Comentariu La Codul Contraventional [PDF]

Zitiervorschau

COMENTARIU LA CODUL CONTRAVENŢIONAL AL REPUBLICII MOLDOVA (Partea generală) Publicat : 16.01.2009 în Monitorul Oficial Nr. 3-6 art Nr : 15 31.05.2009

Data intrarii in vigoare :

Articolul 1. Legea contravenţională a Republicii Moldova (1) Prezentul cod este lege a Republicii Moldova care cuprinde norme de drept ce stabilesc principiile şi dispoziţiile generale şi speciale în materie contravenţională, determină faptele ce constituie contravenţii şi prevede procesul contravenţional şi sancţiunile contravenţionale. (2) În cazurile expres prevăzute în prezentul cod, dispoziţia articolului din cod poate să conţină o normă de trimitere la un alt act cu caracter normativ, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. În asemenea cazuri, exigenţele aplicabile normei legii contravenţionale, inclusiv exigenţa de previzibilitate, sînt aplicabile şi actului normativ respectiv. (3) Dacă în procesul aplicării unui alt act normativ se constată că prevederile acestuia contravin principiilor stabilite în prezentul cod, se aplică prevederile prezentului cod. 1. Potrivit art.1 alin.(3) al Constituției Republicii Moldova, „Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate”, iar art.54 alin.(2) indică că „Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.” Întru respectarea acestor prevederi, este necesar de a elabora un mecanism bine dezvoltat într-o ramură legală, care să interzică anumite fapte cu un grad de pericol social mai redus decît infracțiunea, astfel intervine aplicarea legii contravenționale, însă în cazul în care sînt încălcate acestea, statul, prin mecanismul de constrîngere, urmeză a trage la răspundere și de a sancţiona pe făptuitor, iar acesta din urmă are obligaţia de a răspunde pentru fapta săvârșită și de a suporta sancţiunea prevăzută de norma contravențională. 2. Articolul respectiv este întitulat: „legea contravenţională”, iar în literatură de specialitate se mai întîlnește şi „legislaţia contravenţională”. Dicţionarul explicativ al limbii române definește „lege”ca un act normativ care emană de la organul legislativ al statului și prin care sînt reglementate anumite relații sociale, iar cuvîntul „legislaţie” înseamnă totalitate de legi referitoare la un anumit domeniu sau ansamblu de legi al unui stat. Astfel, noțiunea de lege contravențională, în sens larg, este totalitatea actelor normative ce reglementează relațiile sociale contravenționale, iar în Codul contravențional se utilizează noțiunea de „lege contravențională” (art.3 alin.(1), art.5 alin.(1) și (3), art.9 alin.(1) etc.). 3. Alin.(1) al articolului respectiv indică expres că normele Codului contravențional stabilește principiile în materie contravențională în baza cărora urmează să fie reglementate raporturile contravenționale şi care urmează să ghideze persoanele, organele competente specializate ale statului care vor interpreta şi aplica legislaţia contravențională. Totodată aliniatul respectiv stabilește prevederi generale și speciale în materie contravențională, obligatorii, adică acele idei diriguitoare care stau la baza elaborării și aplicării normelor juridice contravenționale. Astfel, Codul contravențional avînd un caracter normativ, conține reguli de comportament ce au

caracter general-obligatoriu și se manifestă asupra unui număr nelimitat de persoane, stabilind principii în materie contravențională și apărînd valorile sociale (art.2). 4. La fel, prezentul cod determină (stabilește apariția) faptele ce constituie contravenții, adică stabilește temeiurile și condițiile răspunderii contravenționale, indicînd semnele faptei prejudiciabile concrete, categoriile și sancțiunile pentru săvîrșirea faptei contravenționale, reglementează temeiurile care înlătură caracterul contravențional al faptei și răspunderii contravenționale, precum și stabilește mecanismul de activitate a instituțiilor juridice sub aspectul organizării, activității și competenței lor avînd scop, potrivit art.374 alin.(2), constatarea contravenţiei, examinarea şi soluţionarea cauzei contravenţionale, constatarea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la săvîrşirea contravenţiei. Așadar, în art.1 alin.(1) din Codul contravențional este reflectat obiectul juridic general. 5. În alin.(2) este indicat expres că dacă dispoziția din cod face trimitere la un alt act cu caracter normativ, exigențele normei contraveționale, îi sunt aplicabile și normei la care se face trimitere. Cu alte cuvinte, norma la care face trimitere expresă dispozițiile Codului contravențional trebuie să întrunească cerințele normei contravenționale, inclusiv și cele de previzibilitate.1 Pentru ca actul normativ la care se face trimitere să fie „parte componentă” a legii contravenționale, urmează să întrunească cumulativ următoarele condiții: - Să fie prevăzut expres în dispozițiile unui articol din Codul contravențional; - Să aibă un caracter normativ, „actul normativ este actul juridic, emis de Guvern şi de alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale în temeiul normelor constituţionale şi legale, care stabileşte reguli obligatorii de aplicare repetată la un număr nedeterminat de situaţii identice”2 - Să fie publicat în Monitorul Oficial al Rpublicii Moldova, aceasta se datorează că art.76 din Constituția Republicii Moldova indică expres „[...] Nepublicarea legii atrage inexistența ei”; - Să întrunească exigențele de aplicabilitate a legii contravenționale, inclusiv și cea de previzibilitate3. Aplicare a legii contravenționale este definită ca o activitate practică a autorităților competente să examineze cauzele contravenționale, care este structurat în patru etape: a) Stabilirea stării de fapt – lămurirea asupra împrejurărilor ce solicită aplicarea legii contravenționale situației de fapt. b) Alegerea normei de drept contravențional – care normă trebuie aplicată în împrejurările stabilite de fapt. c) Interpretarea normei contravenționale – totalitatea de operațiuni logico-raținonale efectuate în scoopul clarificării sensului exact al normelor de drept contravențional precum și activitatea de explicare a normelor respective subiecților cărora li se adresează4, iar această etapă se folosește la anumite fapte şi situaţii, diferite de cele tipice, a normelor contravenţionale, norme care conţin uneori formulări ce nu redau clar voinţa legiuitorului, cuvinte cu sens ambiguu ori redactări neglijente. d) Elaboarea și emiterea actului de aplicare a normei contravenționale – este ultimul moment a procesului de aplicare care va atrage după sine stabilirea, modificarea sau stingerea unor rapoturi juridice concrete.

1

Potrivit regulilor tehnicii legislative, legea trebuie să fie clară, accesibilă şi previzibilă. Astfel, legea este clară, în sensul că nu generează interpretări neunivoce, este accesibilă, deoarece a fost publicată în Monitorul Oficial şi orice persoană interesată poate lua cunoştinţă de conţinutul ei, este previzibilă, în sensul că ea permite, cu suficientă precizie, cetăţenilor Republicii Moldova, ca şi cetăţenilor străini şi apatrizilor, să-şi ajusteze conduita socială, astfel încît să nu le fie limitat dreptul (pct.1 din Hotărîrea Curții Constituționale nr.15 din 30.09.2008; Monitorul Oficial nr.183-185/11 din 10.10.2008). 2 Art.2 din Legea Nr. 317 din 18.07.2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale 3 Hotărîrea Curții Constituționale nr.15 din 30.09.2008; Monitorul Oficial nr.183-185/11 din 10.10.2008. 4 V. Guțuleac. Drept contravențional. Partea generală – Chișinău 2006, pag.33

-

Să nu contravină principiilor stabilite în Codul contravențional, condiția dată reiese înseși din dispozițiile art.1 alin.(3). Deci, în cazul în care măcar una din condiții enumerate nu corespunde actului normativ la care se face trimitere de către dispozițiile codului, acesta nu poate fi aplicat. Astfel, legislaţia contravenţională al RM cuprinde: Codul contravenţional al Republicii Moldova și alte legi şi acte normative subordonate la care face trimitere expresă dispozițiile Codului. 6. Prevederile alin.(3) are o conexiune directă cu cele ale alin.(2) deoarece, ultimul, pe lîngă normele indicate în Codul contravențional, mai face trimitere la alte acte cu caracter normativ, iar primele, stipulează că în cazul în care la aplicarea unui alt act normativ (la care face trimitere expresă dispozițiile Codului contravențional), ele contravin principiilor stabilite în cod, se aplică prevederile codului. Această regulă se aplică atît la dreptul material contravențional, Cartea întîi cît și la cel procesural, Cartea a doua, dat fiind faptului că în norma dată este expres indicată sintagma „principiilor stabilite în prezentul cod”, iar, după cum este menționat în alin.(1), legislația contravențională cuprinde și procesul contravențional. 7. Legiuitorul a prevăzut expres că, la aplicarea unui alt act normativ care derogă de la principiile stabilite în cod (nu orșicare alte principii), aplicarea acestui act nu poate avea loc, astfel se va aplica dispozițiile codului prin interpretarea acesteia folosind diferite metode. Articolul 2. Scopul legii contravenţionale Scopul legii contravenţionale constă în apărarea drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanei, apărarea proprietăţii, ordinii publice, a altor valori ocrotite de lege, în soluţionarea cauzelor contravenţionale, precum şi în prevenirea săvîrşirii de noi contravenţii. 1. Reieșind din prevederile art.1 alin.(3) din Constituția Republicii Moldova, statul, prin implementarea mecanismelor ei, garantează valoriile supreme ale Republicii Moldova. Respectiv, pentru a apăra drepturile și libertățile persoanei, prorpietatea, ordinea publică a prevăzut la articolul respectiv „scopul legii contravenționale”. 2. Așadar, în articolul respectiv sînt enumerate cele mai importante valori pe care legea contravențională le apără. Aici se referă 1) drepturile și libertățile persoanei, 2) proprietatea, 3) ordinea publică, 4) alte valori ocrotite de lege. 3. Aceste valori sînt prevăzute într-o ordine anumită, după importanța lor, în corespundere cu prevederile constituționale, deoarece acestea sînt valori supreme pe care statul Republica Moldova le garantează. Conform acestor valori este structurat și partea specială a cărții întîi din Codul contravențional al RM, constituind la rîndul său obiectul juridic generic al componentelor de contravenție respective. 4. Pentru a înțelege noțiunea de ordinea publică, facem trimitere la explicațiile date în Hotărîrea Plenului CSJ nr.4 din 19.06.2006 „Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism”5 care definește ca o totalitate de relaţii sociale ce asigură o ambianţă liniştită de convieţuire în societate, de inviolabilitate a persoanei şi a integrităţii patrimoniului, precum şi activitatea normală a instituţiilor de stat şi publice. 5. Prin alte valori ocrotite de lege, legiuitorul s-a referit la celelalte valori, care cad sub protecția legii contravenționale, dar care nu au fost reflectate în articolul respectiv, dintre care: protecția mediului, securitatea regimului transporturilor și circulației rutiere, activitatea economică etc. 6. Totodată, scopul legii contravenționale constă și în soluționarea cauzelor contravenționale, or art.374 alin.(2) Cod contravențional al RM, prevede expres că „Procesul contravenţional este activitatea desfăşurată de autoritatea competentă, cu participarea părţilor şi a altor persoane titulare de drepturi şi de obligaţii, avînd ca scop constatarea contravenţiei, examinarea şi soluţionarea cauzei contravenţionale, constatarea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la săvîrşirea contravenţiei”. 5

Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, 2007, nr.1, pag.11

7. La fel, un alt scop al legii contravenționale constă în prevenirea săvîrșirii de noi contravenții. Scopul dat poate fi realizat prin aplicarea față de persoana declarată vinovată de săvîrșirea contravenției a unei sancțiuni contravenționale (art.32), în urma căreia aceasta urmează să facă concluzii că faptele sociale cu un grad de pericol social mai redus decît infracțiunea sînt ocrotite ocrotite de legea contravenționale și sînt supuse răspunderii contravenționale. Aceste sancțiuni contribuie la prevenirea săvîrșirii de către persoanele care au fost deja supuse pedepsei contravenționale cît și altor persoane, care urmează să facă concluziile necesare. 8. Putem menționa că scopul legii contravenționale este același ca și al legii penale, dat fiind faptul că potrivit jurisprudenței CtEDO, reflectate în cauza Ziliberberg contra Moldovei (nr.61821/100, 1 februarie 2005), Curtea a decis că, contravenţia comportă un caracter „penal” în sensul articolului art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Articolul 3. Acţiunea legii contravenţionale în timp (1) Caracterul contravenţional al faptei şi sancţiunea ei contravenţională se stabilesc de prezentul cod în vigoare la momentul săvîrşirii faptei. (2) Legea contravenţională care înăspreşte sancţiunea sau înrăutăţeşte situaţia persoanei vinovate de săvîrşirea unei contravenţii nu are efect retroactiv. (3) Fapta care, printr-o lege nouă, nu mai este considerată contravenţie nu se sancţionează, iar sancţiunea stabilită şi neexecutată anterior intrării în vigoare a noii legi nu se execută. (4) Dacă legea nouă prevede o sancţiune contravenţională mai blîndă, se aplică această sancţiune. În cazul aplicării sancţiunii din legea veche, această sancţiune se execută în limita maximului sancţiunii din legea nouă. Dacă legea nouă nu mai prevede o anumită categorie a sancţiunii, sancţiunea de o astfel de categorie, stabilită şi neexecutată anterior intrării în vigoare a noii legi, nu se mai execută. (5) Dacă legea nouă prevede o sancţiune mai aspră, contravenţia continuă a cărei săvîrşire a început anterior intrării în vigoare a noii legi se sancţionează în conformitate cu legea în vigoare la momentul consumării ei. (6) Timpul săvîrşirii contravenţiei este considerat timpul săvîrşirii acţiunii ilicite, iar în cazul inacţiunii, timpul în care trebuia să se desfăşoare acţiunea pe care contravenientul a omis să o efectueze, independent de timpul survenirii urmărilor. 1. Acțiunea legii contravenționale în timp este durata de timp în care normă juridică contravențională este în vigoare, totodată reprezintă şi intervalul de timp în care ea produce efecte juridice. 2. Dispozițiile alin.(1) stabilește momentul în care fapta prejudiciabilă constituie o contravenție și cînd poate fi aplicată sancțiunea contravențională pentru aceasta. Respectiv, acţiunea legii contravenţionale este determinată de două momente: 1. intrarea în vigoare, și 2. ieşirea din vigoare. 3. Art.76 din Constituţia Republicii Moldova6 indică că „Legea se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei.”, iar art.1 alin.(1) din Legea nr. 173 din 06.07.1994 privind modul de publicare şi intrare în vigoare a actelor oficiale7 prevăde că „legile, [...] se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, [...]” și alin.(5) al aceleiași legi, indică „Actele oficiale nominalizate la alin. (1) intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial sau la data indicată în text, [...]”. Legea contravenţională poate intra învigoare şi la data indicată în ea, însă data intrării în vigoare, în toate cazurile, trebuie să fie ulterioară datei publicării, deoarece nici o lege nu poate avea putere juridică înainte de a fi publicată, reieșind din regulile tehnicii legislative, care printre alte, prevede că legea trebuie să fie accesibilă. 6 7

Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1 din 12.08.1994 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 183-185 din 10.10.2008

4. În conformitate cu art.47 al Legii nr.780 din 27.12.2001 privind actele legislative 8 „Acţiunea actului legislativ încetează dacă acesta: a) este abrogat; b) este declarat nul prin hotărîre definitivă a instanţei competente; c) a ajuns la termen; d) s-a consumat; e) a devenit caduc. 5. Astfel, alin.(1) prevede că acțiunea legii contravenționale are putere juridică la momentul săvîrșirii faptei contravenționale. (despre fapta contravențională vezi comentariul art.10). 6. Retroactivitatea legii contravenționale noi presupune aplicarea legii contravenționale noi la sitațiile juridice anterioare intrării ei în vigoare. 7. Principiul aplicarii imediate a legii contraventionale noi presupune că legea nouă se va aplica tuturor raporturilor juridice contravenționale care apar după intrarea ei în vigoare. Acest principiu face să înceteze aplicarea legii vechi, însă în alin.(2) legiuitorul se referă la momentul de trecere de la legea veche la cea nouă, care impune, ca excepție, aplicarea legii noi la situaţii anterioare intrării în vigoare a acesteia ce poate fi admisă decît în interesul statului şi, desigur, întru apărarea unor interese legitime ale cetăţenilor, doar cu condiția că nu înăsprește sancţiunea sau înrăutăţirea situaţiei persoanei vinovate de săvîrşirea unei contravenţii. De exemplu: prin Legea nr.25 din 04.03.20109 a fost modificată sancțiunea de la art.54 alin.(4), și anume a fost exclus textul „şi cu expulzarea din ţară”. Deci, sancțiunea contravenției nu s-a înăsprit, respectiv sancțiunea în cauză putea fi aplicată și faptelor săvîrșite înaintea intrării în vigoare a Legii nr.25 din 04.03.2010, deoarece această sancțiune a devenit „mai blîndă”, mai atenuantă prin aceea de a nu fi supus expulzării contravenienții. Astfel, legea sus-menționată putea fi aplicată cu efect retroactiv10. 8. În situația de la alin.(3), fapta nu mai este calificată drept contravenție, respectiv nu se mai sancționează, iar dacă s-a aplicat sancțiuni, dar nu a fost executată, nu se mai execută și toate consecințele juridice hotărîrilor privitor la aceste fapte încetează. 9. Alin.(4) prevede situația în care prin legea nouă fapta își păstrează calificarea de contravenție, dar sancțiunea este mai ușoară, se va aplica aceasta, în cazul în care nu s-a aplicat sancțiunea în baza legii vechi, ori dacă s-a aplicat o sancțiune mai gravă sau de o altă categorie decît cea prevăzută de legea nouă, executarea se va opri la limita maximă a sancțiunii mai blînde (cînd sancțiunea este mai gravă) sau executarea nu mai are loc (cînd sancțiunea este de o altă categorie). 10. În legătură cu faptul că pot apărea diferite incidente de natura în care nu se pot rezolva toate situațiile tranzitorii în cazul succesiunii în timp a legii contravenționale, se aplică principiul aplicării legii contravenționale mai blînde, care ușurează starea de drept a persoanei trase la răspundere contravențională. Însă alin.(5) prevede că, în cazul în care prin legea nouă a fost stabilită o sancțiune mai aspră, contravenția continuă 11, începută înaintea intrării în vigoare a legii contravenționale noi se sancționează conform legii contravenționale noi, adică la contravenția continuă nu se aplică principiul aplicării legii mai blînde. Aceasta se datorează că, faptuitorul acționează cu vinovăție timp nedeterminat, din care începe nerealizarea obligaţiunii impuse făptuitorului continuu, sub amneințarea pedepsei. 11. Momentul săvârșirii contravenției este imoportat de stabilit, pentru a se vedea dacă aceasta este sau nu în limitele de timp în care a activat legea contravențională, pentru constatarea faptei prejudiciabile, pentru determinarea timpului apariţiei raportului juridic contravențional, pentru stabilirea răspunderii contravenționale (responsabilitatea și vîrsta) și stabilirea prescripţiei de răspundere penală. 8

în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.36-38 din 14.03.2002 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 41-43 din 26.03.2010 10 A fost întrebuințat expresia „putea fi aplicată” din considerentul că, prescripția executării sancțiunii contravenționale este de un an, în corespundere cu art.30 alin.(5). 11 Art.11 alin.(1) Se consideră contravenţie continuă fapta care se caracterizează prin săvîrşirea neîntreruptă, timp nedeterminat, a activităţii contravenţionale. 9

12. Dispoziția alin.(6) indică momentul săvîrșirii contravenției, manifestarea exterioară a făptuitorului care se realizează atît prin acțiune cît și prin inacțiune, datorită faptului că, în conformitate cu art.10 contravenția este fapta săvîrșită prin „acțiune sau inacțiune”, de aceea aliniatul respectiv, determină timpul săvîrșirii contravenției într-u realizarea celor descrise în pct.11 de mai sus. 13. Așadar, momentul săvîrșirii contravenției, indiferent de structura componenţei contravenției, sau al urmărilor prejudiciabile, se consideră momentul consumării contravenției (vezi comentariul art.10). Articolul 4. Acţiunea legii contravenţionale asupra                         persoanei şi în spaţiu      (1) Contravenţia săvîrşită pe teritoriul Republicii Moldova se sancţionează în conformitate cu prezentul cod.      (2) Contravenţia săvîrşită în afara teritoriului Republicii Moldova de un cetăţean al ei sau de un apatrid care domiciliază pe teritoriul Republicii Moldova se sancţionează în conformitate cu prezentul cod dacă fapta este prevăzută şi de legea ţării în care a fost săvîrşită, iar persoana nu a fost trasă la răspundere în acea ţară.      (3) Nu pot fi supuşi răspunderii contravenţionale reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau alte persoane care, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte sau în conformitate cu legile Republicii Moldova, nu cad sub incidenţa jurisdicţiei contravenţionale a Republicii Moldova sau în cazul cărora este înlăturată răspunderea contravenţională.      (4) Contravenţia săvîrşită în apele teritoriale sau în spaţiul aerian al Republicii Moldova se consideră săvîrşită pe teritoriul Republicii Moldova.      (5) Contravenţia săvîrşită la bordul unei nave maritime sau aeriene care este înregistrată într-un port sau aeroport al Republicii Moldova şi se află în afara spaţiului ei acvatic sau aerian se sancţionează în conformitate cu prezentul cod dacă tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte nu dispun altfel.      (6) În temeiul prezentului cod se sancţionează contravenţiile săvîrşite la bordul unei nave militare maritime sau aeriene aparţinînd Republicii Moldova, indiferent de locul aflării navei.      (7) Se consideră loc al săvîrşirii acţiunii locul în care a fost săvîrşită acţiunea prejudiciabilă, indiferent de timpul survenirii urmărilor. În caz de inacţiune, loc al săvîrşirii faptei se consideră locul unde trebuia să se desfăşoare acţiunea pe care contravenientul a omis să o efectueze, indiferent de timpul survenirii urmărilor. 1. Normele contravenționale sunt aplicate în spațiu potrivit principiului teritorialității, ceea ce presupune că norma se aplică în limetele teritoriului statului a cărui organ legislativ a elaborat-o. 2. Prin teritoriul Republicii Moldova și teritoriul țării se înțelege întinderea de pămînt și apele cuprinse între frontierele Republicii Moldova, cu subsolul și spațiul aerian.12 Frontierele de stat, ca şi teritoriul statului, sînt inviolabile, iar regimul lor juridic se stabileşte prin acte interne sau prin convenţii internaţionale încheiate între ţările limitrofe. Potrivit art. 9 din Legea cu privire la statul misiunilor diplomatice ale statelor străine din Republica Moldova nr. 1134 din 04.08.1992, ,,Sediul, imobilului, bunurilor mijloacelor de transport ale misiunii diplomatice, locuinţele agenţilor diplomatici sînt inviolabile.”13 În acest sens, acestea nu cad sub influența legii a statului în care își au reședința. În conformitate cu art. 22 din Convenția de la Viena din 1961 cu privire la relațiile diplomatice, în vigoare pentru RM din 25.02.1993: ” 1. Localurile misiunii sînt inviolabile. Nu este permis agenţilor statului acreditar să pătrundă în ele decît cu consimţămîntul şefului misiunii. 12

Codul Penal al RM nr.985 din 18.04.2002, publicat: 14.04.2009 în Monitorul Oficial nr. 72-74, art. 120. Legea cu privire la statul misiunilor diplomatice ale statelor străine din Republica Moldova nr. 1134 din 04.08.1992, Publicat : 17.04.1992 în Monitorul Oficial Nr. 008. 13

2. Statul acreditar are obligaţia specială de a lua toate măsurile potrivite pentru a împiedica invadarea sau deteriorarea localurilor misiunii, tulburarea liniştii misiunii sau micşorarea demnităţii acesteia. 3. Localurile misiunii, mobilierul lor şi celelalte obiecte care se găsesc acolo, precum şi mijloacele de transport ale misiunii, nu pot face obiectul nici unei percheziţii, rechiziţii, sechestru sau măsuri executorii.”14 3. La baza acţiunea legii contravenționale asupra persoanelor stă principiul cetățeniei, fiind strîns legată cu acţiunea teritorială a legii contravenționale, atît sub aspect intern, cît şi internaţional. Prin principiul cetățeniei, se înțelege, extinderea juridicției legii contravenționale asupra cetățenilor statului și a apatrizilor care domiciliază pe teritoriul Republicii Moldova, dar comit contravenții în afara teritoriului țării. Aceștea sunt sancționați conform normelor din Codul Contravențional, cu condiția că contravenția este prevăzută și de legislația țării în care a fost comisă, iar persoana nu a fost trasă la răspudere în acea țară.(art. 4, alin. (2)). Potrivit art. 1 din Legea cetățeniei nr. 1024 din 02.06.2000, prin apatrid înțelegem – persoana care nu este considerată cetăţean al nici unui stat, conform legislaţiei acestora 15. Considerăm necesar de a include în această listă și cetățenii străini care comit contravenții pe teritoiul altui stat, să fie pasibili de răspundere contravențională în conformitate cu Codul Contranvențional al Republicii Moldova, respctînd condițiile acestui articol, însă raportînd situția la legea penală (alin. (3) art. 11), doar pentru anumite categorii de contravenții îndreptate împotriva drepturilor și lebertăților cetățenilor Republicii Moldova. 4. În alin. (3) art. 4 se elucidează lista de persoane care dispun de imunitate diplomatică și nu pot fi atrași la răspundere contravențională. Din această categorie fac parte reprezentanții diplomatici ai statelor străine sau alte persoane care sunt incluse în lista tratatelor internaționale sau legilor din Republica Moldova. Aceasta nu înseamnă însă că dacă reprezentantul diplomatic comite o contravenție prevăzută de legea ţării de reşedinţă în care a fost acreditat guvernul ţării de reşedinţă nu îl poate declara persona non grata, lucru care atrage după sine rechemarea lui sau expulzarea. 5. Conform alin. (4), faptele contravenționale săvîrșite în limitele apelor teritoriale sau spațiului aerian ale Republicii Moldova se consideră săvîrșite pe teritoriul Republicii Moldova. De fapt această mențiune se prezumă din noțiunea de teritoriu prevăzută de art. 120 din Codul Penal. 6. Potrivit alin. (5) se extinde jurisdicția legii contravenționale și asupra faptelor comise la bordul unei nave maritime sau aeriene care este înregistată într-un port sau aeroport al Republicii Moldova și se află în afara spațiului ei acvatic sau aerian. Prin urmare, aceste fapte cad sub incidența legii contravenționale, dacă tratatele internaționale nu dispun altfel. Totodată, se consideră contravenție săvîrșită pe teritoriul Republicii Moldova, contravenția comisă la bordul unei nave militare maritime sau aeriene aparținînd Republicii Moldova, indiferent de locul aflării navei. 7. Locul săvîrșirii contravenție este spațiul în care nemijlocit se comite acțiunea prejudiciabilă, indiferent de timpul survenirii urmărilor. Iar în cazul unei inacțiuni, locul săvîrșirii contravenției se consideră locul unde trebuia să se realizeze obligația persoanei de acționa întrun anumit mod prevăzut de lege, indiferent de timpul survenirii urmărilor. Aceste cazuri se referă la contravențiile cu o componență formală. Articolul 5. Principiul legalităţii      (1) Nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvîrşirea unei contravenţii, nici supus sancţiunii contravenţionale decît în conformitate cu legea contravenţională.      (2) Interpretarea extensivă defavorabilă şi aplicarea prin analogie a legii contravenţionale sînt interzise.      (3) Legea contravenţională nu urmăreşte cauzarea de suferinţe fizice sau lezarea

14

Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice Adoptat/încheiat la Viena la 18.04.1961 În vigoare pentru RM din 25.02.1993. 15 Legea cetățeniei nr. 1024 din 02.06.2000, publicat : 10.08.2000 în Monitorul Oficial Nr. 98;

demnităţii omului. Nimeni nu poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante. 1. Principiul legalității este o garanție pentru orice individ care intră în raporturi juridice de drept contravențional, împotriva faptelor ilegale care pot apăra în procesul de elaborare sau realizare normelor contraveționale. Acest principiu capătă formă durabilă în DUDO, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1948 (TI, vol.1, pag.12-17), şi ulterior în Pactul Internaţional cu Privire la Drepturile Civile şi Politice, adoptat de acelaşi organism la 16 decembrie 1966 (TI, vol.1, pag.30-50). Conform art.15 al Pactului, "nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau inacţiuni care nu constituie un act delictuos, potrivit dreptului naţional sau internaţional, în momentul în care au fost săvârşite". 2. Potrivit alin. (1) ,,Nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvîrșirea unei contravenții, nici supus sancțiunii contravenționale decît în conformitate cu legea contravenționale”, ce ceea ce presupune că organele abilitate în vederea aplicării sancțiunilor trebuie să aducă suficiente probe pentru a dovedi vinovăția unui contravenieint. Prin urmare, odată cu încălcarea normei contravenționale, agentul constatator trebuie să respecte toate drepturile persoanei, atît cele fundamentale,cît și cele prevăzute de codul contravențional, pentru ca în limitele legii să îî aplice o sancțiune echitabilă, în raport cu gravitatea faptei săvârșite. 3. Principiu legalității se află în legătură indispensabilăr cu principiile de ramură, cum ar fi: principiul prezumției nevinovăției, prevăzut de art. 21 din Constiția RM, precum și de art. 6 alin. (2) din CEDO, care stipulează că ,,orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată pînă ce vinovăția sa va fi legal stabilită.” 16 Pentru a nu lăsa loc de interpretare, în vedere art. 6 alin. (2) din CEDO, intitulat ,,Dreptul la un process echitabil”, facem trimitre la cauza Ziliberberg c. Republicii Moldova17 din 1 februarie 2005. În conținutul căreia, Curtea afirmă despre ,,caracterul penal al contravențiilor” (pct. 34). Prin urmare, în material dreptului procesual contravențional, principiul prezumției de nevinovăție, este aplicabil prin prisma art. 6 alin. (2) CEDO. 4. În confomitate cu alin. (2), nimeni nu este în drept să interpreteze extinsiv defavorabil legea contravențională, prin urmare, intră în obligația legiuitorului, la elaborarea sau moficarea normelor contravenționale să respecte cele trei criterii care răspund de calitatea legii, și anume, ,,previzibilitatea” , ,,claritatea” și ,,accesibilitatea”. Prin urmare, potrivit art. 23 alin. (2) din Constituție abordează subiectul calității legii, potrivit căruia ,,..statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.” în Hotărîrea nr.26 din 23.11.2010 Curtea Constituțională a statuat: “Pentru a corespunde celor trei criterii de calitate – accesibilitate, previzibilitate şi claritate – norma de drept trebuie să fie formulată cu suficientă precizie, astfel încît să permită persoanei să decidă asupra conduitei sale şi să prevadă, în mod rezonabil, în funcţie de circumstanţele cauzei, consecinţele acestei conduite. În caz contrar, cu toate că legea conţine o normă de drept care aparent descrie conduita persoanei în situaţia dată, persoana poate pretinde că nu-şi cunoaşte drepturile şi obligaţiile. Într-o astfel de interpretare, norma ce nu corespunde criteriilor clarităţii este contrară art.23 din Constituţie.” În cauza Rotaru contra Românie din 4 mai 2000, la p. 55 din Hotărâre, Curtea Europeană reinterează faptul că ,,… o normă este „previzibilă” numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita.” Elementul de precizie este obligatoriu pentru toți subiecții care sunt investiții de a aplica legea contravențională. 16

Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, adoptată de Republica Moldova prin Hotărârea privind ratificarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a unor protocoale adiţionale la această Convenţie. 17 Ziliberberg c. Moldovei din 1 februarie 2005, definitivă la 01.05.2005.

În aceeși ordine de idei, este interzisă aplicarea prin anologie a legii contravenționale, ceea ce presupune că în rezolvarea unei cauze, în lipsa unei norme juridice aplicabilă sau în situația în care norma nu este îndestulătoare, nu putem face reurs la o normă asemănătoare din același act sau din alt act normativ. 5. În constrast cu scopul legii penal, scopul legii contravențională este deasemenea de a apăra persoana, sănătatea, integritatea corporală, cinstea și demnitate ei ca valori supreme într-un stat de drept. Participații și autoritățile publice competenți să soluționeze cauzele contravenționale sunt obligați să respecte aceste valori ca un imperativ. Această obligație se întemeiază pe principiul umanismului. 6. Potrivit alin. (3) ,,Nimeni nu poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude inumane ori degradante.” Această prevedere este introdusă în textul Constituției la art. 24 alin. (2), precum și în art. (3) din CEDO. În cauza Becciev contra Moldovei din 04 octombrie 2005, Curtea reinterează faptul că ,,Articolul 3 al Convenţiei consfinţeşte una din valorile fundamentale ale unei societăţi democratice. Acesta interzice, în termeni absoluţi, tortura şi tratamentele sau pedepsele inumane ori degradante indiferent de circumstanţe şi de comportamentul victimei. Maltratarea trebuie să atingă un nivel minim de severitate pentru a cădea sub incidenţa articolului 3. Evaluarea acestui nivel minim este, prin natura lucrurilor, relativă; el depinde de toate circumstanţele cauzei, cum ar fi durata maltratării, consecinţele sale fizice şi psihice şi, în unele cazuri, de sexul, vârsta şi starea sănătăţii victimei.”18 Articolul 6. Principiul egalităţii în faţa legii      (1) Persoanele care au săvîrşit contravenţii sînt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice şi sînt supuse răspunderii contravenţionale fără deosebire de rasă, naţionalitate, limbă, religie, sex, apartenenţă politică, avere, origine socială sau de orice altă situaţie.      (2) Conform prevederilor Constituţiei, ale altor legi şi/sau ale tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, anumite categorii de persoane pot beneficia de condiţii speciale de urmărire contravenţională sau de garanţia de a nu fi supuse urmăririi şi răspunderii contravenţionale. 1. Articolul 16 din Constituția Republicii Moldova este pricipalul izvor al principiului egalității, fiind corelat cu alte articole – repere constituţionale ale egalităţii și are trei componente: Respectarea persoanei; Egalitatea; Nediscriminarea. 2. Acest articol se referă nu numai la cetățenii Republicii Moldova dar cuprinde apatrizii și cetățenii străini. În acest sens, din momentul încălcării unei norme contravenționale fiecare persoană este înzestrată în egală măsură cu drepturi și obligații, niciunei puteri nu i se permite să utilizeze în mod preferenţial dreptul în interesul său în dauna unei anumite persoane. 3. Autoritățile publice indiferent de atribuțiile lor sunt obligate să aplice același tratament fața de fiecare persoană care se află în conflict cu legea contravențională, în funcție de condiții și posibilități. 4. Potrivit alin. (2), anumite categorii de persoane beneficiază de condiții speciale de urmărire contravențională sau de garanția de a nu fi supuse urmării și răspunderii coontravenționale. În această categorie se includ persoanele care dispun de de imunitate diplomatică internațională în conformitate cu  ,,Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice (18 aprilie 1961) și Convenţia de  la Viena cu privire la relaţiile consulare (24   aprilie 1963)”19 În conformitatea cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 39 din 07.04.1994 ,, Deputatul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, sau trimis în 18

Cauza Becciev c. Moldovei din 04 octombrie 2005. Hotărîrea nr. 1135 din 04.08.1992 despre aderarea Republicii Moldova la convenții internaționale, Publicat la 30.08.1992 în Monitorul Oficial Nr. 008. 19

judecată pe cauză penală ori contravenţională fără încuviinţarea prealabilă a Parlamentului după ascultarea sa.”20 În conformitate cu art. 19 alin. (6) din Legea cu privire la statutul judecătorului se stipulează că „Judecătorul poate fi supus sancţiunilor administrative numai de către instanţa de judecată, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii. Judecătorul reţinut, în cazul în care este bănuit că a săvîrşit o contravenţie administrativă, urmează să fie eliberat imediat după identificare”.21 În corespundere cu Recomandarea nr. 55 cu privire la judecarea cauzei contravenţionale în privinţa judecătorului ,,În cazul cînd există o bănuială rezonabilă precum că judecătorul a comis o faptă contravenţională, agentul constatator este în drept să solicite acordul prealabil al Consiliului Superior al Magistraturii şi numai după primirea acordului poate să întocmească procesul verbal cu privire la contravenţie, în privinţa judecătorului. Pornirea procesului contravenţional împotriva judecătorului prin încheierea (întocmirea) procesului verbal cu privire la contravenţie, fără acordul prealabil al Consiliului Superior al Magistraturii, se consideră o încălcare procesuală gravă care, în consecinţă, în conformitate cu prevederile art. 445 din Codul Contravenţional, duce la nulitatea lui şi încetarea procesului contravenţional.”22 5. Altă categorie de persoane care se încadrează în lista de la alin. (2) sunt prevăzuți în legea Contravențională. De exemplu, militarii în termen ce au comis o conravenție, nu se aplică răspunderea contravențională, dar cea disciplinară, în conformitate cu Regulamentul disciplinei militare23; privarea de dreptul de a conduce vehicule nu poate fi aplicată persoanei cu dizabilităţi care foloseşte vehiculul ca unic mijloc de deplasare24; Munca neremunerată în folosul comunităţii nu poate fi aplicată persoanelor declarate invalizi de gradul I şi de gradul II, militarilor în termen, militarilor şi angajaţilor cu statut special ai Ministerului Afacerilor Interne, angajaţi în bază de contract, femeilor gravide, persoanelor care sînt unicul întreţinător al copilului cu vîrsta de pînă la 8 ani şi nici persoanelor care au împlinit vîrsta generală de pensionare25; Arestul contravenţional nu poate fi aplicat persoanelor declarate invalizi de gradul I şi de gradul II, militarilor în termen, militarilor şi angajaţilor cu statut special ai Ministerului Afacerilor Interne, angajaţi în bază de contract, minorilor, femeilor gravide, femeilor care au copii cu vîrsta de pînă la 8 ani, persoanei care este unicul întreţinător al copilului cu vîrsta de pînă la 16 ani şi nici persoanelor care au împlinit vîrsta generală de pensionare.26 Capitolul II CONTRAVENŢIA. RĂSPUNDEREA  CONTRAVENŢIONALĂ     Articolul 10. Contravenţia     Constituie contravenţie fapta – acţiunea sau inacţiunea – ilicită, cu un grad de pericol social mai redus decît infracţiunea, săvîrşită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege, este prevăzută de prezentul cod şi este pasibilă de sancţiune contravenţională. 1. În rîndul faptelor care contravin unor norme, contravenția se situează direct după infracțiune, însă se află deasupra celorlalte încălcări de natura civilă sau abateri de ordin administrativ sau 20

Legea nr. 39 din 07.04.1994, despre statutul depudatului în Parlament, Publicat la 15.04.2005 în Monitorul Oficial Nr. 59-61. 21 Legea nr. 544 din  20.07.1995 cu privire la statutul judecătorului, Publicat la 15.08.2002 în Monitorul Oficial Nr. 117-119. 22 Recomandarea nr. 55 cu privire la judecarea cauzei contravenţionale în privinţa judecătorului. 23 Codul Contravențional Nr. 218 din  24.10.2008, Publicat la 16.01.2009 în Monitorul Oficial Nr. 3-6, art. 16, alin. (5). 24 Ibidem, art.35 alin.(2). 25 Ibidem, art. 37 alin.(7). 26 Ibidem, art.38 alin.(6).

2.

3.

4.

5.

6.

27

disciplinar. De aceea, este necesar de facut în prealabil o delimitare clară dintre contravenție și celelalte fapte care pot fi supuse răspunderii penale, civile, disciplinare etc. Din definiția prevăzută în acest articol, se relevă ideia că pentru ca o faptă să constituie contravenție este necesar ca aceasta să conțină următoarele elemente, numite și conținutul juridic al contravenției: a) fapta (acțiunea sau inacțiunea) ilicită; b) pericolul social al faptei; c) prevederea în legea contravențională; d) vinovăția; e) pasibilitatea de sancțiune contravențioanlă. În mod logic, în lipsa a cel puțin uneia dintre trăsăturile (elementele) nominalizate, fapta comisă nu poate fi calificată drept contravenție, respectiv nu există temei juridic pentru aplicarea sancțiunii contravenționale27 Prin faptă contravențională înțelegeam acea manifestare exterioară a comportamentului unei persoane, exptimată prin acțiune sau inacțiune, constituind temeiul real al contravenției. Acțiunea este un comportament activ al persoanei, prin care se încalcă o normă prohibitivă, ce interzice o anumită conduită, de exemplu, vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale (art. 78 CC RM). Inacțiunea este un comportament pasiv, prin care se încalcă o normă onerativă, ce obligă subiectul la executarea cerințe impuse de legea contravențională, de exemplu, neîndeplinirea obligațiilor de întreținere, de educare și de instruire a copilului (art. 63 CC RM). Pericolul social al faptei este cea de-a doua trăsătură a conținutului juridic al contravenției, ce presupune măsura în care fapta contravențională aduce atingere uneia dintre valorile sau relațiile sociale ocrotite printr-un act normativ și pentru respectarea căruia legea prevede necesitatea aplicării unei forme de constrîngere, respectiv cea a sancțiunii contravenționale.28 Trebuie de menționat, că cunoașterea gradului de pericol sociale, este elementul cu ajutorul căruia organele de drept pot face delimitarea dintre contravenție și infracțiune. De fapt, relevanța pericolului social este necesar să fie luat în calcul atît de legiuitor cît și de organele abilitate să aplice normele contravenționale. Pentru a elucida acest aspect fapta trebuie privită prin prisma elementelor sale constituitive: obiectul juridic, latura obiectivă și semnele facultative (împrejurările, timpul, modul, locul și metoda), latura subiectivă și elementele facultative (motivul și scopul) și subiectul. Prevederea în legea contravențională este cea de-a treia trăsătură a conținutului juridic al contravenției, care se află într-o legătură interconexă cu principiul legalității, adică nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvîrșirea unei contravenții, nici supus sancțiunii contravenționale, decît în conformitate cu legea contravențională (art. 5 CC RM), și cu principiul caracterului personal al răspunderii contravenționale, care presupune că este supusă răspunderii contravenționale numai persoana care a săvîrșit cu intenție sau din imprudență o faptă prevăzută de legea contravențională. Prin urmare, se prezumă că pentru a atrage subiectul la răspundere contravențională este obligatoriu ca fapta să fie prevăzută de partea specială a cărții I a Codului Contravențional. Vinovăția este elementul obligatoriul al contravenției, fiind o condiție absolută. Legitorul la art. 7 CC RM, prevede faptul că persoana poate fi sancționată numai pentru contravenția în a cărei privință este dovededită vinovăția sa, cu respectarea normelor Codului Contravențional. Prin vinovăție, înțelegem o stare subiectivă a autorului faptei ilicite, în momentul încălcării ordinii de drept, exprimînd atitudinea psihică, negativă, a acestuia față de interesele și valorile sociale ocrotite de normele juridice. 29 În alți termeni, vinovăția este

Guțuleac Victor, Tratat de drept contravențional, S. n. (Tipografia Centrală), Chișinău 2009, pag. Revista Națională de Drept, Nr. 11, noiembrie 2013, pag. 74. 29 Preda M., Drept administrativ: Partea generală, ed. revăzută și actualizată, Lumina Lex, București, 2000, pag. 271. 28

perceperea psihologică a consecințelor negative, care se pot produce în urma încălcării normei contravențioanle (caracterul intelictiv) și dorința conștientă și neviciată de a comite fapta (caracterul volitiv). 7. Pasibilitatea de sancțiune contravențională este ultima trăsătură din conținutul juridic al contravenției. Prin urmare, fapta contravențională trebuie să fie urmată de sancțiunea contravențională, ceea ce se încadrează în logica juridică. Sancțiunea contravențională se poate exprima prin drepturi și obligații care apar după încălcarea unei norme de drept contravențional. În acest sens, contravenția este temeiul juridic al răspunderii contravenționale. Ca urmare, cele două adagii nullum poena sine lege (nici o pedeapsă nu există în afară de lege) și nulla poena sine lege (nici o pedeapsă nu există în afară de lege), caracteristice dreptului penal, sunt pe deplin aplicabile și în ceea ce privește răspunderea contravențională.30 În asemenea circumstanțe se poate realiza dreptul contravențional, în general ca ramură de drept, precum și, dezvoltarea conștiinței juridice în particular. Subliniem, că art. 1 alin. (2) din CC, prevede expres că unele norme din cod sunt de trimitere sau blanchetă, prin urmare, pentru a înțelege conținutul juridic a acestora vom apela la alte acte normative, cum ar fi: cap. (VI-VII CC RM), adică contravenții ce atentează la drepturile politice, de muncă sau la sănătatea populație, poate fi interpretat și aplicat numai prin prisma, Codului Muncii al Republicii Moldova, Legea cu privire la ocrotirea sănătății, Legea cu privire la protecția muncii, Regulamentul de aprecire medico-legală a gravității vătămării corporale etc. 8. Din retrospectiva cauzei Ziliberberg c. Republicii Moldova, prin care Curtea vorbește despre caracterul penal al contravenției, putem nivela omisiunea legiuitorului privind componența de contravenție. Astfel, prin prisma legii penale, remarcăm că, componența de contraveție este totalitatea semnelor obiective și subiective, stabilite de legea contravențională, ce califică o faptă ilicită drept contravenție concretă. Prin semne și elemente vom înțelege: obiectu juridic (general, generic, special și material); latura obiectivă (fapta (acțiunea sau inacțiunea), umrarea prejudiciabilă, legătura de cauzalitate, semnele facultative (împrejurările, timpul, locul, modul și metoda); latura subiectivă (art. 14 CC RM) intenția și imprundeța, semnele facultative (mobilul și scopul); subiectul, persoană fizică (art. 16 CC RM) și persoană juridica (art. 17 CC RM).    Articolul 11. Contravenţia continuă     (1) Se consideră contravenţie continuă fapta care se caracterizează prin săvîrşirea neîntreruptă, timp nedeterminat, a activităţii contravenţionale. În cazul contravenţiei continue nu există pluralitate de contravenţii.      (2) Contravenţia continuă se consumă în momentul încetării acţiunii sau inacţiunii contravenţionale sau al survenirii unor evenimente care împiedică această activitate. 1. Contravenția continuă se caracterizează prin faptul că ea se săvârșește necontenit, un timp nedeterminat, în care contravenientul își dă seama de caracterul ilicit al faptei sau nu își dădea seama de acesta, dar trebuia și era obligat să prevadă urmările prejudiciabile. Deci, latura obiectivă a contravenției manifestată prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) poate dura un timp nedeteminat. Contravenția în cazul dat se consumă, cînd activitatea contravențională este întreruptă de intervenția făptașului sau din motive independente de voința lui, cum ar fi: intervenția altor persoane sau organelor competente în combaterea faptelor contravenționale. 2. Contravenția continuă atestă două tipuri, contravenții succesive, ce se manifestă prin anumite pauze care pot survenit în activitatea contravențională, de exemplu, art. 361 CC RM, 30

Țiclea A. și alții, Răspunderea contravențională, Teorie Practică judiciară Îndrumar de constatare și sancționare a contravențiilor Legislație, ed. ATLAS LEX, București 1996, pag. 7.

încălcarea regulile de port și transport a armei individuale și a munițiilor aferente. Al doilea tip de contravenție contiuă, sunt contravențiile permanente, ce se caracterizează printr-o acțiune (inacțiune) continuă, care nu cunoaște momente de discontinuitate, de întrerupere, (de exemplu, păstrarea ilegală de substanțe narcotice sau de alte substanțe psihotrope în cantități mici – art. 85 din CC RM).31 3. Luînd în considerație art. 32 din Codul Penal al Republicii Moldova și reieșind din natura penală a contravenției, menționăm că pluritatea de contravenție se poate exprima prin două forme: concurs (ideal sau real) sau recidivă. În situația articolului în cauză, contravenția continuă nu acceptă nici o formă a pluralității de contravenție. Articolul 12. Contravenţia prelungită     (1) Se consideră contravenţie prelungită fapta săvîrşită cu o unică intenţie, caracterizată prin două sau mai multe acţiuni şi/sau inacţiuni contravenţionale identice comise cu un singur scop, alcătuind în ansamblu o contravenţie.     (2) Contravenţia prelungită se consumă în momentul săvîrşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni contravenţionale. 1. Din punct de vedere juridic, contravenția poate fi calificată ca prelungită numai dacă întrunește cumulativ urmăroarele condiții:  Este săvîrșită cu intenție unică, adică pe parcursul întregului interval de timp în interiorul căruia se comite fapta ilicită, contravenientul își păstrează intenția apărută anteriror momentului comiterii faptei. Intenţia unică a făptuitorului trebuie să cuprindă sub aspect intelectiv previziunea desfăşurării eşalonate, în rate, a întregii activităţi infracţionale, iar sub aspect volitiv, dorinţa comiterii în mod repetat a acţiunilor ce vor alcătui prin cumul o infracţiune unică.  Prezența a două sau mai multe acțiuni și/sau inacțiuni ilicite, adică acțiunile și/sau inacțiunile se produc la diferite intervale de timp, ne având relevanță numărul lor la calificare, de fapt, fiecare acțiune în parte reprezintă o componentă a aceeși contravenții, iar toate luate în ansamblu – o singură componență de contravenție.  Acțiunile și/sau inacțiunile sunt identice, comise cu un singur scop, ceea ce presupune faptul că latura obiectivă a contravenției rămâne intactă (se comite aceeași modificare în exterior care produce aceleași urmări, de exemplu, sustragerea de la o întreprindere a unui bun, pe episoade sau faze comise în timp (art. 105 CC)). Totodată, contravenientul îți păstrează și scopul, care în exemplul de mai sus este unul cupidant. 2. În cazul contravențiilor prelungite, prima fază a ,,mecanismului de comitere a contravenției”, dacă îl raportăm la cel penal, este apariția intenției. Ceea ce presupune reflectarea sub aspect psihologic de către contravenient, a întregului mecanism contravențional. Precum și perceperea intelectuală a caracterului prejudiciabil care poate să intervină în urma comiterii faptei ilicite, și sub aspect volitiv, dorința ultimului de a ajunge în punctul final al mecanismului, păstrîndu-și ,,fidelitatea” față de modul și metoda de comitere, de intenție și scopul contravenției planificate. 3. Cosumarea contravenției prelungite are aloc atunci cînd contravenientul săvârșește ultima acțiune sau inacțiune ilicită, fie din momentul renunțării de bună voie la comiterea contravenției, fie din motive independente de voința făptuitorului, cum ar fi descoperirea faptei de către organele competente.  Articolul 13. Tentativa      Se consideră tentativă de contravenţie acţiunea sau inacţiunea intenţionată, îndreptată 31

Guțuleac V., Tratat de drept contravențional, ed. ,,Levința Angela” Î. I., 2009, pag. 103.

nemijlocit spre săvîrşirea unei contravenţii care, din cauze independente de voinţa făptuitorului, nu şi-a produs efectul. 1. Din conținutul articolului reținem, că pentru a califica o faptă contravențională în raport cu tentativa, este necesar ca ea să conțină anumite condiții:  Acțiunile sau inacțiunile făptuitorului sunt întreptate nemijlocit spre săvîrșirea unei contravenții. Prin urmare, contravenientul realizează a treia fază din mecanismul contravențional și pune în acțiune planul său ilicit.  Fapta este săvîrșită cu intenție, ceea contrazice absolut existența tentativei în cazul comiterii contravenției din imprudență.  Făptuitorul nu a dus fapta pînă la capăt, sau fapta nu și-a produs efectul din cauze independete de voința fătuitorului, ceea ce ne dă de înțeles că nu au survenit acele umări negative urmărite de către contravenient de la începtul acțiunilor sau inacțiunilor sale ( de exemplu, în urma tentativei de a distrunge bunurile altei persoane (art. 104 CC), contravenientul a fost împiedicat de către proprietarul bunurilor, de a-și realiza intenția). 2. Tentativa în cazul contravenției poate fi privită din două unghiuri. Sub aspectul laturii obiective, deoarece contravenientul execută primul element obligatoriul al laturii obiective, care este fapta, însă această faptă nu produce rezultatul scontat. Prin urmare, se pun în pericol valorile sociale apărate de legea contravențională, fără a produce careva daune. 3. Din punct de vedere al laturii subiective, tentativa se manifestă numai prin intenția contravenientului, care se transpune în directă, atunci cînd se dorește nemijlocit survenirea consecințelor negative, sau indirectă, în cazul cînd nu se dorește, dar se admite survenirea urmărilor prejudiciabile. 4. La rîndul ei contravenția poartă, două forme de manifestare:  Consumată – se atestă în cazul cînd contravenientul realizează toate acțiunile sau inacțiunile care depind de el pentru survenirea consecințelor urmărite (de exemplu, intrarea în posesia unor bunuri (art. 105 CC); aplicarea unei lovituri cu scopul vătămării corporale ușoare a unei persoane ( art. 78 CC) etc.), însă din motive independente de voința nu survine rezultatul dorit.  Neconsumată – este în cazul cînd făptuitorul n-a realizat toate acțiunile sau inacțiunile care depindeau de el, pentru a comite fapta ilicită. 5. În doctrina de specialitate se mai confirmă două forme a tentativei. În funcție de caracterul intenționat al tentativei și a cauzelor ce înlătură procedura rezultatului, tentativa poate apărea sub formă de tentativă asupra unui obiect nul sau de tentativă cu mijloace nule.32  Tentativa asupra unui obiect nul – se consideră fapta prin care se atentează la valorile sociale ocrotite de legea contravențională, însă acțiunile comise nu cauzează și nu au putut cauza daune din cauza greșelii autorului, deoarece obiectul lipsea în momentul acțiunii sau inacțiunii, sau acesta nu putea fi vătămat prin acțiunile întreprinse de către contravenient.  Tentativa cu obiecte nule – are loc atunci cînd făptuitorul folosește mijloace ineficiente sau nepotrivite pentru a produce rezultatul dorit. Dauna fiind cauzată parțial sau în genere nu a fost cauzată. Articolul 22. Starea de extremă necesitate      Este în stare de extremă necesitate persoana care săvîrşeşte acţiuni pentru a salva viaţa, integritatea corporală ori sănătatea sa, precum şi viaţa, integritatea corporală ori sănătatea 32

Guțuleac V., Tratat de drept contravențional, ed. ,,Levința Angela” Î. I., 2009, pag. 105.

unei alte persoane, un bun preţios al său ori al unei alte persoane, sau interesele publice de la un pericol grav iminent, care nu poate fi înlăturat altfel. 1. Fapta ilicită comisă în stare de extremă necesitate își pierde caracterul contravențional din cauza lipsei vinovăției. 2. Obligația fiecărui cetățean de a reacționa în fața unui pericol care amenință o valoare socială rezidă din Constituție. În cazul dat, se are în vedere sacrificarea unei valori sociale de o mai mică importanță, pentru una de o mai mare importanță, cum ar fi, viața, integritatea corporală sau sănătatea. (de exemplu: un conducător auto depășește viteza legală în timp ce transportă un bolnav grav la cel mai apropiat spital pentru a i se acorda ajutor medical de urgență, viața fiindu-i pusă în pericol. Depășirea vitezei constituie o contravenție prevăzută de art. 236 Cod Contr., dar conducătorul auto a acționat în stare de extremă necesitate și va fi liberat de răspundere. 3. Pentru existența stării de extremă necesitate trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: a) Fapta contravențională se comite ca urmare a unui pericol grav și neprevăzut (cutremur, inundații, incendiu etc., sau pericol generat de apariția neașteptată a unor ființe periculoase – bolnavi psihici, animale sălbatice); b) Pericolul este după natura lui, grav, ceea ce presupune o amenințare sporită a valoarii sociale care trebuie salvată în raport cu o altă valore care necesită a fi lezată; c) Pericolul este iminent, adică pe cale de a se produce. Ceea ce presupune că consecințele pericolului sunt gata să se realizeze și se impune condiția că un pericol depărtat, trecut sau viitor nu implică o stare de extremă necesitate; d) Pericolul nu poate fi înlăturat altfel, adică numai prin comitrea unei contravenții; e) Fapta să fie săvîrșită numai în scopul de a salva viața, integritatea corporală ori sănătatea unei alte persoane, un bun prețios al său ori al unei alte persoane, sau interesele publice. Necesitatea acțiunii de salvare trebuie apreciată în raport cu iminența și inevitabilitatea pericolului. De pildă, nu se poate fi considera starea de extremă necesitate, cînd persoana sub influența băuturilor alcoolice conduce un autovehicul pentru a transporta la spital un membru de familie care necesită ajutor, atîta timp cît existau alte posibilități de a-l transporta la spital.33 Articolul 23. Constrîngerea fizică şi/sau psihică     (1) Nu constituie contravenţie fapta prevăzută de prezentul cod săvîrşită din cauza unei constrîngeri fizice căreia persoana nu i-a putut rezista şi care nu putea fi înlăturată în alt mod.      (2) Nu constituie contravenţie fapta, prevăzută de prezentul cod, săvîrşită din cauza unei constrîngeri psihice exercitată prin ameninţare cu un pericol iminent, pentru sine ori pentru o altă persoană, care nu putea fi înlăturat în alt mod. 1. Constrîngerea fizică constă în presiunea pe care o energie externă, căria persoana nu i se poate rezista, o exercită asupra fizicului ei din care cauză aceasta numai acționează liber și astfel comite o faptă prevăzută de codul contravențional. 2. În atare situații subiectul este absolvit de răspundere contravențională, dat fiind faptul că acționează mecanic, sub presiunea externă, fiind lipsit de libertatea de a hotărî și de a acționa liber, ceea ce prezumă că nu acționează cu vinovăție. 3. Pentru atestarea constrîngerii fizice este necesară prezența unor condiții cumulative: 33

Țiclea A. și alții, Răspunderea contravențională, Teorie Practică judiciară Îndrumar de constatare și sancționare a contravențiilor Legislație, ed. ATLAS LEX, București 1996, p. 23-24;

a) să existe o constîngere directă asupra fizicului unei persoane ca urmare a energiei unei persoane, animal sau unui fenomen natural (inundații, avalanșă etc.) care împiedică subiectul de drept de a-și în atribuțiile prevăzute de lege, sau dimpotrivă o constrînge să comite o faptă contravențională; b) persoana constrînsă să nu poată rezista contrîngerii, ceea ce presupune că organele de drept vor ține seama de intesitatea energiei survenite din exteriror și intesitatea energiei pe care o poate emana fiecare subiect în parte, fiindcă în unele situații unele persoane se pot opune rezintenței iar, altele nu. c) Constrîngerea fizică nu putea fi înlăturată în alt mod, decît prin comiterea contravenției, ceea ce presupune că în asemenea situații de presiune fizică, subiectul de drept contravențional nu are altă opțiune și astfel cedează în fața constrîngerii. Alta e situația cînd există posibilitatea de a reprima constrîngerea fizică și persoana nu se folosește conștient de această opțiune, în atare situație va surveni răspunderea contravențională; 4. La alin. (2) a aceluiași articol, legiutorul a prevăzut, că nu constituie contravenție fapta comisă prin constrîngerea psihică (morală), care pentru a fi confirmată este necesar să se întrunească anumite condiții cumulative: a) Să existe o amenințare asupra psihicului persoanei, ceea ce presupune săvîrșirea faptei prin intermediul acestei amenințări și privarea pe persoanei de libertatea de a decide între săvîrșirea faptei, sau suportarea consecințelor amenințării, personal sau de către o altă persoană. Amenințarea poate fi orală sau scrisă, însă cea orală poate fi urmată și de către o amenințare materială; b) Pericolul trebuie să fie iminent, amenințarea trebuie să fie serioasă și să aibă ca efect o puternică temere care să-l lipsească pe făptuitor de libertatea de a-și dirija voința. Actele de amenințare pot fi pure sau însoțite de violențe fizice, dar de la caz la caz, trebuie să se stabilească dacă fapta a fost săvîrșită datorită contrîngerii fizice sau morale.34 c) Pericolul nu poate fi înlăturat în alt mod, prin urmare, dacă cel amenințat are posibilitatea să recurgă la alte mijloace pentru a evita pericolul decît comiterea faptei (să ceară ajutor) nu mai poate fi vorba de inevitabilitatea pericolului. Pentru stabilirea acestei posibilități se ține seama de felul amenințării, de mijloacele folosite, de mijloacele folosite, de persoana amenințată ( deosebit de emotivă) și de a celei care amenință, de mijlocele pe care cel amenințat de avea la îndemînă pentru a evita pericolul etc.35 5. Legiuitorul nu a prevăzut o normă contravențională prin care să atragă la răspundere amenințătorul dacă persoana s-a opus rezistenței, și amenințarea nu a atins pragul unei infracțiuni (art. 155 CP), din acest motiv nu putem interpreta extensiv și defavorabil legea contravențională. Articolul 24. Riscul întemeiat     (1) Nu constituie contravenţie fapta, prevăzută de prezentul cod, care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege în cazul riscului întemeiat în atingerea unor scopuri socialmente utile.     (2) Se consideră întemeiat riscul fără de care scopul socialmente util nu a putut fi atins, iar persoana care a riscat a luat măsuri de prevenire a cauzării de daune intereselor 34 35

Valentin Mirișan, Drept penal Partea generală, Ed. Lumina Lex, București 2004, p. 144; Matei Basarab, Drept penal Partea generală, vol. II, Ed. Fudației ,,Chemarea”, Iași 1992, p. 373;

ocrotite de lege.     (3) Nu poate fi considerat întemeiat riscul îmbinat cu bună ştiinţă cu pericolul pentru viaţa persoanei sau cu pericolul provocării unui dezastru ecologic ori social. 1. Riscul întemeiat constă într-o acțiune sau inacțiune conștientă care îmbracă forma unei contravenții, însă este comisă pentru atingerea unor scopuri socialmente utile. 2. Evaluarea gradului de risc exprimă probabilitatea acestuia de a se produce, precum și impactul pe care îl poate avea asupra relațiilor sociale.36 3. Pentru ca riscul să fie întemeiat este necesră întrunirea unor condiții cumulative care rezultă din acest articol: a) Existența legăturii de cauzalitate dintre faptă și scopul social util; b) Scopul socialmente util nu poate fi atins fără un anumit risc; c) Persoana care a riscat a luat toate măsurile necesare pentru a preveni cauzarea de daune intereselor ocrotite de lege; d) Riscul nu trebuie să fie îmbinat cu un pericol pentru viața persoanei sau pericolul provocării unui dezastru social ori ecologic. 4. Riscul nu poate fi considerat intemeiat dacă: a) Era cu bună-știință cu pericolul pentru viața unei persoane; b) Conținea un pericol pentru provocarea unui dezastru ecologic sau social; c) Scopurile social utile puteau obținute fără a implica un anumit risc; d) Persoana nu a luat toate măsurile necesare pentru a preveni cauzarea de daune valorilor ocrotite de legea contravențională; e) Persoana a riscat pentru a-și atinge scopurile personale. 5. Subliniem noțiunea de riscul profesional, pe care legiutorul a stipulato la art. 58 alin. (2), potrivit căruia ,,Poliţistul nu va despăgubi în ordine de regres dauna cauzată doar dacă a comis-o în limita riscului profesional întemeiat sau în condiţiile stabilite de lege pentru exonerarea de răspundere civilă pentru cauzarea de daune.” 37 Este vorba de un risc asumat, care cuprinde condițiile indicate mai sus și poate fi privit prin asociere ca o cauză specială de liberare de răspundere. 6. În cazul constatării de către organele competente să soluționeze cauzele contravenționale a riscului întemeiat, există temei de a libera persoana de răspundere contravențională.

36

Codul penal al Republicii Moldova, Comentariu, sub red. Lui Alexei Barbăneagră. Chișinău: Centrul de drept al Avocaților, 2003, p. 94; 37 Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, Nr. 320 din 27.12.2012, piblicată în M.O. nr. 145 din 01.03.2013, intrată în vigoare la 05.03.2013, art. 58.