Activitati Motrice Adaptate Pentru Persoane Cu Deficiente de Auz [PDF]

Zitiervorschau

Activitati motrice adaptate pentru persoane cu deficiente de auz ACTIVITATI MOTRICE ADAPTATE PENTRU PERSOANE CU DEFICIENTE DE AUZ Deficientele de auz fac obiectul de studiu al surdopsihopedagogiei si studiaza particularitatile dezvoltarii psihofizice ale persoanelor cu disfunctii auditive. Surdopsihopedagogia are un caracter interdisciplinar si este constituita din doua componente: -

surdopedagogia, componenta a pedagogiei speciale si care se refera la aspectele instructive ale persoanelor cu deficiente de auz;

-

surdopsihologia, care face parte din pedagogia speciala si care studiaza particularitatile si legitatile specifice ale dezvoltarii psihice persoanelor cu deficiente de auz.

Analizatorul auditiv are un rol deosebit in dezvoltarea psihica individului datorita rolului sau in facilitarea comunicarii verbale si in acumularea cunostintelor. Deficienta auditiva determina modificari in activitatea individuala si consta in perturbarea relatiei individului cu mediul inconjurator. Cand deficienta auditiva este congenitala sau apare la virste mici, provoaca dificultati in insusirea limbajului, iar in unele cazuri grave lipsa limbajului – surdo-mut. Cand apare dupa achizitionarea structurilor determina o involutie a activitatii psihice daca nu se aplica programe educative speciale. In majoritatea cazurilor pierderea auzului este un proces lent, nedureros. Depistarea si interventia din timp a tulburarilor auditive sunt foarte inportante in evolutia ulterioara a copiilor, dat fiind pericolul aparitiei muteniei, adica neinsusirea limbajului ca mijloc de comunicare si instrument operational al gandirii. Este o regula cunoscuta in literatura de specialitate care afirma ca un copil ce prezinta pierderi mari de auz in primii ani de viata, fara o protezare precoce, inevitabil va deveni mut. De asemenea , disfunctiile auditive cu cat sunt mai grave, cu atat vor influenta mai mult aparitia si deezvoltarea vorbirii, fapt evidentiat prin frecventa crescuta a tulburarilor de vorbire la copiii cu diferite grade de hipoacuzie.

Clasificarea deficientelor de auz Deficientele de auz sunt de cele mai multe ori, consecinta unor malformatii sau dereglari anatomo-fiziologice ale structurilor analizatorului auditiv. Din aceasta perspectiva deficientele se pot clasifica astfel: -

deficientele transmisie sau surditatea de conducere, se instaleaza in urma dificultatilor aparute in calea undelor sonore la trecerea lor de la exterior spre urechea interna prin malformatii ale urechii externe sau medii, defectiuni ale timpanului, opturarea sau blocarea canalului auditiv extern, sau prin aparitia unor afectiuni la nivelul urechii mijlocii – otite, mastoidite, infectii insotite de secretii purulente, care blocheaza transmiterea undelor sonore si au efect distructiv asupra structurilor osoase si cartilaginoase de la acest nivel;

-

deficientele perceptie – sunt provocate de leziuni ale urechii interne, nervului auditiv sau centrilor nervosi de la nivelul scoartei cerebrale, urmate de pierderea totala sau partia la a functiei organului receptor din urechea interna a nervului auditiv;

-

defiente mixte – sunt cele care se refera atat la elementele deficientelor de transmisie, cat si la cele ale deficientelor de perceptie, consecutive unor afectiuni de tipul otosclerozei, sechele operatorii, traumatisme etc.

Dupa gradul deficitului auditiv, pot fi identificate urmatoarele tipuri (clasificare realizata dupa Biroul International de Audio-fonologie – BIAF): -

hipoacuzie usoara – deficit de auz lejer – o perdere de auz de 2040 dB;

-

hipoacuzie medie – deficit de auz mediu – o pierdere de auz de 4070 dB;

-

hipoacuzie severa – deficit de auz sever – o pierdere de auz de 7090 dB;

-

anacuzie/cofoza – deficit de auz profund, surditate – piedere de auz de peste 90 dB.

In functie de lateralitate putem intalni: -

deficiente unilaterale;

-

deficiente bilaterale.

Dupa momentul aparitiei deficientei putem vorbi despre: -

deficiente ereditare (anomalii cromozomiale, transmitere genetica);

-

deficiente dobandite

-

deficiente prenatale;

-

deficiente perinatale;

-

deficiente postnatale.

Etiologia deficientelor de auz Etiologia deficientelor de auz dobandite poate fi prezentata, dela momentul aparitiei lor, astfel: 1. in perioada prenatala, mai ales in faza embrionara: -

infectii virale sau bacteriene ale mamei cu virusi ai rubeolei, oreionului, hepatitei, citomegalovirus, tuberculoza, sifilisul etc.;

-

ingerarea de substante toxice sau narcotice, alcool, medicamente din grupul tranchilizantelor;

-

tentative de avort prin consumul unor substante de tipul: chinina, apa-de-plumbsau prin administrarea in exces a antibioticelor;

-

iradieri ale mamei in timpul sarcinii;

-

diabetul;

-

factori endocrini si metabolici cu complicatii in functionarea unor glande;

-

tulburari de circulatie placentara (aport scazut de oxigen la nivelul fetusului);

-

incompatibilitate Rh intre mama si fat;

-

traumatisme in timpul sarcinii.

2. in perioada perinatala sau neonatala:

-

traumatisme obstetricale cu produceri de hemoragiiin urechea interna sau la nivelul scoartei cerebrale;

-

anoxie sau axfinxie albastra urmata de insuficienta oxigenare la nivelul scoartei cerebrale;

-

bilirubinemia sau icterul nuclear.

3. in erioada postnatala: -

boli infectioase de tipul: otita, mastoidita, meningita, encefalita, scarlatina, rujeola, febra convulsiva, oreion etc.

-

traumatisme craniocerebrale;

-

abuz de antibiotice si alte substante medicamentoase;

-

traumatisme sonore, care pot determina si unele boli profesionale,

-

stari distrofice, intoxicatii, afectiuni vasculare etc.

In functie de localizarea la nivelul urechii, putem distinge urmatoarele cauze: a) la nivelul urechii externe: -

absenta pavilionului urechii sau malformatii ale acestuia;

-

obstructionarea canalului auditiv extern cu dopuri de ceara sau alti corpi straini;

-

excrescente osoase.

b) la nivelul urechii medii: -

otite, mastoidite, corpi straini;

-

inflamarea trompei lui Eustache;

-

leziuni saau malformatii aleoscioarelor, otoscleroza;

-

perforarea membranei timpanului etc.

c) la nivelul urechiiinterne:

-

leziuni saau deformari ale labirintului membranos sau cohlear, ale canalelor semicirculare, ale utriculei sau saculei si membranei tectoria;

-

leziuni ale organului Corti, membranei bazilare si a nervului auditiv;

d) la nivelul nervului auditiv: -

leziuni ale traiectului nervos auditiv sau ale zonei de prroiectie din scoarta (surditate corticala).

Particularitatile psihomotrice ale persoanelor cu deficinta de auz Din punct de vedere al dezvoltarii psihofizice si pedagogice putem vorbi despre urmatoarele trasaturi ale deficientilor de auz: -

dezvoltarea fizica generala este normala, in conditiile unei alimentatii si ingrijiri corespunzatoare;

-

dezvoltarea componentelor motrice, mers, alergare, scris, etc., prezinta usoare intarzieri din ca cauza absentei vorbirii si stimulului emotional afectiv;

-

orientarea pe baza de auz este diminuata sau chiar inexistenta, iar simtul echilibrului poate fi tulburat ca urmare a afectiunilor de la nivelul urechii interne;

-

gesturile, mimica se insusesc in mod spontan in comunicarea deficientului de auz, constituindu-se treptat intr-un limbaj caracteristic acestor persoane;

-

insusirea limbajului verbal se face in mod organizat prin activitatile de demutizare, cu sprijinul specialistului logoped si al familiei;

-

dezvoltarea psihica prezinta o anumita specificitate determinata de gradul exersarii proceselor cognitive si de particularitatile limbajului mimico-gesticular, lipsit de nuante si cu topica simplista, generatoare de confuzii in intelegerea mesajului;

-

primul sistem de semnalizare (senzorio-perceptiv) este influentat de limbajul mimico-gesticular si al reprezentarilor generalizate pe baza achizitiilor senzoriale si senzorial-motrice (in special vizualmotrice), instrumente cu care deficientul de auz opereaza pana la varste inaintate;

-

gandirea surzilor nedemutizati opereaza in special cu simboluri iconice – imagini generalizate sau reprezentari, comparativ cu surzii demutizati la varste mici si a caror gandire foloseste simboluri verbale saturate de elemente vizuale

-

operatiile logice – analiza, sinteza, abstractizarea, generalizarea, comparatia – se desfasoara la un nivel intelectual scazut;

-

functiile cognitive sunt aproximativ aceleasi cu un auzitor cu deosebirea ca memoria cognitiv-verbala se dezvolta mai lent, pe cand memoria vizual-motrica are o dezvoltare mai accentuata;

-

imaginatia si capacitatea de crea noi reprezentari, prezinta evidente influente ale dominantei vizual-motorii in asimilarea informatiilor;

-

intarzierea in realizarea vorbirii, pierderea perioadei optime de insusire a limbajului verbal, maresc decalajul in dezvoltarea psihica a copilului surd si auzitor, cu repercursiuni asupra integrarii primului in societate, determinand de multe ori izolarea acestora, sentimente de inferioritate, stari depresive, lipsa de interes, descurajare, esecuri in plan scolar si profesional etc. Demutizarea, ortofonia

Formele de comunicare intalnite in procesul educational al copiilor cu deficiente de auz sunt: 1. comunicarea verbala care poate fi orala si scrisa; aceasta prezinta urmatoarele caracteristici: -

are la baza un vocabular dirijat de anumite reguli gramaticale;

-

labiolectura care este un suport important in intelegere;

2. comunicare mimico-gestuala – este cea mai la indemana forma de comunicare foarte des folosita si intr-o maniera aparte, stereotipica si de auzitori;

3. comunicare cu ajutorul dactilemelor – are la baza un sistem de semne manuale care inlocuiesc literele din limbajul verbal si respecta anumite reguli gramaticale in ceea ce priveste topica formularii mesajului; 4. comunicarea bilingva presupune combinarea intre:

-

comunicarea verbala si comunicarea mimico-gestuala;

-

comunicarea verbala si comunicarea cu dactileme;

5. comunicare totala care se refera la utilizarea tuturor tipurilor de comunicare in ideea completarii reciproce si de a ajuta la intelegerea corecta a mesajului. In cazul tulburarilor de auz, pe langa fenomenele compensatorii, mai intalnim alte doua procese fundamentale – demutizarea si ortofonia – de o importanta majora in procesul instructiv-recuperator. Demutizarea reprezinta activitatea complexa de inlaturare a mutitatii cu metode si mijloace specifice, prin valorificarea cailor organice nealterate. Are o componenta didactica semnificativa si presupune insusirea celor trei componente ale limbajului: -

componenta fonetica care presupune articularea corecta a fonemelor/sunetelor si a structurilor fonetice specifice fiecarei limbi;

-

lexicul ce reprezinta cuvintele care alcatuiesc vocabularul;

-

structura gramaticala – setul de reguli care se aplica in realizarea constructiilor lexicale, pentru o exprimare verbala corecta si inteligibila.

Pe baza observatiilor efectuate in activitatile practice, de catre specialisti, s-a constatat ca deficientii de auz in curs de demutizare, prezinta urmatoarele particularitati care se refera la comunicare, aceasta fiind: -

un volum redus al vocabularului insusit;

-

existenta a numeroase clisee verbale, cuvinte cu continut semantic sarac sau deformat;

-

cuvintele sunt folosite asa cum au fost prezentate initial, fara inflexiuni,

-

existenta unui decalaj vizibil intre vocabularul activ si cel pasiv (vocabularul utilizat in exprimare si vocabularul stocat).

Iata cateva greseli care se manifesta in comunicarea verbala: -

evitarea exprimarii in propozitii;

-

folosirea incompleta a propozitiilor;

-

greseli de topica;

-

dezacorduri frecvente;

-

predispozitie spre exprimari in constructii simple, fara sinonime, datorita vocabularului activ sarac.

Copilul lipsit de auz va invata vorbirea in mod organizat, in perioada prescolara si scolara mica. Ortofonia se ocupa cu emisia corecta a sunetelor si invatarea pronuntiei de catre elevii cu deficiente de auz pentru realizarea unei comunicari orale inteligibile. Ea urmareste: -

formarea si exersarea miscarilor respiratorii necesare in procesul vorbirii;

-

exersarea organelor fonoarticulatorii si pregatirea lor pentru emiterea sunetelor;

-

educarea sensibilitatii vibrotactile;

-

emiterea si formarea vocii;

-

emiterea si automatizarea pronuntarii sunetelor; corectarea erorilor de pronuntie;

-

invatarea si asimilarea elementelor prozodice ale limbii (ritm, accent, intonatie);

-

metodologia educarii auzului si tehnica protezarii;

Obiectivele activitatilor motrice adaptate pentru persoanele cu deficienta de auz -

dezvoltarea musculaturii cutiei toracice si a elasticitatii acesteia;

-

educarea actului respirator si marirea capacitatii vitale;

-

educarea capacitatii de coordonare a simtului echilibrului si ritmului;

-

contributie la procesul de demutizare;

-

dezvoltarea acuitatii, preciziei simturilor, a capacitatii de percepere a spatiului si timpului;

-

educarea atentiei, vointei, capacitatii de decizie, imaginatiei si deprinderii de a actiona in grupul integrator;

-

dezvoltarea increderii in posibilitatile individuale, a dorintei de integrare sociala si participare la actiunile grupului.

Activitati fizice adaptate recomandate persoanelor cu deficienta de auz: -

Din multitudinea exercitiilor ce se adreseaza acestei categorii de subiecti, care nu au o limitare drastica a capacitatii motrice, o prima categorie se adreseaza dezvoltarii musculaturii fonatoare si toracice, care este limitata datorita incapacitatii realizarii vorbirii. Prin urmare aceste exercitii se vor adresa muschilor respiratori (intercostali, pectorali, diafragma, abdominali).

-

O alta categorie de exercitii se adreseaza persoanelor cu un nivel bun al fitness-ului, care pot efectua programe pentru dezvoltarea fortei, prin lucrul cu incarcaturi, cu accent pe dezvoltarea trenului superior. Planificarea, dozarea se va face in functie de particularitatile de varsta, sex, nivel de pregatire.

-

Exercitiile pentru dezvoltarea echilibrului, atat la copilul normal cat si la cel deficient, sunt indicate inca din primii ani, incepand cu suprafete stabile – linii trasate pe sol, iar apoi mobile, instabile – banci de gimnastica, banci rasturnate cu partea ingusta, barne joase, medii si mari, mingi mari, placi suspendate, banca oscilanta fixata la scara fixa etc.

-

Gimnastica ritmica are un mare impact asupra subiectilor cu deficienta de auz, datorita faptului ca asigura contactul copilului cu diferite obiecte, care in final duc la dezvoltarea psihomotricitatii (furnizeaza informatii plurisenzoriale: vizuale, kinestezice etc).

-

Jocurile de escalada pot fi organizate in sala de educatie fizica si dezvolta simtul responsabilitatii, al cooperarii intre grupuri sau in interiorul grupului. Se va pune mare accent masurile pentru

prevenirea accidentarilor (se va stabili cine este catarator si cine este cel care asigura, se vor invata caderile, se va asigura materialul de protectie – saltele, casti etc). -

Jocuri sportive;

-

Parcursuri si stafete aplicative etc.

Indicatii metodice -

Gasirea modalitatilor de optimizare a comunicarii prin:

-

minimalizarea zgomotului de fond si maximizarea auzului rezidual al subiectilor, in timpul predarii (evitarea fondului muzical in timpul explicatiilor);

-

mentinerea distantei optime fata de subiecti;

-

iluminarea corespunzatoarea salilor pentru a favoriza labiolectura;

-

plasamentul optim al celui ce vorbeste pentru a fi vazut de toti participantii;

-

mentinerea pozitiei statice in explicatii, deplasarile perturba atentia copiilor;

-

reluarea explicatiei daca este nevoie deoarece copiii hipoacuzici sau surzi prezinta fluctuatii ale pierderii de auz;

-

cand se lucreaza in aer liber si nu numai, profesorul se va plasa langa elevi, ii va atentiona prin gesturi familiare, iar demonstratiile vor fi ample si se vor utiliza semnale luminoase, gesturi usor de recunoscut;

-

pentru imbunatatirea comunicarii profesorul poate distribui copii scrise ale jocurilor ce urmeaza a fi predate;

-

se va lucra cu efective reduse, datorita timpului suplimentar de expunere;

-

daca subiectii folosesc limbajul semnelor profesorul trebuie sa-l invete;

-

se recomanda amplasarea in clasa a materiale absorbante de sunet, cum ar fi draperii, materiale pe pereti, pentru a reduce reverberatiile;

-

activitatile selectate vor fi directionate spre formarea deprinderilor sociale, mai ales in ceea ce priveste educatia integrata;

-

folosirea reglatorilor metodici variati (planse, desene pe sol pentru dirijarea traseului);

-

promovarea interactiunii in cadrul grupului, cei hipoacuzici vor fi inclusi in grupuri de copii fara deficiente;

-

la varsta prescolara si scolara mica se va pune accent pe activitatile ritmice si de expresie corporala, insotite de instrumente de percutie (tamburine, tobe, castaniete etc);

-

boxele sau difuzoarele sa fie aproape de sol pentru ca vibratiile sa fie mai usor percepute;

-

evitarea explicatiilor lungi, sa predomine demonstratia;

-

stabilirea si mentinerea contactului vizual este foarte important in comunicarea comenzilor;

-

comenzile se vor da pe un ton cald, calm fara exagerari in pronuntarea cuvintelor;

-

in cazul exercitiilor de echilibru se vor asigura executantii corespunzator;

-

profesorul trebuie sa cunoasca inca de la inceput gradul deficientei de auz al copiilor cu care lucreaza si sa posede cunostinte legate de predarea activitatilor fizice ce se preteaza acestui tip de deficienta;

-

se va tine cont de particularitatile comportamentale ale deficientilor de auz, care pot fi dezinteresati, obraznici etc.

Activitatile sportive organizate cu deficientii de auz sunt cele de tipul:  Jocurilor Mondiale ale Surzilor (Deaflympics), desfasurate la fiecare 4 ani, cu editii de vara si iarna, la probele: badminton, baschet, ciclism, lupte, tir, fotbal, inot, handbal, tenis de masa, tenis de camp, atletism, volei, polo pe apa; schi alpin si nordic, hochei pe gheata, patinaj viteza.

 Special Olympics;  Competitii nationale, internationale si locale organizate de comunitatea deficientilor auditivi. Regulile utilizate in general sunt identice cu cele clasice, reperele vizuale sunt amplificate, de exemplu fluierul arbitrului este urmat de ridicarea unui steag care simbolizeaza intreruperea jocului. Referindu-ne la dezvoltarea fizico-motrica a deficientilor de auz, acestia nu sunt inferiori populatiei, ci mai degraba reprezinta o minoritate culturala si lingvistica. Sportul de performanta reprezinta pentru cei cu deficit de auz o posibilitate de afirmare a propriei identitati ce pune in valoare personalitatea acestora, intr-un mod mult mai relevant fata de alte activitati.