39 0 93KB
Chestionar de evaluare a sindromului burnout (epuizării profesionale) 1. Motivaţia conceperii instrumentului Frecvenţa fenomenului burnout în organizaţiile moderne, cât şi consecinţele foarte severe atât pentru individ (tulburări ale sănătăţii fizice şi psihice), cât şi pentru organizaţie (scăderea productivităţii muncii, absenteismul, fluctuaţia mare a angajaţilor, accidentele sau incidentele ce au loc în procesul de muncă) justifică atenţia acordată acestui fenomen în ultimii ani în orice tip de organizaţie. Considerat a fi o importantă problemă socială şi individuală (Maslach,1993), acest fenomen necesită, pe lângă abordarea teoretică, şi cercetări practice în vederea prevenirii sau reducerii frecvenţei şi intensităţii acestui sindrom. 2. Repere teoretice Definiţie: Burnout – o stare de tensiune (strain) extremă şi specifică, ce apare datorită stresului ocupaţional de durată, cu manifestări negative în plan psihologic, psihofiziologic şi comportamental (Greenberg, 1998). Până în prezent au fost elaborate numeroase modele explicative pentru fenomenul de burnout. Burke şi Richardsen (1993) le-au clasificat în 3 modele distincte. Prima definiţie, oferită de Freudenberger şi Richelson (1980) prezintă acest fenomen în termeni de oboseală cronică, depresie, frustrare. Acest model unidimensional încorporează elemente ce ţin doar de extenuarea emoţională, confundând termenul de burnout cu cel de depresie şi oboseală cronică. Cercetătorii olandezi, Burke şi Richardsen (1993) propun un model bidimensional pentru explicarea fenomenului de burnout, acesta având următoarele componente: extenuare emoţională şi depersonalizare. Unul dintre cele mai cunoscute modele este cel elaborat de Maslach şi Jackson (1981). Conform acestei abordări sindromul burnout este explicat prin următoarele dimensiuni:
1
Extenuarea emoţională – irosire a energiei emoţionale şi perceperea inadecvării emoţiilor proprii cu situaţia creată. Este dimensiunea de bază, ce se manifestă printr-un tonus emoţional scăzut, indiferenţă sau suprasaturare emoţională. Depersonalizarea – se referă la dereglarea ori deteriorarea relaţiilor cu ceilalţi. Se poate manifesta fie prin dependenţa de cei din jur, fie prin negativism şi atitudine cinică ori criticism nejustificat. Reducerea realizărilor personale – se poate manifesta fie prin tendinţa de autoapreciere negativă a capacităţilor, realizărilor, succesului profesional, fie prin limitarea propriilor posibilităţi, obligaţii faţă de ceilalţi. În consecinţă, individul se percepe incompetent profesional şi incapabil de a-şi atinge scopurile propuse. 3. Operaţionalizarea şi construirea instrumentului În baza teoriei lui Maslach şi Jackson chestionarul măsoară nivelul de epuizare profesională în cadrul profesiilor ce presupun o interrelaţionare „in extensio” cu ceilalţi. Chestionarul conţine 25 itemi şi este structurat pe 3 dimensiuni: extenuare emoţională (9 itemi), depersonalizare (6 itemi), reducerea realizărilor personale (10 itemi). Ca modalitate de răspuns avem o scală Likert în 5 trepte, cum urmează: 1 – foarte rar, 2 – rar, 3 – uneori, 4 – frecvent, 5 – foarte frecvent. Avantajul acestei scale constă în faptul că permite o mai mare varietate de răspunsuri şi în acest fel se diminuiază riscul de a obţine de la majoritatea subiecţilor acelaşi răspuns. Pentru a contracara efectele unei eventuale monotonii în acordarea răspunsurilor, în chestionar sunt intercalaţi itemi care se cotează invers, subiecţii fiind „obligaţi” să fie atenţi la formularea lor (nevoia individului de consecvenţă).
2
Chestionar Următoarele afirmaţii se referă la locul dumneavoastră de muncă. Vă rugăm să răspundeţi la ele alegând una din variantele de răspuns, cea care se potriveşte cel mai bine cu starea dumneavoastră actuală. Citiţi cu atenţie fiecare afirmaţie şi încercuiţi cifra ce indică cât de frecvent aveţi stările descrise mai jos: 1 - foarte rar, 2 - rar, 3 - uneori, 4 - frecvent, 5 - foarte frecvent.
1.
Mă simt secătuit emoţional.
1 2
Spre sfârşitul programului de lucru mă simt ca o lămâie stoarsă.
1 2
Mă simt obosit când mă trezesc dimineaţa şi trebuie să merg la serviciu.
1 2
Am perioade în care mă simt depăşit de situaţie.
1 2
3 4 5 2. 3 4 5 3. 3 4 5 4. 3 4 5 5. Comunic cu unii colegi cum aş comunica cu nişte obiecte.
1 2 3 4 5
6. Multe lucruri din cele care mi se întâmplă nu sunt aşa cum îmi doresc.
1 2 3 45
7. Mă simt plin de energie şi entuziasm.
1 2 3 4 5
8. Pot găsi soluţia corectă în situaţii conflictuale.
1 2 3 4 5
9. Am o stare de deprimare şi apatie.
1 2 3 4 5
10. Pot influenţa pozitiv productivitatea muncii subordonaţilor şi colegilor mei.
1 2 3 4 5
11. În ultima perioadă am devenit mai dur în relaţiile cu colegii, subordonaţii.
1 2 3 4 5
12. Oamenii cu care lucrez sunt persoane neinteresante şi plictisitoare.
1 2 3 4 5
13. Am multe planuri de viitor şi cred în realizarea acestora.
1 2 3 4 5
14. Am dezamăgiri profesionale.
1 2 3 4 5
15. Simt indiferenţă pentru lucruri faţă de care manifestam interes mai înainte.
1 2 3 4 5
16. Devin încordat şi tulburat când mă gândesc la preocupările mele actuale.
1 2 3 4 5
17. Uneori îmi este indiferent de ceea ce se întâmplă cu subalternii, colegi ai mei.
1 2 3 4 5
18. Vreau să mă izolez de toţi şi să mă odihnesc.
1 2 3 4 5
19. Pot crea uşor o atmosferă binevoitoare şi de cooperare într-un grup.
1 2 3 4 5
20. Comunic uşor cu oamenii indiferent de statutul social şi caracterul lor.
1 2 3 4 5
21. Reuşesc să fac multe lucruri.
1 2 3 4 5 3
22. Am senzaţia că mă aflu la limita puterilor.
1 2 3 4 5
23. Eu cred că multe voi reuşi încă să obţin în viaţă.
1 2 3 4 5
24. Mă simt ca unul care a dat faliment.
1 2 3 4 5
25. Subordonaţii şi colegii pun pe umerii mei povara problemelor şi îndatoririlor lor.
1 2 3 4 5
4. Cotarea şi interpretarea instrumentului După modul de stabilire a cotei este un test obiectiv, al cărui scor se calculează urmând o regulă prestabilită, simplă, care cere o judecată redusă (English, English, 1970). După modul în care se interpretează scorurile, acesta este un test normativ – interpretează un scor individual prin comparaţie cu scorurile obţinute de un eşantion reprezentaiv (Albu M., 1998). Cheia – fiecărei dimensiuni îi corespund următorii itemi: Extenuarea emoţională – 1, 2, 3, 7, 9, 15, 16, 18, 22. Depersonalizarea – 5, 11, 12, 17, 20, 25. Reducerea realizărilor personale – 4, 6, 8, 10, 13, 14, 19, 21, 23, 24. Itemii subliniaţi se cotează invers (1=5 puncte, 2=4 puncte, 3=3 puncte, 4=2puncte, 5=1 punct). Se calculează suma punctelor pentru fiecare dimensiune, obţinându-se câte un scor, care se raportează la etalonul din tabelul 1. Tabelul 1. Nivelele epuizării profesionale pe dimensiuni: Dimensiunea Extenuare emoţională Depersonalizare Reducerea realizărilor personale Scor total
Nivel scăzut 9 – 18 6 – 12 10 -20 25 -50
Nivel mediu 19 -27 13 -18 21 - 30
Nivel înalt 28 – 45 19 – 30 31 -50
51 - 75
76 – 125
Împărţirea itemilor pe dimensiuni permite stabilirea atât a scorului total, cât şi a unor scoruri parţiale. Interpretarea se face global şi / sau pe dimensiuni. Scorul la una dintre dimensiuni, indiferent de valoarea sa, trebuie interpretat în corelaţie cu scorurile la celelalte dimensiuni. 5. Utilizarea instrumentului Acest chestionar poate fi utilizat pentru evaluarea nivelului epuizării profesionale în profesiile ce presupun o interrelaţionare frecventă cu ceilalţi, neavând limite de vârstă şi vechime în muncă. Poate fi aplicat individual sau în grup. Aplicarea nu presupune limită de timp. 4
Utilitatea lui constă în identificarea acestui sindrom în fazele de început, prevenind dezvoltarea lui până la faza critică, cu grave consecinţe la nivel individual şi organizaţional.
5