Integrarea Copiilor Cu Deficiențe de Auz [PDF]

Zitiervorschau

Integrarea copiilor cu deficiențe de auz Toti copiii au dreptul de a fi educaţi împreună, oricare ar fi dizabilitatea/ handicapul sau dificultăţile de învăţare. Educaţia integrată este un drept pentru respectarea căruia este nevoie de o educaţie bună şi de bunul simţ social. Există  trei mari tipuri de abordări ale educaţei copiilor cu CES: a) segregarea - gruparea copiilor în funcţie de dizabiltăţi şi repartizrea lor în şcoli special create pentru a răspunde acelor categorii de dizabilităţi ; b) integrarea - copiii cu dizabilităţi sunt plasaţi în şcolile obişnuite, adesea în clase speciale, în măsura în care ei pot face faţă cerinţelor şcolii de masă; c) incluziunea - se recunoaşte necesitatea transformării culturilor, politicilor şi practicilor şcolilor generale pentru a se adapta la diferite nevoi ale anumitor elevi, precum şi obligaţia de a îndepărta barierele care ar împiedica acea posibilitate (UNICEF, 2012). Educaţia integrată  se referă la faptul că toţi copiii trebuie să înveţe împreună în medii cât mai aproape de contextul normal al vieţii şi nu în medii separate. Fiecare copil trebuie integrat într-un program adecvat de educaţie; fiecare copil are dreptul să meargă la grădiniţă/şcoală unde merg toţi copiii din vecinătatea sa, iar grădiniţă/şcoala să răspundă nevoilor sale educative. Orice copil are o serie de particularităţi, caracteristici care se referă la modul, stilul, ritmul şi specificul învăţării sale. În acelaşi timp o serie de copii au particularităţi ce îndreptăţesc  un sprijin suplimentar, activităţi specifice pentru realizarea sarcinilor de  învăţare; este vorba de cerinţe speciale, diferite de ale majorităţii copiilor şi care determină măsuri specifice. Cerinţe speciale poate avea orice om/copil în anumite perioade, pentru că cerinţele speciale acoperă o realitate extrem de variată, complexă şi dinamică - de la probleme simple, determinate de dezvoltarea tipică a individualităţii şi persoanei, până la problemele unice, care nu se pot rezolva decât cu o intervenţie specială şi specifică. Să nu uităm că şi „copiii care au anumite dizabilităţi/handicapuri au trebuinţe de bază în creştere şi dezvoltare ca toţi copiii. Identificăm: nevoia de afecţiune şi securitate, de apreciere şi întărire pozitivă, de încredere în sine, de responsabilitate ş independenţă”. (E. Vrăşmaş, 1998). Conceptul de cerinţe educative speciale corespunde unei abordări care:  - postulează ideea că fiecare copil este unic; - identifică faptul că orice copil poate învăţa; - valorizează unicitatea tipului de învăţare determinată de particularităţile individuale; - cultivă diversitatea copiilor ca un mijloc de învăţare, care sprijină şi întăreşte învăţarea dacă este folosită adecvat (prin curriculum).  Copii cu deficiențe auditive Expresia cea mai utilizata este 'deficiente auditive' (d.a.), care cuprinde, in esenta, 2 categorii mari de deficit auditiv, surditatea (pierderea totala a auzului) si hipoacuzia (pierderea partiala a auzului). Unii autori (Stanica si col., 1997) utilizeaza expresia disfunctie auditiva, cu semnificatie echivalenta celei de deficienta, dar si cu conotatie legata de limitarea functionala

(dizabilitatea).Acesti termeni inlocuiesc in prezent termenul de surdo-mut, depasit ca utilizare pe plan mondial. Cuvintele surd si surditate (surzenie) sunt insa utilizate in continuare, in mare masura, atat la noi cat si in alte tari, nefiind considerate a avea efecte traumatizante importante. Se face o distinctie necesara intre surzi (cei cu pierderea innascuta a auzului) si asurziti – cei care pierd auzul dupa nastere. Indicatori de avertizare a deficientelor de auz in mediul scolar. Aparitia unui indiciu de tipul celor care urmeaza nu inseamna ca acel copil are neaparat o deficienta de auz. Pot exista si alte motive ale comportamentului copilului, de care trebuie sa se tina seama. -

-

• Atentie slaba: daca un elev nu este atent in clasa, este posibil ca el sa nu auda ceea ce i se spune sau sa perceapa sunetele in mod distorsionat. Din aceste motive, copilul fie percepe gresit ceea ce spune profesorul, fie nu mai face nici un efort sa asculte si sa fie atent. • Dezvoltarea slaba a vorbirii: o vorbire imatura, neobisnuita sau distorsionata se poate datora pierderii auzului. • Un copil vorbeste inadecvat situatiei in care se afla, fie prea incet, fie prea tare. • Dificultate in a urmari indicatiile verbale - poate indica o deficienta de auz. •Copilul raspunde mai bine la sarcinile pe care le primeste atunci cand profesorul este foarte aproape de el sau raspunde mai bine la sarcinile care presupun raspuns in scris, decat la cele care presupun raspuns oral. • Elevul intoarce capul, pentru a auzi mai bine; •Din cauza unor probleme de auz, inainte de a incepe sa rezolve o sarcina, copilul se uita sa vada ce fac ceilalti colegi sau se uita la profesor si la colegi, pentru a observa niste indicii. •Copilul poate sa nu auda bine ce citeste altcineva sau isi roaga colegii sau profesorul sa vorbeasca mai tare. •Uneori copilul poate da un raspuns gresit la o intrebare sau poate sa nu raspunda de loc. •Copiii care si-au pierdut auzul prefera sa lucreze in grupuri mici, sa se aseze in locurile mai linistite din clasa sau sa stea in primul rand. •Ca reactie la faptul ca nu aude, copilul poate parea timid, retras sau chiar incapatanat si neascultator. •Elevul poate avea retineri in a participa la activitati care presupun discutii si conversatie, nu rade la glume sau nu intelege umorul. •Elevul are tendinta de a se izola si de a nu participa la activitatile sociale. •Elevul este capabil sa inteleaga mai bine mimica, miscarile corpului si informatiile contextuale, si nu limbajul verbal; de aceea, el ajunge uneori la concluzii gresite. •Copilul se poate plange frecvent de dureri de urechi, dureri de gat si de amigdalita.

Managementul mediului de invatare Integrarea scolara a copiilor cu d.a. este una dintre chestiunile cele mai controversate pe plan mondial. Un aspect de importanta deosebita este necesitatea acuta de educatie prescolara, cat mai de timpuriu. Integrarea sau nu intr-o gradinita si apoi scoala obisnuita, depinde de mai multi factori, fiind insa, in esenta o problema individuala. Exista si solutii intermediare (grupe/clase speciale sau frecventa alternativa). Sarcina cea mai importanta a scolii, vizavi de acesti copii este - la fel ca pentru toti copiii - sa le dea acestora cunostintele si valorile esentiale necesare pentru a deveni membri ai societatii (UNESCO, 1987). Cand un copil cu d.a. incepe scoala, invatatorul sau profesorul care lucreaza cu el trebuie sa incerce obtinerea tuturor informatiilor relevante despre acesta, familia si comunitatea din care provine. Observatiile intreprinse in timpul primelor saptamani si luni de

scoala asupra conduitei copilului cu deficienta auditiva pot oferi, de asemenea, informatii extrem de utile pentru facilitarea integrarii scolare a acestuia. Uneori dureaza foarte mult timp pentru ca profesorul sa-si poata forma o opinie exacta in legatura cu nivelul auzului si/sau capacitatatile reale de comunicare. O resursa deosebita o reprezintă accesul cadrelor didactice din scoala obisnuita – ca si al copiilor in cauza - la expertiza si serviciile unor profesori specializați (itineranți, consultanți etc). Organizarea scolii si a clasei Compensarea auzului este potentata prin afisarea a variate imagini in scoala si in clasa, ca o prima conditie pentru a facilita mai buna cunoastere a realitatii - desene, fotografii (mai ales din cadrul unor actiuni ca de pilda excursiile la care au participat elevii), harti, desene si reproduceri diverse. Organizarea clasei trebuie facuta in asa fel incat, fiecare copil sa poata vedea atat profesorul cat si pe ceilalti copii din clasa, ceea ce presupune un numar mai redus de elevi in clasa. Maniera optima de organizare spatiala a bancilor/scaunelor clasei - practicata in scolile sau clasele speciale de acest tip - este in forma de semicerc. Pentru a facilita citirea labiala (de pe buze), este recomandabil ca scaunul pe care sta profesorul sa fie situat la aceeasi inaltime cu cele pe care stau elevii. Iluminarea trebuie sa fie cat mai adecvata, atat spre elevi cat si spre profesor. Tabla scolara ori un flip-chart sunt mai utile in clasele unde invata copiii cu d.a. decat la ceilalti copii. Retroproiectorul sau alte mijloace de invatamant similare sunt de asemenea foarte utile, pentru a fi vizualizate diverse informatii, scheme etc. Strategii de comunicare in clasa In realizarea comunicarii educationale in clasa, cadrul didactic trebuie sa tina cont, pe cat posibil, de urmatoarele cerinte: a)     Sa le vorbeasca elevilor cu d. a. doar atunci cand acestia privesc spre profesor. b)     Sa vorbeasca sau sa se comunice non-verbal catre elevul cu probleme auditive avand intotdeauna orientarea corpului spre acesta. c)     Sa utilizeze, ori de cate ori este posibil, diverse modalitati de ilustrare vizuala a continutului celor prezentate. d)     Pe timpul dialogului copiii trebuie sa constientizeze mereu cine este persoana care comunica in clipa respectiva. e)     Cadrul didactic trebuie sa fie pregatit permanent pentru a repeta comentarii, intrebari sau raspunsuri ale unui anumit copil, pentru ca toti elevii sa beneficieze de ceea ce se comunica. f)      Elevii vor fi solicitati sa puna in discutie subiecte si probleme ridicate de ei, chiar daca profesorul nu le agreeaza sau nu intelege limbajul non-verbal. Consideratii privind metodele si continuturile de invatare Intrucat copiilor cu deficiente de auz le lipsesc multe dintre cunostintele si abilitatile pe care le regasim la ceilalti copii de aceesi varsta, cadrul didactic trebuie sa acorde o pondere insemnata activitatilor care integreaza invatarea limbajului cu asimilarea deprinderilor practice si a cunostintelor despre lume si viata. • Jocurile si experienta de cunoastere directa, cu deosebire la varstele mici, au o insemnatate covarsitoare. • O importanta deosebita o are la acesti copii formarea perceptiei timpului. Vizualizarea poate lua in aceste context forma unui calendar, elaborat treptat in clasa, cu ajutorul elevilor. • Lectiile si excursiile in afara scolii reprezinta o cale eficienta de a familiariza copiii cu lumea naturala din jurul lor.

• Povestirile si lecturile sunt de asemenea o metoda importanta de predare-invatare pe diferite trepte de scolarizare. Pot fi utilizate diferite modalitati de comunicare - verbala, mimicogestuala, pantomima, comunicarea prin desene etc. Perceptia limbajului scris la copilul surd – care se realizeaza mult mai usor decat a limbajului oral - este totusi diferita fata de a celorlalti copii, fata de a profesorului. Auzitorii folosesc scrierea ca o forma secundara de limbaj, baza fiind vorbirea. Pentru copilul cu surditate limbajul scris este forma primara, care poate eventual servi si ca premisa a articularii. Surditatea poate deveni ea insasi o tema de predare-invatare, atunci cand copilul in cauza devine increzator in calitatea sa noua de scolar, se percepe ca membru al unui grup de elevi (posibil surzi la fel ca si el). Se poate explica ce este surditatea, ce este sunetul, care este diferenta dintre copiii auzitori si cei neauzitori. Este foarte important ca acesti copii sa inteleaga de asemenea consecintele situatiei de a fi surd - faptul ca s-ar putea sa nu asimileze niciodata limbajul verbal, ca din aceasta cauza sansele lor in viata sunt mai reduse, dar, in acelasi timp, ca ei pot deveni foarte buni in anumite domenii de activitate (exemplul tehnicienilor dentari).  Cerinte ale integrarii in scoala obisnuita a copiilor cu deficiente auditive Intrucat provocarea scolarizarii copiilor cu d.a. este, din anumite puncte de vedere, mai mare decat la alte grupuri de copii cu CES (datorita, in esenta, problemelor de comunicare) pentrua accesarea scolii obisnuite sunt necesare cateva conditii: - Sa nu prezinte un decalaj de dezvoltare mai mare de 18 luni. - Sa aiba o personalitate puternica. - Sa aiba acces la servicii si ajutor specializate, potrivit nevoilor sale. - Sa posede si sa foloseasca echipament audiologic de foarte buna calitate. - Sa aiba deprinderi auditive si de labiolectura adecvate. - Sa utilizeze eficient resturile auditive. Este necesar ca profesorii din scolile obisnuite sa manifeste intelegere fata de acesti elevi, sa-i accepte in clasa, sa ceara sprijinul atunci cand au nevoie si sa beneficieze, pe cat posibil, de o pregatire speciala in acest sens. Foarte importanta este si atitudinea parintilor, nivelul de implicare si de asteptare al acestora privind rezultatele scolare (si sociale) ale fiului/fiicei. https://www.qreferat.com/referate/pedagogie/Psihopedagogia-copiilor-cu-def733.php     

Grupa/clasa heterogenă -  este caracterizată de diversitate, din perspectiva diferenţelor de dezvoltare, stil de învăţare şi alte particularităţi ale copiilor care  o alcătuiesc. Practic, diversitatea duce la o mai atentă privire asupra educaţiei incluzive. Astfel, ajungem să precizăm că o grupă/clasă în care este acceptată diversitatea şi se lucrează pentru a răspunde nevoilor educaţionale ale fiecărui copil este o grupă/clasă incluzivă. Una dintre caracteristicile acesteia  este asigurarea unui mediu prietenos, flexibil şi deschis pentru fiecare copil şi pentru clasa întreagă.     Interrelaţiile

Cine este în clasă

Grupa /clasa incluzivă, mediul de învăţare prietenos Prietenos şi cald Educatorul/profesorul este atent la nevoile copiilor Însoţitorul copilului cu CES  valorizează copilul şi asistă şi pe ceilalţi copii Educatorul/profesorul, copiii diferiţi (cu o diversitate de abilităţi şi medii de dezvoltare), cât şi alţi profesionişti, cum

Organizarea clasei

Materiale de învăţare Resurse Evaluare

ar fi cadrul didactic de sprijin, consilierul şcolar, logopedul La unele activităţi se stă pe podea, se face un cerc sau două astfel încât copiii şi educatorul/profesorul să stea împreună, ca la o masă rotundă. Copii se pot ține de mână pentru a interacționa tactil și a face schimb de energie pozitivă. O varietate de materiale pentru toţi copiii, cum ar fi decupaje din ziare pentru matematică, postere şi păpuşi pentru activităţile de comunicare, modele, mulaje, jucării. Educatorul/profesorul planifică fiecare zi pentru a utiliza materiale diferite; implică copiii să aducă materiale la grupă/clasă pentru activităţi Evaluare autentică: fişe de observare sistematică a elevilor, lucrările copiilor, aşa cum sunt portofoliile

Idei de activități - asezarea optimă a copilului în clasă:       - să stea în prima bancă, cu un coleg cooperant și empatic, care îl ajută la nevoie;       - să nu fie agitaţie în jurul lui, ca să nu-i distragă atenţia, în jurul lui să fie elevi liniștiți;       - materialele didactice care îl ajută la învăţare să fie la îndemâna lui;       - tabla este recomandat să fie albă; - jocuri de integrare în colectiv și de cunoaștere mai bine a acestuia (Pânza încrederii, Schimbă locul!, Ghici cine e? etc.) - tehnici dramatice pentru dezvoltarea abilităților sociale și de comunicare (Tot ca tine sunt și eu, Bingo, Statuile etc.); - vizionarea unor filmulețe educative, a unor povești terapeutice, în funcție de cazul de dizabilitate (Rățușca cea urâtă, Puiul, Frumoasa și Bestia etc.); - activități de terapie educațională (ludoterapia, meloterapia, terapia ocupațională); - conținuturile activităților adaptate în funcție de dizabilitate (PIP sau Plan de remediere, după caz); - activități pe baza soft-urilor destinate elevilor cu dizabilități; - activităţile să fie scurte şi să se pregătească mai multe variante pentru fiecare lecţie; - formularea instrucţiunilor într-un mod accesibil; - alocarea de timp suficient pentru sarcinile de învățare; - organizarea unor momente frecvente de consolidare și exersare; - formarea de rutine prin activităţi similare.   Strategii de învățare - învățarea individualizată sau individualizarea unor secvențe de învățare; - tratarea diferențiată; - metode activ-participative şi practice (jocul de rol, jocul didactic, Explozia stelară, Ciorchinele, Cubul, Turul galeriei etc. - adaptate); - învățarea prin cooperare: în perechi, în echipă; - valorizarea activității în fiecare oră; - ancorarea de interesele copilului, hobbyurile lui, activităţile extraşcolare, pentru motivare.   Resurse - folosirea de material didactic adecvat și ușor de manipulat (socotitori, alfabetar magnetic, carioci, jetoane etc.); - mijloace de predare/învățare multisenzoriale și distractive, cu material concret-intuitiv;

- mijloace IT (calculator, videoproiector, tabletă, CD-uri etc.); - cărți/reviste cu imagini; - fișe cu scheme de fixare; - resurse educaționale deschise; - planșe tematice afișate permanent în clasă etc.   Părinți Idei de activități - consultări permanente cu părinții elevului în vederea stabilirii unui plan comun de acțiune și a cunoașterii mai bine a elevului (Părinți la școală-părinți acasă)); - activități comune cu invitați de specialitate - psihologi, profesori de sprijin, consilieri școlari (Împreună vom reuși) - activități comune părinți-elevi-diriginte (ateliere de lucru- Rama familiei, excursii, vizite, serbări etc.); - lectorate despre integrarea copiilor cu CES, toleranță, tipuri de temperament (Suntem diferiți?); - implicarea în proiecte care să elimine/diminueze acțiunile de bullying (Stop bullying); - activități de genul Schimb de mame etc.   Strategii de învățare - lectorate - dezbateri - mese rotunde - workshop-uri - tehnici dramatice - expoziții   Resurse - ppt-uri tematice - pliante/reviste/afișe informative - tehnologii informatizate - umane: medici de specialitate, psihologi, consilieri școlari, profesori de sprijin   Cadre didactice  Idei de activități - colaborarea cu profesorul de sprijin/consilierul școlar (PIP sau Plan de remediere, după caz); - plan de intervenție comun cu profesorii de la clasă; - simpoziane/conferințe/cursuri de formare vizând integrarea copiilor cu CES (Integrarea copiilor cu CES); - ateliere de lucru/mese rotunde în cadrul Comisiei metodice - activități comune părinți-profesori-elevi (Copilul vostru-elevul nostru) - predarea în echipă cu profesorul de sprijin/consilierul școlar etc.   Strategii de învățare - mese rotunde - workshop-uri - dezbateri - interasistențe - lucru în echipă   Resurse - pliante/reviste/afișe informative

- tehnologii informatizate - listă cu lucrări de specialitate - cadru normativ (Ordin Nr. 3124/2017 privind aprobarea Metodologiei pentru asigurarea suportului necesar elevilor cu tulburări de învățare. https://edu.ro/ordinul-ministrului-educa %C8%9Biei-na%C8%9Bionale-nr-134220012017-privind-aprobarea-metodologiei-pentru int egrarea –elevilor- cu tulburări de învățare; Ordin Nr.1985/2016 privind aprobarea metodologiei pentru evaluarea și intervenția integrată în vederea încadrării copiilor cu dizabilități în grad de handicap, a orientării școlare și profesionale a copiilor cu CES, precum și în vederea abilitării și reabilitării copiilor cu dizabilități și/sau CES. https://lege5.ro/Gratuit/geztqmrygqza/ordinul-nr-1985-1305-5805-2016-privindaprobarea-metodologiei-pentru-evaluarea-si-interventia-integrata-in-vederea-incadrariicopiilor-cu-dizabilitati-in-grad-de-handicap-a-orientarii-scolare-si-profe/1 - materiale didactice adecvate   Evaluare - observarea sistematică a comportamentului; - evaluări orale și scrise diferențiate și cu sprijin (indicații); - autoevaluarea, dacă e cazul; - aprecieri verbale; - fișe de observare a comportamentului, a progresului. - chestionare - portofolii cu produsele activităților - caietul dirigintelui