Integrarea Copiilor Institutionalizati [PDF]

Zitiervorschau

Lupan Bianca Mihaela SPR III

Situația copiilor instituționalizați

Situaţia copiilor din centrele de plasament din România este una extrem de sensibilă. Deşi condiţiile în care aceştia trăiesc alături de suportul care li se oferă s-au îmbunătăţit constant de-a lungul timpului, gradul de integrare al acestora în societate este unul extrem de scăzut, aspect evidenţiat şi de o rată a infracţionalităţii extrem de ridicată în rândurile celor care împlinesc 18 ani şi sunt nevoiţi să iasă din sistemul de protecţie de stat. Aceştia din urmă, odată cu împlinirea vârstei de 18 ani, sunt lipsiţi de orice fel de sursă de sprijin. Tinerii, puşi în situaţia de a fi respinşi de societatea din care, în mod teoretic, ar fi trebuit să facă parte şi în cadrul căreia ar fi trebuit în toţi aceşti ani să fie integraţi, ajung să trăiască de pe o zi pe alta recurgând la munci ocazionale, furt, cerşetorie, prostituţie sau înşelătorie 1. Mai mult decât atât, un studiu recent a relevat faptul că peste 100 de copii din totalul celor ce se afla la momentul actual în centrele de plasament au fost victime ale abuzurilor, neglijării sau exploatării. Devin, aşadar, nişte victime ale unui sistem care funcţionează defectuos, un sistem cu lacune, care ar fi trebuit să îi pregătească şi să îi protejeze. Lucrarea de fata îşi propune să ofere o analiză succintă a situaţiei copiilor din centrele de plasament, a modului în care sistemul ar fi trebuit să se ocupe de integrarea lor socioprofesională, precum şi a principalelor consecinţe date de lipsa sau chiar falsa incluziune. Astfel, întrebarea la care cercetarea doreşte să răspundă face referire la lacunele din sistem, mai exact, la identificarea acestora. Motivul abordării acestei teme este dat de necesitatea cunoaşterii în profunzime a acestei teme, a creşterii eficienţei şi eficacităţii sistemului social şi de oferire de noi vieţi acelora mai puţin privilegiaţi. Politica pronatalistă dusă de către guvernul comunist până în anul 1989 a condus rapid la creşterea numărului de copii abandonaţi şi la conştientizarea statului de necesitatea înfiinţării unor instituţii pentru preluarea şi îngrijirea acestora. Au fost puse în acest fel bazele unor instituţii al căror rol ar fi trebuit să fie acela de „părinte”, însă, lipsa resurselor 1 Lavinia, Onica-Chipea, Sergiu, Băltățescu, Floarea, Chipea, Ionuț, Oprea, Studiu privind modul de integrare în societate a tinerilor care au fost socializați în instituțiile de protecție a copilului în jude țul Bihor , Oradea, Ianuarie 2008;

1

Lupan Bianca Mihaela SPR III

financiare, materiale, a personalului calificat, spaţiile prost întreţinute şi dotate, abuzurile şi tratamentele umilitoare la care aceşti copii erau expuşi constituţie părţi din lumea în care aceştia erau nevoiţi să trăiască. Instituţionalizarea a fost considerată adeseori ca fiind cea mai bună măsură de ocrotire. Anul 1997 a fost anul care a dat startul modificărilor situaţiei atât a condiţiilor din centrele din plasament, cât şi a situaţiei copiilor din cadrul acestor centre. Totuşi, realitatea este departe de a fi perfectă. Situaţia acestor copiii este de multe ori incertă, existând judeţe (de exemplu, Maramureş) în care rata adopţiilor este una extrem de scăzută. Mai mult decât atât, lipsa resurselor şi a personalului calificat încă „bântuie” sistemul, la care se adaugă şi o serie de scandaluri apărute în mass media privind traficul de copii din aceste orfelinate2. În România anului 2016 existau un număr de 1.477 de servicii de tip rezidenţial destinate protejării copiilor şi 57.646 de copii aflaţi în grija statului. Dintre aceştia, doar 846 au fost adoptaţi, ceea ce înseamnă un procent de mai puţin de 2% 3. Una dintre principalele probleme cu care aceste instituţii se confruntă este lipsa unui personal calificat, alături de slaba pregătire în domeniu a acestora. Conform legislaţiei aflate în vigoare, fiecare angajat al acestor instituţii ar trebui să beneficieze de cursuri de formare şi specializare, costurile acestor cursuri fiind suportate de către angajator. Mai mult, sistemul se confruntă şi cu un deficit în ceea ce priveşte ocuparea posturilor vacante existente. Un studiu realizat de către UNICEF şi Banca Mondială releva faptul că, pe lângă lipsa unui personal în instituții, alte probleme ar mai fi date de practicarea nepotismului în ceea ce priveşte angajarea, lipsa unor indicatori de performanţă, absenţa unor mecanisme de motivare a personalului sau de sancţionare a acestuia, investiţiile reduse în calificarea şi perfecţionarea personalului la care se adaugă şi lipsa unui indice care să măsoare valoarea adăugată a serviciilor de acest tip de formare. La aceste lipsuri se adaugă şi suspiciunile în ceea ce priveşte traficul de copii din orfelinate şi prostituţie. Mai mult decât atât, trebuie adus în discuţie şi procesul de adopţie, care, a devenit mai uşor şi mai transparent doar în teorie. Dincolo de faptul că procesul este extrem de sinuos, dificultăţi majore încep şi înainte de demararea procesului de adopţie dat fiind că extrem de puţini copii 2 Cosmin, Câmpean, Paula, Constantin, Elena, Mihalache, Resurse și nevoi de suport în integrarea socială a copiilor și a tinerilor protejați în serviciile rezidențiale de protecție a copilului , Raport de cercetare, Octombrie 2010.

3 http://www.mediafax.ro/social/peste-100-de-copii-institutionalizati-victime-ale-abuzurilor-in-2015-15537902, accesat la data de 10.01.2017.

2

Lupan Bianca Mihaela SPR III

sunt declaraţi adoptabili anual. Acest lucru se datorează şi faptului că direcţiile nu joacă rolul unui avocat al acestora, aşa cum ar fi trebuit. La acestea, problema personalului poate fi readusă în discuţie, întrucât de cele mai multe ori anchetele sociale ce trebuie făcute sunt sumare, necesitând a fi refăcute, precum şi cea a termenelor în instanţă extrem de lungi. La aceste termene extrem de lungi se adaugă şi lipsa transparen ței procesului, aspect evidenţiat de către numeroasele familii care îşi doresc să adopte un copil, dar care ajung să aştepte foarte mult timp şi, în final, să renunţe. Posibilii părinţi ajung să acuze faptul că nu le este permis să aleagă copilul pe care şi-l doresc să îl adopte. Practic, o astfel de alegere de viaţă ajunge să fie făcută de către un calculator. Dacă pentru un copil cu o vârstă fragedă procesul de adopţie este îngreunat de sistem, pentru cel aflat la vârsta adolescentei procesul ajunge să fie îngreunat în mod voit întrucât se consideră că şansele de adopţie ale acestuia sunt deja mult mai reduse, după cum declară Bogdan Simion, preşedintele Federaţiei Organizaţiilor Neguvernamentale Pentru Copil. Cea mai gravă acuzație ce este adusă sistemului în ceea ce privește adopțiile este dată de corupția asociată numărului extrem de mare de adop ții internaționale, alături de preferința familiilor occidentale în pofida celor ce au domiciliul pe teritoriul României4. Președintele FONPC mai sublinia de asemenea și faptul că adopţia nu ajunge să fie percepută şi ca mijloc de solidaritate socială, iar cele mai multe familii doresc copii cât mai mici şi mai sănătoşi5. Studiile recente au arătat faptul că şansele unui copil de a se integra în societate cresc cu cât perioada petrecută în orfelinate este mai mică. Mai mult, copii instututionalizati de la vârste extrem de fragede dezvolta în perioada adolescentei probleme de ataşament, grad de agresivitate ridicat, probleme psihiatrice (ADHD, tulburări comportamentale, de atenţie, începuturi de psihoza) şi un IQ mult mai mic. Dacă copii sunt scoşi din aceste instituţii când împlinesc vârsta de maxim doi ani, capacitatea lor de a se integra, de a relaţiona alături de nivelul IQ-ului cresc substanţial. Problemele apar în momentul în care aceşti copii ajung de la o familie la alta, pentru că mai apoi să se întoarcă în centrele de plasament de unde au plecat. Astfel, în loc să li se inducă un sentiment de siguranţă, le este cultivat cel de instabilitate6. 4 Bogdan M., Chirițoiu, FOCUS: Copiii instituționalizați, disponibilă online la adresa www.policy.hu/chiritoiu/focus.pdf.

5 http://www.mediafax.ro/social/analiza-sistemul-de-adoptii-in-romania-60-000-de-copii-sunt-institutionalizatidoar-1-602-dintre-ei-au-fost-declarati-adoptabili-in-acest-an-10387893, accesat la data de 10.01.2017.

6 http://www.gandul.info/sanatate/rezultatele-ingrijoratoare-ale-unui-studiu-realizat-pe-copii-din-romaniainstitutionalizati-de-mici-13587837, accesat la data de 10.01.2017.

3

Lupan Bianca Mihaela SPR III

Consecinţele acestor deficienţe se observa cel mai bine odată ce tinerii ajung să părăsească sistemul. Un studiu realizat de către Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii ce viza posibilităţile pe care tinerii cu vârste cuprinse între 17 şi 20 de ani le au, a scos la iveală faptul că aceştia se descurcă extrem de greu cu tot ceea ce reprezintă provocările puse de un trai independent, sunt vulnerabili şi uşor de manipulat, nivelul lor de toleranţa este scăzut şi ajung să trăiască cu sentimentul că societatea le este datoare pentru situaţia în care se află. Mai mult, sunt conştienţi de drepturile lor, dar refuză ideea de a avea şi obligaţii pe lângă acestea. În momentul în care aceştia iau contact cu piaţa muncii şi cu regulile aplicabile în fiecare sector de muncă, mulţi dinte aceştia renunţă, neputând să se conformoze regulilor şi ritmului impus. Astfel, aceştia ajung simpli beneficiari ai furnizorilor de servicii sociale, intrând, ulterior, în tot ceea ce reprezintă viaţa în stradă7. În concluzie, aceste probleme relevă rolul important pe care familia îl are la nivelul societăţii, precum şi absoluta necesitate a demarării unor schimbări mult mai ample şi mai de profunzime în ceea ce priveşte modul de funcţionare al sistemului. Familia constituie pentru un copil, primul contact cu societatea, cu preconcepţiile şi concepţiile acesteia cu privire la anumite aspecte, cu regulile ce trebuie respectate, obligaţiile fiecărui individ şi consecinţele suferite în urma nerespectării acestora, este locul unde învaţă pentru prima dată să socializeze, învaţă cine este şi ce imagine îşi va promova la nivelul societăţii. Tot în cadrul unei familii, sentimentul de apartenenţa este cultivat, sentiment care le lipseşte enorm acestor copii. Mediul familial nu va putea fi înlocuit de o instituţie, iar în condiţiile în care extrem de puţini copii ajung anual să fie declaraţi „adoptabili”, şansele ca aceştia să reuşească să se integreze în societate mai repede cresc odată cu menţinerea lor în mediul familial, acolo unde există şi posibilitatea.

7 http://www.mediafax.ro/social/studiu-tinerii-institutionalizati-sunt-vulnerabili-slab-pregatiti-pentru-piatamuncii-si-neincrezatori-13473237 , accesat la data de 10.01.2017.

4

Lupan Bianca Mihaela SPR III

Bibliografie Surse primare CÂMPEAN, Cosmin, Constantin, Paula, MIHALACHE, Elena, Resurse și nevoi de suport în integrarea socială a copiilor și a tinerilor protejați în serviciile reziden țiale de protec ție a copilului, Raport de cercetare, Octombrie 2010. CHIRIȚOIU, Bogdan, FOCUS: Copiii instituționalizați, disponibilă online la adresa www.policy-hu/chiritoiu/focus.pdf ONICA-CHIPEA, Lavinia, BĂLTĂȚESCU, Sergiu, CHIPEA, Floarea, OPREA, Ionu ț, Studiu privind modul de integrare în societate a tinerilor care au fost socializați în instituțiile de protecție a copilului în județul Bihor, Oradea, Ianuarie 2008; TALPAȘ, Petronela Maria, Politicile sociale privind protecția familiei și a copilului. Suport de curs; Surse secundare http://www.gandul.info/sanatate/rezultatele-ingrijoratoare-ale-unui-studiu-realizat-pe-copiidin-romania-institutionalizati-de-mici-13587837 http://www.mediafax.ro/social/peste-100-de-copii-institutionalizati-victime-ale-abuzurilor-in2015-15537902 http://www.mediafax.ro/social/analiza-sistemul-de-adoptii-in-romania-60-000-de-copii-suntinstitutionalizati-doar-1-602-dintre-ei-au-fost-declarati-adoptabili-in-acest-an-10387893, http://www.mediafax.ro/social/studiu-tinerii-institutionalizati-sunt-vulnerabili-slab-pregatitipentru-piata-muncii-si-neincrezatori-13473237

5

Lupan Bianca Mihaela SPR III

6