Abandonul Scolar [PDF]

Zitiervorschau

ABANDONUL ȘCOLAR În literatura de specialitate fenomenul de abandon şcolar are semnificaţia de renunţare la studiile şcolare provocată de cauze diverse, între care, cele mai importante, sunt cauzele de ordin material; alteori, renunţarea este determinată de faptul că elevul, neputând face faţă sarcinilor programei de învăţământ, nu este reorientat spre şcolile adecvate posibilităţilor sale; alteori, el suferă influenţe negative (prietenii nefaste care îi abat interesul de la şcoală) sau este lipsit de asistenţă educativă.1 Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început.2  Institutul Național de Statistică (INS) definește rata abandonului școlar ca fiind diferența dintre numărul elevilor inscriși la începutul anului școlar și cel rămas în evidență până la sfârșitul aceluiași an școlar. Comunitatea, considerată iniţial o totalitate, o entitate substanţială comparată cu societatea, este privită astăzi ca un ansamblu de relaţii sociale complexe, analizabile din diferite puncte de vedere. În limbajul curent, dar şi în analizele sociologice, familia, şcoala, satul, oraşul etc. sunt calificate drept comunităţi, vorbindu-se chiar de „comunităţi virtuale”, de „comunitatea oamenilor de afaceri”, de „comunităţi politice” etc.3 Marginalizarea este un proces al excluderii sociale ca urmare a experienței deprivării individuale sau de grup, fie în ceea ce privește resursele fie în ceea ce privește legăturile sociale.4 Din definițiile comunității și respectiv marginalizării, putem afirma că o comunitate marginalizată reprezintă o grupare etnică și/sau culturală ce se află în risc de excluziune socială din motive precum: sărăcie, analfabetism etc.

Sorin Cristea, Dicționar de pedagogie, editura Litera Internațional, București, 2000, p. 11. http://dar.episcopiadevei.ro/index.php/2015/10/20/ce-este-abandonul-scolar-cauze-si-modalitati-de-prevenire/ 3 Sociologie, Manual pentru clasa a XI-a, editura Corvin, Deva, 2006, p. 26. 4 Mihai Pascaru, Comunitate, identitate și marginalizare, editura Limes, 2019, p. 55. 1 2

Protrivit Strategiei privind reducerea părăsirii timpurii a școlii în România 5 principalele grupuri aflate în situație de risc de părăsire timpurie a școlii, în România, sunt: minoritațile și alte grupuri marginalizate, copiii din comunitățile rurale, elevii care repetă clasa, copiii/tinerii cu cerințe educative speciale. Cea mai extinsă comunitate marginalizată din România este cea romă. Potrivit Institutului Național de Statistică, în anul 2011, în România trăiau 621.600 romi, reprezentând 3,3% din populația totală a țării. Potrivit Eurostat6 rata persoanelor aflate în risc de sărăcie și excluziune socială la nivelul UE a fost în anul 2018 de 21.8%, în timp ce în România rata s-a situat la 32.5%.

Tabel 1. Rata sărăciei în România comparativ cu media europeană. 50.00% 45.00% 40.00% 35.00% 30.00% UE România

25.00% 20.00% 15.00% 10.00% 5.00% 0.00% 2010

2011

2012

2013

2014

2015

2016

2017

2018

Se poate observa că nivelul sărăciei în România este aproape dublu comparativ cu media U.E. Cu toate că în ultimii ani au fost adoptate o serie de măsuri privind combaterea sărăciei și excluziunii sociale, media la nivel național s-a situat la un nivel aproximativ constant.

https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Invatamant-Preuniversitar/2015/Strategie-PTS/StrategiaPTS-2015.pdf 6 https://ec.europa.eu/eurostat/tgm/refreshTableAction.do?tab=table&plugin=1&pcode=t2020_50&language=en 5

Părăsirea timpurie a școlii se află pe un trend descendent la nivel european, cat și la nivel național. Astfel că din anul 2007, anul aderării României la Uniunea Europeană, rata abandonului școlar era de 17.3%, ca în anul 2019 să scadă până la 15.3%.

25.00%

20.00%

15.00% UE România

10.00%

5.00%

0.00% 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019

Tabel 2. Rata abandonului școlar în România, comparativ cu nivelul U.E. România se situează departe de media europeană, dar există totuși o îmbunătățire comparativ cu anul 2007. Țara noastră este a 5-a în Europa în ceea ce privește abandonul școlar, în timp ce în Croația rata abandonului școlar este doar de 3%.7 În ceea ce privește distribuirea pe sexe, conform Eurostat8, în anul 2007 la nivel european 17% dintre bărbați și 12,8% dintre femei alegeau să renunțe la programele școlare. În același an, în România 17,1% dintre bărbați, respectiv 17,4% dintre femei abandonau școala. În anul 2019 procentul părăsirii timpurii a programelor școlare a scăzut la 11,9% pentru bărbați, respectiv 8,6% pentru femei, nivelul U.E. Același trend descendent este prezent și în România, astfel că în anul 2019, 15,8% dintre femei, respectiv 14,9% dintre bărbați au abandonat școala. Cu toate că la nivel european numărul femeilor care renunță la școală este mai scăzut decât cel al bărbaților, în România fenomenul este invers. https://ec.europa.eu/eurostat/tgm/graph.do?tab=graph&plugin=1&pcode=sdg_04_10&language=en&toolbox=sort https://ec.europa.eu/eurostat/tgm/refreshTableAction.do?tab=table&plugin=1&pcode=sdg_04_10&language=en

7 8

Pentru a putea reduce numărul abandonurilor şcolare ar fi bine să încercăm să identificăm şi să studiem câteva cauze9: Școlile  din  zonele defavorizate  sunt  caracterizate  de  izolare,  sărăcie şi   lipsa oportunităților de succes socio-profesional pentru absolvenți. Lipsiți de motivație, mulți dintre elevii claselor gimnaziale renunță în primii ani de studiu, rămânând să dea o mână de ajutor în gospodăriile proprii sau chiar muncind ca zilieri la oamenii mai avuți din satele respective. Sărăcia comunităților din zonele defavorizate limitează posibilitățile părinților de a oferi. Această  stare  provoacă  deseori  exploatarea  copiilor  prin muncă de către părinți. Lipsa interesului pentru şcoală se explică prin presiunile de ordin economic, prin  dezamăgirile  personale  ale  părinților şi prin  lipsa de cultură a comunității care poate  fi susceptibilă față de instituțiile formale. Climatul familial are un rol hotărâtor în cauzele de abandon şcolar. Astfel, dezorganizarea vieții de familie, consecință a divorțului, climatul familial conflictual şi imoral, excesiv de permisiv, divergența metodelor educative şi lipsa de autoritate a părinților, atitudinea rece, indiferentă sau, dimpotrivă, tiranică a acestora sunt alte câteva aspecte care conduc spre abandonul şcolar. Un alt factor care influenţează părăsirea timpurie a unităţii de învăţământ este modelul educaţional oferit de părinţi şi fraţi. Cel mai adesea, elevii care ajung să renunţe la educaţie provin din familii în care părinţii nu au mai mult de opt clase. Există însă şi excepţii. Modelul educaţional oferit de fraţi este mult mai influent. Familiile în care există fraţi mai mari ce au renunţat timpuriu la educaţie tind să reproducă modelul şi în ce priveşte fraţii mai mici.10 Factori de natură socială şi economică cum ar fi: crize politice, economice, sociale şi morale, prăbuşirea sistemului de protecție socială, confuzia sau absența unor norme sau valori sunt alte cauze care conduc la dezorientarea elevilor, îndepărtarea lor de mediul educațional şi, în final, abandon şcolar. Factorii  de natură  educațională:  insubordonare  față de normele şi  regulile şcolare, chiul, absenteism, repetenție, motivații şi interese slabe în raport cu şcoala, greşelile dascălilor http://www.asociatia-profesorilor.ro/abandonul-scolar-cauze-si-modalitati-de-prevenire.html Erika Gyönös, Abandonul şcolar: cauze şi efecte în Economie teoretică şi aplicată, Volumul XVIII (2011), No. 11(564), p. 43, disponibil online: http://store.ectap.ro/articole/660_ro.pdf 9

10

(de atitudine şi relaționare, competența profesională, autoritate morală) au şi ei un rol important în apariția fenomenului de abandon şcolar.  Anturajul de proastă calitate debusolează elevii cu un psihic labil datorat unor carențe din copilărie; dorința de a scăpa de sub tutela educațională sau familială, dorința de a capta obiecte, haine sau mâncare prin căi ocolite, necurate reprezintă cauze pentru care elevul abandonează şcoala. Anturajul reprezintă un factor negativ în viața elevului; el poate să-l determine pe elev să fumeze, să consume băuturi alcoolice, să consume droguri, să fure sau chiar să chiulească de la şcoală. Abandonul școlar este însoțit de o serie de efecte care, în cele mai multe cazuri, sunt deosebit de grave. În primul rand, din punct de vedere social, copiii care aleg să abandoneze școala nu au nici calificarea profesională indispensabilă integrării socioeconomice, nici calitatea formării morale și civile necesare exercitării rolului de părinte și a celui de cetățean al unei comunități. În al doilea rând neavând o calificare, cei care abandonează școala sunt viitori șomeri și reprezintă pe termen mediu și lung, o sursă de dificultăți sociale și de pierderi, care depășesc investiția cerută de formarea inițială. Din punct de vedere economic, scumpă nu este persoana bine educată, ci cea insuficient educată, care părăsește școala cu o formare precară sub aspect moral, intelectual sau estetic. La nivel național există Strategia pentru reducere părăsirii timpurii a școlii 11, ce are ca direcții de acțiune: asigurarea accesului la educație și o educație de calitate pentru toți copiii, asigurarea finalizării învățământului obligatoriu de către toți copiii, reintegrarea în sistemul educațional a persoanelor care au părăsit timpuriu școala și dezvoltarea sprijinului instituțional adecvat. Cel mai important rol în combaterea abandonului școlar îl dețin, în special, familia și cadrele didactice. Pentru aceasta la nivelul fiecărei instituții școlare trebuie să existe: 

un parteneriat şcoală -familie -comunitate locală, bazat pe colaborare, implicare, sprijin;



echipe comunitare pentru a interveni eficient în reintegrarea şcolară a copiilor;

https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Invatamant-Preuniversitar/2015/Strategie-PTS/StrategiaPTS-2015.pdf 11



valorizarea elevilor aflaţi în dificultate prin diferite activităţi;

 activități de consiliere pentru părinți, pentru a schimba mentalitatea celor care consideră că munca este bună pentru copii la orice vârstă;  consilierea elevilor şi a părinţilor în vederea accesării fondurilor şi alocaţiilor legale (burse, alocaţii, rechizite, bani pentru calculator), în vederea obţinerii actelor de identitate; 

stimularea copiilor cu rezultate bune la învăţătură;

Există o serie de legi pentru stimularea participării la programele școlare. Aceastea sunt: 1. Legea 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei – familiile cu venituri mici beneficiază de această alocație cuprinsă între 82 lei și 408 lei, în funcție de nivelul de venituri, numărul de copii și tipul de familie (biparentală sau monoparentală). Pentru a putea beneficia de alocația pentru susținerea familiei, copiii peste 7 ani trebuie să fie înscriși la o formă de învățământ și să nu depășească semestrial un număr de 20 de absențe nemotivate. (prevederile art. 28, alin. (1), lit. d). 2. Legea 248/2015 privind stimularea participării în învățământul preșcolar a copiilor provenind din familii defavorizate – copiii sub 7 ani din familiile ale venituri de nu depășesc lunar 284 de lei pe membru, pot beneficia lunar, doar in perioada desfășurării activitaților educaționale (septembrie-iunie) de un tichet social în valoare de 50 de lei. Pentru a beneficia de tichet, nu pot avea mai mult de 3 absențe nemotivate în decursul unei luni. 3. Bursele școlare acordate în baza art. 51, alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2001. 4. Hotărârea Guvernului nr. 1.488/2004, privind aprobarea criteriilor şi a cuantumului sprijinului financiar ce se acordă elevilor în cadrul Programului național de protecție socială "Bani de liceu". 5. Sprijinul financiar ce se acordă elevilor în cadrul Programului național de protecție socială ,,Bursa profesională”, prevăzut de H.G. 1.062/2012, privind modalitatea de subvenţionare de către stat a costurilor pentru elevii care frecventează învăţământul profesional.

Bibliografie 1. Cristea Sorin, Dicționar de pedagogie, editura Litera Internațional, București, 2000 2. Gyönös Erika, Abandonul şcolar: cauze şi efecte în ,,Economie teoretică şi aplicată”, XVIII (2011), No. 11(564), pp. 37-47 3. Pascaru Mihai, Comunitate, identitate și marginalizare, editura Limes, 2019 4. Sociologie, Manual pentru clasa a XI-a, editura Corvin, Deva, 2006

Surse online 1. http://dar.episcopiadevei.ro/index.php/2015/10/20/ce-este-abandonul-scolar-cauze-simodalitati-de-prevenire/ 2. https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/InvatamantPreuniversitar/2015/Strategie-PTS/Strategia-PTS-2015.pdf 3. https://ec.europa.eu/eurostat/tgm/refreshTableAction.do? tab=table&plugin=1&pcode=t2020_50&language=en 4. http://www.asociatia-profesorilor.ro/abandonul-scolar-cauze-si-modalitati-deprevenire.html