Diferenţe de preţ la mărfuri”

210.023,83 lei

4428”TVA neexigibilă”

172.919,63 lei

 Vânzare mărfuri, în valoare de 4.311,75 lei Operatorii economici care desfăşoară livrări de bunuri cu amănuntul şi prestări de servicii direct către populaţie sunt obligaţi să deţină case de marcat, conform OUG nr.28/1999 şi HG nr. 479/2003. Vânzările sunt înregistrate în contabilitate pe baza raportului “Z”, al casei de marcat, care este obţinut la sfârşitul zilei. Raportul Z reprezintă raportul fiscal de închidere zilnică şi este documentul ce include aceleaşi elemente de identificare precum bonul fiscal dar are în plus următoarele: - numărul bonurilor din ziua respectivă; - valoarea operaţiunilor desfăşurate şi totalul taxei pe valoarea adaugată, cu precizarea nivelului cotei, valoarea operaţiunilor ce sunt scutite de taxa pe valoarea adaugată, precum şi valoarea taxelor care nu sunt cuprinse în baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugată. a. Plata cash în magazine în valoare de 2.601,70 lei, confom bonului fiscal. 5311”Casa în lei”

2.601,70 lei

=

%

=

707”Venituri din vânzarea mărfurilor”

2186,31 lei

=

4427”TVA colectată”

415,39 lei

„

”

35

TVA=19*2.601,70 /119= 415,39 lei b. Plata cu cardul la POS-ul magazinului în valoare de 1710,05, conform bonului fiscal. 5125”Casa în lei”

=

%

=

707”Venituri din vânzarea mărfurilor”

=

4427”TVA colectată”

=

5125”Sume în curs de decontare”

1.710,05 lei

1.437,02 lei

273,03 lei

TVA=19*1710,05/119=273,03 lei

5121”Conturi la bănci în lei”



1710,05 lei

Scoaterea din gestiune a mărfurilor vândute, în valoare de 4.311,75 lei.

Adaosul comercial aferent mărfurilor din comerţul cu amănuntul ridică probleme deosebite în ceea ce priveşte determinarea acestuia, cu ocazia descărcării gestiunii după vânzarea mărfurilor. Preţul de vânzare cu amănuntul este constituit din: costul de achiziţie, adaosul comercial şi TVA neexigibilă. Adaosul comercial al mărfurilor vândute se determină cu ajutorul coeficientului de repartizare K prin formula urmatoare:

-

Preţul de vânzare cu TVA = 4.311,75 lei Preţul de vânzare fara TVA = 4.311,75 lei – 4.311,75 *19/119 lei = 3.623,31 lei K=210.023,83 / (700.079,46+3623,31) =0,298 Adaosul comercial = 0,298 *4.311,75 =1284,9 lei 382.943,46 lei % = 371”Mărfuri”

607 „Cheltuieli cu mărfurile” 378”Diferenţe de preţ la mărfuri

”

210.023,83 lei

Contabilitatea mărfurilor în comerţul cu amănuntul, prin magazine specializate 36 172.919,63 lei

4428”TVA neexigibilă” 3.2.2. Înregistrări contabile privind mărfurile returnate

Politica de returnare a societăţii nu este una foarte strictă. Clienţii pot returna mărfurile în termen de 30 de zile de la data achiziţiei, pe baza bonului fiscal. Societatea acceptă să schimbe mărfurile ce urmează a fi returnate cu alte mărfuri aflate în stoc, în caz contrar se va returna contravaloarea acestora. Cazurile de retur sunt destul de dese, iar motivele principale sunt marimile greşit alese de către clienţi. Astfel societatea a întampinat următoarea situaţie: a vândut mărfuri în valoare de 79,95 lei inclusiv TVA. În ziua următoare clientul a droit sa returneze produsele, motivul fiind faptul că acestea erau cadou iar mărimile nu erau potrivite. 1. Vânzare mărfuri în valoare de 79,95 lei, conform bonului fiscal. 5311”Casa în lei”

=

%

=

707”Venituri din vânzarea mărfurilor”

=

4427”TVA colectată”

79,95 lei

67,19 lei

12,76 lei

2. Descărcarea gestiunii după vânzarea mărfurilor, cu un cost de achiziţie de 45 lei. 371”Mărfuri”

79,95 lei

%

=

607”Cheltuieli privind mărfurile”

=

45 lei

378”Diferenţe de preţ la mărfuri”

=

22,19 lei

4428”TVA neexigibilă”

12,76 lei

3. Returul de marfă pe baza facturii

4111”Clienţi”

=

%

-79,95 lei

„

”

4.

=

707”Venituri din vânzarea mărfurilor”

-67,19 lei

=

4427”TVA colectată”

-12,76 lei

Restituirea sumei clientului, în numerar.

5311”Casa în lei”

5.

37

=

4111”Clienţi”

=

371„Mărfuri”

=

607”Cheltuieli privind mărfurile”

-45 lei

=

378”Diferenţe de preţ la mărfuri”

-22,19 lei

4428” TVA neexigibilă”

-12,76 lei

-79,95 lei

Storno descărcarea gestiunii

%

-79,95 lei

3.2.3. Înregistrări contabile privind minusurile constatate la inventariere Inventarierea patrimoniului are loc o dată la 6 luni. Ultima inventariere a avut ca rezultat minusuri în valoare de 324 de lei care s-au imputat gestionarilor. 1. Constatare minus, conform listei de inventar. 607”Cheltuieli privind mărfurile”

2.

=

371”Mărfuri”

324

Imputarea minusului gestionarilor, conform procesului verbal

4282”Alte creanţe în legătură cu personalul”

=

%

385,56

Contabilitatea mărfurilor în comerţul cu amănuntul, prin magazine specializate 38 =

7588”Alte venituri din exploatare”

324

=

4427”TVA colectată”

61,56

4282”Alte creanţe în legătură cu personalul”

385,56

3. Se reţine, conform fluturaşului salarial

421”Salarii datorate”

=

3.2.4. Înregistrări contabile privind reducerile comerciale si financiare Compania de retail LC WAIKIKI primeşte reduceri comerciale sub formă de remize în situaţia în care achiziţioneză mărfuri în cantităţi mari şi reduceri financiare sub forma sconturilor atunci când plăteşte facturile de la furnizori, înainte de termenul de scadenţă. Entitatea acordă reduceri sub formă de risturnuri clienţilor fideli şi pentru încasarea mai rapidă decide să acorde sconturi clienţilor care efectuează plata înainte de termen. 1) Entitatea LC WAIKIKI achiziţioneză la data de 18.06.2018 mărfuri în valoare de 1.079,46 lei, plus TVA 19%. Entitatea primeşte o reducere comercială din partea furnizorului, sub formă de remiză, de 10%. Discountul este acordat pe o factura de achiziţie. 1079,46 lei-valoarea mărfurilor 205,10lei-TVA aferentă mărfurilor (19%) 107,9- discountul primit de la furnizor %

=

371„Mărfuri ”

=

401”Furnizori”

1.156,1 lei lei 1.079,46 lei

4426”TVA deductibilă”

205,10 lei

371”Mărfuri”

-107,95 lei

4426”TVA deductibilă”

-20,51 lei

2) Entitatea LC WAIKIKI achiziţionează mărfuri în valoare de 7 000 lei, TVA 19 % şi primeşte o remiză de 3%. Discountul primit diminuează valoarea mărfurilor cumpărate: 7000-3%*7000=7000-210 =6 790 lei. %

=

401”Furnizori”

8.080,10 lei

371„Mărfuri ”

=

6.790 lei

4426„TVA deductibilă ”

=

1.290,10 lei

„

”

39

3) Entitatea LC WAIKIKI vinde mărfuri unui angajat în valoare de 2000 lei, TVA 19 %, căruia îi acordă un discount în valoare de 10% pe factura de vânzare. Reducerea diminuează veniturile. 200 lei-valoarea mărfurilor 38 lei-TVA colectată aferentă mărfurilor 20 lei -discount-ul acordat 4111„Clienţi”

=

%

214,2 lei

=

707”Venituri din vânzarea mărfurilor”

200 lei

=

4427”TVA colectată”

38 lei

=

707”Venituri din vânzarea mărfurilor”

-20 lei

4427”TVA colectată”

3,8 lei

4) Entitatea vinde unui client mărfuri în valoare de 3900 lei, plus TVA 19% pe baza de factură. Ulterior, magazinul emite respect de reducere, cu un risturn de 1% pentru clientul respective. - Vânzarea mărfurilor 4111„Clienţi”

-

%

4.641 lei

=

707”Venituri din vânzarea mărfurilor”

3.900 lei

=

4427”TVA colectată”

741 lei

Scoaterea din gestiune a mărfurilor la un cost de achiziţie de 3200 lei.

607„Cheltuieli privind mărfurile” -

=

=

307”Mărfuri”

Acordare risturn, în valoare de 39 lei (1%*3900).

4111„Clienţi”

=

709„Reduceri comerciale acordate

4111„Clienţi”

=

4427”TVA colectată”

-

2.219 lei

-39 lei -7,41 lei

Încasare client:

4.641 lei (valoarea iniţială)-39 lei (valoarea reducerii)-7,41 (TVA aferentă reducerii) = 4594,59 lei

Contabilitatea mărfurilor în comerţul cu amănuntul, prin magazine specializate 40 5311„Casa în lei”

=

4111”Clienţi”

4594,59 lei

5) Entitatea vinde mărfuri unui client în valoare de 2815 lei, TVA 19%, conform facturii. Clientul doreşte să plătească factura înaintea termenului de scadenţă, astfel entitatea LC WAIKIKI îi acordă un scont de 1%. a) Vânzarea mărfurilor 4111„Clienţi”

=

%

3349.85 lei

707”Venituri din vânzarea mărfurilor”

2.815 lei

4427”TVA colectată”

534,85 lei

b) Descărcarea gestiunii, cu un cost de achiziţie în valoare de 2110 lei 607„Cheltuieli privind mărfurile”

=

371”Mărfuri”

2.110 lei

c) Acordarea scontului în valoare de 28,15 lei (1%*2815) 667„Cheltuieli privind sconturile = acordate”

4111”Clienţi”

28,15 lei

d) Încasarea valorii rămase de încasat după ce a fost scăzută reducerea 2.815 lei-28,15 lei =2.786,85 lei 5311„Casa în lei”

=

4111”Clienţi”

2.786,85 lei

3.2.5. Înregistrări contabile privind achiziţiile intracomunitare efectuate de entitate Entitatea achiziţioneză mărfuri în valoare de 24 345,27 euro de la un furnizor din Turcia la un curs de 4,30 lei/euro. Furnizorul este plătitor de TVA, astfel intervine taxarea inversă. Plata furnizorului se realizează la curs de 4,56 lei/euro. 1. Achiziţie mărfuri în valoare de 24345,27 euro*4,30lei/euro=104 684,7 lei pe bază facturii de achiziţie. 371”Mărfuri”

=

401„Furnizori”

104.684,7

„

”

41

2. Se inregistrează taxarea inversă 4426”TVA deductibilă”

=

4427”TVA colectată”

19.890,1 lei

3. Plata mărfurilor achiziţionate la cursul de 4,56 lei/euro, societatea înregistrând o

cheltuială din diferenţe de schimb valutar în valoare de 6.329,8 lei. Se calculează astfel: 4,56 lei/euro-4,30 lei/euro)*24 345, 27 euro=0,26*2550=6.329,8lei 5124„Conturi la bănci în valută”

111.017,5 lei

%

=

401 „Furnizori”

=

104.684,7 lei

665„Cheltuieli din diferenţe de curs valutar”

=

6.329,8 lei

Contabilitatea mărfurilor în comerţul cu amănuntul, prin magazine specializate 42 4. Concluzii Prezenta lucrare este destinată problemelor teoretice si practice ale contabilităţii mărfurilor în comerţul cu amănuntul, într-un magazin specializat. Problema stocurilor de mărfuri, ca fenomen economic sau ca activitate reflectă permanente analize şi întrebări, la care de cele mai multe ori literatura de specialitate sau practica a dat raspunsuri. Potrivit reglementărilor contabile, mărfurile reprezintă bunurile cumparate în vederea revânzării sau produse trimise pentru vânzare magazinelor personale, cu scopul de a obţine profit. Obiectivele contabilităţii stocurilor de mărfuri sunt reprezentate de îndeplinirea funcţiilor comerciale ale companiei. Principalele obiective ale contabilităţii specific acestui domeniu sunt: controlul executării programului de aprovizionare; urmărirea mişcării stocurilor de mărfuri si asigurarea integrităţii acestora; controlul valorificării mărfurilor destinate livrării terţilor; evidenţa produselor în procesul de livrare la preţuri competitive; evaluarea realistă a mărfurilor deţinute de întreprindere şi stabilirea influenţelor asupra rezultatelor, prin utilizarea corectă a regulilor specifice evaluării; promovarea pricipiului continuităţii al activităţii si al prudenţei la evaluare şi înregistrarea mărfurilor în contabilitate. Contabilitatea mărfurilor în comerţul cu amănuntul este influenţată de mai mulţi factori. Primul factor de influenţă este dimensiunea întreprinderii. Acest factor influenţează alegerea metodei de contabilitate sintetică a mărfurilor. Se va aplica metoda inevntarului permanent sau metoda inventarului intermitent. În ceea ce priveşte acest mod de organizare, întreprinderea LC Waikiki utilizează metoda inventarului permanent deoarece permite cunoşterea stocului de mărfuri, în orice moment. De asemenea, metoda de evidenţă analitică influenţează organizarea contabilității. În cazul în care evidența are loc prin metoda cantitativ-valorică se poate folosi ca preț de înregistrare prețul de cumpărare al mărfurilor, dar dacă se utilizeză metoda global-valorică, la nivelul gestiunii en-detail, pentru înregistrare se practică prețul cu amănuntul inclusiv taxa pe valoare adăugată. Un alt factor de influenţă îl reprezintă structura organizatorică a stocurilor de mărfuri, care stabileşte circuitul documentelor primare şi evidenţa analitică pe gestiuni. Modul în care este organizată activitatea de aprovizionare şi livrare, depozitare şi mişcare a mărfurilor reprezintă premise de bază ale contabilităţii, deoarece operaţiunile specifice lor generează o diversitate de documente primare iar gradul de exactitate a informaţiilor furnizate depinde de intocmirea şi completarea corectă a acestora. Decalajul ce poate aparea între procesul de vânzare şi cel de livrare al mărfurilor constituie, de asemenea, un factor de influenţă pentru contabilitatea mărfurilor. Preţurile de evaluare si conturile sintetice folosite sunt influenţate de către sursele de provenienţă a marfurilor. De asemenea, la organizarea contabiliăţii mărfurilor trebuie luaţi în considerare şi alţi factori, cum ar fi: amplasarea depozitelor, documentele însoţitoare la intrarea mărfurilor, fazele specifice procesului de aprovizionare. Astfel, prin prezenta lucrare am urmărit modul de ţinere a contabilităţii mărfurilor, în comerţul cu amănuntul, intr-un magazin specializat. Comerţul cu amănuntul poate fi definit ca procesul de vânzare al bunurilor sau serviciilor către consumatori cu ajutorul unor canale de distribuție variate cu scopul obţinerii unui profit. Magazinul specializat prezintă o gamă de produse restrânsă care se specializează pe o anumită categorie de mărfuri sau se focusează pe nevoile unui public ţintă. Mărfurile fiind cea mai importantă categorie de stocuri, genereză prin circuitul lor, o multitudine de operaţii economico-finaciare, ce trebuie reflectate în contabilitate, astfel am reflectat modul de înregistrare în contabilitate a operaţiunilor desfăşurate în cadrul magazinului specializat.

„

”

43

Am refectat, modul de înregistrare în contabilitate a operţiunilor în regime en-detail: achiziţie mărfuri de la furnizori si vânzarea acestora către clienţi. Adaosul comercial aferent mărfurilor din comerţul cu amănuntul ridică probleme deosebite în ceea ce priveşte determinarea acestuia, cu ocazia descărcării gestiunii după vânzarea mărfurilor. Adaosul comercial al mărfurilor vândute se determină cu ajutorul coeficientului de repartizare K. În acest scop, compania urmăreşte înregistrarea cronologică şi sistematică a operaţiunilor privind intrările şi ieşirile aferente mărfurilor provenite din documentele de evidenţa a acestora, reprezentate de: factura fiscală, avizul de însoţire al mărfii, nota de recepţie şi constatare de diferenţe, raportul de gestiune zilnică, fişa de magazie. De asemenea am reflectat în contabilitate operaţiunile specifice procedurii de retur, inventariere şi achiziţiei intracomunitare. Pentru realizarea obiectivelor de activitate, în vederea obiţinerii de profit, compania LC WAIKIKI efectuează în mod curent tranzacţii de vânzări şi cumpărări de mărfuri. Operaţiile de cumpărări şi vânzări dau conţinut funcţiei comerciale ale întreprinderii şi se utilizează pe baza politicilor de cumpărări şi vânzări stabilite de managerii companiei. Numărul tranzacţiilor în cadrul acestei societăţi este nelimitat în cursul unei perioade de gestiune, deoarece mărfurile reprezintă elemente de stocuri ce se achiziţioneză în vederea revânzării ce conţin modificări neesenţiale. Mărfurilor li se efectuează o evaluare iniţială la preţ de vânzare iar prin aplicarea marjei brute se ajunge la valoarea preţului cu amănuntul. Mărfurile companiei de retail LC WAIKIKI provin din import. În mare parte activitatea comercială a întreprinderii depinde de interacţiunea factorilor precum cererea, oferta şi preţul. Cu cât este mai redus volumul mărfurilor oferit, cu atât mai mult consumatorul estimează utilitatea acestora şi efectiv, este dispus să plătească pentru ele mai mult, iar atunci când preţul cererii este ridicat există mai puţini potenţiali cumpărători, iar volumul vânzărilor scade. Odată cu reducerea preţului, mărfurile devin mai accesibile, iar numărul consumatorilor creşte odată cu numărul mărfurilor vândute. Prin serviciul de cumparături online, societatea este la dispoziţia clienţilor în orice moment, reuşind astfel să crescă cifra de afaceri. În urma studiului realizat s-a constat faptul că societatea respect normele si metodologiile în vigoare.

Contabilitatea mărfurilor în comerţul cu amănuntul, prin magazine specializate 44 5. Bibliografie 1) Bobiţan Nicolae, Dumitrescu Diana-Contabilitate financiară-Editura MirtonTimişoara, 2016. 2) Bunget Ovidiu Constantin - Contabilitate românească între reformă şi convergenţă -Ed.Economică - Bucureşti, 2005 3) Bunget Ovidiu Constantin, Dumitrescu Alin Constantin-Control Financiar-Editura Mirton-Timişoara, 2008 4) CECCAR –Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate – Stocuri, Ed. CECCAR, Bucureşti 2004 5) Cotlet Dumitru, Ovidiu Megan, Bogdan Cotlet, Cosmin Pistol - Teoria si practica situatiilor financiare - Ed. Mirton, 2009 6) Codul Fiscal adoptat prin Legea Nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare 7) Dumitru Dima ş.a. – Fundamentele ştiinţei mărfurilor. Mărfuri alimentare – Ed. Economică, Bucureşti 2005 8) Legea contabilităţii nr.82/1991 republicată 9) Mates Dorel - Contabilitate financiară - Ed. Mirton,Timişoara,2010 Standardele Internationale de Raportare Financiara,Editura CECCAR,Bucureşti,2008 10) Mates Dorel(coordonator), Felicia Ineovan, Bogdan Cotlet - Contabilitate financiara. Concepte de baza. Tratamente specifice. Studii de caz - Ed. Mirton, 2010 11) Mihai Ristea (coord) – Contabilitatea financiară a întreprinderii – Ed. Universitară, Bucuresti 2005 12) OMF nr. 1850 privind registrele si formularele financiar-contabile, publicat in MO nr. 23/07.01.2005, Nomenclatorul privind modelele registrelor şi formularelor tipizate, comune pe economie pentru activitatea financiară şi contabilă 13) Oprea Cătălin - Bazele contabilităţii - Ed. Didactică şi pedagogică - Bucureşti, 2004 14) Parvutoiu Ion - Bazele contabilităţii - Ed. Luminalex - Bucureşti, 2002 15) Peres Ion (coordonator), Dorel Mates, etc., Bogdan Cotlet - Bazele contabilitatii - Ed. Mirton, 2011 16) http://www.contaconta.ro/miscellaneous/543_miscellaneous_contabilitate_files %20543_.pdf 17) https://www.contzilla.ro/monografii-contabile-pentru-activitatea-unui-magazincomert-cu-amanuntul/ 18) http://kasskad.blogspot.ro/2011/02/cadrul-conceptual-al-clasificarilor.html 19) https://lege5.ro/Gratuit/gu2timbz/norma-din-2004-privind-limitele-admisibile-deperisabilitate-pentru-produsele-din-unitatile-sanitare-din-reteaua-ministerului-sanatatii 20) http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/reglementaricontabile/GHIDVAR11aprilie.pdf 21) http://www.economieafaceri.ro/contabilitatea-returului-de-marfuri/ 22) https://www.anaf.ro/anaf/internet/ANAF/asistenta_contribuabili/persoane_fizice/legisl atie/codul_fiscal/ 23) https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_14022018.htm#A287 24) https://www.scribd.com/doc/58534104/Inventarierea-marfurilor

6. Anexe

„

”

45