Apa de Piramida [PDF]

Zitiervorschau

APA DE PIRAMIDA Despre apa de piramida am mai scris. Revenim asupra acestui subiect la cererea tot mai insistenta a cititorilor, sperand totodata ca lumea stiintei va lua cu adevarat in serios unul dintre cele mai bizare fenomene energetice: efectul de piramida. Fara a pretinde intaietatea in domeniu, economistul Mircea Mugurel Serban a ajuns la cateva descoperiri spectaculoase, drept pentru care a fost invitat sa sustina o comunicare pe aceasta tema la "Institutul de sinteze planetare", cu sediul la Geneva. Fara a ne imagina ca apa de piramida este un panaceu universal, e limpede ca ea reprezinta o sansa si un posibil medicament al viitorului. Apa inseamna viata. N-ar fi exclus ca aici sa gasim misterul bolii si al dezechilibrului biologic. Miza e uriasa. Ar fi pacat sa o pierdem, in indiferenta si amanare. - Domnule Mircea Mugurel Serban, sa recapitulam: ce efecte curative are apa de piramida? - Efectul principal este cel de curatire. L-am simtit personal, eu avand un emfizem pulmonar, rezistent la tratamentul medicamentos obisnuit. Exasperat, am inceput tratamentul cu apa de piramida si, dupa numai cateva zile, am eliminat in timpul somnului o substanta maronie. Chiar daca pe moment m-am speriat, a doua zi m-am trezit complet refacut, fara febra, fara dureri. Am oferit apoi aceasta apa rudelor si efectul a fost acelasi. Toxinele se elimina rapid si insanatosirea este brusca. Cel mai spectaculos caz l-am obtinut cu fata unor medici, fata aflata deja in metastaza. Dupa o cura de cateva zile, bolnava s-a ridicat din pat, a inceput sa manance, a castigat in greutate, desi verdictul medical era cumplit: doar cateva zile de viata. Nu vreau sa dau sperante desarte bolnavilor de cancer. Eu nu vorbesc decat despre niste constatari personale. - De la ultima noastra discutie despre apa de piramida a trecut ceva timp. La ce concluzie ati ajuns? Semnalele primite de la cititorii "Formulei AS", care au folosit metoda dvs., au adus elemente noi? - Punand cap la cap propriile observatii si marturiile mai multor persoane care au folosit apa de piramida, pot spune ca acest tratament este eficient in multe afectiuni, dar trebuie urmat pe o perioada mare de timp. Studiile arata ca apa de piramida sporeste imunitatea organismului, stopeaza evolutia multor boli (inclusiv a celor grave), mareste efectul medicamentatiei, dar - lucru important de stiut - nu o inlocuieste. Pe scurt, in afectiunile grave recomand ca apa de piramida sa fie folosita tot timpul, fara pauza. - Ce anume va nemultumeste? - As vrea ca acest fenomen sa fie studiat serios, in institute de cercetare si laboratoare specializate. Posibilitatile mele sunt fatalmente reduse. De pilda, as vrea sa stiu ce se intampla in alte tipuri de piramida. Apoi, e necesara o largire majora a cazuisticii. Fara indoiala, apa de piramida provoaca curatirea organismului si, in mod constant, tratamentul e insotit de eliminarea de toxine, mucoase etc. E necesar, insa, a stabili cu precizie eficienta apei in anumite boli, modul concret in care stimuleaza imunitatea etc. - Conteaza atat de mult forma piramidei? - Desigur. Piramidele pot fi - in opinia mea - de mai multe feluri: eterice, pamantoase si apoase. Eu cred in cea apoasa, care e superior vibrata. De fapt, piramida e o armonizare a apei cu energiile cosmice. Acest fenomen produce modificari notabile la nivelul microelementelor din apa. De pilda, creste cantitatea de fosfor si oxigen, bacteriile sunt distruse substantial etc. Personal, am constatat ca cea mai eficienta piramida este cea care respecta numarul de aur. Am primit multe scrisori legate, mai ales, de detaliile tehnice de realizare a piramidei. Celor interesati le pot spune ca o abatere de 1-2 mm de la dimensiunile standard nu modifica principiile curative. In schimb, orientarea pe punctele cardinale e foarte importanta. - De fapt, ce este acest numar de aur? - E o discutie destul de complicata pentru un nespecialist. In orice caz, se cunoaste de mult numarul de aur sau "proportia divina", numita astfel de calugarul Luca Paccioli, prieten si colaborator al lui Leonardo da Vinci. In diferite moduri, acest numar ne introduce in complexitatea fenomenelor ce au loc in mediul inconjurator, aspect sesizat de Kepler si de alti savanti. Personal, am constatat ca saltul electronilor pe orbitele atomice ale unor substante (spre exemplu, butadiena) respecta acest numar. Indubitabil, aceasta lume nu e intamplatoare si numarul de aur dovedeste ca exista creatie primordiala. Exista Dumnezeu. Pe buna dreptate, Einstein spunea: "Stiinta fara religie e schioapa. Religia fara stiinta e oarba". - In ce consta, deci, secretul apei de piramida?

- In general vorbind, apa e prea putin studiata. Apa are un potential extraordinar, inca neexploatat cum trebuie. Actualmente, ma preocupa posibilitatea de a obtine energie din apa in sistem inchis, fara electroliza sau alt procedeu agresiv. Prea putin, de asemenea, se cunosc influentele acumularilor de apa asupra biotopului. Efectele se vad in recentele alunecari de pamant din Retezat, Herculane si alte zone. Ne-am obisnuit sa tratam cu usurinta aceasta problema. Cu apa, insa, nu te joci. Ea intretine viata si tot ea poate sa o distruga. Daca vrem o apa vie, trebuie sa fim atenti la amanunte. Spre exemplu, in perioada cu luna plina, daca nu respectam proportia de 2/3 din inaltimea piramidei, apa creste in aciditate. - Cat de mult conteaza materialul din care e facuta piramida? - Conteaza in primul rand forma, orice corp-forma geometrica dezvoltand un anumit tip de energie (campuri de sinteza), de natura (sursa) biologica si cosmica, cu efecte multiple si surprinzatoare. De pilda, fotografiat in infrarosu, vortexul format in interiorul unei piramide are configuratia acidului dezoxiribonucleic (ADN). Conteaza, de asemenea, si materialul. Lemnul ecraneaza usor. Aluminiul este energofag. Aurul si argintul se apropie ca performanta de cupru, dar costurile sunt, evident, descurajatoare. - De ce nu va luptati mai mult pentru a obtine un brevet? - De unul singur e foarte greu. Am fost la OSIM, pentru brevetare, dar am fost trimis politicos la Oficiul pentru Drepturile de Autor. Nu am nici laboratoare complexe si nici bani pentru o munca de cercetare sustinuta. M-am gandit la o fundatie, dar am renuntat de teama suspiciunilor care pot sa apara. Prefer, deci, sa spun si altora interesati despre concluziile la care am ajuns, incercand sa fac bine, fara nici un gand de recompensa materiala. Daca cineva, candva, o sa duca mai departe micile mele descoperiri, asta va fi o rasplata suficienta. Elemente de constructie Se utilizeaza, ca material, sarma de cupru, intre 1,5 si 4 mm grosime, de regula neizolata. In cazul in care dispunem numai de sarma izolata, pentru a evita pierderea de timp, putem indeparta izolatia doar in zonele de contact, la cele cinci varfuri ale piramidei. Eu personal confectionez piramidele manual, prin indoirea la capete a celor noua bucati de sarma. Mentionez ca cel de-al noualea segment, respectiv stalpul central, trebuie sa fie coborat din varful piramidei pana la nivelul sarmelor de la baza piramidei. Cei care dispun de cele necesare, precum si de pricepere si indemanare tehnica, pot confectiona piramide prin sudare, alamire etc., obtinand forme cat mai apropiate de perfectiune. Cum am mai afirmat, utilizez un volum de apa care reprezinta a zecea parte din volumul piramidei. Totusi, mai adaug ca nu se produc efecte negative in conditiile unor abateri de ± 10%, daca nu avem posibilitatea unor masuratori exacte. Ca proportii, de pilda, pentru circa 1,350 litri de apa, am construit piramide avand laturile bazei de 40 cm si muchiile de 38 cm fiecare; pentru doi litri, 45 cm, respectiv 42,8 cm; pentru 2,650 litri, 50 cm, respectiv 47,6 cm etc. Laturile bazei trebuie sa fie orientate, pe cat posibil, cat mai exact pe punctele cardinale. Pentru evitarea patrunderii prafului si altor impuritati, piramida poate fi acoperita cu o folie de celofan, respectiv o alta piramida (husa), fara efecte negative. Mentionez ca am recurs la aceasta modalitate de protejare dupa cateva luni, cand obtinusem deja rezultate notabile. Apa se pune sub piramida, in jurul stalpului, in vase din sticla sau din lut ars, cu deschidere larga (ex.: borcane). Inaltimea suprafetei apei trebuie sa fie cat mai sus posibil, in zona jumatatii superioare a inaltimii piramidei (in jumatatea inferioara, in unele faze ale lunii, se constata cresterea aciditatii). Utilizarea apei Apa se tine sub piramida timp de 24 de ore, ca regula generala. Nu am constatat efecte negative evidente daca, in unele imprejurari, am intarziat scoaterea vaselor de sub piramida. Este indicat ca acestea sa reprezinte insa exceptii, fara a se transforma in regula generala, pentru evitarea unei energizari exagerate. Apa obtinuta in conditiile de mai sus poate fi pastrata in sticle cu dop o perioada mare, chiar si la frigider in timpul verii, consumandu-se dupa necesitati. In familia mea nu se consuma altfel de apa pentru baut. In primele zile se beau cantitati mai mici, pentru obisnuirea organismului. Aceasta apa se poate utiliza concomitent cu alte tratamente, pe care le potenteaza.

SORIN PREDA Efectul de piramida a fost descoperit in urma cu 4.000 de ani de catre egipteni si incasi, care si-au ingropat mortii in asemenea zidiri, pe baza constatarii ca procesul descompunerii este mult incetinit inauntrul acestora. Ulterior, s-a observat ca efectul de piramida are si alte influente favorabile: incarca materia cu energii pozitive, stimuleaza cimpurile bioenergetice, accelereaza procesul regenerarii celulare, incetineste inmultirea microbilor. Asa au aparut piramide pentru dezvoltarea intensiva a culturilor vegetale, prelungirea duratei de conservare a unor alimente si producerea apei de piramida, "apa vie" cum i se mai spune. Tinind apa un timp in interiorul unei asemenea constructii, este incarcata cu un surplus de energie si, intr-o oarecare masura, dezinfectata. Astfel, apa devine un fel de remediu terapeutic, ajutind in ameliorarea si chiar vindecarea unor afectiuni. Realizarea piramidei este relativ simpla. Se formeaza din sirma de cupru sau aluminiu, cu grosimea de 2-4 mm, un schelet piramidal cu laturile bazei si muchiile egale, dimensionate in asa fel incit volumul piramidei sa fie de 10 ori mai mare decit cel al apei pe care dorim sa o energizam. Lungimile muchiilor si laturilor bazei piramidei in raport de cantitatea de apa ce se doreste energizata sint urmatoarele: 35 cm pentru un litru, 40 cm la 2 l, 45 cm la 3 l, 50 cm la 4 l, 55 cm la 5 l, 60 cm la 6 l si se poate continua cu calculele in acest fel, adaugind cite 5 cm pentru fiecare litru. Mentionez ca, potrivit cercetarilor pe care le-am efectuat impreuna cu regretatul prof. dr. in stiinte medicale Ion Plesca, nu este nevoie de un "stilp" vertical central care sa porneasca din virful piramidei spre baza, asa cum sustin unii autori. Apa supusa transformarii trebuie pusa in recipiente de sticla, ceramica sau lut ars, largi la gura. Acestea vor fi alese in asa fel incit distanta de la fundul vasului la suprafata apei sa depaseasca jumatate din inaltimea piramidei. Vom folosi apa curata de fintina sau de la robinet. In cazul celei din urma, trebuie sa stea 24 de ore intr-un vas pentru eliminarea clorului si chiar decantarea impuritatilor. Valoarea terapeutica sporeste daca intrebuintam pentru energizare apa purificata, apa argiloasa, fiarta, plata sau apa distilata. Sa nu uitam ca, prin acest procedeu, nu sint neutralizati poluantii chimici, ci, intr-o oarecare masura, doar unele microorganisme. Inaintea punerii vasului in piramida, laturile acesteia se orienteaza pe directiile punctelor cardinale. Apa se tine sub piramida circa 24 de ore. Vasul poate fi acoperit cu hirtie. Nu vom folosi capace de metal, deoarece deturneaza energia captata prin intermediul piramidei. Apa energizata se pastreaza in sticle inchise cu dop. Valabilitatea este de doua saptamini la temperatura camerei si de o luna, la frigider. Consumata in locul apei potabile, apa de piramida stimuleaza eliminarea toxinelor, activeaza si echilibreaza metabolismul, fortifica sistemul imunitar, dinamizeaza circulatia sanguina si incetineste procesele oxidative din organism. Este indicata pentru afectiuni renale, hepatice, pancreatice si pulmonare, boli cardiace sau cerebrovasculare, infectii, imbatrinire precoce. Pentru tratament se poate intrebuinta ca atare dar este mai bine sa o folosim la prepararea unor remedii, precum emulsia de argila sau ceaiul medicinal, la pregatirea alimentelor de regim, deoarece le potenteaza forta terapeutica. Terapeut Fanica Voinea Ene APA VIE Multe din boli isi au cauza in calitatea mizerabila a apei Fara indoiala ca apa, banala apa, ramane cea mai misterioasa substanta de pe pamant. Capatand proprietati curative inexplicabile atunci cand este expusa la radiatiile solare, cand este purificata si imbogatita prin filtrele naturale ale solului ori atunci cand este pusa in diferite campuri de radiatii, ea este un fel de panaceu. Din pacate, daca bem apa de la robinet dintr-o zona urbana aglomerata, ne vine greu sa

intelegem toate aceste "povesti" despre puterea vindecatoare a apei. Daca insa vom face o cura, de macar o saptamana, cu apa proaspata adusa de la izvor sau cu apa de piramida, vom capata o cu totul alta perceptie asupra proprietatilor tamaduitoare ale apei. Apa pura, naturala, netratata chimic si nepoluata, bauta in cantitati suficiente, este o garantie a sanatatii. Ea ne spala organismul de toxine, ne stimuleaza digestia si ne regleaza apetitul, protejeaza aparatul excretor si ne fereste de tulburarile endocrine. Nu ne putem imagina cat de multe din bolile de care sufera omul modern se datoreaza calitatii mizerabile a apei. Macar in vacante, cautati sa consumati pe cat posibil apa de izvor, nu mai veche de 5 zile (in conditiile in care a fost tinuta la racoare), in cantitati care nu trebuie sa fie mai mici de un litru pe zi. Aceasta apa folositi-o si pentru a obtine maceratele din plante medicinale ori diferite sucuri naturale. Renuntati la sucurile si bauturile chimizate, la apele tonice cu feluriti aditivi sintetici. Beti apa vie si veti trai fara boli. (O solutie de purificare a apei e decantarea ei cu ajutorul sucului de lamaie sau a unui obiect de argint pus in sticla.) prof. dr. Marioara Godeanu, directoarea unui important institut bioecologic bucurestean. Pasionata din adolescenta de tainele piramidelor, ea a ajuns la concluzia ca forma piramidala trebuia sa cuprinda in ea asa-numitul numar de aur, cunoscut din antichitate, iar intreaga constructie sa aiba orientata o latura pe directia polilor magnetici planetari. Realizand aceste caracteristici prin observatia personala, inca din tinerete, Marioara Godeanu a construit o piramida miniaturala, gasind ca in interiorul ei se petreceau o serie de fenomene care pot fi explicate si fundamentate stiintific. Consacrandu-se cu un entuziasm extraordinar elucidarii ciudateniilor respective, doamna Godeanu a demonstrat, in cele din urma ca forma piramidei concentreaza o energie necunoscuta. Totul a pornit de la observarea personala si intamplatoare a faptului ca, depozitand sub patul sau cateva machete de piramide liliputane, somnul sau i-a devenit deodata puternic si odihnitor. Experimentat pe alte persoane, efectul s-a dovedit similar. Mai tarziu, asezand asemenea piramide pe stupii unui apicultor, a constatat ca productia de miere a crescut enorm, albinele au devenit mai robuste si s-au inmultit mai rapid. La un moment dat, plasarea de piramide facute din carton, in diferite locuri, a capatat o maniera de incercare a fortei piramidale pentru cercetatoarea Marioara Godeanu. Ea a observat cu surprindere ca alimente alterabile erau pastrate in stare perfecta, mai bine decat intr-un frigider, sub o piramida de sticla, iar ca o planta bolnava, pe cale de a se usca, a devenit viguroasa. Apoi i-a venit ideea de a pune o piramida deasupra rezervorului de benzina a automobilului personal si, surpriza. Carburantul a devenit brusc mai activ, motorul mai puternic si consumul a scazut. De aici a tras concluzia ca exista un efect pe care l-a numit "de piramida", iar de maxima intensitate a acestuia, intr-un mod cu totul paradoxal, se intampla ceva cu "timpul" sau altfel spus, forma piramidala modifica proprietatile fizice ale obiectelor, actionand asupra continuumului spatio-temporal. Marioara Godeanu a intuit ca tocmai formele obiectelor induc proprietati diverse. Astfel a tras inca o concluzie, cea a existentei unui camp pe care l-a apreciat ca fiind cel cosmic, aceasta datorandu-se unui raport determinat care caracterizeaza piramida si anume cel al laturii patratului de baza cu inaltimea constructiei. Acest raport este, de altfel, celebru, avand o constanta universala, anume 1,618, fiind considerata de exegetii actuali ca o expresie estetica. Anticii stiau insa mai multe despre raportul respectiv, al proportiilor armonice, pe care il considerau de esenta divina si stiau ca trupul omului este proportionat dupa el. Iar pentru a pune omul in relatie cu campul fundamental cosmic, caracterizat de acest raport de origine divina, isi proiectau constructiile indiferent daca erau locuinte, temple sau agore, folosinduse de el in mod curent. Undametru

APA DE VIATA LUNGA - Pare bizar, dar cel mai la indemana medicament este apa. Atat folosita extern, cat si bauta, ea este un adevarat elixir Odinioara, in vremea cand nu existau atatea medicamente, cand vracii si babele mestere in ale tamaduirii erau singurii „doctori” ai satelor de la noi, apa era la mare pret ca medicament. Luata de la fantana la revarsatul zorilor sau in ceasul tainic al miezului de noapte, culeasa de pe petalele florilor ori adusa de la crucea izvoarelor, ea capata proprietati magice. Si cate traditii in legatura cu apa nu erau? In ulcioare se puneau bani de argint ca sa o curete, toartele galetilor erau impodobite cu diverse flori in timpul sarbatorilor de primavara si vara, ca sa aduca noroc si belsug. Apoi animalele, tovarasele necuvantatoare ale omului, erau adapate numai la anumite ceasuri ale zilei, iar in apa erau puse simbolic fel de fel de flori care ii confereau virtuti tamaduitoare si alungau bolile sau deochiul. La mare pret era apa sfintita, mai ales cea adusa de la manastirile unde erau duhovnici indelung postitori si cu har dumnezeiesc. In orice casa de roman, agheasma era primul si ultimul medicament la care se apela cand toate celelalte se dovedeau a fi neputincioase. O traditie de vindecare de mii de ani se bazeaza pe aceasta forta a apei, de a fi vehiculul unei tainice puteri vindecatoare si purificatoare in acelasi timp. O scurta privire asupra apei prin prisma stiintei A trecut de mult vremea cand... H2O era considerata o simpla combinatie a doua elemente chimice si atat. Astazi, apa este socotita... una din cele mai interesante substante de pe pamant. In anii ‘60, un ilustru savant a luat Premiul Nobel demonstrand ca apa din celulele corpului uman isi poate modifica structura, ceea ce modifica raspunsul celulelor la stimuli, le blocheaza activitatea etc. Pusa in diferite conditii, apa capata proprietati exceptionale, devenind un energizant si un remediu neasteptat de puternic. Cercetarile asupra modificarilor structurale pe care apa le poate suferi, care, la randul lor, determina si modificarea proprietatilor sale, au capatat o asemenea importanta, incat au devenit informatii strategice pe care marile puteri le pastreaza cu grija (iar noi le ignoram - ca in cazul apei structurate). Despre tipurile de apa care exista se pot scrie tomuri intregi, si aceasta in ciuda faptului ca, din punctul de vedere al compozitiei chimice, de la un tip la altul nu exista nici o diferenta. Dar in acest articol nu ne propunem dificila sarcina de a dezlega aceste mistere ale stiintei, ci incercam doar sa va redam unul din cele mai puternice remedii pe care natura ni l-a lasat: apa. Poate nu v-ati gandit niciodata la aceasta, dar la indemana noastra sunt mai mult de zece

tipuri de apa: de la banala apa de robinet (care, din pacate, ne imbolnaveste lent, dar sigur), pana la apa de piramida, apa magnetizata sau apa dinamizata manual (intr-un mod similar remediilor homeopatice). Fiecare tip de apa (cu exceptia celei de la robinet) are virtutile sale, modul sau de utilizare, putand fi considerata un adevarat medicament. In continuare, va propunem sa patrundem in acest univers al apei, vazuta ca elixir de sanatate. APA DE IZVOR Este apa cea mai sanatoasa, cu care organismul nostru este programat din timpuri imemorabile „sa se inteleaga”. Spre deosebire de alte tipuri de apa, care trebuie luate cu masura, ca orice medicament, apa de izvor poate fi „administrata” tot timpul. Conditiile pe care ea trebuie sa le indeplineasca sunt simple: - sa provina din surse nepoluate - o problema spinoasa la noi, unde muntii si padurile au devenit, din cauza turismului necivilizat si salbatic, adevarate pubele de gunoi; - sa nu fie mai veche de 5 zile (maximum 7, daca este tinuta in frigider in recipiente bine inchise) - pentru ca, pe de-o parte, isi pierde calitatile vindecatoare, iar pe de alta parte, poate deveni mediu de cultura pentru microbi; - colectarea sa se faca in conditii igienice (nu in recipiente insuficient clatite, in care au fost bauturi care au fermentat s.a.m.d.). Cele mai bune izvoare sunt considerate cele din zona de munte, cu mari suprafete de padure, unde nu exista trasee turistice. Din vremurile de demult, se stie ca cea mai buna este apa colectata prin jgheabul de paltin de macar doi stanjeni lungime. Cel mai bun vas pentru pastrarea apei este cel din lut ars, care trebuie tinut mereu acoperit si la loc racoros. Doza zilnica de apa - O problema de maximum interes este aceea a cantitatii de apa pe care un om trebuie sa o consume pe zi - subiect asupra caruia nici medicina moderna, nici cea traditionala nu cad de acord. Pana la urma, doza de apa bauta zilnic va fi hotarata in functie de conditiile concrete existente. Informativ, media pentru o fiinta adulta este de 1,5 litri pe zi. Pe timp de iarna, se va consuma o cantitate ceva mai mica, in schimb, in timpul verii, cantitatea necesara poate ajunge la dublu sau chiar triplu. De asemenea, persoanele care fac eforturi fizice mari, care transpira abundent ori au accese de febra vor consuma cantitati sporite de apa. Cateva efecte terapeutice - Consumul de apa de izvor are un efect foarte bun asupra digestiei, elimina constipatiile si iritatiile colonului, reduce incidenta bolilor reno-urinare, a alergiilor, precum si a bolilor de uzura (guta, reumatism, afectiuni vasculare). Practic, tot organismul beneficiaza de consumul acestei ape, care este un „combustibil” perfect pentru a ne mentine sanatatea si forma maxima. O poveste convingatoare Cea mai inspirata pledoarie pentru apa de izvor am auzit-o in urma cu aproximativ un an, bineinteles, mergand sa iau apa de la un izvor. La locul cu pricina, am intalnit o persoana cu totul deosebita. Dialogand cu ea, am aflat ca este o fiinta foarte credincioasa, care se roaga mult si tine macar 12 posturi negre pe an, fiecare a cate sapte zile. Lucrul interesant era ca, din primele zile de post negru, organismul nu mai suporta apa de robinet. Imediat ce era bauta apa tratata si trecuta prin tot sistemul de conducte, apareau durerile de cap, aciditatea gastrica, constipatia totul pe fondul unei vlaguiri rapide. Persoana care mi-a povestit acestea a fost surprinsa sa constate, prin a sasea zi de post negru, ca administrarea unei portii bune de apa de izvor facea sa dispara ca prin farmec toate simptomele, luandu-le locul o stare de bine general. In schimb, toate problemele de sanatate apareau imediat ce bea din nou apa de robinet. Practic, ea se „hranea” in timpul postului cu aer si apa de izvor, care ii dadea o vigoare cu totul deosebita, ii ajuta digestia si facea foarte usoara iesirea din postul negru (moment care este foarte delicat pentru organism). Avand contact cu multi oameni care tin posturi negre indelungate in scopuri terapeutice (ele fiind miraculoase in tratamentul cancerului, al bolilor grave de piele), am transmis si altora ceea ce am aflat de la „sfanta” de la izvor. Toti, dar absolut toti cei care au incercat apa de izvor au declarat ca aceasta le usureaza mult postul si le elimina sau le reduce substantial simptomele

neplacute cu care se confruntau atunci cand posteau, band apa de la robinet. APA MINERALA CARBOGAZOASA Este un tip de apa destul de controversat in ultimul timp. Daca acum 10-15 ani era aproape unanim considerata un elixir de sanatate, acum multi s-au lepadat de ea (in favoarea apei plate). De ce? Pentru ca este acuzata de producerea aciditatii gastrice, de perturbarea anumitor procese digestive si chiar nervoase. Oare chiar asa sa fie? Si da, si nu, pentru ca, desi toate apele carbogazoase au drept caracteristica comuna acele mici bule intepatoare de bioxid de carbon, ele pot fi, de fapt, foarte mult diferite intre ele. Simplul sifon (care este tot o apa carbogazoasa), facut cu apa obisnuita din mediul urban, este, intr-adevar, indoielnic ca efect pentru sanatate. Apoi urmeaza apa carbogazoasa, facuta din apa de izvor, la care s-a adaugat bioxid de carbon alimentar, un gaz cu o inalta puritate - e drept, dar obtinut tot pe cale industriala si dozat artificial, asa incat aceasta apa, pe de-o parte, invioreaza sistemul nervos si digestia, iar pe de alta parte, este adesea prea puternica pentru organism, producand perturbari. In fine, adevarata apa minerala carbogazoasa este cea imbogatita cu bioxid de carbon in adancurile pamantului si iesita la suprafata sub forma izvoarelor. Numai cine nu a gustat o apa minerala direct de la izvor nu-si poate imagina ce virtuti terapeutice are. Chiar si gustul apei minerale proaspete difera de cel al apei ambalate la sticla, intr-un asemenea grad, incat cea de-a doua pare ca o hrana fara sare si piper, prin comparatie cu prima. Asadar, aprecierea valorii apei minerale carbogazoase se face dupa provenienta si modul sau de obtinere (in nici un caz in functie de eticheta sau dupa reclama facuta). Indicatii terapeutice O data lamurite aceste diferente intre apele carbogazoase, va putem pune la dispozitie cateva informatii despre efectele lor terapeutice, referindu-ne, evident, la apele naturale. Iata, asadar, cateva indicatii: - indigestii, digestie lenta - apa minerala carbogazoasa creste cantitatea de secretii salivare si gastrice, creste aciditatea sucului gastric si a bilei; - astenie, stari de somnolenta sau apatie - bulele care dau acel gust intepator, destul de neplacut pentru unii, au darul de a inviora sistemul nervos, aceste ape fiind o veritabila cafea, insa nenociva; - constipatii atone, colite si enterocolite, afectiuni biliare; - boli renale si urinare - apa carbogazoasa mareste diureza, stimuleaza capacitatea de aparare locala (apa de la anumite izvoare dizolva chiar si calculii), insa se administreaza numai cu acordul medicului specialist urolog; - bulimie, obezitate - anestezia facuta papilelor gustative de catre bioxidul de carbon din apa este un leac extraordinar pentru mancaciosii necontrolati, diminuandu-le, pur si simplu, sensibilitatea gustativa si, cu aceasta, pofta de mancare. Important. Structura chimica a gazului din apele minerale naturale este un unicat, fiind, practic, imposibil de reprodus industrial sau in laborator (din acest motiv, apele obtinute industrial nu sunt de folos). Alaturi de bioxidul de carbon natural, ele mai contin si cantitati infinitezimale de gaze sulfuroase, heliu s.a. Prezenta acestora explica efectele uneori miraculoase ale acestor ape in vindecarea unei multitudini de boli. Muntii nostri au unele din cele mai valoroase tipuri de apa minerala din Europa si din lume, cu un potential terapeutic urias, dar, din pacate, deocamdata nepus in valoare. In spatiul revistei nu va putem spune detaliat despre virtutile fiecarui tip de apa. Aceasta, deoarece despre apele minerale din fiecare statiune de la noi se poate scrie cate un roman, ba chiar carti intregi. Pentru a afla mai multe despre posibilitatile extraordinare de vindecare cu ajutorul apelor din diferite statiuni, adresati-va medicului specializat in tratamente balneoclimaterice. APA PLATA Este tot o apa minerala, dar nu este atat de bogata in bioxid de carbon si, in consecinta, nu are gustul caracteristic intepator al apelor minerale carbogazoase. Deosebirea dintre apa simpla de izvor si apele plate care se gasesc in comert este ca acestea din urma sunt foarte bogate in

oligoelemente, mai ales calciu si magneziu, dar si in alte substante, compozitia apei de la fiecare izvor fiind un unicat. Exista in jur de zece tipuri de ape plate, diferentiate in functie de substantele care predomina: alcaline, alcalinoteroase, feruginoase, sulfurate, iodurate etc. Majoritatea lor, in ciuda faptului ca au proprietati terapeutice remarcabile, au un gust nu tocmai placut, uneori chiar greu de suportat. De aceea, este comercializata doar o mica categorie din apele plate existente asa-numitele ape de masa, numite asa pentru ca sunt un stimulent bland si eficient al digestiei. Aceste ape, in marea lor majoritate, au o serie de proprietati terapeutice care le fac foarte eficiente in tratamentul anumitor afectiuni: boli cronice ale stomacului, salivatie insuficienta, indigestie, tulburari de asimilatie a calciului la orice varsta, osteoporoza (aceste ape avand un rol plastic), pietre la rinichi (dizolva si elimina pietrele mici si nisipul), boli cronice respiratorii (bronsita, astm). ILIE TUDOR (In numarul viitor: apa de piramida, apa magnetizata, apa dinamizata si apa sfintita) "APA CU AUR" si alte traditii romanesti Din timpuri imemoriale, apa - cu strafulgerarile ei translucide - exercitand o enigmatica atractie, a fost considerata un mijloc de vindecare de prim ordin. In toate culturile lumii se considera odinioara ca apa este un vehicul perfect pentru a aduce misterioasele forte vindecatoare ale naturii in fiinta umana. In medicina populara romaneasca, de exemplu, se considera ca apa poate "imprumuta" puterile binefacatoare ale rasaritului de soare, ale Lunii, ale plantelor, ale aurului ori ale cuvantului rostit sau scris. Mergand pe urmele traditiei medicale din diferite zone, descoperi leacuri ale caror frumusete, simplitate si... mister te incanta. In Apuseni, apa capta puterea vindecatoare a aurului, daca era pregatita astfel: o radacina de morcov se scobea ca un pahar, apoi se puneau in ea apa de fantana si un ban sau un inel de aur (importanta se pare ca era forma circulara), se lasa cateva ore, apoi se bea; era un remediu de exceptie contra bolilor de ficat. In mai toate zonele tarii, roua de pe flori, care "vedea" lumina rasaritului de soare, era folosita contra bolilor de piele si a deochiului. Apoi, cele mai puternice elixiruri de dragoste se faceau in Bucovina, din apa adusa la ceas de noapte dintr-o fantana in care se oglindea luna. Dr. farmacist Horia Bucur (presedintele Colegiului Farmacistilor pe tara) povesteste ca, pe Valea Frumoasei, cel mai mare tamaduitor cu plante folosea in leacurile sale apa tinuta intrun vas de lut ars, pe fundul caruia era scris numele lui Dumnezeu in toate limbile pamantului. Impregnarea apei cu puterea cuvantului rostit al faimoaselor descantece a fost probabil practica de medicina magica cel mai des utilizata la noi in tara. Aceasta scurta trecere in revista a unor traditii stravechi arunca o lumina cu totul diferita asupra proprietatilor acestui element al naturii, cu care suntem atat de obisnuiti: apa. Oare toate aceste practici sa fie o simpla superstitie? APA DE FLORI Una dintre cartile de medicina naturista cele mai practice si mai bine documentate stiintific, editate in ultimii ani, este "Un ghid complet de prim ajutor naturist", de Mark Mayell, aparuta si-n Romania la Editura Colosseum, sub ingrijirea dr. farm. Ovidiu Bojor. Intre alte remedii forte recomandate in aceasta lucrare in cazuri extreme (cum ar fi socurile posttraumatice, lesinul, crizele de epilepsie), la loc de cinste se afla remediile doctorului Bach. Dar ce sunt de fapt aceste Remedii Bach, al caror nume este tot mai popular in Occident? Ele nu sunt altceva decat apa de izvor, in care s-a scufundat vreme de cateva ore (nu prea multe) o cantitate mica de ierburi si flori. Sunt niste remedii cat se poate de... nestiintifice care, daca n-ar exista homeopatia, ar putea fi luate drept inselatorie, dar care au vindecat deja mii de oameni. Tara de origine a acestor remedii este Marea Britanie. De altfel, in aceasta tara, apa este la mare pret! Un scotian a avut ideea sa lase apa in apropierea florilor vreme de cateva ore, ca sa se impregneze cu radiatia lor subtila, si apoi sa o administreze ca medicament. Sarlatanie curata - s-a spus. Lucru curios insa, apa respectiva, ambalata in flacoane pe a caror eticheta scria conform normelor de protectie a consumatorului: "100% apa, fara adaos de ierburi sau alte substante", a vindecat cateva mii de oameni. Creatorul acestui remediu s-a explicat: Si o bucata de fier, si un magnet au din punct de vedere chimic aceeasi compozitie, dar intre ele exista o diferenta majora, pe care o poate constata oricine. De ce n-ar fi si cu apa la fel? Vom lua lamurirea domnului McInnes ca idee forta pentru a explica tainica putere tamaduitoare a remediilor care vor urma.

APA DE PIRAMIDA Despre efectul de piramida s-au scris nenumarate carti - unele intr-un stil stiintific riguros, altele intr-o maniera mai fantezista -, insa valabilitatea fenomenului nu poate fi contestata. Despre ce este vorba? Majoritatea proceselor naturale care se desfasoara in organismele vii se intensifica si se armonizeaza atunci cand acestea sunt introduse in campul de forta al unei piramide construite, pastrand proportiile celebrului monument al faraonului Keops din Egipt. Cel mai puternic efect se obtine atunci cand organismele sunt plasate intr-un loc situat la o treime de la baza piramidei si la doua treimi de varful ei. S-a constatat ca nu numai organismele vii, ci chiar si materia neinsufletita capata proprietati deosebite atunci cand sunt introduse in piramida. Apa tinuta in piramida (plasata la o treime de baza) devine, din punct de vedere microbiologic, mai pura, se pastreaza mai mult timp si, mai ales, atunci cand este administrata organismelor vii, are efecte stimulative asupra proceselor de crestere si efecte curative pentru o lista foarte lunga de afectiuni. Daca ar fi sa judecam dupa aceasta lista, apa de piramida ar fi un panaceu, or, in realitate, nu este chiar asa. De fapt, aceasta apa se pare ca nu actioneaza asupra unei boli anume, ci chiar asupra organismului pe ansamblu, stimulandu-l sa se apere singur. Persoanele la care "prinde" cel mai bine tratamentul cu apa de piramida s-au dovedit a fi cele care se confrunta cu blocarea proceselor de eliminare a toxinelor si care prezinta o receptivitate foarte mare la factorii perturbatori din mediul exterior (cum ar fi poluarea aerului si a alimentelor, poluarea sonora, diferitele circumstante care genereaza stres psihic). Mai ales acestor persoane le este recomandata aceasta apa, in cazul unor afectiuni cum ar fi: astenia, constipatia, bolile de piele, tulburarile de asimilatie, apetitul dereglat, afectiunile digestive (colite, enterite, anaciditate). Dintre bolile mai grave, in care administrarea apei de piramida are efecte de exceptie, mentionam: cancerul, scleroza in placi, bolile virale recidivante, marea majoritate a afectiunilor autoimune. Cum se obtine si cum se pastreaza apa de piramida Pentru a obtine apa de piramida ne trebuie, fireste, in primul rand o... piramida, si nu facuta oricum, ci respectand riguros proportiile celei din Egipt. Intrucat nu ne propunem in acest articol sa tinem un mic curs de geometrie, va sugeram fie sa va construiti singuri o piramida de sarma, dupa metoda d-lui ing. Mugurel Mircea Serban, publicata in revista F. AS, fie sa va cumparati una gata facuta de la magazinele naturiste din Bucuresti, Timisoara, Sibiu. Cel mai bun material pentru constructia acestor piramide miniaturale este, se pare, cuprul. Efectul este cu atat mai puternic, cu cat piramida este mai mare. Cea mai mare piramida construita la noi in tara este cea de la Pitesti, a d-nei biolog Marioara Godeanu, in care au fost purificate ape reziduale. Vasul in care este pusa apa este cel mai bine sa fie facut din portelan sau sticla. Locul in care se plaseaza vasul trebuie sa fie situat, asa cum spuneam, la o treime de baza piramidei. Durata de energizare a apei este de minimum 12 ore (dupa unii autori - 24 de ore). Apa folosita va fi, de preferinta, de izvor sau plata. In ultima instanta, poate fi folosita si apa de robinet, dar efectul va fi mai slab. Timpul de pastrare a apei de piramida trebuie sa nu depaseasca 24 de ore. Apa de piramida nu se fierbe, nu se mai prepara in nici un alt mod. In cazul in care se fac preparate din plante si vrem ca ele sa beneficieze si de efectul de piramida, acestea vor fi puse sub piramida doar dupa incheierea tuturor proceselor de prelucrare. Cura cu apa de piramida In general, nu este recomandat sa bem la nesfarsit apa de piramida. Ca orice remediu, si aceasta apa nu inseamna doar materie, ci si informatie. Asa cum, dupa ce citim ceva, ne este necesara o perioada de odihna mentala pentru asimilare si prelucrare, la fel si organismului "hranit" cu acest tip de apa trebuie sa-i dam ragazuri sa "digere" informatia primita (acest lucru este valabil si pentru apa magnetizata, dinamizata etc.). Durata curei cu apa de piramida va fi mai mare de 14 zile si nu va depasi 3 luni consecutiv (cu doua saptamani pauza). Pe parcursul curei va fi bauta, in loc de apa obisnuita, doar apa de piramida, excluzandu-se in acelasi timp din alimentatie, pe cat se poate, hrana toxica, care ar putea perturba asimilarea energiei specifice acestei ape (alimentele cu aditivi sintetici, carnea, margarina, zaharul).

Efecte adverse la aceasta cura nu se cunosc. APA MAGNETIZATA Cu mult inainte de a se fi descoperit magnetul in Europa, in Extremul Orient, in India si in China mai ales, efectele terapeutice ale acestuia au fost intens studiate. Aceasta terapie straveche a ajuns pana in zilele noastre, fiind folosita cu mult succes in tratarea bolilor, desi, din punct de vedere stiintific, nimeni nu poate raspunde cu exactitate la intrebarea: Cum poate influenta un magnet organismul uman? Marturisesc ca, din cauza acestei intrebari, multa vreme am fost si eu foarte sceptic privitor la terapia cu magneti si mai ales la aceea cu apa magnetizata. Aceasta, pana cand am trait o experienta care m-a fortat sa recunosc evidenta. O poveste convingatoare Cu ceva ani in urma, autorul acestui articol a fost solicitat sa ajute la deschiderea unui magazin naturist. Asa am ajuns vreme de o luna sa vand si sa vorbesc oamenilor, de dupa tejghea, despre virtutile ierburilor de leac si despre valoarea terapeutica a tot felul de dispozitive. Aceasta indeletnicire a fost o adevarata placere, umbrita la un moment dat de aparitia pe rafturile unde erau plantele medicinale a unor cupe cu motive chinezesti. Aceste misterioase cupe, se spunea, magnetizeaza apa. Pe prospectul redactat cu o anumita stangacie in limba engleza, eram asigurat ca undeva in China exista un institut, numit Harbin, care se ocupa cu studiul stiintific al magnetismului si ca apa magnetizata in aceasta cupa era un elixir perfect etc. Fara entuziasm, am tradus prospectul in romaneste si am asteptat ceva timp sa ceara cineva o astfel de "cupaminune". La un moment dat, doi oameni in varsta au vrut sa cumpere cupa cu magneti. Cu o rezerva serioasa, am vandut-o pe prima, fiind curios sa vad ce o sa se intample. Am crezut la un moment dat ca nu-i voi mai vedea pe cei doi batrani, cand, intr-o zi, au aparut radiosi sa mai cumpere cateva cupe pentru magnetizat apa. Intrigat, i-am intrebat cum a fost cu apa magnetizata. Raspunsurile m-au uimit si fericit deopotriva: domnul scapase de o dispepsie care il chinuia de ani de zile, doamnei i se normalizase tensiunea, care era oscilanta, amandoi aveau un tranzit intestinal accelerat si se simteau mult mai usori. Acum, voiau sa mai cumpere cateva cupe pentru rude si vecini... Cupele au avut un asemenea succes, ca la un moment dat ajunsesem sa fiu putin inciudat ca dragelor mele plante li se aduceau mai putine elogii decat acelor cupe cu magneti, care facusera pe plan local o adevarata valva... Afectiuni tratate cu succes cu apa magnetizata Daca apa de piramida are darul de a revigora fiinta, de a o ajuta sa controleze influentele exterioare, apa magnetizata are un rol de armonizare generala foarte interesant. Efectele cele mai bune s-au observat la curele cu apa magnetizata, in tratarea afectiunilor care apar si se agraveaza pe fondul unor probleme emotionale: - hipertensiune, aritmie cardiaca - ulcer gastric, colita de fermentatie - dispepsie si constipatie, tulburari de tranzit intestinal cronicizate - diabet - are un rol adjuvant in stabilizarea glicemiei, a carei valoare, este stiut, variaza foarte mult in functie de starea emotionala - nevralgii diverse, migrene. Apa magnetizata mai este folosita cu rezultate bune in tratarea tulburarilor de asimilatie (inclusiv in insuficienta de calciu si de magneziu, in anemia feripriva). Cura cu apa magnetizata Se face foarte simplu: vreme de doua saptamani se bea doar apa tinuta vreme de 8-12 ore in cupa cu magneti. Dupa cele doua saptamani de cura, se fac 1-2 saptamani de pauza, dupa care cura se poate relua. Cupele pentru magnetizarea apei le gasiti in magazinele chinezesti. Constructia lor este simpla, in peretii lor fiind introdusi doi magneti care creeaza un camp magnetic vertical (asa incat, daca introducem in cupa magnetica o moneda metalica, ea se va ridica pe cant). Contraindicatii la cura cu apa magnetizata nu se cunosc. APA DINAMIZATA

Este un remediu inspirat dintr-unul din principiile homeopatiei. In aceasta ramura a medicinii, se considera ca valoarea terapeutica a unei substante creste foarte mult atunci cand ea este "dinamizata", adica atunci cand este agitata mecanic (pe romaneste - vanturata). Una din cele mai bune confirmari ale valabilitatii acestui principiu am avut-o intr-unul din numerele revistei noastre de acum doi ani. O mama ne relata atunci cum si-a vindecat copilul de tulburari digestive si inapetenta. Leacul ei era incredibil de simplu: lua un vas cu capac, il umplea cu apa, dupa care il agita de aproximativ 100 de ori. Imediat ii da copilului sa bea. Rezultatul: copilului i-au disparut imediat tulburarile de digestie si de apetit. In homeopatie, se stie insa ca foarte mult conteaza cine face aceasta dinamizare a apei. Cele mai bune si mai cautate remedii homeopatice se spune ca se fac la anumite manastiri izolate (multe din ele situate in Alpii elvetieni), unde traiesc oameni de o mare puritate, care, efectiv, incarca in timpul dinamizarii aceste remedii cu o energie binefacatoare. Privind din aceasta perspectiva, putem spune ca formula apei dinamizate este: apa agitata mecanic + credinta si iubirea celui care realizeaza aceasta operatie. Cu o asemenea formula, ne dam seama ca aceasta apa are si niste indicatii pe masura. Cele mai receptive la tratament sunt bolile produse pe fondul lipsei de vitalitate si al "golurilor" afectiv-emotionale: - anorexia, incapacitatea de a asimila, digestia lenesa; - apatia, astenia psihica, depresiile; - tulburarile digestive aparute pe fondul tensiunilor psihice; - lipsa de minerale; - crizele de astm si de sufocare care apar pe fond de stres sau fara un motiv aparent; - cosmarurile, somnul agitat (mai ales la copii); - toate afectiunile grave in care pacientul se confrunta temporar cu slabirea vointei de a trai (simptom aparut frecvent in anumite faze ale cancerului, mai ales, dar nu numai). Modul de obtinere a apei este descris mai sus. Este bine ca administrarea ei sa se faca regulat, cam la aceleasi ore din zi, cu jumatate de ora inainte de masa. Agitarea apei trebuie facuta cu putin inainte de a fi consumata, iar aceasta operatie va fi facuta cu mult entuziasm si participare afectiva, pentru a "incarca" intr-un mod corespunzator remediul. Curele cu apa dinamizata pot avea durate cuprinse intre o saptamana si trei luni, incontinuu. Pauza dintre cure este de 1-2 saptamani. APA DE VIATA LUNGA (3) In toata lumea, din timpuri imemoriale, apa a fost considerata sacra. La noi in tara, in aproape toate zonele, exista credinta ca cine nu pretuieste cum se cuvine apa nu Il respecta pe Dumnezeu. In nordul Moldovei, de exemplu, se spunea ca cine scuipa in apa Il scuipa in ochi pe Dumnezeu, iar Acesta il va pedepsi prin boala si suferinta. Secarea izvoarelor si seceta erau puse intotdeauna in legatura cu scaderea credintei oamenilor in Dumnezeu, care, din ceruri, le lua acest dar. In alte zone, se spunea ca frica si necredinta oamenilor cheama seceta, iar dragostea si bunatatea lor cheama ploile la timpul potrivit. Multe din vechile credinte si mituri dacice despre apa au fost adaptate la traditia crestina, pastrandu-se pana in ziua de astazi. Apa neinceputa si agheasma au fost vreme de secole elemente nelipsite in aproape orice ritual, mai mult sau mai putin magic, de insanatosire, de chemare a norocului in dragoste sau de depasire a “hotarelor sortii”. Desi apa sfintita si apa neinceputa par elemente ale unor timpuri care au apus, ele sunt si astazi intens folosite atat de tarani, cat si de oraseni, asupriti de nevoile si asprimile vietii. Daca la alte tipuri de apa, cum ar fi cea de piramida sau dinamizata, se mai pot aduce explicatii cat de cat compatibile cu stiinta actuala, pentru efectele lor, cele pe care le vom prezenta in continuare tin exclusiv de o stiinta magica, transmisa din generatie in generatie. Singurul argument pentru valabilitatea lor este proba timpului, pe care ele au trecut-o, din plin. Agheasma Este elixirul magic cel mai larg folosit in toata lumea crestina. La romani, folosirea agheasmei a fost adaptata la o multime de ritualuri precrestine, de la cele mai simple, la unele foarte complexe. Analizandu-mi cunostintele proprii, verificate in practica, despre eficienta agheasmei, am ramas surprins de... vastitatea efectelor ei. In zona Neamtului, unde am copilarit si unde credinta face parte poate mai mult ca in alte zone din viata oamenilor, agheasma este mai

folosita decat traditionala aspirina sau decat orice alt leac. Primele amintiri le am, de la o varsta foarte frageda, despre “bunicul cel batran”, care era un preot vestit prin partea locului, la care veneau oameni din toate satele din jur pentru a lua agheasma. Veneau smeriti, pasind desculti prin iarba matasoasa din gradina din spatele casei si luau la plecare cu ei, ca pe ceva foarte pretios, apa adusa de bunicul meu de la fantana, care se transformase insa, dupa rugaciune si binecuvantare, in ceva sfant. Apoi, am avut ocazia sa constat eficienta apei sfintite in cele mai variate imprejurari ale vietii. Cel mai mult m-a impresionat puterea agheasmei intr-o imprejurare critica, atunci cand o persoana aflata intr-o criza paroxistica, de furie, cu manifestari violente, a fost stropita din abundenta cu acest elixir. M-am asteptat ca acest gest, care mi s-a parut necugetat, mai ales ca a fost facut de fiinte foarte slabe din punct de vedere fizic, sa inrautateasca lucrurile, dar, ca prin farmec, furiosul s-a inmuiat pur si simplu, totul “stingandu-se” aproape instantaneu. Aveam sa constat mai tarziu ca puterea agheasmei depinde foarte mult de credinta celui care o foloseste, in mainile celor cu o credinta profunda, fie ei preoti sau laici, ea transformandu-se intr-o “arma” redutabila. In medicina traditionala romaneasca, agheasma este un remediu de prim ordin pentru alungarea duhurilor rele, de orice natura, de unde si o lista, practic, nesfarsita cu utilizarile ei terapeutice. Cea mai pretuita agheasma este cea facuta in locurile in care slujesc preotii cu har, mai ales la manastiri si in sihastrii. Puterea cea mai mare o are cea facuta in doua ocazii ale anului: de Boboteaza si de Izvorul Tamaduirii (vineri, dupa Paste). Agheasma cu putere mare se cunoaste dupa faptul ca nu ingheata, oricat ar fi de frig, si dupa faptul ca are o mireasma foarte fina, pe care numai oamenii curati o percep. Data fiind sfintenia acestui remediu, lista sa de utilizari, mai mult sau mai putin medicale, ar putea alcatui un mic tratat. Din acest motiv, vom da in continuare doar cateva traditii despre folosirea agheasmei, specifice mai multor zone ale tarii: - contra epilepsiei (numita popular duca-se pe pustii) - in Apuseni si Nasaud, se stropea bolnavul gata sa intre in criza cu agheasma sau era frecat cu ea pe frunte, gat si pe piept. - pentru a se feri de deochi (afectiune manifestata prin dureri de cap, apatie ori exacerbarea emotivitatii, indigestie etc.) - in zilele de sarbatoare, fetele se priveau in oglinda numai dupa ce o stergeau de 20 de ori cu agheasma. - copiii deocheati sunt unsi pe tot corpul cu agheasma lasata sa picure pe o icoana a Maicii Domnului pictata pe sticla - credinta din Rasinari. - contra frigurilor (in judetul Gorj) - li se da copiilor sa bea agheasma. Aceeasi prescriptie este valabila si pentru guturai si gripa. - contra bolilor de ochi si a oboselii ochilor - suferindul se spala pe fata cu agheasma sau cu apa in care si-a clatit un duhovnic cu har mainile, dupa savarsirea sfintei liturghii. - pentru a scapa de insomnii ori de cosmaruri, oamenii posteau sapte vineri la rand, in fiecare vineri facand curat si lasand aerul si soarele sa intre in camera de dormit. In fiecare vineri chemau un preot cu har sa stropeasca cu agheasma in toate ungherele camerei. - betia “se trateaza” cu post negru si rugaciuni de ajutor ale rudelor celui... posedat. Apoi se stropeste zilnic perna cu agheasma, se sterge cana din care bea apa cu agheasma ori se stropeste cu agheasma toata camera in care doarme. - crizele paroxistice de furie, inclusiv cu manifestari isterice, se potolesc prin stropirea cu agheasma din abundenta. Cel care face aceasta operatie trebuie insa sa aiba foarte multa credinta in Dumnezeu si sa pastreze in minte si in inima mereu numele lui Dumnezeu, pana la trecerea momentului critic. - paralizia (poceala) se trateaza tot prin stropire sau ungere cu agheasma, de doua ori pe zi la rasaritul si la asfintitul soarelui. Pentru ca tratamentul “sa prinda”, trebuie facut sapte sau noua saptamani la rand, iar bolnavul trebuie sa posteasca si sa se roage. - cu apa sfintita, picurata pe crestetul capului, este prevenita si se trateaza insolatia (leac utilizat de cei care aveau mult de lucru la camp), precum si durerile de cap. Practic, orice boala ori tulburare produsa de “duhurile cele rele” (in termeni moderni - orice afectiune psihica sau psihosomatica) poate fi tratata cu agheasma. Insa folosirea agheasmei are si ea rosturile ei. Pentru a fi eficienta, trebuie ca cel care o foloseste sa aiba multa credinta in Dumnezeu si sa fie curat la suflet. Daca agheasma “nu prinde”, atunci cel suferind trebuie sa posteasca si sa se roage la Dumnezeu, deoarece cugetul lui este prea umbrit de pacate si nu se

poate bucura de sfintenia remediului. Apoi, dobandirea unei ape sfintite cu mare har de vindecare nu e un lucru chiar usor. In lumea satului romanesc exista multe povestiri despre oameni suferinzi care s-au rugat la Maica Domnului pana ce, dintr-o icoana, ea a varsat o lacrima, aceasta fiind cea mai de pret agheasma, cu puteri tamaduitoare nemasurate. Aceasta este “reteta” tuturor miracolelor in tratamentul cu agheasma: apa, credinta si dragoste nesfarsita de Dumnezeu... restul venind de la sine. Apa neinceputa Sub numele de apa neinceputa se ascund o multime de alte “ape magice”. Faimoasa apa neinceputa poate fi obtinuta in cateva zeci de feluri, unele presupunand ritualuri foarte simple, altele extrem de complexe. Se spune ca orice leac din ierburi cu puteri tamaduitoare isi inzeceste puterea daca este facut cu apa neinceputa. Apa neinceputa cu care se fac aceste remedii se obtine, de obicei, destul de simplu. Iata in continuare doar trei metode din zecile de procedee cunoscute: - Inainte de rasaritul soarelui, te duci la o fantana de unde nu a mai luat nimeni apa si iei apa intr-o galeata clatita inainte de trei ori cu agheasma. La fantana trebuie sa te duci descult si sa treci cu picioarele prin iarba uda de roua. Apa obtinuta astfel se foloseste pentru bolile de piele, pentru incuiere (constipatie) si pentru toate bolile sangelui. - La rasarit, te duci la trei fantani din sat si iei de la fiecare apa pe care o pui in aceeasi galeata. La intors, nu trebuie sa vii pe urmele pe care ai calcat la dus, ci sa vii pe un alt drum. Cu oricine te intalnesti pe drum, nu trebuie sa schimbi nici o vorba, ci sa te rogi mereu in gand. Aceasta apa se foloseste pentru boli grele, pentru deochi si tulburari ale mintii. - Pentru elixirurile de dragoste, trebuie luata apa, cand se apropie de luna plina (dar nu cand e luna plina, ca atunci umbla zburatorii, ielele si altele), de la o fantana, imediat dupa miezul noptii. Dupa apa trebuie sa se duca o fecioara ori un om curat. (Aici, ritualurile sunt mult mai complexe ele fiind mai eficiente, daca cel care se duce este ... dezbracat, daca poarta in san un fir de busuioc ori daca ia apa din fantana de la casa preotului sau de la o casa unde se afla fete de maritat ori baieti de insurat etc.). Apa neinceputa se foloseste in aceeasi zi in care a fost luata si, in general, nu se pastreaza dupa apusul soarelui. Apa care ramane dupa utilizare nu se pastreaza, ci se arunca la parii gardului. Pentru bolile cele mai grele, trebuie ca cel care ia apa sa ajuneze in ziua respectiva sau cu o zi inainte si musai sa se duca la fantana pe nemancate. Toate procedeele de obtinere a apei neincepute se bazeaza pe un transfer al puterii naturii (a rasaritului de soare sau a zorilor, a lunii etc.) si al credintei celui care aduce apa (manifestata prin post, tacere, prin respectarea unor restrictii), asupra apei. Atunci cand se fac ritualuri mai puternice, apa neinceputa nu mai este pusa in alte remedii, ci devine ea insasi un leac: - contra tuturor pierderilor de lichide din organism prin hemoragie (inclusiv cea produsa de menstruatie), diaree ori transpiratie excesiva, se bea apa “de intalnitura”. Aceasta se ia de la un loc unde se intalnesc trei izvoare, dimineata - inainte de rasarit si seara - dupa apus. Si la drumul de dus si la cel de intors, se pastreaza o tacere deplina si nu se priveste indarat, iar ulcica sau sticla trebuie tinute bine astupate si nu trebuie dat nimanui sa bea din ele pe drum. - contra artritei, poliartritei reumatoide, spondilozei se fac scaldatori cu apa obtinuta astfel: la izvor sau la parau merge o femeie cu o cofa sau cu o oala noua in mana dreapta. Acolo, ea spune Tatal Nostru si dupa aceea arunca simbolic in apa o bucata de paine facuta cu mana ei si o bucata de sare. Apoi ia in oala apa care a trecut peste painea si sarea aruncate in apa. Aceasta operatie se repeta de trei sau noua ori, dupa care apa este dusa degraba pentru scaldatoare. - pentru bolile necunoscute, carora nu le poate veni nimeni de capat, se fac spalaturi cu apa luata de pe roata morii. Daca se banuieste ca la originea bolii este deochiul ori vreo vraja, atunci se bea apa de la fantana casei preotului, in care s-au stins 9 carbuni din lemn de tei. Exista multe alte metode de obtinere a apei neincepute, care presupun fel si fel de canoane de rugaciune ori de batere a mataniilor pe malul apei, la ceasul diminetii ori al apusului. Apoi, cu diferite feluri de carbuni stinsi in apa (de jugastru, de fag, de stejar) si cu descantece se vindeca o sumedenie de alte boli. Insa, aceste ritualuri sunt foarte complexe si presupun o buna cunoastere a fortelor naturii, cunoastere dobandita in trecut de mesterii vindecatori, dupa decenii de practica,

de apropiere cu multa atentie si dragoste de misterele ierburilor, padurilor ori ale apelor. Ceea ce are cu adevarat valoare practica si este demn de retinut din toate aceste procedee stravechi este faptul ca Natura are inca foarte multe de oferit celor care cauta leacuri pentru suferintele si nevoile lor. Va lasam sa puneti, pe cat posibil, in practica aceste indicatii... terapeutice, in masura in care simtiti aceste remedii apropiate de sufletul si cugetul dvs. Cert este ca folosirea, vreme de secole, a acestor mijloace a dat nu o data rezultate surprinzator de bune. ILIE TUDOR APA VIE Multe din boli isi au cauza in calitatea mizerabila a apei Fara indoiala ca apa, banala apa, ramane cea mai misterioasa substanta de pe pamant. Capatand proprietati curative inexplicabile atunci cand este expusa la radiatiile solare, cand este purificata si imbogatita prin filtrele naturale ale solului ori atunci cand este pusa in diferite campuri de radiatii, ea este un fel de panaceu. Din pacate, daca bem apa de la robinet dintr-o zona urbana aglomerata, ne vine greu sa intelegem toate aceste "povesti" despre puterea vindecatoare a apei. Daca insa vom face o cura, de macar o saptamana, cu apa proaspata adusa de la izvor sau cu apa de piramida, vom capata o cu totul alta perceptie asupra proprietatilor tamaduitoare ale apei. Apa pura, naturala, netratata chimic si nepoluata, bauta in cantitati suficiente, este o garantie a sanatatii. Ea ne spala organismul de toxine, ne stimuleaza digestia si ne regleaza apetitul, protejeaza aparatul excretor si ne fereste de tulburarile endocrine. Nu ne putem imagina cat de multe din bolile de care sufera omul modern se datoreaza calitatii mizerabile a apei. Macar in vacante, cautati sa consumati pe cat posibil apa de izvor, nu mai veche de 5 zile (in conditiile in care a fost tinuta la racoare), in cantitati care nu trebuie sa fie mai mici de un litru pe zi. Aceasta apa folositi-o si pentru a obtine maceratele din plante medicinale ori diferite sucuri naturale. Renuntati la sucurile si bauturile chimizate, la apele tonice cu feluriti aditivi sintetici. Beti apa vie si veti trai fara boli. (O solutie de purificare a apei e decantarea ei cu ajutorul sucului de lamaie sau a unui obiect de argint pus in sticla.) Minunile d-nei MARIOARA GODEANU „Toate structurile vii si nevii sunt patrunse de spiritul lui Dumnezeu” Plante care lesina de frica Copaci care tipa cand mor Nucul care transmite arii de opera Piramida care purifica apa Doamna Marioara Godeanu este un distins biolog. Eminent cercetator si profesor, are studii si realizari de valoare internationala, recunoscute si premiate de mari foruri stiintifice ale lumii: un dulap plin cu titluri, diplome si medalii. Cu toate astea, prin natura descoperirilor sale, doamna Godeanu pare mai degraba o mare maestra a alchimiei, o magiciana care a izbutit sa fabrice in retorte minuni: o piramida construita dupa proportia piramidei lui Keops, in care apa se purifica de la sine si vegetatia creste mai repede ca in exterior, un film (rasplatit cu multe premii internationale) in care a demonstrat ca natura poseda un sistem perfectionat de transmitere si receptare de informatii (plantele vorbesc intre ele, au sentimente si trairi afective, rad de bucurie si plang de durere, asemenea oamenilor). Dar cea mai mare descoperire a doamnei Godeanu este realitatea de dincolo de granitele stiintei, o realitate pe care tot mai multi savanti ai mileniului o recunosc: prezenta Creatorului Unic in toate formele de manifestare ale materiei din Univers. Alarma in lumea plantelor Nu trageti in flori - Doamna Marioara Godeanu, cei care va cunosc spun ca faceti miracole. De pilda: ca va puneti mainile deasupra unor pietre si ele incep sa emita o energie vizibila pe ecranul computerului...

- Nu e nici un miracol. Pietrele sunt si ele structuri vii. Sunt supuse acelorasi legalitati ca si organismele vii si pot acumula informatie. Reteaua cristalina este vie. Cristalul este viu, el poate acumula si transmite informatie. Prin gandire si concentrare poate fi influentata incarcatura energetica a structurii cristaline pe care o au pietrele. - Dar dialogul dvs. cu plantele cum a inceput? Ce v-a facut sa credeti ca plantele sunt fiinte vii? - Povestea a inceput in 1975, la o sesiune de experimente care priveau testele de toxicitate efectuate asupra plantelor. Atunci am observat cu surprindere ca plantele-martor, care se aflau la o oarecare distanta de plantele supuse experimentului, mureau in numar mai mare decat cele care erau otravite efectiv. La inceput, am crezut ca studentii si laborantii nu sunt atenti cand folosesc substantele. Dar imediat dupa aceea mi-am dat seama ca planta-martor, cea care asista la „executia” suratei ei, primea un semnal de la „condamnata la moarte” si suferea la fel de mult ca si ea, ba poate chiar mai mult. Atunci mi-am spus: acesta este obiectivul biologiei viitorului, transmiterea informatiei intre structurile vii, respectiv - comunicarea intre plante. Am reluat imediat experimentele in conditii speciale (sa nu fie nici un factor care sa perturbe desfasurarea lor) si, mergand din aproape in aproape, am ajuns pana la folosirea metodei de captare a imaginii in infrarosu. Concluzia a fost clara: plantele comunica intre ele printr-un sistem energo-informational, adica isi transmit una alteia informatiile prin emisie si captare de energie. - Ce contin aceste mesaje in cazul experimentelor dvs.? - Planta care urmeaza sa fie agresata (sa i se aplice substanta toxica ucigasa) da un semnal inainte sa inceapa agresiunea impotriva ei. Pe imaginea in infrarosu apare un halou care se intensifica inainte de momentul inceperii agresiunii. Dar foarte important este faptul ca si planteimartor, aflata la distanta sau separata prin polistiren, i se intampla acelasi lucru, ca si cum si ea ar fi agresata. Haloul, aura energetica respectiva, aparea in zonele periproximale (dincolo de marginea frunzei). Bineinteles, s-au facut experimente la diferite temperaturi, in camere special climatizate, ca sa nu se modifice parametrii, si am constatat ca, intr-adevar, aceste plante isi transmit intre ele mesaje. Ba si mai mult, literatura de specialitate afirma ca atunci cand un daunator intra intr-o padure (taietori de lemne, de pilda), padurea este deja informata de aparitia sa. In conditiile tehnologiilor moderne, aceste afirmatii sunt lesne de dovedit, prin conectarea senzorilor la un computer. Strigatele padurii se vad pe ecran. - Ati realizat doua filme care au facut inconjurul lumii, intorcandu-se acasa incarcate de premii: „Dincolo de tacerea plantelor” si „Sensibilitatea plantelor”. Cum ati izbutit sa le duceti la bun sfarsit, avand in vedere ca le-ati realizat la inceputul deceniului trecut? V-a trebuit mult curaj... - Intr-adevar, primul a fost realizat in ‘81, iar al doilea a fost aprobat in august ‘82, chiar dupa scandalul cu Miscarea Transcendentala. Eu nu faceam parte din grupul transcendentalilor, dar am lucrat cu profesorul Manzatu, cu profesorul Milcu, am lucrat cu foarte multi dintre cei care au intrat in aceasta poveste ciudata. Chiar si noi ne-am mirat cand C.C.-ul ne-a aprobat filmul. Credeam ca vom fi facuti praf cu el cu tot. „Sensibilitatea plantelor” era mai mult decat o bomba, mult mai mult decat avusesem noi curajul sa spunem pana atunci. Chiar ni s-a dat voie sa-l trimitem in Brazilia, la un festival de film stiintific, de unde s-a intors cu Marele Premiu. In privinta primului film („Dincolo de tacerea plantelor”), Televiziunea Romana l-a vandut cam in 15 tari. Pe post, a intrat insa foarte greu, fiind difuzat pe fragmente, la Teleenciclopedia. Si pentru ca numele autorilor era scris foarte mic, lumea a zis: „Ce film american grozav au dat despre plante!”. Pe noi ne-a umflat si rasul, dar si plansul, pentru ca filmul era al nostru. Un calau demascat - Cum ati lucrat, efectiv, la realizarea acestor filme? - Lucram in echipa, in dupa-amiezile si noptile de dupa program, dar eram toti tineri si entuziasti, iar faptul ca faceam totul pe ascuns marea miza. Filmam si experimentam in acelasi timp in laboratorul de fonoaudiologie (se faceau teste cu copiii care aveau deficiente auditive, pentru a li se face proteze foarte moderne la vremea aceea), cu ajutorul unei echipe de la Studioul „Alexandru Sahia”, cu regizorul Mircea Popescu, pentru care am deosebita stima si consideratie.

Am lucrat cu un aparat vechi, din timpul razboiului, dar daca ar mai fi fost inca o camera de luat vederi, care sa inregistreze intamplarile din laborator, cred ca ar fi iesit inca un film extraordinar (cu substrat stiintific, bineinteles). De exemplu, la un moment dat a trebuit sa schimbam operatorul, pentru ca ii cam placea sa bea si din cauza asta se modifica semnalul plantelor. Apoi, muscatul unei rosii (rosia e si ea un organism viu) a dat un semnal fantastic. Inainte de inceperea filmarilor, ne-am testat toti, ca sa vedem la care din noi plantele dau alarma cea mai mare. Ei bine, semnalul cel mai mare (aura care aparea pe ecran) aparea la mine, pentru ca eu eram programata sa tai plantele, sa le stresez, sa le provoc suferinta si dureri. Detectasera din tot grupul cine urma sa fie „tortionarul” si lucrul acesta se vede pe film. Dar apogeul acestor relatii ciudate s-a petrecut intruna din zile, cand ne-am dat seama ca ceva nu este in regula, fiindca semnalele plantelor erau disperate, si pana sa ne dam seama, deasupra mea a explodat un bec de iod. Am realizat atunci ca anticipasera accidentul (receptionasera inainte semnalul defectiunii tehnice - incalzirea becului). Am avut noroc ca nu mi-a luat parul foc. Dupa cateva zile, am descoperit chiar cioburi de sticla in pielea capului, dar am fost asa de incantati de faptul ca plantele sesizasera intamplarea, incat nu ne-am mai controlat sa vedem daca am patit ceva. Nu stiu daca mai exista filmul nostru, originalul se pare ca a fost forfecat pentru nu stiu ce festivitate de partid. - Nu mai lipsesc decat vorbele, pentru ca plantele sa fie oameni... - Sa stiti ca am realizat si sistemul acustic. Unul dintre cei mai buni electronisti pe care i-a avut Romania (a fost silit sa emigreze in Canada) a realizat un aparat de transformare a semnalelor din domeniul ultra-acustic, in domeniul obisnuit de frecventa. Apoi, am introdus metoda grafica de inregistrare pe potentiometre si cea de captare in infrarosu. Cand am inceput sa descifram, sa traducem semnalele respective, ne-am trezit ca aveam semnale diverse, mergand chiar pana la cele psihice, de natura sentimentala, deci psihoempatie. O modificare energetica tradusa acustic arata cum plantele tipa, plang, canta, se bucura, ba si mai mult, reactia lor la diferiti stimuli: agresiune, auditii muzicale, stari de emotie, patologie umana (semnalele respective au fost date in film). Pe de alta parte, pot sa va spun ca experimentand pe ficus sau pe opuntia (limba-soacrei), plantele pe care le vedeti aici, in laborator, prindeam postul de radio cel mai apropiat. Dar una dintre experientele cele mai interesante a fost facuta la Peris, unde Elena Cernei, cunoscuta interpreta de opera, avea un nuc imens, foarte batran. Punand senzorii pe frunzele lui, am prins emisiunea de muzica a lui Iosif Sava, vocea lui foarte clara. Deci, nucul nu numai ca primea informatia si o retransmitea, dar avea si capacitatea de a selecta frecventa pe care primea semnalul. Atunci ne-am amintit ceea ce ne povesteau bunicii nostri: ca in timpul razboiului, taranii ascultau radioul cu galene, lipind firele de un cartof. Deci cartoful, fiind un organism viu, era sursa de obtinere a informatiei. Toate experimentele acestea ne-au determinat la un moment dat sa introducem un program de cercetare, dar n-am reusit, deoarece se facea apel la metode care intersectau domenii interzise la vremea aceea. Florile melomane - Deci, plantele mai mari functioneaza ca si niste antene? Primesc si transmit semnale? - Da. Si pasul urmator a fost sa vedem daca nu cumva si propriile noastre organisme interactioneaza cu plantele, sa vedem daca nu cumva aceste fenomene sunt valabile pentru toate structurile vii.ÊSi atunci, am continuat experimentele incepute cu doamna Elena Cernei, privind influenta empatica a gandului asupra plantelor. Mai intai, ea canta ariile ei preferate din Carmen sau Trubadurul, si asta le impresiona foarte tare pe plante (acul cromografului inregistra un semnal al plantelor emis la auzul vocii ei). Dupa aceea, dadeam foaia inapoi si pornea inca o data acul cromografului, in vreme ce d-na Cernei canta aceleasi arii de opera, dar doar in gand. Ei bine, semnalele obtinute erau similare. Plantele citeau gandurile! Imi amintesc ca la realizarea filmului „Sensibilitatea plantelor” s-a petrecut o alta intamplare ciudata. La cantecul Mariei Tanase, Cine iubeste si lasa (interzis de regia muzicala, fiind considerat mistic), plantele reactionau cu o sensibilitate acuta, mai ales la incantatia „Cine iubeste si lasa/ Dumnezeu sa-i dea pedeapsa”; aproape ca simteai durerea in reactia lor. Dupa demonstratiile cu Elena Cernei, am cunoscut-o si pe Gabriela Cegolea, si ea cantareata de opera (a facut experimente extraordinare privind sunetul). Incet, incet, in jurul nostru s-au strans foarte multi specialisti si au inceput sa apara fundamentari ale celor descoperite de noi. In 1987, am luat premiul revistei „Flacara” pentru „atestarea fenomenului de comunicare la plante”, desi la acea data ni se interzisese, deja,

cercetarea in acest domeniu. In ‘81, comunicarea plantelor era un subiect periculos chiar si de gandit, pentru ca se implica ideea informatiei pe care o furnizeaza in general materia, pana la nivelul transmiterii de la distanta a informatiei - e vorba, deci, despre hipnoza, telepatie, biostructura. Sigur ca lucrurile acestea existau in literatura de specialitate din lume, dar accesul la ea a fost foarte dificil pentru noi. Interesant a fost sa constatam, atunci cand am putut folosi si noi acele surse de informatie, ca desi noi modificasem conditiile de experimentare in comparatie cu occidentalii, ajunsesem mai aproape de metodologia care sa evidentieze asemenea fenomene. Un singur tipar in tot Universul: spiritul divin - Glumind putin, credeti ca ar trebui sa mergem la concert cu ghiveciul de flori melomane sub brat? - Nici chiar asa, dar daca am alege pentru auditiile noastre de-acasa o muzica lipsita de agresivitate, clasica in special, acest lucru le-ar prinde foarte bine, si plantelor noastre din apartament. Imaginati-va ca vedeti in infrarosu cum „infloreste” aura, ca vedeti fluidul acela stralucitor care apare in jurul ei cand planta se bucura de muzica pe care i-o oferiti, ba chiar si de semnalul dat prin gand. De fapt, ar trebui sa incepem prin a fi buni cu toate fiintele din jurul nostru, chiar daca nu vorbesc acelasi limbaj cu noi. - Ce-ati simtit dupa primele experimente, cand ati descoperit ca si lumea plantelor este vie, ca vorbeste si simte la fel ca si noi? - Am inteles ca traim intr-o lume unde nu suntem singuri si unde nu putem face orice. A fost o imensa bucurie, dar si inceputul unui sentiment al responsabilitatii, pentru ca descoperi ca poti influenta extrem de mult ceea ce este in jurul tau si invers, actiunea tuturor fiintelor vii din aceasta lume poate avea influenta asupra vietii tale. Pentru mine, a fost si confirmarea ideii de unitate in diversitate a lumii vii, a descoperirii prezentei in toate a spiritului, a energiei care anima orice structura vie sau chiar nevie (aparent doar!) din lumea care ne inconjoara, confirmarea identitatii modelelor la nivel micro si macro-cosmic. - Mi se pare mie sau vorbiti despre Dumnezeu? - In privinta aceasta, exista o disputa foarte aprinsa... Noi, toti, am fost crescuti in ideea de evolutionism si consideram ca Universul porneste de la simplu la complex, dupa care, probabil, exista un colaps si reincepe un alt ciclu. Sunt o multime de teorii in acest sens. As vrea sa spun, totusi, ca elementele sistemului evolutionist merg din punct de vedere logic pana la nivelul de maimuta. Dar de la maimuta la om, acest hiatus care apare, aceasta ruptura de veriga, lipsa de dovezi, ne face sa ne intrebam cum a aparut, totusi, omul, in forma lui cu ratiune? Pornind de aici, lovindu-ne tot timpul de intrebari si raspunsuri, s-a pus problema existentei campului fundamental, a faptului ca toate structurile vii si nevii au un model informational, adica sunt patrunse de spiritul lui Dumnezeu. Dumnezeu e in toate. Eu sunt convinsa de existenta sa. E mai putin relevant pentru dvs. daca va spun asta. Important este ca, intr-adevar, exista acel cineva care iti programeaza de la inceput viata. De aici apare ideea de determinism, de aici apare ideea ca intamplarile nu sunt simple intamplari. Piramida de la Pitesti „E bine ca omul sa traiasca acolo unde a baut prima apa” - O alta realizare „miraculoasa” care va apartine este si piramida de la Pitesti, construita in epoca Ceausescu. Cum ati izbutit sa obtineti acordul autoritatilor comuniste, in legatura cu o idee atat de noua si de „bizara”? - Nu-mi explic nici acum, dupa atatia ani. Stiu numai ca ministrul Florescu Mihai, care era la Consiliul National de Stiinta si Tehnologie, a vazut modelul facut de mine in miniatura (pe care il foloseam pentru studiul efectului de piramida) si m-a intrebat daca nu cumva am proiectul si pentru o piramida mai mare. Mam mirat si eu cand am zis: „Sigur ca da” si, desi nu ma pricepeam la constructii, piramida a aparut. Am fost ajutata de doi ingineri arhitecti, care au realizat planurile la scara 1:10 fata de piramida lui Keops, respectand toti parametrii piramidei din Egipt. Cu toate ca ulterior ni s-au pus multe piedici, am fost mirata sa constat ca am fost sprijinita in acea perioada de o serie de

personalitati din domeniul politic, oameni foarte pasionati in intimitatea lor de asemenea domenii de cunoastere. Cert este ca piramida a fost terminata cu bine in 1985. Mai dificil a fost atunci cand Elena Ceausescu s-a oferit sa o viziteze, dar toata lumea m-a ajutat ca piramida sa nu fie vizitata. Cuplul prezidential a trecut numai pe deasupra, cu elicopterul, dar de sus se vedea ca o instalatie obisnuita. Oficial, ea a fost construita ca statie-pilot de urmarire a actiunii unor organisme (alge, bacterii) asupra apelor uzate, pentru purificarea lor. S-au facut si multe studii privind fenomenele de cristalizare, de polimerizare a rasinilor, studii de germinare rapida, de accelerare a proceselor de crestere. Dar adevarata noastra batalie cu instalatia de la Pitesti a fost pentru a demonstra efectul de forma (al piramidei) asupra apei. In piramida, apa se energizeaza si ajunge sa fie o apa primara, cum sunt apele plate, necontaminate. Pe masura ce se adauga in molecula de apa cate o particula - ca e de metal, ca e de nemetal sau saruri - i se schimba informatia initiala si incepe o deformare a ei, care duce la o deformare a actiunii sale. Apa este, si ea, purtatoare de informatie. Aceasta este de altfel una din temele noastre de cercetare, si chiar am mers la brevetare cu cateva proiecte. - Cine avea acces in piramida de la Pitesti si in ce conditii se lucra acolo? - Intrarea era permisa numai sub semnatura ministrului si a mea. De ce? Pentru a nu vulgariza sau pentru a nu aduce informatii eronate in mediatizarea acestui proiect. In toata aceasta activitate, un mare ajutor am primit din partea colectivului de acolo, fara de care n-as fi putut reusi. Din cauza fenomenelor speciale care se petrec in interiorul piramidei (metoda de scanare pe un computer, realizata de doi colegi ingineri, arata ca dincolo de imaginea fotografica a piramidei se mai vad si alte imagini, care se datoreaza existentei unui alt tip de informatii), timpul maxim de lucru acolo este de doua ore pe zi. - Care a fost ecoul in strainatate al realizarii acestei constructii? - Toata lumea a fost frapata si se intreba cum am reusit noi s-o construim. A fost o surpriza pentru Vest faptul ca noi am reusit sa ridicam la Pitesti o replica a piramidei lui Keops, la scara 1:10 si, drept urmare, la Geneva, in 1992, am luat medalia de argint; tot in acelasi an, la Budapesta, ni s-a dat medalia de aur pentru activitatea in ecologie, iar in ‘93 am luat Marele Premiu la Salonul International de Inventica de la NŸrnberg, Germania, unde iarasi a fost o surpriza pentru cele 64 de tari prezente acolo, ca grupul acela de romani a luat Marele Premiu. Dar, intre timp, noi realizasem inca o instalatie similara, cu ajutorul unitatii militare auto-moto 02210 din Bucuresti, asa ca si aceasta realizare a fost rasplatita prin Marele Premiu de la NŸrnberg si prin cele doua medalii de aur primite. A urmat Bruxelles, unde am luat Medalia de aur la Salonul de Inventica si Premiul special al Organizatiei Mondiale pentru Proprietatea Intelectuala, prilej cu care juriul a tinut sa precizeze ca tarile din Vest au gresit netinand cont pana acum de potentialul uman al Romaniei. - Cu atatea succese internationale, cum se face ca n-ati ramas peste hotare, in atatea calatorii pe care le-ati facut? Ce v-a tinut aici? - In primul rand, pana in ‘89 n-am avut voie sa ies din tara, decat in tarile foste socialiste. Functiona, probabil, un sistem de garantie. Am pierdut, astfel, doua burse, una oferita de Suedia, in programul international de energie, si o bursa in Germania. In octombrie 1989, am fost pentru prima data in China, lucru care pentru mine a fost extraordinar, vreau sa va spun ca pentru cercetarea chineza am un deosebit respect. Dupa aceea, in ‘90, am fost invitata in Grecia si asa a inceput, intr-un fel, iesirea mea in lume, dar ideea de a ramane in alta tara nu m-a tentat niciodata. Poate e si varsta; dar nu stiam cum sa „tropai” sa ajung mai repede acasa. Si nici sotul meu, care a avut o bursa Humboldt de un an de zile in Germania si care are o educatie si o mentalitate in stil nemtesc (Stoica Godeanu, cercetator principal I, director la Institutul de Ecologie Aplicata Bucuresti), nu si-a dorit aceasta aventura. Si eu, si el, suntem mai putin aventurieri in viata si mai mult in stiinta, aici, da, suntem chiar foarte aventurieri. Si pe urma, stiti cum spunea Coanda: „E bine ca omul sa traiasca acolo de unde a baut prima apa!” (e vorba de memoria apei, un alt subiect care m-a pasionat si despre care am putea purta o discutie separata). Dimpotriva, la expozitiile si saloanele de inventica la care am fost, am simtit chiar o nuanta de nationalism care nu imi e caracteristica, in sensul ca simteam nevoia sa demonstrez ce facem noi aici si ca nu-mi e

rusine ca sunt romanca. Nivelul potentialului creator in Romania este destul de ridicat, si eu sunt foarte multumita de studentii pe care ii am. Se ridica o generatie in care am foarte mare incredere. Sunt sigura ca nivelul cercetarii romanesti va fi sustinut de acesti tineri. Sigur ca nu sunt toti geniali, dar cei buni sunt in numar suficient de mare, ca eu sa fiu optimista. CORINA PAVEL Un proiect de exceptie, pentru curatarea apelor romanesti Conf. dr. MARIOARA GODEANU (Institutul de Ecologie Aplicata - Bucuresti) “Dupa un an de la aplicarea proiectului nostru, pe un lac poluat, unde nu mai traia nici o nisiparita, au aparut zeci de rate si lisite” Cercetator de exceptie in domeniul biologiei, d-na Marioara Godeanu le este cunoscuta cititorilor nostri, printr-un interviu care a starnit un enorm interes la data aparitiei sale, fiind legat de o tema aparte: “Sensibilitatea si capacitatea de comunicare a plantelor”. Cititoarele revistei o stimeaza si o iubesc si pentru minunatele creme “COMAG”, produse la Institutul de Ecologie Aplicata din Bucuresti. Prezenta domniei sale in paginile revistei se datoreaza de data aceasta unei teme ceva mai “dramatice” si extrem de urgente: poluarea apelor romanesti. Pentru cine nu stie inca, conf. dr. Marioara Godeanu este membra a unui grup de cercetare de care s-au speriat conducatorii de partid la inceputul deceniului al noualea. Auzind ei ca plantele comunica intre ele si pot primi chiar “comenzi” sau “sugestii” de la distanta, s-au gandit ca nu-i lucru curat, un leandru sau un crin devenind - mai stii? - o arma folosita de “dusmanii socialismului”. Asa ca au interzis cercetarile incepand cu anul de gratie 1982. Putin prea tarziu, daca ne gandim ca fusese televizat deja filmul realizat de acest grup de cercetare, intitulat “Dincolo de linistea plantelor”, film care a creat un curent ecologist extraordinar: parintii ajunsesera sa-si certe copiii daca rupeau o floare din parc, iar numarul balcoanelor incarcate cu ghivece de flori a crescut vertiginos. A fost, in felul ei, o solidarizare de masa impotriva dictaturii. Cum tot raul are si un miez de bine, doamna Godeanu si-a dedicat timpul si talentul unui alt subiect legat de ecologia aplicata: rolul plantelor in procesele de epurare a apelor. Subiect de arzatoare actualitate in zilele noastre, cand tot mai multe rauri si lacuri au fost otravite de iresponsabilitatea unor firme si a unor persoane lipsite de o educatie ecologica elementara. Terorism de stat asupra Deltei Dunarii Avand din belsug, in cuprinsul geografic al tarii lor, si rauri, si munti, si campii manoase, si fluviu, si delta, si mare, si paduri - romanii nu au acordat niciodata o prea mare atentie mediului inconjurator. Asa s-a ajuns la ideea aberanta de a se transforma Balta Mare a Brailei in “granar”, iar canalele Deltei in “porumbar”, producand cel mai mare dezechilibru ecologic din Europa ultimilor doua mii de ani. Doamna Marioara Godeanu ne infatiseaza o imagine de cosmar, caruia i-am fost contemporani fara a putea interveni in nici un fel. “Oamenii nu stiu ce s-a intamplat in Delta Dunarii”, spune doamna Godeanu. “Acolo a fost un fel de terorism de stat. Cand doctorul Ludovic Rudescu a spus ca Delta ar trebui sa functioneze ca un plaman al intregii tari, a fost dat la o parte de oamenii veniti sa respecte de sus. Acestia au realizat incinte indiguite dupa interese obscure, si nu dupa tehnologia urmaririi procesului natural. Ei nu au inteles ca Delta nu e un pamant, ci un biotop in vesnica formare si transformare. Printre cele dintai daune, a fost afectarea serioasa a celor patru drumuri de pasaj ale pasarilor spre si dinspre tarile calde. In loc de a fi protejate, zonele de rezervatie au fost atacate, necazul fiind prelungit pana in zilele noastre, cand parti din rezervatii au devenit, printr-o noua coruptie, zone rezidentiale pentru toti parvenitii tranzitiei. Cea mai grava actiune distructiva a fost desecarea Insulei Mari a Brailei, care reprezenta puiernita Deltei. Aici isi depuneau icrele crapul, stiuca, salaul, somnul si bibanul - pesti cu care ne mandream in Europa. Pe langa aceasta, s-a mai facut una: s-a importat crapul chinezesc - o catastrofa instalata intai in zona experimentala de la Mila 24. In scurt timp, acest peste de cea mai

proasta calitate, un fel de - asa cum existau inlocuitori de cafea, de salam sau de branza -, a scapat de sub control si s-a incrucisat cu pestii nostri, dand nastere unor hibrizi care au dedeterminat modificarea faunei piscicole autohtone, pierzandu-se astfel un potential economic si ecologic fantastic. Alt aspect: s-au construit iazuri piscicole, rupand armonia naturii. Pentru a le proteja de pasari, adica de pelicani si de lebede, s-a facut pasul urmator: s-a decis distrugerea acestora, declansand o campanie de vanatoare fara precedent, exact in perioadele interzise, de inmultire. Aceiasi pelicani au cazut victime paznicilor tarlalelor de porumb, care-i impuscau fara mila, pentru a nu strica lanurile acelea aparute prin ruperea echilibrelor naturii. In fine, in zilele noastre, pe langa distrugerile despre care presa a scris adeseori, exista si sperante de revenire la normal, atat cat se mai poate; un neobosit cercetator, Gogu Mircea, sustinut de olandezi, studiaza posibilitatea revenirii la pasajele traditionale ale pasarilor calatoare si testeaza Delta ca pe o sursa extraordinara de flora spontana, care constituie baza cercetarii pentru epurarea apelor prin plante, adica pentru transformarea Deltei intr-un filtru verde. In aceste cercetari este implicat si Institutul nostru, laboratorul pe care-l conduc.”