Doctrine Economice - Cosma Sorinel (A.i. An 1) [PDF]

Zitiervorschau

Universitatea OVIDIUS Constanţa Departamentul ID-IFR Facultatea de Ştiinţe Economice Specializarea ECTS Forma de învăţământ ID Anul de studio 1 Semestrul II Valabil începând cu anul universitar 2009-2010

Caiet de Studiu Individual pentru

DOCTRINE ECONOMICE

Coordonator disciplină: CONF. UNIV. DR. COSMA SORINEL

Cuprins

Numele cursului CUPRINS Unitate Titlul de învăţare INTRODUCERE 1

Pagina 1 2

PREMISELE GANDIRII ECONOMICE

3 3

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1 1.1Familiarizarea cu obiectul de studiu şi metodologia de cercetare ale disciplinei Doctrine economice 1.2Definirea conceptelor operaţionale ale disciplinei Doctrine economice 1.3Caracterizarea principalelor şcoli şi curente de gândire economică Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1

2

5 7

9 11 11 12 13

REFLECTII ECONOMICE IN ANTICHITATE Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2 2.1.Caracterizarea principalelor aspecte ale civilizaţiei economice din Orientul Antic 2.2.Trăsăturile esenţiale ale gândirii economice din Grecia Antică Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2

3

13

15 18 18 19 20 21 21 23

RENASTEREA SI REFORMA Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 3 3.1 Renaşterea 3.2 Reforma Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3

Numele cursului

25 26 26

I

Cuprins

4

27 28 28 31 34 34 34

MERCANTILISMUL Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 4.1. Mercantilismul, teorie şi politică economică 4.2. Tipuri de mercantilism Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4

5

JOHN LAW SI LOCUL GANDIRII ECONOMICE

ACESTUIA

IN

ISTORIA

35 36 36 39 42 42 42

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 5 5.1.Caracterizarea contextului istoric al scrierilor lui John Law 5.2.Principalele idei economice ale lui John Law Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5

6

FIZIOCRATIA

7

LIBERALISMUL ECONOMIC CLASIC

43 44 44 47 49 51 51

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 6 6.1. Contextul istoric al apariţiei fiziocraţiei 6.2. Principalele coordonate ale gândirii economice fiziocrate Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 6 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 6

52

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 7 7.1 Evidenţerea principalelor caracteristici ale liberalismului economic clasic 7.2 Precursorii liberalismului economic clasic Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 7 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 7

8

53 53 56 59 59 60

ADAM SMITH, INTEMEIETOR AL SCOLII ECONOMICE CLASICE

61 62 62 65 67 67 68

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 8 8.1. Cunoaşterea conţinutului lucrării Avuţia naţiunilor 8.2. Cunoaşterea conţinutului lucrării Teoria sentimentelor morale Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 8 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 8

Numele cursului

II

Cuprins

9

69 70 70 73 77 78 78

DAVID RICARDO Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 9 9.1. Contextul istoric al scrierilor ricardiene 9.2. Principalele coordonate ale gândirii economice ricardiene Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 9 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 9

10

11

12

T.R. MALTHUS SI TEORIA SA DEMO-ECONOMICA

88 89 89 92 94 94 95

J.B. SAY SI F.LIST Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 11 11.1 Pricipalele coordonate ale gândirii economice a lui J.B.Say 11.2 F. List şi protecţionismul german Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 11 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 11

J.S. MILL- ULTIMUL MARE LIBERL CLASIC, PRIMUL MARE LIBERAL MODERN Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 12 12.1 Principalele coordonate ale gândirii economice a lui J.S. Mill 12.2 Particularităţi ale liberalismului millian Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 12 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 12

13

79 80 80 83 86 87 87

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 10 10.1 Legea populaţiei 10.2 Malthus-un altfel de liberal Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 10

MARGINALISMUL Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 13 13.1 Revoluţia marginalistă: trăsături şi precursori 13.2 W. S. Jevons şi marginalismul englez 13.3 C. Menger şi şcoala marginalistă austriacă 13.4 Şcoala de la Lausanne şi teoria echilibrului general Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 13 Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 13

Numele cursului

96 97 97 100 103 105 105 106 107 107 109 111 112 112 113 113

III

Cuprins

14

114 115 115 118 122 123 123

KEYNESISMUL Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 14 14.1 Revoluţia keynesistă 14.2. Principalele coordonate ale gândirii economice keynesiste Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 14 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 14

BIBLIOGRAFIE  

1. Cosma S., Doctrine economice, Editura Universitaria, Craiova, 2008 2. Keynes J. M., Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970 3. List F., Sistemul naţional de economie politică, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1973 4. Malthus T.R., Eseu asupra principiului populaţiei, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1992 5. Mill J.S., Autobiografie, Editura Incitatus, Bucureşti, 2003 6. Mill J.S., Despre libertate, Editura Humanitas, Bucureşti, 2001 7. Mill J.S., Eseuri etice, Editura Paideia, Bucureşti, 2003 8. Nicolae-Văleanu I., Tratat de doctrine economice, Editura RAMO, Bucureşti, 1996 9. Oţetea A., Renaşterea şi Reforma, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968 10. Peters E. F., Termenii filozofiei greceşti, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997 11. Ricardo D., Opere alese, Editura Universitas, Chişinău, 1993 12. Sârbu C., Evoluţia gândirii economice, Editura Granada, Bucureşti, 2008 13. Smith A., Avuţia naţiunilor, Editura Universitas, Chişinău, 1992 14. Smith A.,Theorie des sentiments moraux, Quadrige/Presses Universitaires de France, 1999 15. Sută-Selejean S., Doctrine şi curente în gândirea economică modernă şi contemporană, Editura ALL, Bucureşti, 1992 16. Vernant J-P, Mit şi religie în Grecia antică, Editura Meridiane, Bucureşti, 1995

Numele cursului

IV

Introducere

Doctrine economice INTRODUCERE Stimate student, Disciplina “Doctrine economice” incumbă, prin însăşi natura ei, abilitatea de a gândi ca un economist.  

Această lucrare este special concepută pentru a participa la formarea unei astfel de gândiri. Ea reprezintă un material didactic concis şi se doreşte a fi un instrument util în primul rând studenţilor care se vor confrunta cu examenul. Tocmai de aceea, fiecare temă abordată este expusă astfel încât să ofere posibilitatea identificării esenţei, a conceptelor-cheie necesare înţelegerii operei fiecărui economist. Aplicaţiile îmbracă în principal forma testelor-grilă care, în succesiunea lor, urmează prezentarea din cursul de bază – “Gândirea economică”. Elementul hotărâtor al bunei pregătiri profesionale a studenţilor rămâne studiul individual al notelor de curs, al materialelor bibliografice şi didactice între care unul este pus la dispoziţie în prezenta formă. Spor la învăţat şi succes!

   

Doctrine economice 

Premisele gandirii economice

Unitatea de învăţare Nr. 1 PREMISELE GÂNDIRII ECONOMICE Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1 1.1Familiarizarea cu obiectul de studiu şi metodologia de cercetare ale disciplinei Doctrine economice 1.2Definirea conceptelor operaţionale ale disciplinei Doctrine economice 1.3Caracterizarea principalelor şcoli şi curente de gândire economică Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1

Pagina 3 3 5 7 9 11 11

2

Doctrine economice 

Premisele gandirii economice

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 1 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 1 sunt: Familiarizarea cu obiectul de studiu şi metodologia de cercetare ale disciplinei Definirea conceptelor operaţionale ale disciplinei Doctrine economice Caracterizarea principalelor şcoli şi curente de gândire economică

1.1 Familiarizarea cu obiectul de studiu şi metodologia de cercetare ale disciplinei Doctrine economice

3

Doctrine economice 

Premisele gandirii economice

cuvinte cheie

gândire economică, analiză economică, sistemul ştiinţelor economice, paradigmă economică Disciplina Doctrine economice studiază ideile, teoriile şi doctrinele economice, precum şi impactul acestora asupra vieţii ştiinţifice şi economice. În literatura economică este cunoscută distincţia făcută de Joseph A. Schumpeter între gândirea economică şi analiza economică. Gândirea economică coincide cu istoria opiniilor despre problemele economice, ea evidenţiind schimbările de atitudine în decursul timpului faţă de ceea ce se întâmplă în economie. Istoria gândirii economice se referă la tot ceea ce s-a scris în legătură cu activitatea economică (atât teorii, cât şi doctrine) şi are pronunţat caracter subiectiv deoarece se bazează pe formularea unor judecăţi de valoare. Analiza economică are ca scop elaborarea conceptelor care constituie instrumente de cunoaştere a realităţii; ea surprinde eforturile de explicare a vieţii economice. Analiza economică include istoria economică, statistica economică, teoria economică şi sociologia economică. Schumpeter consideră că istoria analizei economice este „istoria încercărilor intelectuale pe care omul le-a întreprins pentru a înţelege fenomenele economice; cu alte cuvinte, este istoria aspectelor analitice sau ştiinţifice ale gândirii economice”. Disciplina Doctrine economice cercetează istoric (cronologic) dezvoltarea doctrinelor economice şi, pe baza acestei cunoaşteri a realităţii, verifică practic dacă există evoluţie. Aspectul istoric al analizei nu este de ajuns: acesta se mărgineşte la simpla inventariere a apariţiei în timp, la înşiruirea cronologică a faptelor şi ideilor economice. Latura evolutivă este cea care întregeşte analiza, deoarece accentul cade pe continuitate, regularitate şi periodicitate. Evidenţierea unor legităţi ale evoluţiei economice serveşte drept reper în adoptarea măsurilor de politică economică. Din multitudinea de variante de structură a sistemului ştiinţelor economice, din considerente de claritate şi simplitate ne-am oprit la Quinta Methodica prezentată Anghel Rugină. Astfel, elementele sistemului ştiinţelor economice sunt următoarele: 1. Istoria economică - se ocupă cu identificarea şi descrierea realităţilor economice legate de un anumit loc geografic sau de o anumită perioadă; 2. Teoria economică - se ocupă cu identificarea şi descrierea realităţilor economice pe criterii atemporale şi aspaţiale; 3. Etica economică - analizează realităţile economice, în sensul cum ar trebui ele să fie astfel încât oamenii să fie mulţumiţi din punct de vedere economic; 4. Politica economică - se ocupă cu rezolvarea problemelor ridicate de aplicarea teoriei economice prin prisma eticii economice; 5. Istoria gândirii economice - se ocupă cu studiul dezvoltării în timp a ideilor economice.

Teoriile şi sistemele de gândire, aflate în permanentă competiţie, se transformă4 puţin câte puţin, apoi din ce în ce mai mult până când, în final, acest proces de prefacere profundă generează noi paradigme. Doctrine econom ice  Termen din domeniul epistemologiei economice, paradigma reprezintă un model teoretic de gândire care ghidează cercetarea şi analiza ştiinţifică, o concepţie

Premisele gandirii economice

Test de autoevaluare 1.1.   1. Ce este gândirea economică?

2. În ce constă importanţa cunoaşterii gândirii economice?

3. Obiectul de studiu al DOCTRINELOR ECONOMICE îl constituie: a) numai ideile, teoriile şi doctrinele economice b) atât ideile, teoriile şi doctrinele economice, cât şi impactul acestora asupra vieţii ştiinţifice şi economice 4. Explicaţi distincţia făcută de J. Schumpeter între gândirea economică şi analiza economică.

5. Ce este o şcoală de gândire economică? Prin ce se diferenţiază diferitele şcoli de gândire economică?

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 11.

1.2. Definirea conceptelor operaţionale ale disciplinei Doctrine economice

5

Doctrine economice 

Premisele gandirii economice

cuvinte cheie

Ideologie economică, doctrinăe conomică, teorie economică Considerată de Raymond Aron drept „opiul intelectualilor”, ideologia - mai generală decât o doctrină - este un mod universalist de a interpreta realitatea, din care derivă interpretarea vieţii economice. Din această perspectivă, există trei ideologii fundamentale: conservatorismul, liberalismul şi socialismul, restul fiind derivate sau combinaţii teoretice şi/sau istorice ale acestora. Accentul pe judecăţile de valoare a avut drept consecinţă elaborarea unor doctrine economice, tributare unor ideologii diferite. Doctrinele nu se limitează doar la analiza fenomenului economic, ci fac aprecieri de ordin politic, social şi moral asupra fenomenelor şi mecanismelor economice, precum şi asupra sistemului instituţional care aplică politica sugerată de doctrină. Doctrina economică reprezintă o teorie sau un complex de teorii care nu doar prezintă realitatea, ci recomandă proiecte de reformă, politici economice de urmat, dând consistenţă ideilor economice fundamentale ale respectivei teorii. Unul dintre cele mai importante şi mai des amintite concepte cu care operează istoria gândirii economice este cel de teorie economică. În literatura economică anglo-saxonă, teoria economică este privită ca un elaborat intelectual complex, format din: 1. definiţii care descriu cu exactitate variabilele care urmează să fie utilizate; 2. ipoteze despre comportamentul acestor variabile, care schiţează condiţiile în care teoria urmează să fie aplicată; 3. predicţii care sunt deduse din ipotezele teoriei; 4. teste de confruntare cu datele actuale, la care pot fi raportate concluziile. Forma generală a unei teorii economice oferă predicţii condiţionale de tipul „dacă..., atunci...”. Test de autoevaluare 1.2. Analizând împrejurările care au marcat geneza şi evoluţia doctrinelor economice, A.N. Basilescu distingea trei factori majori, care influenţează hotărâtor cristalizarea doctrinelor economice: insuficienţa bunurilor economice faţă de nevoile oamenilor, lupta de clasă şi confruntarea dintre cele două tendinţe sociale esenţialeliberalismul şi egalitarismul. Pornind de la concepţia lui A.N.Basilescu, exemplificaţi apariţia unor doctrine economice.

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 11.

6

Doctrine economice 

Premisele gandirii economice

1.3. Caracterizarea principalelor şcoli şi curente de gândire economică

7

Doctrine economice 

Premisele gandirii economice

Şcolile de gândire economică sunt formaţiuni ştiinţifice ale unor oameni de specialitate, grupaţi în jurul unui mentor, corifeu sau al unei idei directoare angajată în dezvoltarea şi promovarea teoriilor economice pe un făgaş dinainte ales, corespunzător unor sisteme de interese dominante. Diferenţele dintre şcolile de gândire economică au la bază promovarea interesului naţional sau al unui grup social, precum şi aspecte metodologice care permit comparaţia între şcoala economiei pozitive şi cea a economiei normative. Prima pune probleme de tip normativ, formulează judecăţi de valoare despre cum ar trebui să fie în economie, în timp ce a doua restrânge analiza la probleme care se pot verifica prin fapte (arată cum este şi cum funcţionează mecanismul economic). În funcţie de comunitatea de interese materiale şi social politice ale membrilor, de ascendenţa culturală şi tehnico-metodologică a fondatorilor şi adeptilor, de opţiunea de politică economică şi, în sfârşit, în funcţie de adversitatea ideologică faţă de alţi gânditori, pe fondul existenţei mai multor şcoli de gândire economică, au apărut mişcări de idei mai ample - curentele de gândire economică. Dacă şcolile de gândire economică sunt destul de numeroase, putem distinge existenţa a doar câteva mari curente de gândire economică: 1. Curentul neoclasic derivă din ideea că iniţiatorii aşa numitei „revoluţii marginaliste” au extins şi au îmbunătăţit fundamentele teoretice din scrierile economiştilor clasici (D. Ricardo, J.S. Mill). Creatorii sistemului neoclasic (J.B. Clark, F.Y. Edgeworth, I. Fisher, A. Marshall, V. Pareto, L. Walras, K. Wicksell) abordează analiza în perspectiva microeconomică şi folosesc concepte precum utilitate marginală, cost marginal şi productivitate marginală. 2. Curentul dirijismului economic porneşte de la premisa că economia de piaţă generează şi instabilitate, de unde imperativul implicării statului. Bazele doctrinare ale acestui curent au fost puse de J.M. Keynes în lucrarea sa „Teoria generală a utilizării mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor”; autorul recomandă o intervenţie moderată şi limitată a autorităţii publice, utilizând politica monetară şi politica fiscală. 3. Curentul economiei planificate consideră că procesele economice sunt determinate, în mare parte, nu de forţele pieţei, ci de un organism de planificare economică însărcinat cu stabilirea principalelor obiective economice ale societăţii (în România, înainte de anul 1989, funcţiona Consiliul de Stat al Planificării). Economia este condusă prin pârghii administrative, care au ca instrument principal planul economic. Din punct de vedere doctrinar, acest curent îşi găseşte originea în scrierile lui Karl Marx. 4. Curentul radical cuprinde scrieri de tradiţie marxistă sau socialistă, dar care adoptă şi alte surse de idei, precum anarhismul şi libertarianismul. 5. Gândirea radicală - numită şi „Noua Stângă” - este foarte diversă, dar are anumite teze comune, îndeosebi convingerea că majoritatea dificultăţilor economice ar izvorî din economia privat-capitalistă, că această economie trebuie distrusă pentru a fi posibilă o ameliorare pe scară largă a condiţiei umane şi că teoria economică ortodoxă este incapabilă să explice realitatea socială, nefiind altceva decât o apologie a capitalismului. 8 6. Curentul economiei politice a subdezvoltării se preocupă în special de problemele de dezvoltare ale ţărilor sărace, explicate prin imperialismul economic şi Doctrine econom ice  neocolonialismul practicate de ţările bogate ale lumii. Formarea şi extinderea corporaţiilor multinaţionale joacă un rol esenţial în aşa-numita „dezvoltare a subdezvoltării”.

Premisele gandirii economice

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 1

9

Doctrine economice 

Premisele gandirii economice

1. Ce este o şcoală de gândire economică? Prin ce se diferenţiază diferitele şcoli de gândire economică? 2. Corelaţi corect termenii din cele două coloane: Şcoala clasică alocarea resurselor Şcoala neoclasică legităţile care guvernează progresul societăţii 3. Caracterizaţi succint şcoala individualismului economic (liberalismul). 4. Caracterizaţi succint şcoala colectivismului economic (socialismul). 5. Explicaţi înţelesul sintagmei “laissez-faire, laissez-passer, le monde va de lui meme”. 6. Ce este un curent de gândire economică şi care sunt principalele curente de gândire economică? 7. Corelaţi corect termenii din cele două coloane: Curentul neoclasic J.M.Keynes Curentul dirijismului economic K. Marx Curentul economiei planificate A.Marshall 8. Explicaţi pe scurt conceptele de imperialism economic şi neocolonialism. 9. Din punct de vedere ideologic, conceptele de imperialism economic şi neocolonialism aparţin : a) Curentului neoclasic b) Curentului dirijist c) Curentului economiei planificate d) Curentului radical e) Curentului economiei politice a subdezvoltării 10. Corelaţi corect termenii din cele două coloane: Economia clasică abordare materialistă, dialectică şi istorică rolul statului Economia neoclasică Keynesismul abordare matematică Marxismul studiul producţiei şi al repartiţiei

10

Doctrine economice 

Premisele gandirii economice

Răspunsurile testelor de autoevaluare

Răspuns 1.1 3 b 5 fie prin elementul central al analizei, fie prin premisele esenţiale de la care pornesc în analiza lor Răspuns 1.2. Apariţia diferitelor şcoli porneşte fie de la contextul economic istoric din respectiva perioadă, fie de la filiaţia cu unele idei economice anterioare. Răspunsurile lucrării de verificare 1 a-b 2 b-a 7 a-c/b-a/c-b 9 e 10 a-d/b-c/c-b/d-a

Bibliografie unitate de învăţare nr. 1 Cosma S., Doctrine economice, Editura Universitaria, Craiova, 2008 Sârbu C., Evoluţia gândirii economice, Editura Granada, Bucureşti, 2008 Sută-Selejean S., Doctrine şi curente în gândirea economică modernă şi contemporană, Editura ALL, Bucureşti, 1992

11

Doctrine economice 

Reflecţii economice în antichitate

Unitatea de învăţare Nr. 2 REFLECŢII ECONOMICE ÎN ANTICHITATE Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2 2.1.Caracterizarea principalelor aspecte ale civilizaţiei economice din Orientul Antic 2.2.Trăsăturile esenţiale ale gândirii economice din Grecia Antică Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2

Pagina 13 13 15 18 18 19

12

Doctrine economice 

 

 

 

Reflecţii economice în antichitate

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 2 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 2 sunt:  Caracterizarea principalelor aspecte ale civilizaţiei economice din Orientul Antic  Trăsăturile esenţiale ale gândirii economice din Grecia Antică

2.1 Caracterizarea principalelor aspecte ale civilizaţiei economice din Orientul Antic

13

Doctrine economice 

 

 

 

Reflecţii economice în antichitate

cuvinte cheie

codul lui Hammurabi, Biblia, an sabatic, an jubiliar, Satira meseriilor, Taoism, confucianism Până la jumătatea secolului al XVIII-lea, ştiinţa economică aşa cum o cunoaştem astăzi nu a existat. Au existat reflecţii cu privire la muncă, valoare, schimburi, monedă sau rolul statului, dar acestea erau cuprinse în lucrări de filozofie sau teologie. Popoarele Antichităţii au creat civilizaţii înfloritoare, deşi activitatea economică avea caracter izolat datorită faptului că mijloacele de transport maritime şi terestre nu permiteau încă o circulaţie intensă a bunurilor. Faptele economice au determinat prescripţii juridice sau morale. Perioada anterioară Antichităţii clasice (greco-romane) este caracterizată de existenţa unor civilizaţii înfloritoare, precum cea mesopotamiană, a Egiptului antic, ebraică, persană şi indiană, fiecare particularizându-se printr-o suită de trăsături politice, economice şi sociale. În Mesopotamia, în timpul lui Hammurabi, activitatea economică era în plin avânt. Existau numeroase situri urbane, formate din oraşul propriu-zis, o zonă de periferie şi un port; odată cu construirea unui templu sau a unui palat, oraşul devine centru religios, politic, comercial şi militar. Între oraşe şi câmpurile agricole din jur se derulalau schimburi comerciale permanente. Deoarece pământul aparţinea divinităţii, domeniile erau gestionate de către preoţi. Aceştia, alături de războinici, taxau producţia agricolă, fiind deci primii agenţi financiari; taxele, sub forma surplusului de produse agricole stocate în depozitele regale, constituiau veniturile clasei conducătoare şi serveau la finanţarea comerţului regal. Astfel, preoţii îndeplineau, pentru prima dată în istorie, funcţia de bancheri: primeau spre depozitare în temple mărfuri şi le împrumutau celor care aveau nevoie, cerând în schimb dobândă. Schimbul se derula sub forma trocului, nevoia de arme determinând oraşele să-şi dezvolte legăturile comerciale pentru a putea importa metalul necesar fabricării acestora. Odată cu intensificarea schimburilor, structurile instituţionale şi sociale mesopotamiene încep să fie caracterizate de existenţa a două elemente juridice: dreptul de proprietate şi dreptul contractelor. În plus, mesopotamienii au fost printre pionierii utilizării scrisului, fapt impus şi de necesitatea coordonării aparatului birocratic al armatei regatului mesopotamian, care atinsese dimensiuni însemnate. Hammurabi instituise un sistem de conducere a provinciilor din imperiu, condus prin intermediul unor emisari, statutul acestora fiind definit într-un cod juridic, cunoscut sub numele de Codul lui Hammurabi, care includea 282 de articole, de fapt o enumerare de fapte şi activităţi interzise, fiecare însoţită de pedeapsă. Procesul de uniformizare legislativă exprima încercările regelui de a controla şi taxa activitatea comercială din regatul său (erau stabilite reguli precise privind dobânda, a cărei mărime putea fi chiar de 20 %, salariul, care îmbrăca forma raţiilor alimentare, diferite în funcţie de sex, vârstă şi rang social, sistemul preţurilor pentru cele trei categorii de bunuri existente: cele a căror comercializare era monopol regal, cele aflate în păstrare şi cele numite libere). În încercarea de a eficientiza administrarea justiţiei regale, prevederile codului protejau 13 negustorii, numiţi tamkarum.

Doctrine economice  Prin informaţiile pe care   le cuprinde, acest cod are o importantă valoare     documentară. Întreaga viaţă economico-socială din acea perioadă este zugrăvită pe stela de diorit: structura tripartită a societăţii, formată din oameni liberi (comercianţi

Reflecţii economice în antichitate

Test de autoevaluare 2.1. 1. Codul lui Hammurabi oferă informaţii despre viaţa economico-socială a : a) Indiei b) Chinei c) Mesopotamiei 2. Ce este “legea talionului” şi care sunt efectele posibile ale aplicării ei? 3. Elaborarea “Codului lui Hammurabi”: a) este o încercare a regelui de a ordona şi controla activitatea comercială b) este o expresie a dorinţei de eficientizare a administrării justiţiei regale c) este o tentativă de îngrădire a influenţei negustorilor 4. Care a fost contextul istoric care a făcut ca mesopotamienii să se numere printre pionierii utilizării scrisului? 5. Moneda, creditul şi impozitele: a) au fost mai întâi teoretizate, iar apoi au fost utilizate în practică b) au fost mai întâi utilizate în practică, iar apoi au fost teoretizate c) sunt o invenţie a secolului al xv-lea 6. Sintagma “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” are anumite implicaţii morale şi etice. Descrieţi-le pe scurt şi exemplificaţi. 7. Care era modalitatea concretă de protejare a săracilor, aşa cum reiese aceasta din Biblie? 8. Biblia conţine referiri cu privire la protejarea: a) sclavilor b) săracilor c) lucrătorilor 9. Care erau prevederile Bibliei cu privire la protejarea lucrătorului? Faceţi o paralelă cu legislaţia socială prezentă. 10. Ce este Sabatul şi care sunt implicaţiile sale de ordin moral şi practic? 11. Ce este Anul sabatic şi care sunt implicaţiile sale de ordin moral şi practic? 12. Ce est Anul jubiliar şi care sunt implicaţiile sale de ordin moral şi practic? 13. Comentaţi preceptele biblice referitoare la sclavie.

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 18

14

Doctrine economice 

 

 

 

Reflecţii economice în antichitate

2.2. Trăsăturile esenţiale ale gândirii economice din Grecia Antică

15

Doctrine economice 

 

 

 

Reflecţii economice în antichitate

cuvinte cheie

Socrate, Xenofon, hrematistică, Platon, tiranie, democraţie, Aristotel, sterilitatea schimbului Gândirea economică din Grecia antică, leagănul civilizaţiei clasice, constituie punctul de pornire al procesului de constituire a ştiinţei economice. Ideile economice apar în cadrul filozofiei politice şi sociale, în prezentarea concepţiei generale cu privire la societate şi justiţie. Socrate (cca. 470 - 399 î.e.n.), părintele maieuticii, este unul dintre cei mai mari gânditori din istoria omenirii. Deoarece nu a lăsat nimic scris, concepţia sa filozofică este cunoscută prin intermediul operei discipolilor (el este personajul central în scrierile lui Platon şi Xenofon). Principiul fundamental al filozofiei socratice este rezumat de celebra sintagmă Cunoaşte-te pe tine însuţi: pentru a afla adevărul, omul trebuie să se detaşeze de lucruri şi să se întoarcă spre el însuşi. Xenofon (430-355 î.e.n.) scriitor, filozof şi om politic, discipol al lui Socrate, consacră problemelor economice două lucrări importante, „Economicul” şi „Despre venituri”. Lucrarea „Economicul” poate fi considerată primul tratat de microeconomie, ea descriind regulile gestionării unei gospodării agricole. Prin intermediul spuselor lui Socrate, Xenofon încearcă să dovedească faptul că, în timpul lui, conducerea unei gospodării domestice agrare necesita un ansamblu de cunoştinţe sistematizate. Conducerea muncii sclavilor, a gospodăriei aparţine proprietarului, iar exercitarea efectivă a conducerii gospodăriei este asumată de cei doi soţi. Sarcinile sunt împărţite pe baza diviziunii muncii, în conformitate cu aptitudinile naturale: „Părerea mea e însă că femeia, dacă e o soţie şi ogospodină adevărată, are un rol tot atât de important în prosperitatea gospodăriei. Bărbatul, prin activitatea lui, aduce de obicei bunurile necesare în casă, dar femeia, de regulă, e aceea care le gospodăreşte şi nu le lasă să le irosească. Dacă totul e bine orânduit, gospodăria prosperă, de nu, aceasta slăbeşte şi se duce de râpă.” Din acest context rezultă că autorul cultivă ideea egalităţii între bărbat şi femeie, într-o perioadă când aceasta era negată în diferite zone geografice. Această concepţie va avea ecouri mult mai ample atât în Europa, cât şi în America. O atenţie deosebită acordă Xenofon nu sclaviei ca instituţie socială, ci folosirii muncii sclavilor, în care scop trebuie avută în vedere menţinerea stării de sănătate a acestora, precum şi crearea condiţiilor prielnice pentru desfăşurarea muncii lor.

A doua lucrare însemnată în plan economic ce aparţine lui Xenofon este „Despre venituri”, centrată pe problematica financiară a Cetăţii, aflată în impas în această privinţă. Xenofon face o paralelă între gestiunea veniturilor statului şi cea a veniturilor unei gospodării domestice. Sursele de venit ale Aticii sunt veniturile din meserii, impozitele plătite de meteci (impozitul plătit de aceştia se numea metoikion), veniturile din comerţ, precum şi donaţiile. Pentru sporirea acestor venituri, Xenofon consideră că munca sclavilor trebuie organizată la scara Cetăţii, 16 pentru exploatarea minelor de argint. De altfel, este interesul cetăţenilor să investească în aceste mine: „Cei care vor fi avansat bani într-o mină, vor primi un Doctrine econom ice  de aproape două mine, fară       venit a părăsi oraşul, aceasta fiind categoria cea mai sigură şi mai stabilă dintre veniturile câte există pe lume”, obervă Xenofon.

Reflecţii economice în antichitate

Test de autoevaluare 2.2. 1. Care poate fi considerat a fi principalul merit al lui Socrate în ceea ce priveşte ştiinţa economică? 2. Autorul scrierii “Economicul” este: a) Platon b) Aristotel c) Xenofon 3. În concepţia lui Xenofon, conducerea şi gestionarea gospodăriei este exercitată de: a) bărbat b) femeie c) ambii soţi 4. Corelaţi corect termenii din cele două coloane: Procurarea celor necesare traiului bărbat Gestionarea cheltuielilor casei femeie 5. Ideea egalităţii între bărbat şi femeie poate fi regăsită încă din lucrarea.............................., scrisă de .............................. . 6. Sclavia era o realitate de necontestat a Greciei antice. În consecinţă, în scrierile sale, şi Xenofon i-a acordat o atenţie deosebită. Altfel, acesta era preocupat de: a) sclavie, ca instituţie socială b) aspectele legate de munca sclavilor 7. Care sunt cele două lucrări mai însemnate în planul ştiinţei şi gândirii economice care îi aparţin lui Xenofon? 8. Scrierea lui Xenofon “Despre veniturile Aticei” este centrată pe problematica: a) agricolă b) meşteşugărească c) militară d) financiară 9. În concepţia economică a lui Xenofon, principiile care trebuie să stea la baza gestionării veniturilor şi cheltuielilor unei gospodării sunt aceleaşi cu cele care stau la baza gestionării finanţelor întregii cetăţi. A/F. Argumentaţi răspunsul. 10. Care sunt principalele surse de venit ale Aticei enumerate de Xenofon? 11. Care este cea mai sigură sursă de venit în concepţia lui Xenofon? 12. Care sunt principalele scrieri ale lui Platon? 13. Platon condamnă bogăţia în sine. A/F. Argumentaţi răspunsul. 14. Platon condamnă influenţa înrobitoare pe care o exercită bogăţia asupra unora dintre locuitorii cetăţii. A/F. Argumentaţi răspunsul. 15. În concepţia idealistă a lui Platon, educaţia copiilor trebuie asigurată de: a) familie b) stat 16. Care este principala scriere a lui Aristotel? 17. Ce înţelege Aristotel prin “economie domestică”? Dar prin “hrematistică”? 18. Aristotel este primul autor care a evidenţiat trei funcţii ale banilor. Care sunt acestea? 19. În accepţiunea lui Aristotel, o cantitate de alimente este mai puţin preţioasă decât echivalentul ei în aur. A/F. Argumentaţi răspunsul. Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 18

Doctrine economice 

 

17  

 

Reflecţii economice în antichitate

În loc de rezumat

Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 2 Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început. Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 2 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 2 Caracterizaţi principalele idei economice ale lui Socrate.

Caracterizaţi principalele idei economice ale lui Xenofon.

Caracterizaţi principalele idei economice ale lui Platon.

Caracterizaţi principalele idei economice ale lui Aristotel

Răspunsurile testelor de autoevaluare Răspuns 2.1 1 c 3 a+b 5 b 8 a+b+c Răspuns 2.2. 2 b 3 c 4 a-a, b-b 6 b 8 d 9 A 13 F 14 A 15 b 19 F

18

Doctrine economice 

 

 

 

Reflecţii economice în antichitate

Bibliografie unitate de învăţare nr. 2 Cosma S., Doctrine economice, Editura Universitaria, Craiova, 2008 Sârbu C., Evoluţia gândirii economice, Editura Granada, Bucureşti, 2008 Sută-Selejean S., Doctrine şi curente în gândirea economică modernă şi contemporană, Editura ALL, Bucureşti, 1992 Peters E. F., Termenii filozofiei greceşti, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997 Vernant J-P, Mit şi religie în Grecia antică, Editura Meridiane, Bucureşti, 1995

19

Doctrine economice 

 

 

 

Renaştere şi Reforma

Unitatea de învăţare Nr. 3 RENAŞTEREA ŞI REFORMA Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 3 3.1 Renaşterea 3.2 Reforma Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3

Pagina 21 21 23 25 26 26

20

Doctrine economice 

Renaştere şi Reforma

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 3 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 3 sunt:  Sublinierea contextului economico-social şi a principalelor idei economice din perioada Renaşterii  Sublinierea contextului economico-social şi a principalelor idei economice din perioada Reformei

3.1 Renaşterea cuvinte cheie

Renaştere, revoluţie comercială, revoluţie agrară, revoluţie industrială, revoluţie monetară Sfârşitul Evului Mediu şi perioada imediat următoare (între a doua jumătate a secolului al XIV-lea şi sfârşitul secolului al XVI-lea), de afirmare a capitalismului, coincid cu ceea ce istoriografia identifică drept Renaştere. Cei trei „actori” din economia medievală se transformă esenţial:  biserica, odată cu apusul scolasticilor şi cu afirmarea incipientă a principiilor Reformei, este marcată de criza papalităţii şi de eşecul cruciadelor;  nobilimea dobândeşte caracter de castă şi începe să recunoască banul ca instituţie socială;  breslele încep să aibă caracter oligarhic şi devin un ferment revoluţionar din ce în ce mai puternic. Originile formării unui nou spirit economic coincid cu formarea condiţiilor unei vieţi economice active, favorizate de tendinţele de emancipare a Bisericii, ca entitate naţională de astă dată. În secolul al XI-lea, lumea creştină cunoscuse o puternică intensificare a schimburilor externe, mai întâi cu Veneţia şi cu ţările scandinave. Cruciadele puseseră capăt definitiv autarhiei economice, conducătorii începând să prindă gustul produselor orientale ale lumii musulmane şi bizantine. Toate acestea, alături de efectele invaziilor barbare şi ale marilor descoperiri geografice ne îndreptătesc să considerăm în plină desfăşurare o veritabilă revoluţie comercială. Economia de schimb înlocuieşte economia naturală de subzistenţă, iar metalele preţioase care până atunci jucaseră un mono-rol, de etalon al valorii, devin şi mijloc de schimb. Aurul-monedă impulsionează dinamismul vieţii economice, fiind supranumit „nervul războiului”. Se conturează tot mai clar şi o revoluţie monetară.

21

Doctrine economice 

Renaştere şi Reforma

Test de autoevaluare 3.1. 1. Care sunt transformările esenţiale legate de apariţia şi extinderea fenomenului renascentist? 2. Renaşterea coincide cu perioada destrămării feudalismului. A/F. Argumentaţi răspunsul. 3. Care sunt cei trei “actori” ai economiei medievale? 4. Ce este “prima revoluţie industrială” şi prin ce se caracterizează aceasta? 5. Naşterea capitalismului a coincis cu o serie de transformări în plan material, socio – politic şi intelectual. Caracterizaţi pe scurt aceste transformări, arătând în acelaşi timp efectele lor. 6. Originile noului spirit economic generat de Renaştere şi-au găsit materializarea într-o adevărată “revoluţie comercială”. Descrieţi principalele aspecte legate de această revoluţie. 7. În cadrul transformărilor din perioada Renaşterii: a) economia de schimb înlocuieşte economia naturală de subzistenţă b) economia naturală de subzistenţă înlocuieşte economia de schimb

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 26.

3.2. Reforma

22

Doctrine economice 

Renaştere şi Reforma

cuvinte cheie

Reforma, Jean Calvin, Martin Luther, Calvinism, Lutheranism Spre sfârşitul Renaşterii s-au acutizat contradicţiile dintre monarhie şi Biserică, datorate mai ales privilegiilor acesteia din urmă. În plan social, două clase rivale luptau cu înverşunare una împotriva celeilalte: burghezia şi clerul. Sistemul fiscal al bisericii catolice devenise tot mai apăsător - mai ales prin practica indulgenţelor papale - deoarece acesta trebuia să asigure funcţionarea unui vast aparat administrativ, juridic şi fiscal. Fiică a Renaşterii, Reforma a fost o mişcare de înnoire religioasă radicală, iniţiată în secolul al XVI-lea şi având ca efect distrugerea unităţii religioase a Europei creştine şi afirmarea protestantismului. În plan economic, ea a favorizat formarea spiritului capitalist prin prefaceri psihologice, juridice şi politice. Vechile virtuţi morale, pietatea şi asceza, au fost înlocuite de preocuparea pentru desăvârşirea profesională. În plan politic, Biserica devenise anacronică, manifestându-se o ruptură severă între acţiunile sale şi spiritul epocii. Acolo unde Reforma a triumfat, ea a fost însoţită de secularizarea averilor bisericii. Cum aceste averi asigurau traiul unui mare număr de nevoiaşi, deprinşi cu milostenia şi puţinătatea, mentalitatea cerşitului şi a pomenii a fost înlocuită de cea a muncii remunerate. Martin Luther (1483-1546), reformator religios german, întemeietorul protestantismului german (luteranismul) neagă rolul Bisericii şi al clerului ca mijlocitor între om şi Divinitate, criticând sistemul indulgenţelor. Opunându-se autorităţii Bisericii, el deschide drumul emancipării gândirii din secolul al XVIII-lea. Totodată, naţionalismul economic al lui List este anticipat strălucit în plan religios de către Luther printr-o traducere celebră a Bibliei în limba germană. Jean Calvin (1509-1564), reformator religios francez, fondatorul calvinismului (cofesiune religioasă bazată pe ideea predestinării, pe accentuarea aspectului etic al vieţii creştine şi pe necesitatea disciplinei şi corectitudinii în viaţa de zi cu zi). Calvin a pus în practică realizarea unei societăţi modelate după principiile sale teologice şi religioase, creând oraşul-stat Geneva. Calvin extinde asupra tuturor formelor de activitate economică conceptul lutheran de „profesie”: „Individul trebuie să rămână în principiu în profesia şi în starea în care a fost pus de Dumnezeu şi să-şi menţină aspiraţiile pământeşti în limitele poziţiei sale în viaţa care i-a fost dată.” Pentru Calvin, „lenea şi trândăvia sunt afurisite de Dumnezeu”, el justificând mult blamatul negoţ.

Spre deosebire de Luther, rămas fidel concepţiei aristoteliene a sterilităţii banilor („banii nu fac pui”), Calvin legitimează împrumutul cu dobândă, în condiţiile în care camăta fusese declarată „fiică a ereziei” de către biserica catolică. Calvin reinterpretează textul biblic referitor la camătă (usura), arătând că termenul nu se refera la împrumutul cu dobândă în sine, ci la spolierea debitorului sărac. Jean 23 Calvin face un mare pas înainte atunci când face distincţie netă între creditul pentru consum (care nu justifică dobânda) şi creditul pentru investiţii (producţie), care poate  fi practicat cu dobândă pentru că reclamă un câştig obiectiv pentru creditor Doctrine economice (acesta fie că amână un consum prezent, fie că riscă să nu-şi vadă banii înapoiaţi la timp şi în totalitate).

Renaştere şi Reforma

Test de autoevaluare 3.2. 1. Gândirea şi practica economică a fost marcată profund de ceea ce istoria a consemnat cu numele de “ Reformă “. Caracterizaţi pe scurt principalele transformări din perioada post-renascentistă ( Reforma ).

2. Biblia a fost pentru prima oară tradusă în limba germană de către: a) Martin Luther b) Jean Calvin 3. Acceptarea împrumutului cu dobândă s-a bazat pe: a) preceptele dreptului roman b) dezvoltarea relaţiilor comerciale 4. Martin Luther: a) respinge categoric împrumutul cu dobândă b) acceptă împrumutul cu dobândă 5. Caracterizaţi succint concepţiile economice ale lui Martin Luther.

6. Care este concepţia lui Jean Calvin cu privire la împrumutul cu dobândă?

7. Caracterizaţi succint concepţiile economice ale lui Jean Calvin.

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 26.

24

Doctrine economice 

Renaştere şi Reforma

În loc de rezumat

Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 3. Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început. Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 3 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 3 Argumentaţi şi exemplificaţi afirmaţia potrivit căreia în perioada Renaşterii apare un nou spirit economic, favorabil dezvoltării activităţilor economice.

Ce legătură este între apariţia Reformei şi atitudinea Bisericii ca instituţie în acea perioadă faţă de împrumutul cu dobândă?

25

Doctrine economice 

Renaştere şi Reforma

Răspunsurile testelor de autoevaluare Răspuns 3.1 7a Răspuns 3.2. 2 a 3 a+b 4 b

Bibliografie unitate de învăţare nr. 3 Cosma S., Doctrine economice, Editura Universitaria, Craiova, 2008 Sârbu C., Evoluţia gândirii economice, Editura Granada, Bucureşti, 2008 Sută-Selejean S., Doctrine şi curente în gândirea economică modernă şi contemporană, Editura ALL, Bucureşti, 1992 Oţetea A., Renaşterea şi Reforma, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968

26

Doctrine economice 

Mercantilismul

Unitatea de învăţare Nr. 4 MERCANTILISMUL Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 4 4.1. Mercantilismul, teorie şi politică economică 4.2. Tipuri de mercantilism Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4

Pagina 28 28 31 34 34 34

27

Doctrine economice 

Mercantilismul

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 4 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 4 sunt:

 

Sublinierea caracteristicilor mercantilismului, ca teorie economică şi politică economică Familiarizarea cu trăsăturile principalelor tipuri de mercantilism

4.1 Mercantilismul-teorie conomică şi politică economică

28

Doctrine economice 

Mercantilismul

cuvinte cheie

mercantilism, hrematistică, lingou, sterilitatea schimbului, crisohedonism, metalism, antimetalism balanţă comercială, excedent commercial, deficit commercial Consecinţă a afluxului de bogăţii dinspre Lumea Nouă şi a avântului monarhiei, mercantilismul are deci o componentă economică - hrematistica - şi una de natură politică, respectiv formarea şi consolidarea statelor centralizate. Mai întâi de toate, mercantilismul a fost o practică izvorâtă din necesitate, în timp el devenind un corpus teoretic mediatizat şi contestat. Mercantilismul a fost mai curând o politică economică decât o teorie: rolul statului este considerat a fi hotărâtor. În afara măsurilor autoritare de procurare a metalelor preţioase (cruciade, colonizări), statul reglementează şi producţia (extracţia) acestora, preocupându-se în acelaşi timp de crearea de manufacturi pentru creşterea exportului. Doctrina mercantilistă are la bază axioma potrivit căreia aurul şi argintul constituie bogăţie prin excelenţă. De aceea, suveranul trebuie să asigure creşterea cantităţii de metale preţioase existentă în regatul său. Pentru aceasta, el trebuie să adopte măsuri menite să împiedice „scurgerea” de metal preţios în afara ţării: stimularea exportului de mărfuri, interzicerea exportului de metal preţios, favorizarea dezvoltării economiei naţionale (comerţ, agricultură, industrie). Sintetic, mercantilismul reprezintă teoria îmbogăţirii naţiunilor pe calea acumulării de aur şi argint; mercantilismul este o concepţie care identifică avuţia cu banii. Doctrina mercantilistă conţine un fond de idei comun, dar şi o serie de particularităţi în funcţie de ţara în care a fost aplicată. Mark Blaug identifică următoarele trăsături principale ale mercantilismului: 1. lingourile de aur şi comorile de orice tip sunt considerate a fi esenţa bogăţiei; 2. reglarea de către stat a comerţului exterior, astfel încât să se producă o scurgere de metal preţios spre interiorul ţării; 3. încurajarea industriei prin stimularea importurilor de materii prime ieftine; 4. taxe vamale protecţioniste asupra bunurilor industriale din import; 5. încurajarea exporturilor, mai ales de produse finite; 6. favorizarea creşterii populaţiei, prin menţinerea unui nivel scăzut al salariilor.

29

Doctrine economice 

Mercantilismul

Test de autoevaluare 4.1. 1. Potrivit concepţiei mercantiliste, suveranul trebuia să asigure creşterea cantităţii de metale preţioase existentă în regatul său. Prin ce mijloace realiza el acest deziderat? 2. Potrivit concepţiei mercantiliste, bogăţia unui stat constă în …………………. 3. În general, mercantiliştii identifică avuţia cu …………………….. . 4. Potrivit concepţiei mercantiliste, influenţa unei populaţii reduse asupra economiei unei ţări este: a) benefică b) negativă.

Argumentaţi răspunsul ales.

5. Favorizând creşterea populaţiei, mercantiliştii preconizau menţinerea salariului la un nivel ridicat. A/F. Argumentaţi răspunsul ales. 6. Care sunt trăsăturile esenţiale ale mercantilismului, aşa cum le sintetizează M.Blaug? 7. Potrivit mercantiliştilor: a) statul trebuie să se implice în politica comercială externă şi să practice măsuri protecţioniste b) statul nu trebuie să se implice în politica comercială externă şi aceasta să se desfăşoare pe baza principiilor liberului schimb Argumentaţi răspunsul ales. 8. Mercantiliştii favorizau dezvoltarea industriei interne prin stabilirea unor taxe vamale ridicate la importul de materii prime. A/F. Argumentaţi răspunsul ales. 9. Între atributele mercantilismului se numără: a) protecţionismul b) liberul-schimb c) intervenţionalismul d) principiul ”laissez faire, laissez passer” Varianta corectă este: A=a+d B=c+d C=a+c D=b+d 10. Care este poziţia mercantiliştilor în ceea ce priveşte existenţa marilor companii naţionale? Argumentaţi răspunsul dat. 11. Mercantiliştii consideră că statul trebuie să asigure abundenţa metalelor preţioase atât prin măsuri economice, cât şi prin măsuri autoritare. Exemplificaţi. 12. Descrieţi pe scurt concepţia mercantiliştilor despre populaţie şi rolul acesteia într-o economie 13. Mercantilismul este mai curând o teorie decât o practică economică, mai ales că reprezentanţii săi cei mai de seamă sunt înainte de toate teoreticieni ai economiei, şi nu practicieni. A/F. Argumentaţi răspunsul ales. 14. Explicaţi şi comentaţi doctrina sterilităţii schimbului. 15. În plan moral, mercantiliştii se înscriu ca şi continuatori ai eticii economice medievale, bazată pe o anumită concepţie religioasă cu privire la proprietate, muncă, avuţie, dobândă. A/F. Argumentaţi răspunsul ales.

30

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 34.

Doctrine economice 

Mercantilismul

4.2. Trăsăturile principalelor tipuru de mercantilism

31

Doctrine economice 

Mercantilismul

cuvinte cheie

bullionism, cameralism, manufacturi regale, manufacturi privilegiate, colbertism, balanţa contractelor, Actele de navigaţie (Legile navigaţiei) În Franţa, mercantilismul este adesea numit „industrialist”, datorită rolului esenţial acordat industriei în formarea avuţiei naţionale. Teoria mercantilistă franceză şi transpunerea acesteia în practică este legată indisolubil de numele lui Jean - Baptiste Colbert (1619-1683), fondatorul unui sistem economic rămas în istoria gândirii economice sub numele de colbertism. În urma războaielor religioase, industria franceză era caracterizată printr-un declin accentuat care impieta asupra planurilor economice şi politice ale regelui Ludovic al XIV-lea. Una din cauze era importul de produse din Spania, Anglia sau Olanda. Marele merit al lui Colbert nu a fost în plan teoretic (elaborarea unor idei şi principii economice), ci în plan practic, prin aplicarea unui program economic deja elaborat în linii mari de către Henric al IV-lea în anul 1603. Alături de importurile păguboase, declinul economic era cauzat şi de menţinerea regulamentelor meseriilor, care influenţau negativ industria. Idealul lui Colbert a fost crearea unei industrii naţionale puternice, protejate de stat, care să permită dezvoltarea agriculturii şi creşterea bunăstării generale. El preconiza o serie de măsuri care urmăreau emanciparea economică a naţiunii franceze: - prohibirea exportului de metale preţioase; - dezvoltarea exploatării minelor de aur şi argint; - taxe vamale ridicate la importul de mărfuri; - protejarea şi organizarea comerţului exterior prin intermediul companiilor naţionale; - tratate comerciale sau războaie vamale, după caz; - sprijinirea industriei de către stat. Încurajând marea industrie, Colbert a stimulat formarea unui număr mare de manufacturi, fie ele regale sau pur şi simplu privilegiate. Manufacturile regale erau întreprinderi private care funcţionau în baza unui patent regal, al căror personal (lucrători sau patroni) se bucura de anumite scutiri şi avantaje, care obţinea împrumuturi în condiţii favorabile obţinute fie direct din vistieria regală, fie de la administraţia provinciei în care funcţionau. Manufacturile privilegiate se bucurau de monopol exclusiv. Colbert considera totuşi că existenţa acestora nu are numai repercusiuni benefice şi, de aceea, libertatea publică şi comerţul aveau de suferit.

În Spania, sub monarhiile lui Carol Quintul şi Filip al II-lea, se practică un 32 mercantilism „metalist”, cunoscut şi sub numele de bullionism. Scopul era împiedicarea scurgerii în afara ţării a metalelor preţioase provenite din Lumea Nouă, Doctrine econom ice  aduse de conchistadori. Acest lucru se realiza prin respectarea unei reguli stricte „balanţa contractelor” - potrivit căreia, valoric, se putea cumpăra dintr-o ţară doar cât respectiva ţară cumpăra din Spania.

Mercantilismul

Test de autoevaluare 4.2.    1. Corelaţi corect termenii din cele două coloane: Franţa

bullionism

Spania

cameralism

Anglia Germania

mercantilism industrialist mercantilism comercialist

2. Corelaţi corect termenii din cele două coloane: bullionism

sistem fiscal echitabil

cameralism

colonizare

mercantilism industrialist

manufacturi de stat

mercantilism comercialist

lingouri de aur şi argint

3.Caracterizaţi mercantilismul spaniol. 4. Caracterizaţi mercantilismul francez. 5. Caracterizaţi mercantilismul englez. 6. Caracterizaţi mercantilismul german. 7. Regula de fier a mercantilismului spaniol era respectarea „balanţei contractelor”. În ce consta aceasta? 8. Care a fost „instrumentul” concret de punere în practică a mercantilismului spaniol? 9. Cum puneau efectiv în practică mercantiliştii englezi principiul „balanţei contractelor”? 10. Pentru mercantiliştii englezi valoarea supremă este: a)producţia b)comerţul c)industria naţională Argumentaţi răspunsul ales. 11. Ce este cameralismul?

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 34.

33

Doctrine economice 

Mercantilismul

În loc de rezumat

Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 4. Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început. Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 4 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 4 Comparaţi trăsăturile principalelor tipuri de cameralism şi evidenţiaţi, pe de-o parte, punctele commune, iar pe de altă parte elementele care le diferenţiază.

Răspunsurile testelor de autoevaluare Răspuns 4.1 4 a 7 a 8 a 9 a+c 13 F 15 F Răspuns 4.2. 1 a-c/b-a/c-d/d-c 2 a-d/b-a/c-c/d-b 10 b

Bibliografie unitate de învăţare nr. 4 Cosma S., Doctrine economice, Editura Universitaria, Craiova, 2008 Sârbu C., Evoluţia gândirii economice, Editura Granada, Bucureşti, 2008 Sută-Selejean S., Doctrine şi curente în gândirea economică modernă şi contemporană, Editura ALL, Bucureşti, 1992 Nicolae-Văleanu I., Tratat de doctrine economice, Editura RAMO, Bucureşti, 1996

34

Doctrine economice 

John Law şi locul acestuia în istoria gândirii economice

Unitatea de învăţare Nr. 5 JOHN LAW ŞI LOCUL ACESTUIA ÎN ISTORIA GÂNDIRII ECONOMICE Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 5 5.1.Caracterizarea contextului istoric al scrierilor lui John Law 5.2.Principalele idei economice ale lui John Law Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5

Pagina 36 36 39 42 42 42

35

Doctrine economice 

John Law şi locul acestuia în istoria gândirii economice

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 5 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 5 sunt:

 

Înţelegerea contextului istoric al apariţiei scrierilor lui Jon Law, ca premisă a înţelegerii ideilor şi propunerilor sale de politică economică Familiarizarea cu ideile lui John Law cu privire la rolul monedei în economie

5.1 Înţelegerea contextului istoric al apariţiei scrierilor lui John Law, ca premisă esenţială a înţelegerii ideilor şi propunerilor sale de politică economică

36

Doctrine economice 

John Law şi locul acestuia în istoria gândirii economice

cuvinte cheie

mânuitori de bani, societăţi comerciale anonime, bani de hârtie, insuficienţa banilor în circulaţie, hârtie de valoare, rata dobânzii, cursul acţiunii, acţiune, obligaţiune, datorie publică Întâi de toate, John Law este produsul epocii sale. Fiu de bijutier, familiarizat deci de copil cu aurul şi banii, Law a trăit într-o perioadă în care cerinţele economice impuneau necesitatea unor mijloace băneşti care nu mai puteau fi furnizate de casele bancare bazate doar pe averi personale sau de familie. Încă din secolul al XVII-lea începuseră să apară bănci cu o structură mai complexă, prin care burghezia îşi promova interesele pecuniare şi politice. Cel mai ilustrativ exemplu în acest sens îl constituie Banca Amsterdamului (1609), financiarii olandezi negociind titluri de valoare emise în Anglia, Franţa, Rusia, Suedia sau în statele şi oraşele-porturi germane. Este vremea mânuitorilor de bani, care colectau fondurile de la cei bogaţi, speculând atât piaţa în formare, cât şi snobismul aristocraţiei nobiliare, care considera că ar fi sub demnitatea ei să se ocupe direct de negustorie sau de producţie. Se formează societăţile anonime - manufacturiere, comerciale, maritime - care fac ca banii să nu mai fie folosiţi preponderent în afaceri imobiliare (terenuri, clădiri), ci în subscrierea de acţiuni, care promitea câştiguri substantiale şi rapide. În plus, caracterul anonim flata snobismul aristocraţiei... Creşterea producţiei manufacturiere, dezvoltarea comerţului şi a navigaţiei, intensificarea operaţiunilor băneşti impuneau necesitatea înfiinţării unor bănci puternice. Cu tot afluxul de metal preţios dinspre colonii, cantitatea de bani de aur şi argint aflată în circulaţie devenise insuficientă în raport cu nevoile activităţii economice. În Anglia, casele bancare au promis finanţarea războaielor cu Olanda şi Franţa în schimbul obţinerii unei autorizări regale pentru a emite semne monetare de hârtie (bank notes), aflate deja în circulaţie. Înfiinţată şi organizată de William Paterson - scoţian şi el -, Banca Angliei (1694) a funcţionat ca societate pe acţiuni, formată prin subscriere publică. Fondatorii băncii puseseră la dispoziţia regelui Wilhelm de Orania banii metalici de care avea nevoie, primind în schimb credite în bancnote emise de bancă. Familiarizat de tânăr cu mediul bancar şi bănesc - tatăl său era bijutier la Edinburgh, oraş numit „Atena Nordului” datorită concentrării unui număr mare de talente intelectuale, precum Adam Smith sau David Hume - atenţiei lui John Law nu-i puteau scăpa noile concepte şi organizaţii aflate în plină afirmare: creditul, băncile, bancnotele, instituţiile financiare. Law nu a fost singurul preocupat de circulaţia monetară şi de aspectele financiare, dar a avut însă acel „grăunte de nebunie” care a cântărit mult în balanţa istoriei şi gândirii economice. Sistemul bancar creat de John Law dovedeşte că uneori băncile au abuzat de capacitatea de a crea bani, îndreptăţindu-I pe Karl Marx să afirme: „De la apariţia lor, marile bănci, împopoţonate cu titlul de bănci naţionale, nu erau decât asociaţii de speculanţi particulari, care se puneau la dispoziţia guvernelor şi erau în stare, graţie privilegiilor obţinute, să le avanseze bani.”

Situaţia financiară a Franţei „rivaliza” cu cea a Scoţiei în ceea ce priveşte 37 dezastrul. Dorinţa „mercantilistă” de a păstra aurul şi argintul în visterie, corelată cu necesitatea finanţării cheltuielilor statului încetăţenise o practică pe cât de Doctrine econom ice  păguboasă, pe atât de la îndemână: statul emitea obligaţiuni sau rente de stat, neconvertibile la vedere în aur şi argint. Pe această cale, cu timpul, statul a acumulat o datorie imensă.

John Law şi locul acestuia în istoria gândirii economice

Test de autoevaluare 5.1. 1. Caracterizaţi pe scurt contextul istoric al "experimentului Law" 2. Necesitatea înfiinţării unor bănci puternice izvora din: a) creşterea producţiei manufacturiere b) dezvoltarea comerţului şi a navigaţiei c) intensificarea operaţiilor băneşti d) dorinţa aristocraţiei de a se implica făţiş în practicile economice 3. Care a fost una dintre principalele raţiuni ale înfiinţării, în anul 1694, a Băncii Angliei? 4. Între gradul de dezvoltare al unei ţări şi cererea de monedă care se manifestă pe piaţa respectivei ţări există o relaţie: a) direct proporţională b) invers proporţională 5. J.Law era adeptul celor care considerau că amplitudinea producţiei nu este influenţată de cantitatea de bani aflată în circulaţie. A/F. Argumentaţi răspunsul ales. 7. Potrivit lui J.Law, oamenii pot fi motivaţi să muncească mai mult: a) cu ajutorul banilor b) prin intermediul legilor 8. Potrivit concepţiei lui J.Law, cantitatea de monedă din circulaţie: a) trebuie să scadă b) trebuie să crească c) nu influenţează activitatea economică 9. În concepţia lui J.Law, banii aflaţi în circulaţie trebuia confecţionaţi numai din metale preţioase. A/F. Argumentaţi răspunsul ales. 10. Pe ce cale considera J.Law că trebuie sporită cantitatea de monedă aflată în circulaţie? 11. J.Law era de părere că între masa monetară metalică şi cea scripturală trebuie să existe o proporţie stabilă. A/F. Argumentaţi răspunsul ales. 12. Ce marfă aparte trebuia, în concepţia lui Law, să servească drept monedă şi de ce? 13. J.Law a încercat să-şi aplice pentru prima oară planurile financiare în: a) Anglia b) Franţa c) Scoţia 14. Susţinând necesitatea unei cantităţi sporite de bani în circulaţie, J.Law poate fi considerat: a) mercantilist b) fiziocrat c) adept al protecţionismului Varianta corectă este: A=a+b B=b C=a+c D=c 15. Argumentaţi de ce J.Law nu poate fi considerat un "adevărat mercantilist 100%". Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 42.

38

Doctrine economice 

John Law şi locul acestuia în istoria gândirii economice

5.2. Ideile lui John Law cu privire la rolul monedei în economie

39

Doctrine economice 

John Law şi locul acestuia în istoria gândirii economice

cuvinte cheie

cămătărie, Banca Regală, Compania Indiilor, emisiune monetară, bancă comercială, efect comercial, cambia, bilet la ordin, scontare, bani de hârtie, monedă metalică Philippe d'Orléans a apelat la serviciile lui Law, pe care-l cunoscuse anterior. Acesta a primit astfel permisiunea înfiinţării unei bănci particulare în anul 1716, numită Banque Générale. Atras de doctrina economică a scoţianului, regentul i-a oferit posibilitatea să o pună în aplicare. Constituită ca societate pe acţiuni, Banca Generală era condusă şi controlată de Law care, în virtutea experienţei acumulate la Amsterdam, i-a asigurat o bună funcţionare. Operaţiunile băncii erau diverse: primirea în depozit a capitalurilor de la particulari, acordarea de credite şi scontarea efectelor comerciale, efectuarea de operaţiuni de plăţi, emiterea de bilete de bancă. Banca schimba biletele semnate de comercianţi cu bilete semnate de bancă, care circulau în loc de bani şi care erau convertibile la vedere în aur şi argint. Preschimbarea regulată şi promptă a hârtiilor emise în aur şi argint a sporit încrederea publicului, mai ales că regentul stabilise ca încasările administratorilor provinciali să-i fie trimise tot în bancnotele emise de scoţian. Banca şi-a intensificat şi creditul, acordat cu dobânzi moderate, ceea ce a dus la eliminarea unei tare vechi a finanţelor franceze şi nu numai: cămătăria. Succesul financiar s-a consolidat atunci când abilul Law a hotărât să cumpere prin banca sa privată, în numele statului francez, celebrul diamant „Pitt”. În anul 1717, bancherul Crozat cedează regentului compania Lousianei şi a Mississippi-ului. Law obţine concesiunea acestor teritorii şi înfiinţează „Compania Occidentală” cunoscută şi sub numele de „Compania Mississippi”. Capitalul se subscria exclusiv în bonuri de tezaur, iar acestea, primite în schimbul acţiunilor companiei, erau arse, statul francez reducându-şi astfel o mare parte din datoria publică.

În anul 1719, Law obţine garanţia statului pentru bancă şi compania sa, devenite „Banca Regală” şi „Compania Indiilor”, care dobândeşte monopolul maritim şi comercial al tuturor posesiunilor franceze din Asia, Africa, America şi Oceania. În acelaşi an, John Law devine ministru de finanţe al Franţei. Aşa cum remarca Voltaire, în patru ani, Law s-a transformat din scoţian în francez, din protestant în catolic, din aventurier în proprietar avut, din bancher în ministru.

Prin intermediul „Băncii Regale”, John Law sporeşte masa monetară. Raţionamentul său era următorul: printr-o propagandă extinsă, dar nu tocmai adevărată, a răspândit zvonul despre bogaţiile imense care s-ar afla dincolo de ocean, în Louisiana. Ca urmare, creditorii statului care deţineau titluri de rentă (obligaţiuni) sau bonuri de tezaur cumpărau cu acestea acţiunile „Băncii Regale” şi ale „Companiei Indiilor”. În baza acestor acţiuni, banca emitea mai mulţi bani, publicul obţinea credite cu care apoi cumpăra noi acţiuni. 40

Doctrine economice 

John Law şi locul acestuia în istoria gândirii economice

Test de autoevaluare 5.2. 1. J.Law propunea creşterea cantităţii de monedă aflată în circulaţie: a) prin intensificarea exploatării minelor de aur şi argint b) prin crearea unei bănci care să emită bani de hârtie 2. Explicaţi celebra regulă care trebuie respectată în funcţionarea oricărei bănci: "Depunerile fac creditele". 3. Potrivit lui J.Law, moneda ideală îşi găsea reprezentarea în: a) banii de aur şi argint b) banii de hârtie 4. Raţionamentul lui J.Law cu privire la rolul monedei în economie era următorul: cantitatea de bani din circulaţie influenţează volumul şi intensitatea ............. ,care la rândul său influenţează mărimea .................. , efectul ultim fiind creşterea forţei şi bogăţiei oricărei ţări. 5. Dată fiind imensa datorie acumulată de statul francez, după moartea lui Ludovic al XIV-lea, Ducele de Orleans s-a străduit să reducă deficitul bugetului de stat: a) prin micşorarea impozitelor b) prin majorarea impozitelor c) prin emiterea de obligaţiuni de stat reconvertibile la vedere în aur şi argint Varianta corectă este: A=a+c B=b+c C=c D=a 6. Ce este seniorajul? 7. Descrieţi mecanismul prin care J.Law a reuşit să "asaneze" o mare parte a datoriei publice din Franţa. 8. Iniţial banca emitentă înfiinţată în Franţa de J.Law era: a) privată b) de stat 9. Cum şi de ce a înfiinţat J.Law "Compania Mississippi"? 10. Garantarea titlurilor emise de J.Law era bazată preponderent pe: a) numerar b) aurul şi argintul din America 11. Explicaţi cum a reuşit J.Law să profite de încrederea populaţiei şi să sporească artificial cursul acţiunilor emise de el la "Compania Indiilor". 12. Ascensiunea lui J.Law, deşi efemeră, a fost bazată pe ............ şi pe ...................... .

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 42.

41

Doctrine economice 

John Law şi locul acestuia în istoria gândirii economice

În loc de rezumat

Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 5. Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început. Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 5 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 5 În ce constă originaliatea ideilor economice ale lui John Law?

Care sunt neajunsurile ideilor şi propunerilor făcute de John Law?

Ce rol are educaţia sa în fundamentarea ideilor sale şi în punerea în parctică a acestora?

Răspunsurile testelor de autoevaluare Răspuns 5.1 2 a+b+c 4 a 5 F 7 a 8 b 9 F 11 A 13 c 14 B Răspuns 5.2. 1 b 3 b 5 B 8 a 10 b

Bibliografie unitate de învăţare nr. 5 Cosma S., Doctrine economice, Editura Universitaria, Craiova, 2008 Sârbu C., Evoluţia gândirii economice, Editura Granada, Bucureşti, 2008 Sută-Selejean S., Doctrine şi curente în gândirea economică modernă şi contemporană, Editura ALL, Bucureşti, 1992 Nicolae-Văleanu I., Tratat de doctrine economice, Editura RAMO, Bucureşti, 1996

42

Doctrine economice 

Fiziocraţia

Unitatea de învăţare Nr. 6 FIZIOCRAŢIA Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 6 6.1. Contextul istoric al apariţiei fiziocraţiei 6.2. Principalele coordonate ale gândirii economice fiziocrate Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 6 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 6

Pagina 44 44 47 49 51 51

43

Doctrine economice 

Fiziocraţia

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 6

Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 6 sunt:

 

Înţelegerea contextului istoric al apariţiei fiziocraţiei Familiarizarea cu principalele coordonate ale gândirii economice fiziocrate

6.1 Contextul apariţiei fiziocraţiei

44

Doctrine economice 

Fiziocraţia

cuvinte cheie

agricultura, Vechiul Regim, malthusianism, reformarea fiscalităţii, doctrina scolastică Apariţia fiziocraţiei în Franţa secolului al XVIII-lea are o explicaţie istorică. În anul 1710, „Regele-Soare", Ludovic al XIV-lea, se apropia de sfârşitul domniei. Situaţia ţării părea disperată. Pe de o parte, lungile războaie şi cheltuielile exorbitante ale curţii regale secătuiseră visteria statului, datoria publică fiind enormă. Regele, în loc să compenseze pierderile din ţară, porneşte războiul de 7 ani cu Anglia, din care Franţa iese înfrântă, pierzând Canada şi domeniile orientale. Pe de altă parte, se profila eşecul politicii mercantiliste a lui Colbert. Finanţele ţării erau grav zdruncinate de practica emiteri bonurilor de tezaur, datorită faptului că mercantiliştii considerau că metalul preţios trebuie păstrat în vistierie, ca unic semn al bogăţiei şi puterii statului. În timp ce colbertismul favorizase sistemul manufacturier, agricultura rămăsese tributară unor tehnici de producţie învechite, caracteristice relaţiilor feudale. Taxa asupra pământului - care, ca unică sursă de venit, crescuse - şi preţul scăzut al produselor agricole făcea ca starea ţărănimii să fie foarte apăsătoare. De asemenea, Colbert prohibise complet exportul de grâu, excluzând producătorii rurali de pe piaţa externă. Această măsură, corelată cu restricţiile impuse la transportul cerealelor dintr-o provincie în alta şi cu impozitele mari, contribuie şi mai mult la înrăutăţirea stării agriculturii. În agricultura franceză din perioada respectivă existau două tendinţe majore. Prima consta într-o consolidare a clasei proprietarilor, printr-o concentrare a terenurilor agricole în detrimentul micilor proprietari funciari, victime ale condiţiilor fiscale. A doua tendinţă viza creşterea progresivă a importanţei întreprinzătorilor agricoli, a căror existenţă era o condiţie a punerii în valoare a noilor proprietăţi. În acest timp, în Anglia începeau să se întrevadă efectele „revoluţiei agrare". Luarea în cultură a unor noi plante, cu valoare nutritivă superioară (cartoful, porumbul) a dus la creşterea producţiei de alimente într-un ritm mai înalt decât cea a populaţiei, sfidând astfel teza malthusianistă. Succesul marilor proprietăti şi al noilor tehnici de producţie au atras atenţia economiştilor fiziocraţi. Perspectivele evoluţiei agriculturii franceze erau două: soluţia franceză alianţă momentană între ţăranii deţinători de parcele mici şi fermieri împotriva regimului seniorial sau soluţia engleză - alianţa între marii proprietari şi fermieri împotriva exploataţiilor familiale şi parcelare.

Programul fiziocraţilor, de inspiraţie engleză, era să elimine vestigiile feudalismului, să reformeze fiscalitatea prin stabilirea unui impozit unic pe rentă, să unească micile proprietăţi şi să promoveze o politică de liber-schimb a comerţului cerealier. În plan intelectual, secolul al XVIII-lea era un timp al dezbaterilor, în care cluburile şi saloanele constituiau locuri ideale pentru a purta schimburi de idei. Dialogurile şi polemicile permiteau tuturor să emită păreri proprii cu privire la politică sau economie. În scurt timp, ideile lui François Quesnay ca medic al regelui şi al celebrei Doamne de Pompadour au devenit en vogue. Gândirea fiziocrată45a apărut ca rezultat al unei contradicţii între dorinţa de a reforma societatea franceză a Vechiului Regim, însă fără a aduce atingeri ordinii sociale existente la baza căreia Doctrine econom ice  trebuia puse legi naturale. Scopul era de a regândi structura şi ierarhia societăţii tradiţionale prin intermediul categoriilor economice moderne. Principala problemă a monarhiei franceze era fiscalitatea; de aici o serie de neajunsuri ale organizării

Fiziocraţia

Test de autoevaluare 6.1.   1. La începutul secolului al XVIII-lea, agricultura reprezenta problema economică la ordinea zilei. A/F 2. Enunţaţi principalii factori care acţionau ăn sensul înrăutăţirii situaţiei ţărănimii franceze la începutul secolului al XVIII-lea.

3. La începutul secolului al XVIII-lea, agricultura engleză, faţă de cea franceză, se prezenta ca fiind : a) înapoiată b) avansată c) la fel de dezvoltată 4. Care erau coordonatele majore ale programului economic vizat de fiziocraţi?

5. La jumătatea secolului al XVIII-lea principala problemă economică a monarhiei franceze o constituia fiscalitatea. A/F Argumentaţi răspunsul.

7. Caracterizaţi doctrina scolastică.

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 51.

46

Doctrine economice 

Fiziocraţia

6.2. Principalele coordinate ale gândirii economice fiziocrate

47

Doctrine economice 

Fiziocraţia

cuvinte cheie

fiziocraţie, Ordine naturală, legi naturale, legi pozitive, bogăţie, muncă productivă, muncă neproductivă, muncă sterilă, produs net, “Tablou economic”, clasă productivă, clasa proprietarilor, clasa sterilă, avansuri Dupont de Nemours definea fiziocraţia ca fiind „ştiinţa Ordinii Naturale”. Recurgerea la ideea de Natură nu este ceva nou pentru secolul al XVIII-lea. Majoritatea gânditorilor din aceea epocă uzau de conceptul de „Drept Natural” sau de „societate naturală”, care autorizau un studiu mai mult sau mai puţin critic al legilor pozitive. Pentru François Quesnay, „Ordinea Naturală” este şi mai importantă, pentru că ea conferă obiectivitate fizică legilor societăţii. În articolul „Dreptul natural”, Quesnay arată că oamenii reuniţi în societate trăiesc sub autoritatea unor legi pe care le clasifică în naturale şi pozitive. Legile naturale sunt fizice sau morale: „Prin lege fizică se înţelege cursul oricărui eveniment fizic determinat de ordinea naturală cea mai avantajoasă pentru oameni; prin lege morală se înţelege cursul oricărei activităţi a omului reglat de ordinea morală conformă cu ordinea fizică cea mai avantajoasă pentru oameni.” Toţi trebuie să se supună acestor legi suverane, ele fiind imuabile. Legile pozitive sunt „reguli autentice stabilite de o autoritate suverană pentru a administra naţiunea, pentru a asigura protejarea societătii şi a evidenţia legile naturale.” Legile fizice şi morale, împreună cu cele pozitive, alcătuiesc „legea naturală”, care stă la baza guvernării. Cea mai importantă lege pozitivă este instituirea educaţiei publice şi private în scopul cunoaşterii „Ordinii Naturale”. Aceasta este „evidentă”, fiind pe de o parte relevată de o percepţie intuitivă - potrivit lui Dupont de Nemours, înainte de a o cunoaşte, oamenii sunt în mod natural ghidaţi de cunoaşterea implicită a fiziocraţiei -, iar pe de altă parte ea este învăţată, aici apărând una din funcţiile fundamentale ale statului. La baza „Ordinii Naturale” stau, între altele, respectul autorităţii şi al proprietăţii. „Ordinea Naturală” trebuie nu numai cunoscută ci şi respectată. Ea se opune ordinii sociale artificiale create de voinţa oamenilor. Aşa cum scrie Dupont de Nemours, este „constituţia fizică pe care Dumnezeu a dat-o Universului”, pentru fericirea oamenilor. Fiecare individ va şti în mod natural care este calea cea mai avantajoasă, respectând principiul hedonist explicat de Quesnay: „a obţine cea mai mare creştere posibilă a satisfacţiei prin cea mai mare scădere posibilă cheltuielilor. Agricultura este privită de fiziocraţi drept unica sursă de bogăţie, fiind considerată drept singura activitate care generază un plus - numit de fiziocraţi produs net - peste cheltuielile de producţie; industria şi comerţul nu au decât rolul de a prelucra şi transporta materiile prime. Doar în agricultură bogăţia creată depăşeşte bogăţia consumată, celelalte activităţi sunt catalogate de economiştii fiziocraţi drept sterile. 48

În analiza sa, Quesnay acordă o importanţă primordială activităţii de producţie. Prin producţie el înţelege crearea de bogăţie, formată din bunuri. Doctrine economice  Bunurile necesare oamenilor pot fi grupate în două categorii:

Fiziocraţia

Test de autoevaluare 6.2. 1.  Condiţia esenţială a ordinii economice, situată în interiorul ordinii politice, este ……… , al cărei corolar este ……… , adică ……… . 2. În opera lui Francois Quesnay, fundamentul esenţial al ordinii economice în societate este ………. . 3. În concepţia fiziocrată, ……… este privită drept unica sursă a bogăţiei, este singura activitate care dă un ……… peste cheltuielile de producţie. 4. Descrieţi perspectiva demografică prin prisma căreia Francois Quesnay analizează agricultura. 5. Fiziocraţii susţin că importanţa unei ţări derivă din: a) mărimea populaţiei b) forţa sa militară c) dezvoltarea agriculturii d) cantitatea de metal preţios pe care o deţine 6. Identificaţi corelaţia corectă între termenii din cele două coloane: Creşterea populaţiei cauză Creşterea bogăţiei

efect.

7. În concepţia fiziocraţilor, statul trebuie să adopte măsuri prin care să stimuleze creşterea demografică. A/F. Argumentaţi

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 51.

În loc de rezumat

Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 6 Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început. Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 6 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 6

49

Doctrine economice 

Fiziocraţia

Lucrarea de verificare, al cărei conţinut este prezentat mai jos, solicită cunoaşterea conceptelor prezentate în Unitatea de învăţare nr. 6. 1. Care sunt cele două categorii de bunuri necesare oamenilor? 2. Ce este bogăţia, cum poate fi creată şi care sunt cele două categorii de bunuri care o compun? 3. Care este deosebirea dintre "munca neproductivă" şi "munca sterilă"? 4. Cărui domeniu de activitate îi este caracteristică munca sterilă? a) agricultură

b) industrie

c) comerţ

5. În concepţia fiziocraţilor "steril" ="inutil". A/F. Argumentaţi răspunsul. 6. Identificaţi corelaţia corectă între termenii din cele două coloane: bunuri supraabundente, gratuite şi necomercializabile

bunuri libere

bunuri pe care omul le obţine prin muncă sau schimb

bunuri economice

7. Cum defineşte F.Quesnay caracterul marfar al bunurilor comercializabile? 8. Fiziocraţii consideră că adevărata bogăţie constă în: a) producţia de bunuri d) valori spirituale

b) posesia de metale preţioase

c) bani

e) excedentul balanţei comerciale

9. Orice proces de producţie implică în mod necesar anumite cheltuieli, un anumit consum de bogăţie, care va fi dedus din bogăţia creată în respectivul proces de producţie. Diferenţa în plus constituie ......... 10. Francois Quesnay dorea modernizarea agriculturii din acele vremuri prin ............ şi prin ................. . 11. În concepţia fiziocrată, valoarea este dată de: a) om b) muncă c) natură d) muncă şi natură

e) spiritul întreprinzător

12. Fiziocraţii consideră "productivă" atât munca fermierilor, cât şi pe cea a lucrătorilor agricoli. A/F. Argumentaţi răspunsul. 13. Comentaţi următorul citat din F.Quesnay:"Produse abundente şi ieftine nu înseamnă deloc bogăţie. Scumpetea însoţită de penurie este sărăcie. Produse50 abundente şi scumpe înseamnă îmbelşugare." Doctrine economice  14. În ce constă importanţa clasei productive?

Fiziocraţia

Răspunsurile testelor de autoevaluare

Răspuns 6.1 1A3b5A Răspuns 6.2. 5 c 6 a-a/b-b 7 A Răspuns Lucrare de verificare 8 a 11 c 12 A 17 a+c+d

Bibliografie unitate de învăţare nr. 6 Cosma S., Doctrine economice, Editura Universitaria, Craiova, 2008 Sârbu C., Evoluţia gândirii economice, Editura Granada, Bucureşti, 2008 Sută-Selejean S., Doctrine şi curente în gândirea economică modernă şi contemporană, Editura ALL, Bucureşti, 1992

 

51

Doctrine economice 

Liberalismul economic clasic

Unitatea de învăţare Nr. 7 LIBERALISMUL ECONOMIC CLASIC Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 7 7.1 Evidenţerea principalelor caracteristici ale liberalismului economic clasic 7.2 Precursorii liberalismului economic clasic Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 7 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 7

Pagina 53 53 56 59 59 60

52

Doctrine economice 

Liberalismul economic clasic

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 7 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 7 sunt:

  

Înţelegerea conceptului de liberalism economic Familiarizarea cu conţinutul doctrinei economice liberale clasice Evidenţierea originilor liberalismului economic

7.1 Liberalismul economic classic: trăsături principale

53

Doctrine economice 

Liberalismul economic clasic

cuvinte cheie

liberalism, individualism, ordine politică, autoreglare, interes personal, mâna invizibilă Liberalismul economic nu se putea afirma fără înfăptuirea unor prefaceri politice care în final au dus la revoluţii burghezo-democratice. Dezvoltarea şi maturizarea liberalismului economic au fost determinate de condiţiile specifice ale fiecărui stat, care au influenţat atât baza de pornire, cât şi de durata înfăptuirii prefacerilor liberale. Dacă în Anglia liberalismul se bazează iniţial în special pe producţia manufacturieră - Anglia începuse să se afirme şi să fie recunoscută ca „atelier al lumii” şi „regină a mărilor” -, în Franţa situaţia era cu totul alta. Colbert şi colbertismul favorizaseră dezvoltarea comerţului şi a manufacturilor, neglijând agricultura. Tocmai din această cauză germenele liberalismului francez trebuie căutat în domeniul agricol, el fiind anunţat de scrierile fiziocraţilor. Dacă în Anglia liberalismul se desăvârşeşte abia la jumătatea secolului al XIX-lea odată cu renunţarea la Legile cerealelor (acestea au fost abolite abia în anul 1846, datorită opoziţiei proprietarilor funciari în parlament), în Franţa Revoluţia din 1789 întronează mult mai rapid liberalismul. În contextul diversităţii „tipurilor” de liberalism, pot fi identificate totuşi unele trăsături comune. Între acestea este de reţinut că omul, aflat în centrul universului economic, este considerat o fiinţă eminamente socială. În opinia liberală, aceasta înseamnă că societatea însăşi constituie un sumum de interferenţe, legături şi condiţionări între indivizi. Rezultă deci că individualismul nu înseamnă izolare, ci, din contră, o participare activă la viaţa economico-socială şi politică. Deosebit de important este şi meritul economiştilor liberali de a fi sesizat că adevăratul izvor al avuţiei îl constituie producţia, şi nu comerţul cum considerau cei mai mulţi dintre mercantilişti. Recunoscând existenţa „ordinii naturale” regăsită şi la scolasici, liberalii reconsideră influenţa legilor naturale în sensul că, în concepţia lor, viaţa economică se derulează de la sine, în mod obiectiv. Cu privire însă la efectele pe termen lung ale acţiunii acestor legi, opiniile liberalilor i-au îndreptăţit pe unii autori să-i împartă în două categorii distincte: „optimiştii”, încrezători în virtuţile mecanismului de autoreglare, generatoar de progres (Say, Bastiat) şi „pesimiştii”, sceptici cu privire la caracterul benefic al ordinii spontane, fie ea providenţială sau efect al exercitării libertăţii individuale (Malthus, Ricardo). În accepţiunea sa cea mai largă, liberalismul reprezintă un mod de a gândi.

Problema definirii liberalismului este deosebit de complexă datorită caracterului dinamic al conceptului, precum şi datorită diferitelor forme pe care 54 le îmbracă în epoci şi locuri diferite. Doctrine economice  La nivel foarte general, liberalismul economic se caracterizează printr-o serie de idei-cheie care, luate împreună, formeză un corpus teoretic bine definit :

Liberalismul economic clasic

Test de autoevaluare 7.1. 1. Apariţia liberalismului ca şi curent de gândire economică a fost determinată de: a) dezvoltarea şi extinderea fără precedent a economiei naturale b) avântul mercantilismului c) abuzurile monarhiilor autoritare d) climatul de îngrădire a iniţiativei şi libertăţii de acţiune a individului e) ascensiunea “spiritului întreprinzător” Varianta corectă este: A=a+c B=a+c+d+e C=b+c+d+e D=b+c+d E=a+b+c+d+e 2. În Anglia, datorită condiţiilor specifice, germenii liberalismului economic apar în: a)comerţ b)industrie c)agricultură 3. În Franţa, datorită condiţiilor specifice, germenii liberalismului apar în: a)comerţ

b)industrie

c)agricultură

4. Liberalismul economic se desăvârşeşte în Anglia cu mult înainte de întronarea lui în Franţa. A/F. Argumentaţi răspunsul ales. 5. Care este momentul crucial al afirmării definitive a liberalismului francez? 6. Liberalismul englez a fost favorizat în special de efectele “Legii cerealelor”. A/F. Argumentaţi răspunsul ales. 7. Între trăsăturile esenţiale ale liberalismului economic se numără: a) exacerbarea etatismului b) individualismul înţeles în contextul interdependenţei economico- sociale c)ideea potrivit căreia izvorul avuţiei îl reprezintă comerţul d)ideea potrivit căreia izvorul avuţiei îl reprezintă producţia e)ideea potrivit căreia derularea vieţii economico-sociale are loc pe baza unor legi obiective (naturale) Varianta corectă este: A=a+c B=b+d C=b+d+e D=c+d+e E=a+d+e 8. Care este criteriul delimitării teoretice a celor două categorii de economişti liberali: “pesimiştii” şi “optimiştii”? 9. Corelaţi corect termenii din cele două coloane: economişti liberali “optimişti”

Say, Bastiat

economişti liberali “pesimişti”

Ricardo, Malthus

10. Explicaţi pe scurt baza filozofică a liberalismului economic. Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 59.

55

Doctrine economice 

Liberalismul economic clasic

7.2. Precursorii liberalismului economic clasic

56

Doctrine economice 

Liberalismul economic clasic

cuvinte cheie

Turgot, Petty, Locke, Cantillon, Hume Anne Robert Jaques Turgot, baron d’Eaulne, (1727-1781) este considerat de Joseph Schumpeter „unul dintre cei mai mari teoreticieni ai economiei din toate timpurile”, iar de Fernand Braudel „cel mai mare economist de limbă franceză al secolului al XVII-lea”, Turgot se declară discipol al lui F. Quesnay şi al şcolii fiziocrate. În calitate de „controlor general al finanţelor” (ministru de finanţe), Turgot a încercat să pună în aplicare, cel puţin în parte, ideile şcolii al cărei ilustru reprezentant era, iniţiind reforme care răsturnau din temelii sistemul economic şi social al Franţei. Principalele sale lucrări sunt: „Discours sur le progres de l’esprit humain”(1750), „Lettres sur la tolerance”(1754) şi „Reflections sur la formation et la distribution des richesses”(1776). Ca precursor al liberalismului, Turgot consideră libertatea economică drept principiu de bază pentru asigurarea proprietăţii naţionale, căci „un om îşi cunoaşte mai bine interesul decât alt om căruia acest interes îi este indiferent. Or, este imposibil ca, într-un comerţ lăsat în voia lui, interesul particular să nu coincidă cu interesul general.” Spre deosebire de Quesnay, care găsea cauza superiorităţii culturii mari faţă de cea mică în avantajele plugurilor cu cai în raport cu cele cu boi, Turgot crede că superioritatea decurge din faptul că în cazul marii culturi fermierul are posibilitatea să investească mai mult (să facă „avansuri” iniţiale mai mari). Aceste avansuri economisesc munca şi permit acumularea de „bogăţii mobiliare” care constituie, de fapt, capital; în acelaşi timp, „bogăţia mobiliară” permite producătorilor să aştepte până la noua recoltă. În viziunea lui Turgot, capitalul are cinci utilizări alternative: - cumpărarea de proprietăţi funciare; - investiţii în comerţ; - investiţii în agricultură; - investiţii în domeniul manufacturier; - acordare de credite cu dobândă. Desprinzându-se de tradiţia ostilă economisirii, Turgot pune bazele unei teorii a capitalului pe care „generaţiilor următoare de economişti le-a fost greu să o îmbunătăţească.” Turgot este primul economist care pune problema dobânzii în ştiinţa economică, pe care o considera ca preţ acordat pentru folosirea unei anumite cantităţi de bunuri - „bogăţie mobiliară”- pe un anumit timp; mărimea ei era determinată de raportul cerere- ofertă de capital.

Sir William Petty (1623-1687), considerat inventatorul statisticii, s-a ocupat în plus de medicină, a fost matematician şi inginer cadastral - profesii care nu converg 57 în ceea ce priveşte obiectul cercetării, dar care i-au lărgit orizontul cunoaşterii. Aceasta i-a permis să renunţe la metoda descriptivă folosită de înaintaşi şi să adopte Doctrine economice   metoda inductivă, folosind „limbajul cifrelor, al greutăţilor şi măsurilor” în scopul demonstrării veridicitătii concepţiilor sale. Deşi practician recunoscut în vremea sa, el renunţă la funcţia administrativă pentru a se dedica cercetării teoriei economice.

Liberalismul economic clasic

Test de autoevaluare 7.2. 1. Ca precursor al liberalismului economic, Sir William Petty: a) adoptă metoda descriptivă, bazată pe “limbajul cifrelor” b) conferă economiei politice valenţe matematice c) pune la baza valorii doar munca d) descrie avantajele diviziunii muncii e) aderă fără rezerve la principiile mercantilismului Varianta corectă este: A=a+b+c+d+e B=a+b C=a+b+c D=a+b+d+e E=b+d+e 2. Explicaţi înţelesul următoarei sintagme celebre atribuite lui Sir William Petty: “munca este tatăl şi principiul activ al avuţiei, în timp ce pământul îi este mamă”. 3. Ca precursor al liberalismului economic, John Locke: a)este preocupat de problema guvernării b)consideră suveranul drept reprezentant al Divinităţii pe pământ c)consideră că statul trebuie să garanteze drepturile naturale fundamentale ale individului, şi mai ales cel de proprietate d)este adeptul “ordinii naturale” e)crede că ordinea socială trebuie să se bazeze pe reguli şi legi juridice elaborate de suveran Varianta corectă este: A=a+c B=a+b+d+e C=a+c+d+e D=b+e E=a+b+c+d+e 4. În ceea ce priveşte concepţiile teoretice ale lui J.Locke, între acestea şi unele dintre preocupările sale practice există o contradicţie. A/F. Argumentaţi răspunsul ales. 5. Ca precursor al liberalismului economic, R.Cantillon: a)este adept al metalismului, protecţionismului şi al creşterii populaţiei b)respinge intervenţia statului c)respinge intervenţia statului în politica bancară d)aderă fără rezerve la mercantilism e)este adept al legilor naturale Varianta corectă este: A=a+b+d+e B=a+c+d+e C=a+d+e D=a+c+e E=c+e 6. Corelaţi corect termenii din cele două coloane: teoria valorii-muncă

Petty

teoria valorii-pământ

Cantillon

7. Atât în cazul întreprinzătorului, cât şi în cazul celui care dă cu împrumut, R.Cantillon consideră că veniturile remunerează ..................... . 8. D.Hume este preocupat, între altele, şi de problematica referitoare la comerţul înternaţional. A/F. Argumentaţi răspunsul ales. 9. Ce înţelegeţi prin diviziune naturală a muncii între ţări şi care sunt efectele 58 acesteia? Doctrine economice  Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 59.

Liberalismul economic clasic

În loc de rezumat

Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 7. Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început. Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 7 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 7 Lucrarea de verificare, al cărei conţinut este prezentat mai jos, solicită cunoaşterea conceptelor prezentate în Unitatea de învăţare nr. 7. Care sunt elementele comune care pot fi identificate în scrierile precursorilor liberalismului economic?

Argumentaţi afirmaţia potrivit căreia liberalismul economic asigură atât libertatea individuală, cât şi ordinea socială cea mai avantajoasă

Răspunsurile testelor de autoevaluare Răspuns 7.1 8 a 11 C 12 A 17 a+c+d Răspuns 7.2. 1 C 3 E 4 A 5 D 6 a-b/b-a 8 A

59

Doctrine economice 

Liberalismul economic clasic

Bibliografie unitate de învăţare nr. 7 Cosma S., Doctrine economice, Editura Universitaria, Craiova, 2008 Sârbu C., Evoluţia gândirii economice, Editura Granada, Bucureşti, 2008 Sută-Selejean S., Doctrine şi curente în gândirea economică modernă şi contemporană, Editura ALL, Bucureşti, 1992

 

60

Doctrine economice 

Adam Smith, întemeietor al şcolii economice clasice

Unitatea de învăţare Nr. 8 ADAM SMITH, ÎNTEMIETOR AL ŞCOLII ECONOMICE CLASICE Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 8 8.1. Cunoaşterea conţinutului lucrării Avuţia naţiunilor 8.2. Cunoaşterea conţinutului lucrării Teoria sentimentelor morale Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 8 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 8

Pagina 62 62 65 67 67 68

61

Doctrine economice 

Adam Smith, întemeietor al şcolii economice clasice

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 8 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 8 sunt:  Înţelegerea conceptelor economice fundamentale în accepţiunea lui Adam Smith  Familiarizarea cu coordonatele filozofice ale scrierilor smithiene

8.1. Avuţia naţiunilor-biblie a economiştilor

62

Doctrine economice 

Adam Smith, întemeietor al şcolii economice clasice

cuvinte cheie

Revoluţie industrială, revoluţie agricolă, revoluţie comercială, factory system, domestic system, avuţia naţională, diviziunea muncii, acumulare, economisire În „Avuţia naţiunilor”, Adam Smith elaborează modelul celebrului „sistem al libertăţii naturale şi al dreptăţii desăvârşite”, care arată că urmărirea interesului individual în condiţii de concurenţă creează o ordine socială armonioasă. Obiectivul principal al lui Adam Smith este stabilirea cauzelor avuţiei unei naţiuni. Abordarea sa continuă linia gândirii lui Petty şi Mun, accentul căzând pe necesitatea dezvoltării economice. Deşi îşi începe cartea cu un exemplu microeconomic (celebra fabrică de ace), atenţia lui Smith se orientează spre nivelul macro: analiza diferitelor sisteme economice, a creşterii şi dezvoltării economice. Smith analizează concepte mai vechi (de exemplu, preia de la Aristotel valoarea de schimb) şi introduce concepte noi, închegându-le pe toate într-o manieră unitară, personală. Odată cu parcurgerea „Avuţiei naţiunilor”, profunzimea şi claritatea ideilor lui Smith devin tot mai evidente. Chiar subtitlul lucrării este foarte sugestiv cu privire la conţinutul acesteia. În concepţia lui Smith, diviziunea muncii este practic singurul factor al progresului economic: progresul tehnic - şi investiţiile - reprezintă o consecinţă a diviziunii muncii, care rezultă la rândul ei dintr-o înclinaţie înnăscută spre schimb şi se dezvoltă odată cu expansiunea progresivă a pieţelor. Ulterior, J.M. Buchanan va prelua ideea tendinţei naturale a omului spre schimb, sugerând că atenţia economiştilor trebuie să se îndrepte asupra teoriei pieţei şi nu asupra teoriei alocării resurselor. Aceeaşi înclinaţie naturală spre troc este de asemenea preluată de cei care vor defini „economia politică” drept o „ştiinţă a schimburilor” şi mai ales a consecinţelor acestora (cooperare, asociere). Adam Smith găseşte trei motive principale care fac avantajoasă diviziunea muncii:  îndemânarea sporită a celui care execută doar o singură operaţiune;  economia de timp;  posibilitatea introducerii pe scară largă a progresului tehnic. Diviziunea muncii are însă şi dezavantaje. Unul dintre acestea este că pentru majoritatea oamenilor, în urma specializării stricte, educaţia (pregătirea) se rezumă la însuşirea unui volum mic de cunoştinţe. Pentru a contracara acest aspect nedorit, Smith propune anumite măsuri pe care să le ia statul (este una din puţin numeroasele situaţii în care autorul admite intervenţia puterii publice în domeniul economicosocial). Un individ care şi-a constituit o rezervă de bunuri suficientă pentru mai multe luni poate da două destinaţii acestei rezerve: consumul imediat sau transformarea ei în capital, care îi va aduce un venit (profit) pe două căi, fie prin producerea de bunuri şi vânzarea acestora (capital circulant), fie prin ameliorarea calităţii terenurilor sau cumpărarea de maşini (capital fix). 63

În mod analog, fondurile acumulate într-o ţară pot fi repartizate pe trei direcţii: Doctrine economice  consum, formare de capital fix (maşini, construcţii, îmbunătăţiri funciare, formarea aptitudinilor individuale) şi formarea de capital circulant (monedă, materii prime manufacturate sau nu).

Adam Smith, întemeietor al şcolii economice clasice

Test de autoevaluare 8.1. 1. Care este contextul istoric al apariţiei scrierilor lui Adam Smith? 2. Corelaţi corect termenii din cele două coloane: Domestic system

ateliere meşteşugăreşti

Factory system

diviziunea muncii

3. Adam Smith aprecia drept benefic rolul privilegiilor dobândite de bresle în cadrul oraşelor. A/F. Argumentaţi răspunsul ales. 4. În urma avântului economic din perioada Revoluţiei industriale, apare şi se consolidează o nouă clasă socială – burghezia. Aceasta s-a format mai întâi în: a)comerţ b)domeniul bancar c)agricultură d)domeniul militar 5. În perioada anterioară Revoluţiei industriale, Anglia promovase o politică economică: a)protecţionistă b)de liber-schimb 6. Expuneţi pe scurt politica economică engleză faţă de colonii. 7. Ce legătură este între “Declaraţia de independenţă” a SUA şi “Avuţia naţiunilor”? 8. Corelaţi corect termenii din cele două coloane: Mercantilism

absolutism monarhic

Liberalism

democraţie

9. Comentaţi următoarea afirmaţie făcută de Adam Smith: “Cum însă apărarea ţării este mult mai importantă decât belşugul, Actul de navigaţie este poate cea mai înţeleaptă lege comercialăa a Angliei.” 10. În ceea ce priveşte concepţia despre comerţul exterior, între scrierile lui Smith şi cele ale fiziocraţilor există deosebiri majore. A/F. Argumentaţi răspunsul ales.

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 67.

64

Doctrine economice 

Adam Smith, întemeietor al şcolii economice clasice

8.2. Teoria sentimentelor morale-de la pasiune la interes

65

Doctrine economice 

Adam Smith, întemeietor al şcolii economice clasice

cuvinte cheie

pasiune, interes, morală, psihologie umană, psihologie economică, filozofie economică Cunoscut ca întemeietor al şcolii clasice de economie politică, Adam Smith a fost înainte de toate un „filozof moral” ale cărui vederi etice şi juridice sunt esenţiale pentru a-i înţelege concepţia politică şi economică. Concepţia sa economică, aşa cum reiese aceasta din „Avuţia naţiunilor”, este o rezultantă a scrierilor anterioare, între care se detaşează ca importanţă „Teoria sentimentelor morale”, apărută în anul 1759. Problema centrală a lucrării este determinarea modalităţii prin care omul formulează o judecată morală (enunţarea unor idei despre viciu şi virtute, despre bine şi rău, despre just şi injust). Smith, ca şi majoritatea moraliştilor englezi din secolul al XVIII-lea, consideră că la baza acţiunii umane stă pasiunea, şi nu raţiunea. Una dintre cele mai puternice pasiuni „vicioase” este lăcomia, condamnată atât de vechii greci cât şi de creştini. Lăcomia este o formă a dorinţei de îmbogăţire, care la Smith constituie mobilul activităţii economice. Dorinţa de îmbogăţire poate fi privită sub mai multe aspecte: a) ca dorinţă permanentă de a-ţi ameliora situaţia; considerată astfel, dorinţa de îmbogăţire este o virtute (a munci pentru a trăi mai bine, a-ţi satisface nevoile tot mai diverse şi mai complexe); b) ca o achiziţionare de bunuri în scopul de a-i impresiona pe ceilalţi şi de a-ţi satisface vanitatea; considerată astfel, dorinţa de îmbogăţire este un viciu, deşi Voltaire considera că este benefică societăţii (cheltuielile de lux ale celor bogaţi dau posibilitatea săracilor să trăiască); c) ca acumulare de bani „de dragul banilor” pentru a-i acorda cu împrumut şi a obţine o dobândă (camătă) care sporeşte la infinit averea monetară; considerată astfel, dorinţa de îmbogăţire este „distructivă” (David Hume). În „Teoria sentimentelor morale”, Smith îşi expune pe larg concepţia despre natura şi psihologia umană. El consideră cei bogaţi şi puternici sunt admiraţi nu pentru plăcerile de care se bucură sau pentru fericirea de care au parte, ci pentru mijloacele de care dispun pentru a atinge fericirea; aceştia nu sunt mai fericiţi decât alţii, ci dispun de mai multe mijloace de trai. Deşi starea lor materială este invidiată, ea nu mai valorează nimic în cazul când cei bogaţi devin bolnavi sau când îmbătrânesc. Iluzia plăcerilor bogăţiei şi grandorii generează eforturi permanente: îl determină pe om să cultive pământul, să construiască, să inventeze, schimbând faţa globului: păduri sălbatice s-au transformat în câmpuri fertile, oceanul a devenit o sursă de bogăţie şi o cale de comunicare între popoarele pământului. Toată această muncă a dublat fertilitatea primară a pamântului şi a hrănit un număr mai mare de locuitori. Adam Smith observă cu fineţe că „ochiul este mai avid decât stomacul”. 66

Stomacul celui bogat nu este pe măsura dorinţelor sale, nefiind mai mare Doctrine economice   decât cel al săracului. Cel bogat este obligat astfel să distribuie altuia ceea ce prisoseşte consumului său. Bogaţii nu consumă mai mult decât săracii, în pofida avidităţii şi egoismului lor. Smith are credinţa că surplusul se va îndrepta mereu spre

Adam Smith, întemeietor al şcolii economice clasice

Test de autoevaluare 8.2. 1. Care sunt elementele economice fundamentale din lucrarea Teoria sentimentelor morale, pe care ulterior Adam Smith le preia în Avuţia naţiunilor? Explicaţi. 2. Care este conceptual central al filozofiei economice a lui Adam Smith? 3. În opinia lui Adam Smith, dihotomia bogaţi/săraci este benefică progresului? De ce?

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 67.

În loc de rezumat

Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 8. Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început. Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 8 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 8 Lucrarea de verificare, al cărei conţinut este prezentat mai jos, solicită cunoaşterea conceptelor prezentate în Unitatea de învăţare nr. 8. Argumentaţi afirmaţia potrivit căreia Adam Smith este părintele liberalismului economic clasic. Evidenţiaţi rolul diviziunii muncii în întocmirea unui referat la disciplina Doctrine economice.

Răspunsurile testelor de autoevaluare Răspuns 8.1 2 a-a/b-b 3 F 4 a 5 a 8 a-a/b-b 10 A Răspuns 8.2. 1 pasiune, interes 2 libertatea individuală 3 da

67

Doctrine economice 

Adam Smith, întemeietor al şcolii economice clasice

Bibliografie unitate de învăţare nr. 8 Cosma S., Doctrine economice, Editura Universitaria, Craiova, 2008 Smith A., Avuţia naţiunilor, Editura Universitas, Chişinău, 1992 Smith A.,Theorie des sentiments moraux, Quadrige/Presses Universitaires de France, 1999    

68

Doctrine economice 

David Ricardo

Unitatea de învăţare Nr. 9 DAVID RICARDO Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 9 9.1. Contextul istoric al scrierilor ricardiene 9.2. Principalele coordonate ale gândirii economice ricardiene Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 9 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 9

Pagina 70 70 73 77 78 78

69

Doctrine economice 

David Ricardo

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 9 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 9 sunt:  Înţelegerea cauzelor istorice care au dus la formularea doctrinei ricardiene  Familiarizarea cu principalele concepte ale gândirii economice ricardiene

9.1 Contextul istoric al scrierilor lui David Ricardo

70

Doctrine economice 

David Ricardo

cuvinte cheie

Industriaş, landlord, maşinism, Corn Laws, protecţionism, liber-schimb În răstimpul de patru decenii de la apariţia „Avuţiei naţiunilor”, în Anglia se cristalizaseră două grupuri sociale „ostile”: industriaşii şi marii proprietari funciari. Primii, în plină ascensiune, ocupaţi cu fabricile lor, luptau pentru reprezentare parlamentară şi prestigiu social. Ceilalţi, reprezentanţii unei aristocraţii bogate şi temeinic aşezate, priveau cu „ochi răi” încercările de afirmare ale „noilor îmbogăţiţi”. Trecerea de la sistemul manufacturier la marea industrie maşinistă a început în industria bumbacului, apoi s-a extins în metalurgie, creându-se premisele pentru dezvoltarea tehnicii noi, maşiniste. Pe plan extern, Anglia ducea un lanţ neîntrerupt de războaie cu scopul de a îngenunchea puterile coloniale de pe continent: Franţa, Spania, Olanda şi Portugalia. Consecinţele economice negative nu întârziau să apară: deprecierea bancnotelor era dublată de o dilemă de politică economică. În anul 1815, scăderea preţului mondial al grâului a determinat guvernul englez să-şi protejeze agricultorii prin legile numite „Corn Laws”. Proprietarii funciari, profitând de poziţia lor dominantă în Parlament, au făcut să fie adoptate aceste legi, care desfiinţau orice îngrădire la exportul de cereale din Anglia şi introduceau taxe vamale ridicate pentru importurile de cereale (aceste taxe vamale aveau caracter glisant, scăderea preţului la cereale în străinătate era corelată automat cu o creştere egală a mărimii taxelor vamale de import). Pe de altă parte, industriaşii - capitalişti susţineau că preţurile alimentelor sunt prea mari: cererea de cereale, datorită creşterii populaţiei depăşea oferta, iar Anglia era nevoită să importe grâu. Landlorzii beneficiau de această conjunctură, profiturile lor fiind in creştere. Capitaliştii doreau însă cereale ieftine, nu din considerente filantropice, ci datorită faptului că preţurile cerealelor determinau salariile pe care ei trebuia să le plătească muncitorilor. Dilema de politică economică a statului - protejarea agriculturii proprii sau deschiderea graniţelor în faţa grâului din străinătate şi industrializare - nu era numai pur teoretică, ci reflecta un antagonism social accentuat. În anul 1813, datorită recoltei proaste şi războiului, preţul grâului crescuse fantastic: preţul unui buşel echivala cu dublul salariului săptămânal al unui muncitor. Teoria economică a epocii - economia politică - se transformă, pe baza unor premise noi impuse de realitatea economico - socială. În rândul industriaşilor, noii economi politice i se făcuse o primire grandioasă. Economia politică devenise o ştiinţă la modă: marile doamne, înainte de a angaja guvernante pentru fiicele lor, se interesau dacă aceste guvernante erau capabile să predea economia... Abia în anul 1846, în urma foametei din Irlanda, guvernul englez decide să fie abolite celebrele Corn Laws. Înfrângerea landlorzilor echivala cu sacrificarea agriculturii interne în numele competitivităţii industriale externe.

Revoluţia industrială a avut economistul ei: David Ricardo (1772-1823). Născut la Londra, într-o familie de evrei originară din Olanda, el s-a dovedit a fi cel 71 mai mare nume din economia politică, după Adam Smith. Doctrine economice  Curtier la bursa de mărfuri, tatăl său l-a iniţiat pe Ricardo în misterele schimbului şi ale banilor. El lucrează la bursă şi ajunge foarte bogat încă de tânăr, având la bază o serioasă pregătire pentru afaceri dobândită la una dintre cele mai

David Ricardo

Test de autoevaluare 9.1. 1. Care erau principalele clase sociale în Anglia în vremea lui Ricardo? 2. Trecerea de la manufactură la marea industrie maşinistă s-a făcut mai întâi: a) în minerit b) în metalugie c) în industria textilă a bumbacului 3. Legile numite “Corn Laws” erau o expresie a politicii economice: a) protecţioniste b) de liber-schimb 4. Explicaţi caracterul glisant al unei taxe vamale. 5. “Conflictul” dintre industriaşii capitalişti şi proprietarii funciari se manifestă pe fondul unei situaţii pe piaţa cerealelor în care a) cererea era superioară ofertei b) cererea era inferioară ofertei c) cererea era egală cu oferta 6. Pornind de la interesul lor imediat, fiecare dintre cele două clase sociale doreau un anumit nivel al preţului cerealelor. Corelaţi corect termenii din cele două coloane: Industriaşii-capitalişti

preţuri mari la cereale

Proprietarii-funciari

preţuri mici la cereale

Justificaţi corelaţia aleasă. 7. Pentru că cererea de cereale era.................... decât oferta, Anglia era nevoită să.............. grâu. 8. Dat fiind raportul cerere-ofertă pe piaţa cerealelor, proprietarii funciari doreau ca taxele vamale la importul de cereale să fie: a) ridicate b) scăzute 9. Analiza economică ricardiană se plasează preponderent în sfera: a) producţiei b) repatiţiei c) schimbului d) consumului

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 78.

72

Doctrine economice 

David Ricardo

9.2. Principalele coordinate ale gândirii economice ricardiene

73

Doctrine economice 

David Ricardo

cuvinte cheie

Teoria ricardiană a valorii, repartiţie, teoria ricardiană a rentei funciare, teoria avantajului comarativ Cheia de boltă a operei ricardiene - problematica repartiţiei - nu poate fi înţeleasă pe deplin fără abordarea problematicii valorii, care la rândul ei reprezintă piatra de temelie a oricărei teorii economice. Ricardo înlătură ambiguitatea smithiană în explicarea valorii mărfii - fie prin munca depusă pentru producerea ei, fie prin munca încorporată în marfa cu care se schimbă. Spre deosebire de Smith, Ricardo subliniază că valoarea nu se compune din venituri, ci se descompune în venituri: variaţia raportului salariu/profit nu influenţează valoarea. Aceasta „depinde în mod direct de cantitatea relativă de muncă necesară pentru producerea ei - adică cea ajustată de raportul cerere-ofertă - şi nu de compensaţia mai mică sau mai mare care se plăteşte pentru această muncă”. Orice bun are valoare de întrebuinţare şi valoare de schimb. Chiar dacă este esenţială, Ricardo consideră că nu utilitatea stă la baza valorii de schimb, ci cantitatea de muncă necesară achiziţionării bunului. Valoarea de schimb a unui bun depinde de cantitatea relativă de muncă necesară pentru producerea lui. Ricardo va da rigoare teoriei valorii - muncă, devenind părintele spiritual al lui Karl Marx. Cu toate că în opera ricardiană nu apare explicit o teorie a valorii, accentul pus pe importanţa muncii productive este mult mai evident decât la Adam Smith. Ricardo a fost primul economist din istoria gândirii economice care a insistat pe o teorie a valorii relative a muncii: el considera că bunurile se schimbă în anumite ratios, care sunt aproximativ egale cu cele de muncă necesare pentru a le produce. Ricardo era conştient că aceste ratios sunt doar aproximativ egale, pentru că bunurile nu se pot schimba exact în proporţie cu costurile relative de muncă atunci când sunt produse în perioade de timp diferite ca mărime sau cu maşini de durabilitate diferită sau pur şi simplu cu capitaluri care au structuri diferite. În timp ce predecesorii săi fuseseră preocupaţi mai ales de analiza producţiei, abordarea ricardiană se plasează cu precădere în sfera repartiţiei. Ricardo separă net domeniul economiei politice de cel al organizării sociale. Proprietatea este un dat social, pe care îl acceptă fără discuţie. Împărţirea şi transmiterea acesteia, cauzele care o determină, consecinţele care decurg din ea nu fac obiectul analizei sale. Ricardo face din analiza repartiţiei problema esenţială a economiei politice: „Produsul pământului - tot ceea ce se obţine de pe suprafaţa sa prin aplicarea unită a muncii, maşinilor şi capitalului, se împarte între trei clase ale societăţii şi anume: proprietarul de pământ, posesorul fondului sau al capitalului necesar pentru cultivarea sa şi muncitorii prin a căror muncă este cultivat.

Dar, pe diferitele trepte de dezvoltare ale societăţii, proporţia ce revine fiecăreia din aceste clase din produsul total al pământului sub numele de rentă, profit şi salariu, diferă în mod esenţial, întrucât depinde mai ales de fertilitatea respectivă a 74 solului, de acumularea de capital şi populaţie precum şi de priceperea, ingeniozitatea şi de uneltele întrebuinţate în agricultură. A determina legile care guvernează această Doctrine econom ice  distribuţie constituie principala problemă în economia politică.” Preluând ideile lui Adam Smith, Ricardo descompune venitul naţional al unei ţări în trei componente, corespunzătoare celor trei clase sociale:

David Ricardo

Test de autoevaluare 9.2. 1. Explicaţi de ce consideră David Ricardo că între capitalist şi proprietarul funciar există o relaţie antagonistă. 2. Eliminarea taxelor la importul de cereale este în interesul: a) capitaliştilor b) proprietarilor funciari c) salariaţilor 3. Urcarea taxelor la importul de cereale determină: a) reducerea rentei funciare b) creşterea rentei funciare 4. Explicaţi cum priveşte David Ricardo relaţia dintre salariat şi proprietarul funciar, respectiv dintre salariu şi rentă. 5. În concepţia lui David Ricardo, unul dintre factorii determinanţi ai evoluţiei salariului îl reprezintă preţul produselor agricole. Creşterea acestuia determină: a) creşterea salariului nominal şi reducerea salariului real b) scăderea salariului nominal şi reducerea salariului real c) creşterea salariului nominal şi creşterea salariului real d) creşterea salariului nominal şi menţinerea la acelaşi nivel a salariului real

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 78.

În loc de rezumat

Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 9. Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început. Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 9 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

75

Doctrine economice 

David Ricardo

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 9

76

Doctrine economice 

David Ricardo

Lucrarea de verificare, al cărei conţinut este prezentat mai jos, solicită cunoaşterea conceptelor prezentate în Unitatea de învăţare nr. 9. 1. Corelaţi corect termenii din cele două coloane: Teoria valorii absolute a muncii

Adam Smith

Teoria valorii relative a muncii

David Ricardo

2. În ceea ce priveşte concepţia cu privire la evoluţia socio-economică pe termen lung, între David Ricardo şi T. R. Malthus există: a) asemănare

b) deodebire

3. Între teoriile ricardiene, adesea se consideră ca fiind cea mai celebră cea: a) salariului

b) rentei

c) profitului

4. Preocuparea pentru problematica rentei era impusă de realităţile sociale specifice fiecărei ţări. Astfel, această preocupare era mai pregnantă în Anglia sau în Franţa? Argumentaţi răspunsul. 5. În ierarhia piramidală care reflectă structura tripartită a societăţii engleze, landlorzii constituiau baza sau vârful piramidei sociale? 6. Istoria economică a Angliei de la sfârşitul secolului al xviii-lea şi începutului secolului al xix-lea a fost marcată de: a) scăderea rentei şi creşterea preţului grâului b) creşterea rentei şi creşterea preţului grâului c) creşterea rentei şi scăderea preţului grâului d) scăderea rentei şi scăderea preţului grâului 7. Care erau cele trei alternative la luarea în cultură a terenurilor mai puţin fertile? 8. Reprezenta importul de cereale o soluţie viabilă? A/F. Argumentaţi răspunsul. 9. Preţul natural al muncii este influenţat de: a) raportul cerere-ofertă pe piaţa muncii b) preţul alimentelor şi al bunurilor de strictă necesitate c) obiceiurile şi tradiţiile poporului d) numărul lucrătorilore) productivitatea muncii 10. Pe termen lung, preţul natural al muncii are o tendinţă de a) scădere b) creştere c) menţinere la acelaşi nivel Argumentaţi răspunsul. 11. David Ricardo consideră că, de regulă, pe piaţa muncii: a) cererea de muncă este superioară ofertei de muncă b) oferta de muncă este superioară cererii de muncă c) cererea de locuri de muncă este superioară ofertei de locuri de muncă d) oferta de locuri de muncă este superioară cererii de locuri de muncă

77

Doctrine economice 

David Ricardo

Răspunsurile testelor de autoevaluare Răspuns 9.1 2 c 3 a 5 a 6 a-b/b-a 8 a 9 b Răspuns 9.2. 2a3b5a Răspuns la Lucrarea de verificare 1 a-a/b-b 2 a 3 b 4 Anglia 5 vârful piramidei sociale 6 b 8 F 9 a 10 a 11 a

Bibliografie unitate de învăţare nr. 9 Cosma S., Doctrine economice, Editura Universitaria, Craiova, 2008 Sută-Selejean S., Doctrine şi curente în gândirea economică modernă şi contemporană, Editura ALL, Bucureşti, 1992 Ricardo D., Opere alese, Editura Universitas, Chişinău, 1993  

78

Doctrine economice 

T. R. Malthus şi teoria sa demo-economică

Unitatea de învăţare Nr. 10 T. R. MALTHUS ŞI TEORIA SA DEMO-ECONOMICĂ Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 10 10.1Legea populaţiei 10.2 Malthus-un altfel de liberal Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 10

Pagina 80 80 83 86 87 87

79

Doctrine economice

T. R. Malthus şi teoria sa demo-economică

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 10 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 10 sunt:  

Înţelegerea conţinutului teoriei malthusiene cu privire la populaţie Sublinierea particularităţilor gândirii liberale malthusiene

10.1 Legea populaţiei

80

Doctrine economice

T. R. Malthus şi teoria sa demo-economică

cuvinte cheie

polarizarea sărăciei, pasiunea dintre sexe, viciu, celibat, Poor Laws, reţinere morală Thomas-Robert Malthus (1766-1834) s-a născut în Anglia ca al şaselea fiu al lui Daniel Malthus, un om instruit cu o situaţie materială bună, care s-a îngrijit să dea fiului său o educaţie temeinică. După absolvirea Jesus College din Cambridge, Malthus este preoţit. Preocupat de sudiul economiei, Malthus este atras de lucrarea fundamentală a lui Smith, „Avuţia naţiunilor”. Iniţial, el aderă fără rezerve la ideile rezultate din monumentala operă, dar mai apoi constatăm o diferenţiere în ceea ce priveşte problemele de fond. Dacă Smith considera că sporirea avuţiei naţiunii înseamnă îmbogăţire pentru unii şi bunăstare pentru toţi, Malthus era de părere că aceasta era însoţită de creşterea rapidă a populaţiei sărace şi a privaţiunilor. Echilibrarea cererii cu oferta pe care Smith o considera realizată în mod automat, în viziunea lui Malthus era periclitată de acumularea de capital.

În scrierile sale, Malthus abordează mai multe probleme economice, insistând asupra celor referitoare la populaţie. În vremea sa, problemele populaţiei reveniseră în actualitate. Sfatul biblic „Creşteţi şi vă înmulţiţi! dominase Antichitatea şi traversase întreg Evul Mediu, chiar dacă învăţaţi precum Platon şi Aristotel subliniaseră neajunsurile unei creşteri excesive a populaţiei în cadrul cetăţilor greceşti. Ideea necesităţii creşterii populaţiei, considerată un factor al creşterii bogăţiei, a fost preluată şi de reprezentanţii mercantilismului. Atât timp cât rata creşterii bogăţiei fusese moderată, evoluţia demografică nu constituise un subiect de analiză distinct. Datorită războaielor şi a diferitelor calamităţi, preocuparea pentru problemele referitoare la insuficienţa numerică a braţelor de muncă a sporit. Datorită războaielor, monarhiile europene se confruntau cu pierderi masive de vieţi omeneşti, ceea ce a atras după sine nevoia creşterii populaţiei, propunându-se în acest sens şi metode mai îndrăzneţe şi atipice, cum ar fi spre exemplu bigamia în unele state germane. Primul tratat de teorie a populaţiei este cel a lui J.P. Süsmilch, apărut în anul 1740 în Germania sub titlul: „Ordinea divină în evoluţia neamului omenesc”. În Spania, creşterea populaţiei era dorită ca urmare a expulzării evreilor şi a maurilor, dar mai ales datorită exodului spre Lumea Nouă. Fenomenul demografic era complicat şi de atitudinea Bisericii, care impunea celibatul. Principala sa lucrare a apărut la Londra în anul 1798 cu titlul „Eseu asupra principiului populaţiei în măsura în care el influenţează progresul viitor al societăţii împreună cu observaţii asupra teoriilor domnilor Godwin şi M. Condorcet şi ale 81 altor autori”. Doctrine economice În plin proces de apariţie şi dezvoltare a producţiei industriale, Malthus observă că pe fondul creşterii generale a producţiei are loc accentuarea şi polarizarea sărăciei. Partizan al liberalismului smithian, el nu face vinovat sistemul capitalist de

T. R. Malthus şi teoria sa demo-economică

Test de autoevaluare 10.1. 1. Adept al lui A.Smith, R. Malthus se diferenţiază totuşi de acesta în ceea ce priveşte problemele de fond ale ştiinţei economice. A/F Argumentaţi. 2. Caracterizaţi contextul istoric al revenirii în actualitate a problematicii demografice (secolele XVII-XVIII) 3. Potrivit lui Malthus sărăcia: a) este o consecinţă a liberalismului economic b) este o consecinţă a repartiţiei inegale a bogăţiei c) este o consecinţă inerentă a funcţionării oricărui sistem economic. Varianta corectă este:

A=a

B = a+b

C=c

Argumentaţi răspunsul ales. 4. Care este cauza sărăciei în accepţiunea lui Malthus? 5. Esenţa teoriei demoeconomice a lui Malthus constă în contradicţia dintre fertilitatea solului cultivat care este............ şi fertilitatea populaţiei, care este........................... 6. Creşterea excesivă a populaţiei are un dublu efect, potrivit lui Malthus: pe piaţa bunurilor determină.......................preţurilor, în timp ce pe piaţa muncii determină ..............salariilor. 7. Explicaţi "mecanismul" autoreglator de stabilire a unui raport normal între cantitatea de mijloace de subzistenţă disponibile şi mărimea populaţiei. 8. Cum priveşte Malthus problema sărăciei în contextul teoriei sale demoeconomice? 9. Prin concepţia sa despre populaţie, Malthus poate fi considerat: a) un autor optimist b) un autor pesimist. Argumentaţi răspunsul ales

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 87.

82

Doctrine economice

T. R. Malthus şi teoria sa demo-economică

10.2. Malthus-un altfel de liberal

83

Doctrine economice

T. R. Malthus şi teoria sa demo-economică

cuvinte cheie

malthusianism, Darwinism social, boom demografic, piramida populaţiei, natalitate, mortalitate, fecunditate, divorţialitate Sărăcia este consecinţa „naturală” a acţiunii unei legi valabile în orice societate. Potrivit lui Malthus, schimbarea instituţiilor statului în scopul estompării sărăciei şi creşterii bunăstării n-are nici o şansă de reuşită. El este nu este liberal în sensul liberalismului cultivat de clasici, care considerau proprietatea privată şi mecanismul pieţei suficiente pentru o funcţionare eficientă a economiei, ci într-un sens aparte: el nu respinge intervenţia statului, considerând-o pur şi simplu zadarnică şi deci inutilă. Malthus are în vedere în afară de acţiunea legii populaţiei, care duce la scăderea salariului, şi prezumţia coalizării fermierilor şi a capitaliştilor în scopul fixării şi menţinerii unor salarii scăzute. Lupta împotriva unei asemenea înţelegeri tacite şi ilegale ar fi de asemenea inutilă întrucât fondul problemei ar ramâne neschimbat. Malthus constată că în vremea sa, chiar dacă nivelul salariului nominal avea unele oscilaţii, acestea nu erau semnificative: nivelul acestuia rămânea aproximativ constant, în timp ce preţurile bunurilor de subzistentă creşteau; astfel, creştea capitalul, cu consecinţa corelativă de atragere în procesul productiv a unui număr sporit de angajaţi. Crescând producţia, preţul real al muncii ar putut fi mai mare. Deşi posibil, acest lucru nu se întâmpla, fiind împiedicat de înţelegerile ascunse între proprietari. Aceştia susţin că sunt solidari şi acceptă mărirea salariului în anii de foamete, dar odată cu revenirea anilor cu recolte bogate se plâng că lucrătorii nu mai acceptă la rândul lor reducerea corespunzătoare a salariului. Pe termen lung, salariul real rămâne relativ constant. Deşi preot, Malthus condamna vehement „Legile săracilor” existente în Anglia, pe motiv că acestea nu făceau decât să agraveze starea săracilor, pentru că încurajau creşterea populaţiei, ceea ce ducea la o scădere a consumului pe locuitor: cei care nu beneficiau de asistenţă socială, obţineu o cantitate de bunuri mai mică şi erau nevoiţi (stimulaţi) să solicite la rândul lor ajutorul statului. Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă din azile, în cadrul cărora era cuprins un segment important al populaţiei, ducea la scăderea condiţiilor de trai al tuturor. Un alt dezavantaj al sprijinului acordat săracilor este în opinia sa faptul că, în perspectiva ajutorului social, lucrătorii nu se mai îngrijeau să economisească din salarii: cineva care merge la cabaret să-şi cheltuiască banii ar renunţa la această idee dacă ar şti că n-ar avea cine să-i întreţină familia în cazul îmbolnăvirii sale. Într-o manufactură prosperă, ar exista posibilitatea creşterii salariilor peste medie, şi implicit cea a economisirii, dar legislaţia privind asistenţa socială 84 constituie o alternativă nefericită la economisire.

Doctrine economice Sceptic în privinţa efectelor benefice ale „Legii săracilor”, Malthus propune o serie de soluţii: 1. abolirea legilor parohiale, care „legau” ţăranii de glie, făcându-i astfel

T. R. Malthus şi teoria sa demo-economică

Test de autoevaluare 10.2. 1. De ce este considerat Malthus un "alt fel" de liberal?

2. În concepţia lui Malthus intervenţia statului: a) este neapărat necesară (obligatorie) b) este întotdeauna inoportună c) este zadarnică (inutilă) 3. Malthus consideră sărăcia un fenomen "natural" (inerent) determinat de: a) acţiunea legii populaţiei b) b) coalizarea fermierilor şi capitaliştilor. Varianta corectă este

A=a B=b C = a+b

4. Potrivit lui Malthus, datorită "solidarităţii" capitaliştilor salariul nominal rămâne constant, în vreme ce preţurile bunurilor de subzistenţă..........................; în consecinţă salariul real..........................., urmând apoi o ............................ a capitalului productiv şi deci o .............. a numărului de angajaţi. 5. Care este poziţia lui Malthus cu privire la "legile săracilor" (asistenţă socială)? 6. Care sunt propunerile lui Malthus pe care le face ca alternativă la "legile săracilor"? 7. O privire retrospectivă asupra corelaţiei dintre evoluţia demografică şi creşterea economică: a) confirmă pesimismul (scepticismul) lui Malthus b) infirmă concepţia lui Malthus. Argumentaţi răspunsul ales. 8. Malthus recunoaşte valabilitatea celebrei "legi a debuşeelor" enunţată de J.B.Say. A/F. Argumentaţi.

85 Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 87.

Doctrine economice

T. R. Malthus şi teoria sa demo-economică

În loc de rezumat

Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 10. Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început. Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 10 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 10 Lucrarea de verificare, al cărei conţinut este prezentat mai jos, solicită cunoaşterea conceptelor prezentate în Unitatea de învăţare nr. 10. Comentaţi următoarele două texte scrise de T.R. Malthus:   1. “Creştinilor vreau să le amintesc că Sfânta Scriptură n învaţă cât se poate de clar şi de precis că este datoria noastră de a ne păstra pasiunile în limitele raţiunii. Este o evidentă încălcare a acestor porunci, atunci când satisfacem dorinţele noastre în aşa fel că, după cum ne spune raţiunea, din aceasta va rezulta mizerie în mod invariabil."   2. “[...] Cea mai statornică şi importantă cauză a sărăciei are prea puţină sau nici o olegătură directă cu forma de guvernare sau cu inegală repartizare a proprietăţii; cei bogaţi în realitate nu au puterea să găsească de lucru şi întreţinere pentru săraci, şi în consecinţă săracii, prin natura lucrurilor, nu au dreptul să le ceară. Acestea sunt adevăruri importante care izvorăsc din legea populaţiei, care dacă ar fi explicată cum trebuie, ar putea fi înţeleasă de oricine. Este evident că orice om din clasele de jos ale societăţii, care ar cunoaşte aceste adevăruri, ar înclina să suporte cu mai multă răbdare mizeria în care ar putea eventual să ajungă. Ar fi mai puţin nemulţumit şi revoltat împotriva guvernului şi a claselor de sus din cauza sărăciei sale şi în toate ocaziile ar fi mai puţin dispus la insubordonare şi turbulenţă. Când ar primi ajutor, fie de la o instituţie publică, fie de al un binefăcător particular, l-ar primi cu mai multă recunoştinţă şi ar aprecia mai just valoarea lui.”

86

Doctrine economice

T. R. Malthus şi teoria sa demo-economică

Răspunsurile testelor de autoevaluare Răspuns 10.1 1A3C9b Răspuns 10.2. 2c3C7b8F

Bibliografie unitate de învăţare nr. 10 Cosma S., Doctrine economice, Editura Universitaria, Craiova, 2008 Sârbu C., Evoluţia gândirii economice, Editura Granada, Bucureşti, 2008 Malthus T.R., Eseu asupra principiului populaţiei, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1992  

87

Doctrine economice

J. B. Say şi F. List

Unitatea de învăţare Nr. 11 J. B. SAY ŞI F. LIST Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 11 11.1 Pricipalele coordonate ale gândirii economice a lui J.B.Say 11.2 F. List şi protecţionismul german Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 11 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 11

Pagina 89 89 92 94 94 95

88

Doctrine economice

J. B. Say şi F. List

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 11 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 11 sunt:  

Înţelegerea noţiuniloe economice fundamentale din scrierile lui J.B. Say Sublinierea trăsăturilor caracteristice ale gândiriieconomice listiene

11.1 Principalele coordonate ale gândirii economice a lui J. B. Say

89

Doctrine economice

J. B. Say şi F. List

cuvinte cheie

legea debuşeelor, teoria trinitară a factorilor de producţie, întreprinzător, cerre solvabilă, teoria subiectivă a valorii Jean Baptiste Say (1767-1832) s-a născut la Lyon, într-o familie de negustori protestanţi, unde primeşte o educaţie care îi va marca atât scrierile cât şi comportamentul practic, atunci când va conduce o filatură de bumbac. La 19 ani, merge în Anglia unde descoperă „Avuţia naţiunilor”. Interesat de politică, revine în Franţa, unde se numără printre adepţii noilor idei ale Revoluţiei, care făceau apologia libertăţii şi egalităţii, prin abolirea privilegiilor. În anul 1799 devine tribun, dar datorită dezacordului cu ideile intervenţioniste ale lui Napoleon Bonaparte se îndepărtează de activitatea politică. În anul 1803 J.B. Say publică cea mai celebră lucrare a sa, „Tratat de economie politică”, scriere organizată în spirit didactic, dat fiind faptul că autorul preda economia politică. Concepţia economică a lui Say are ca idee centrală teoria valorii bazată pe utilitate. Ca şi contemporanii săi anglo-saxoni, Say face distincţie între valoarea de schimb şi valoarea de întrebuinţare, dar dă acestor noţiuni un înţeles diferit. Valoarea de schimb a unui bun, în opinia sa, este egală cu preţul (cantitatea de monedă care trebuie cedată pentru a obţine un bun). Valoarea reală a bunurilor rezidă în valoarea lor de întrebuinţare (capacitatea de a satisface nevoile) şi este numită de Say „utilitate”. Remarcabilă este şi contribuţia lui Say la teoria factorilor de producţie. La activitatea de producţie participă posesorii factorilor de producţie (munca, natura şi capitalul) care oferă servicii productive; aceste servicii sunt procurate de întreprinzător, considerat de Say un intermediar între proprietarii factorilor de producţie şi cei care întrebuinţează rezultatele producţiei. Întreprinzătorul este cel care se ocupă cu „aplicarea cunoaşterii în vederea creării de produse pentru consumul uman”; este cel care, în afaceri, îşi asumă un risc: „Orice activitate antreprenorială are în sine probabilitatea eşecului. Antreprenorul îşi poate pierde averea şi într-o anumită măsură reputaţia”. În schimbul ofertei de servicii productive ale factorilor de producţie, proprietarii acestora obţin venituri corespunzătoare. Say contestă analiza ricardiană a repartiţiei, caracterizată de pesimism în măsura în care, pe termen lung, Ricardo consideră că procesul de creşterea economică este limitat. Tendinţa de stabilire a salariilor la un nivel scăzut şi de evoluţie spre un stat staţionar este determinată de insuficienţa înclinaţiei spre investiţii, ca urmare a unei rate a profitului redusă. Explicaţia lui Ricardo: particularităţile formării rentei funciare şi tendinţa acesteia de creştere pe termen lung. J.B. Say propune o altă abordare a repartiţiei, în care venitul este privit ca recompensă pentru participarea la producţie. Salariile nu mai sunt considerate scăzute a priori, iar viziunea despre starea staţionară dispare, idee fructificată ulterior de marginalişti. 90

Cea mai celebră componentă a concepţiei economice a lui Say o reprezintă Doctrine economice formularea celebrei „legi a debuşeelor”, menită să demonstreze că, într-un regim concurenţial, economia de piaţă se reglează de la sine, în mod spontan. Potrivit acestei legi, „oferta îşi creează propria sa cerere” (formularea îi aparţine lui J.M.

J. B. Say şi F. List

Test de autoevaluare 11.1. 1. Concepţia lui J. B. Say se deosebeşte de cea a şcolii clasice engleze prin aceea că: a) acceptă intervenţia statului în economie b) respinge intervenţia statului în economie c) are o viziune idilică cu privire la funcţionarea mecanismului pieţei. Varianta corectă este: A = a B = b C = b+c D = a+c 2. Corelaţi corect termenii din cele două coloane: şcoala franceză valoare-utilitate şcoala engleză

valoare-muncă

3. Potrivit principiului "legii debuşeelor", într-un regim concurenţial, economia se reglează de la sine, în mod spontan. A/F Argumentaţi răspunsul ales. 4. Printre contestatarii opiniilor lui Say se numără numeroşi marxişti şi keynesişti. Corelaţi termenii din cele două coloane: Marxişti "legea debuşeelor" Keynesişti

teoria valorii-utilitate

5. Say neagă posibilitatea manifestării dezechilibrelor economice: a) pe termen scurt b) pe termen lung Varianta corectă este: A=aB=bC= a+b 6. Corelaţi termenii din cele două coloane referitori la concepţia lui Say cu privire la valoare: Valoare de schimb preţ Valoare de întrebuinţare

utilitate

7. În concepţia lui Say producţia crează: a) "materie" "utilitate" 8. Potrivit lui Say, limita inferioară a preţului este dată de .........................., în timp ce nivelul (de piaţă, curent) al preţului se stabileşte în funcţie de......................... . 9. În concepţia lui Say, munca din sfera serviciilor este productivă. A/F Argumentaţi răspunsul ales. 10. În scrierile sale J.B.Say accepta teoria ricardiană a repartiţiei. A/F Argumentaţi răspunsul ales. 11. Potrivit concepţiei lui Say asupra repartiţiei, ceea ce se împarte între posesorii factorilor de producţie are caracterul unui: a) venit net b) venit brut. 12. Potrivit lui Say, preţul fiecărui serviciu productiv este determinat de ....................... . 13. În viziunea lui Say repartiţia are prin excelenţă un caracter: a) echitabil b) inechitabil. 14. J.B.Say a rămas în istorie drept un campion al liberalismului. A/F Argumentaţi răspunsul ales. 15. În scopul creşterii bogăţiei unei ţări Say propunea: a) încurajarea consumului b) dezvoltarea gusturilor şi nevoilor c) sporirea 91 producţiei B = a+b C = b D = a+b+c E = b+c. Doctrine economiceVarianta corectă este: A = a Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 94.

J. B. Say şi F. List

11.2. F. List şi protecţionismul german

92

Doctrine economice

J. B. Say şi F. List

cuvinte cheie

Times New Roman, normal, 12, Justify, single paragraph (la un rând) Times New Roman, normal, 12, Justify, single paragraph (la un rând) Times New Roman, normal, 12, Justify, single paragraph (la un rând). În istoria economică mondială, evoluţia Germaniei pe parcursul secolului al XIX-lea constituie un exemplu spectaculos. De-a lungul întregului Ev Mediu, precum şi la începutul perioadei moderne, Germania nu exista ca ţară în sensul unui stat unificat din punct de vedere politic. Regiunea cunoscută astăzi sub numele de Germania era constituită din sute de state separate, care erau virtual independente. Acestea aveau mărimi diferite: erau fie oraşe-stat şi mici zone rurale conduse de nobili, fie regate mari şi puternice, ca Prusia. Datorită acestei fărâmiţări statale, piaţa era la rândul ei împovărată de numeroase taxe vamale care frânau circulaţia mărfurilor. Statele feudale germane aveau caracter predominant agrar, iar neînţelegerile dintre ele se repercutau negativ în plan economic, astfel că se aflau mult în urma Angliei şi Franţei pe calea creării unei industrii naţionale. Indirect, blocada napoleoniană favorizase dezvoltarea unei industrii incipiente în statele germane. Imediat după anul 1810, când cade blocada, produsele industriale engleze invadează din nou Europa şi ameninţă tânăra industrie europeană în general şi pe cea germană în special. Aceasta din urmă reacţionează şi, în anul 1819, se înfiinţează Asociaţia comercianţilor şi fabricanţilor germani. Iniţiativa îi aparţine lui Friederich List, care redactează şi semnează cererea de înfiinţare aprobată de Bundestag. Friederich List (1789-1846), spirit autodidact, deşi nu obţine nici un titlu academic, în anul 1817 devine profesor la Universitatea din Tubingen. Ca militant pentru unificarea politică şi vamală a Germaniei, List intră în conflict cu aristocraţia princiară, este exclus din Parlament şi condamnat, pierzându-şi postul de la catedră. Se refugiază în Franţa, iar în anul 1825 pleacă în Statele Unite la sugestia lui La Fayette. Introdus de acesta în viaţa politică americană, List se afirmă public prin articolele sale economice şi, ca urmare, i se cere părerea cu privire la politica comercială americană. În acea vreme situaţia economică şi politică a Statelor Unite era asemănătoare cu cea a Germaniei : ambele ţări luptau pentru unitate naţională şi independenţă economică. În lucrarea „Repere ale economiei politice americane”, List pledează pentru protecţionism şi îl critică pe Adam Smith, părintele Iiberalismului economic. Din analiza istoriei gândirii şi practicii economice reiese că teza protecţionistă este mult mai veche decât cea a liberului-schimb. Ea a fost dominantă înainte de secolul al XVIII-lea, datorită caracterului ei realist atunci când consideră că în dezvoltarea economică se porneşte de la naţiune spre economia mondială şi nu invers. 93

În anul 1841 List publică lucrarea sa de referinţă „Sistemul naţional de economie politică”. Încă din prefaţă, el subliniază necesitatea ca Germania să Doctrine economice desfiinţeze barierele vamale existente între numeroasele sale provincii, astfel încât, printr-o politică economică unitară faţă de străinătate, să ajungă la acelaşi nivel de

J. B. Say şi F. List

Test de autoevaluare 11.2. Explicaţi contextual istoric al scririor lui F. List Arătaţi rolul gândirii economice listiene în evoluţia economiei Germaniei. Identificaţi elementele liberale din gândirea economică a lui F. Lisz

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 94.

În loc de rezumat

Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 11. Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început. Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 11 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 11 Lucrarea de verificare, al cărei conţinut este prezentat mai jos, solicită cunoaşterea conceptelor prezentate în Unitatea de învăţare nr. 11. Care este principala contribuţie alui J. B. Say la tezaurul gândirii economice? Caracterizaţi naţionalismul economic al lui F. List

Răspunsurile testelor de autoevaluare Răspuns 11.1 1 C 2 a-a/b-b 3 A 4 a-b/b-a 5 b 6 a-a/b-b 7 b 9 A 10 F 11 a 13 a 14 A 15 D Răspuns 11.2.

94

Doctrine economice

J. B. Say şi F. List

Bibliografie unitate de învăţare nr. 11 Cosma S., Doctrine economice, Editura Universitaria, Craiova, 2008 Sârbu C., Evoluţia gândirii economice, Editura Granada, Bucureşti, 2008 Sută-Selejean S., Doctrine şi curente în gândirea economică modernă şi contemporană, Editura ALL, Bucureşti, 1992 List F., Sistemul naţional de economie politică, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1973  

95

Doctrine economice

J.S. Mill – ultimul mare clasic, primul mare liberal modern

Unitatea de învăţare Nr. 12 J.S. MILL-ULTIMUL MARE LIBERAL CLASIC, PRIMUL MARE LIBERAL MODERN Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 12 12.1 Principalele coordonate ale gândirii economice a lui J.S. Mill 12.2 Particularităţi ale liberalismului millian Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 12 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 12

Pagina 97 97 100 103 104 104

96

Doctrine economice 

J.S. Mill – ultimul mare clasic, primul mare liberal modern

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 12 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 12 sunt:  Înţelegerea noţiunilor de bază din scrierile economice milliene  Familiarizarea cu particularităţile liberalismului economic millian

12.1 Principalele coordinate ale gândirii economice a lui J.S. Mill

97

Doctrine economice 

J.S. Mill – ultimul mare clasic, primul mare liberal modern

cuvinte cheie

libertate, progres economic, progres social John Stuart Mill (1806-1873) este considerat cel mai de seamă filozof englez din secolul al XIX-lea şi, în acelaşi timp, unul dintre marii clasici ai gândirii economice şi politice britanice. Epoca apariţiei principalelor sale lucrări este cea a avântului naţionalismului şi industrialismului, care exaltau puterea şi rolul marilor mase de oameni în plan economic, social şi politic. Statutul individului ameninţat de stat şi de noua oganizare industrială devenise obiect al unor aprinse dezbateri publice. Influenţat de spiritul filozofiei utilitariste (Bentham), interesat de ideile lui Saint-Simon asupra eredităţii şi de cele ale lui Sismondi asupra proprietăţii ţărăneşti, precum şi de pozitivismul lui Compte, J.S. Mill este continuatorul ideilor economice ale lui Adam Smith, David Ricardo şi Thomas Robert Malthus. În planul gândirii economice, scrierile lui Mill marchează apogeul economiei politice clasice: mai puţin original poate decât unii dintre iluştrii săi predecesori, el se face remarcat mai ales prin spiritul său de sinteză. Dintre lucrările sale reprezentative, cel mai des citate sunt: „Principii de economie politică” (1848) care reprezintă de fapt o sinteză a economiei politice clasice, apoi „Despre libertate” (1859) şi „Utilitarismul” (1861), aceaste ultime două lucrări fiind traduse şi în româneşte. Una dintre preocupările de bază ale lui Mill a fost filozofia politică. „Despre libertate”, principala sa lucrare în această sferă de gândire, apare în aceeaşi perioadă cu „Originea speciilor” a lui Darwin şi cu „Critica economiei politice”, scrisă de Marx. În cartea sa, Mill se străduieşte să găsească şi să expună într-o manieră logică - argumentată şi coerentă - o soluţie de principiu următoarei probleme: care sunt „natura şi limitele puterii ce poate fi exercitată în mod legitim de către societate asupra individului”. Potrivit lui Mill, individul este suveran asupra lui însuşi, asupra propriului trup şi spirit. Concepţia sa, vădit „naturalistă” în sensul că binele pentru un om echivalează cu atingerea unor scopuri determinate de însăşi natura umană, îl determină pe Mill să denunţe orice tiranie asupra individului, fie ea şi „tirania majorităţii”! O asemenea idee îl situează pe Mill printre „liberalii care reformează liberalismul”, fapt care însă nu-l va împiedica pe Marx să vadă în scrierile milliene „cântecul de lebădă” al liberalismuli clasic. Lucrarea sa economică fundamentală „Principii de economie politică” se constituie într-o chintesenţă a ceea ce a fost mai valoros în ştiinţa economică până la el, la care se adaugă şi propriile concepţii în domeniu.

J.S. Mill poate fi caracterizat drept reformist întrucât chiar dacă apără proprietatea privată şi economia concurenţială, el conştientizează inegalităţile sociale din epoca sa şi face diferenţă între progresul economic şi progresul social. Acumularea de bogăţie şi bunăstarea materială nu se confundă cu echitatea 98 şi dreptatea socială. Doctrine economice  El se ridică împotriva socialiştilor vremii sale (numiţi utopici) neacceptând tirania societăţii asupra individului. Animaţi de bune intenţii, socialiştii au găsit în Mill persoana respectabilă care să dea gir ştiintific vederilor lor. Acesta afirmă, în

J.S. Mill – ultimul mare clasic, primul mare liberal modern

Test de autoevaluare 12.1. 1. Argumentaţi afirmaţia potrivit căreia J.S. Mill este considerat drept un economist reformist. 2. Prezentaţi succint concepţia lui J.S.Mill cu privire la progresul economic şi progresul social. 3. Care era opinia lui J.S.Mill referitoare la succesiune (moştenire)? 4. În optica lui J.S.Mill, progresul social presupune realizarea a trei deziderate majore. Care sunt acestea? 5. În planul relaţiilor sociale J.S.Mill considera că: a) clasele bogate trebuie să decidă cu privire la interesele salariaţilor b) statul trebuie să se implice în protejarea celor care muncesc c) clasele muncitoare să decidă cu privire la propria lor soartă 6. Care sunt modalităţile concrete prin care J.S.Mill gândea armonizarea intereselor specifice diferitelor grupuri sociale? 7. J.S.Mill argumenteată egalitatea dintre sexe: a) pe considerente exclusiv de ordin economic b) pe considerente exclusiv de ordin etic c) pe considerente etice şi economice. 8. Caracterizaţi pe larg concepţia lui J.S.Mill cu privire la intervenţia statului în economie. 9. Potrivit lui J.S.Mill, între atributele statului se numără: a) menţinerea ordinii publice ("statul-jandarm") b) aplicarea legii c) instrucţia publică d) limitarea sărăciei Varianta corectă este A = a+b B = a+b+c C = a+b+c+d D = a+b+d E = c+d. 10. J.S.Mill considera că în orice economie există domenii unde concurenţa nu se poate manifesta în deplinătatea ei. Exemplificaţi pe baza realităţilor economiei româneşti de după anul 1989. Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 104.

99

Doctrine economice 

J.S. Mill – ultimul mare clasic, primul mare liberal modern

12.2. Particularităţi ale liberalismului millian

100

Doctrine economice 

J.S. Mill – ultimul mare clasic, primul mare liberal modern

cuvinte cheie

Utilitarism Times New Roman, normal, 12, Justify, single paragraph (la un rând) Times New Roman, normal, 12, Justify, single paragraph (la un rând) Times New Roman, normal, 12, Justify, single paragraph (la un rând). Problema esenţială o constituie asigurarea unui trai decent fiecărui membru al societăţii. De aici necesitatea evidenţiată de Mill de a adopta o legislaţie privind succesiunea, în scopul înlăturării disparităţilor dintre averi. Trebuie avut în vedere că în vremea nu numai averea, ci şi titlurile se moşteneau, ceea ce conserva inegalitatea socială. Renunţarea la aceste practici ar duce în final la un sistem bazat pe egalizarea şanselor. Mill preconiza o limitare a valorii primite de cineva ca moştenire la un cuantum suficient pentru a-i asigura un trai moderat. În spiritul atenării inegalităţii, Mill îi face părtaşi pe muncitori la rezultatele întreprinderii, fapt care în practică ar avea un dublu avantaj: venituri mai mari pentru muncitori şi, totodată, modificarea raporturilor dintre maiştri şi lucrători într-un sens favorabil progresului social. Aceasta înseamnă reflectarea în planul relaţiilor de muncă a concepţiei sale despre repartiţie. În optica lui Mill, progresul social presupune împlinirea a trei deziderate majore. În primul rând, Mill condamnă relaţiile umane bazate pe dependenţă, ca expresie a teoriei potrivit căreia clasele privilegiate au menirea de a decide cu privire la interesele salariaţilor. O asemenea concepţie elitistă, crede Mill, duce la menţinerea unor raporturi anacronice de dependenţă. Dacă teoretic clasa dominantă avea misiunea de a proteja, în noile condiţii, salariaţii trebuia să fie protejaţi de practicile şi abuzurile „protectorilor”. Această protecţie trebuie realizată de stat, prin garantarea accesului liber la educaţie şi a dreptului de vot. Fundamentele relaţiilor sociale sunt în acest fel regândite, apărând într-o lumină cu totul nouă. În al doilea rând, Mill consideră că progresul social trebuie să se bazeze pe armonizarea intereselor diferitelor grupuri sociale. În acest scop, el preconizează creşterea nivelului de instruire (şcolarizare, presă, conferinţe publice), mobilitatea socială sporită în sensul că fiecare individ să se angajeze la început ca muncitor şi apoi să poată deveni patron (în acest fel, s-ar evita ruptura populaţiei în două clase distincte, cu interese opuse), precum şi „asocierea lucrătorilor şi a întreprinzătorilor” care să ducă la o anumită convergenţă de interese. Principiul asociativ este ilustrat de Mill prin exemplul marinarilor de pe vasele americane care făceau comerţ cu China: se obişnuia ca fiecare matelot să primească o parte din profitul călătoriei, creându-se astfel un climat propice muncii şi echităţii. Ceva asemănător ne este relatat despre minele din Cornwall care erau exploatate în sistem participativ: minerii negociau cu agentul proprietarului cantitatea de minereu ce urma să fie extrasă şi procentul care le revenea din preţ. Prin asemenea practici se realiza concomitent cultivarea unei mentalităţi care implica interesul şi independenţa. În cele mai frecvente cazuri, cel care participă într-o întreprindere cu muncă sau capital dă dovadă de un interes proporţional cu aportul său. 101

În al treilea rând, Mill abordează o problemă delicată pentru perioada respectivă. Negarea raporturilor de dependenţă între lucrători şi patroni nu este decât Doctrine econom ice  o faţetă a unei concepţii mai largi, care include şi liberalizarea statutului femeii. De altfel, în lucrarea sa „The Subjection of Women” (1869) el argumentează egalitatea dintre sexe pe considerente etice şi economice: subutilizarea capacităţilor feminine

J.S. Mill – ultimul mare clasic, primul mare liberal modern

Test de autoevaluare 12.2. 1. În vremea lui J.S.Mill, munca copiilor era utilizată pe scară largă. Ideea fusese în trecut încurajată de: a) Quesnay b)Colbert c)Ricardo d)Smith 2. În concepţia lui J.S.Mill, durata zilei de muncă: a) trebuie fixată de către stat b) trebuie stabilită de către lucrători potrivit propriului interes c) trebuie stabilită de angajatori 3. Partizan al acordării de asistenţă socială săracilor, J.S.Mill consideră că aceasta: a) are numai efecte pozitive b) are atât efecte pozitive cât şi efecte negative. Argumentaţi răspunsul ales. 4. Înscriindu-se pe linia tradiţiei clasice, J.S.Mill consideră că obiectul ştiinţei economice îl constituie: a) studiul legilor care guvernează evoluţia societăţii b) avuţia c) studiul concurenţei d) studiul formelor de guvernare a societăţii. 5. Potrivit lui J.S.Mill, între factorii de producţie rolul hotărâtor revine: a) muncii productive b)muncii c) capitalului d)naturii Argumentaţi răspunsul ales. 6. În analiza comerţului internaţional J.S.Mill pune accent pe: a) costul de producţie b) cerere c) ofertă. 6. J.S.Mill consideră că este indicată sporirea eficienţei comerţului exterior prin: a) reducerea costurilor la mărfurile exportate b) diminuarea importurilor. Argumentaţi răspunsul ales. 7. Definiţi termenul (raportul) de schimb. Exemplificaţi. 8. Prin măsurile pe care le preconizează, J.S.Mill este: a) adept al protecţionismului b) adept necondiţionat al protecţionismului c) adept al liberului schimb d) adept necondiţionat al liberului schimb. Argumentaţi răspunsul ales. Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 104.

102

Doctrine economice 

J.S. Mill – ultimul mare clasic, primul mare liberal modern

În loc de rezumat

Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 12. Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început. Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 12 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 12

103

Doctrine economice 

J.S. Mill – ultimul mare clasic, primul mare liberal modern

Lucrarea de verificare, al cărei conţinut este prezentat mai jos, solicită cunoaşterea conceptelor prezentate în Unitatea de învăţare nr. 12. Comentaţi următorul text, extras din scrierile lui J. S. Mill: Un alt exemplu

important de amestec nelegitim în chestiuni ce ţin de libertatea la care are dreptul orice individ, amestec ce nu este doar o primejdie potenţială, ci care triumfă efectiv este legislaţia sabatică. Fără îndoială, abţinerea, o zi pe săptămână, de la exercitarea obişnuitei ocupaţii zilnice – în măsura în care cerinţele vieţii permit acest lucru – deşi nu constituie nicidecum o obligaţie religioasă decât pentru evrei, este un obicei extrem de binefăcător. Şi, întrucât acest obicei nu poate fi respectat fără un consimţământ general referitor la aceasta din partea celor ce muncesc, atâta vreme cât unii oameni, lucrând, pot pune pe alţii în situaţia de a trebui să lucreze şi ei, este admisibil ca legea să garanteze fiecăruia respectarea obiceiului de către ceilalţi, suspendând activităţile mai importante ale industriei într-o anumită zi. Dar această justificare, întemeiată pe interesul pe care îl au ceilalţi în respectarea acestei practici de către fiecare individ, nu se aplică îndeletnicirilor liber alese, pe care un om le poate socoti potrivite pentru folosirea timpului său liber; după cum nu este valabilă, câtuşi de puţin, pentru restricţiile legale asupra distracţiilor.”

104

Doctrine economice 

J.S. Mill – ultimul mare clasic, primul mare liberal modern

Răspunsurile testelor de autoevaluare Răspuns 12.1 5b7c9C Răspuns 12.2. 1b2a3b4a5a7b9c

Bibliografie unitate de învăţare nr. 12 Cosma S., Doctrine economice, Editura Universitaria, Craiova, 2008 Sârbu C., Evoluţia gândirii economice, Editura Granada, Bucureşti, 2008 Sută-Selejean S., Doctrine şi curente în gândirea economică modernă şi contemporană, Editura ALL, Bucureşti, 1992 Mill J.S., Autobiografie, Editura Incitatus, Bucureşti, 2003 Mill J.S., Despre libertate, Editura Humanitas, Bucureşti, 2001 Mill J.S., Eseuri etice, Editura Paideia, Bucureşti, 2003

 

105

Doctrine economice 

Marginalismul

Unitatea de învăţare Nr. 13 MARGINALISMUL Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 13 13.1 Revoluţia marginalistă: trăsături şi precursori 13.2 W. S. Jevons şi marginalismul englez 13.3 C. Menger şi şcoala marginalistă austriacă 13.4 Şcoala de la Lausanne şi teoria echilibrului general Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 13 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 13

Pagina 107 107 109 111 112 113 113

106

Doctrine economice 

Marginalismul

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 13 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 13 sunt:  Înţelegerea noţiunilor fundamentale cu care operează gândirea economică marginalisă  Familiarizarea cu particularităţile marginalismului englez  Sublinierea trăsăturilor caracteristice marginalismului austriac  Înţelegerea conceptului de echilibru economic

13.1 Revoluţia marginalistă

107

Doctrine economice 

Marginalismul

cuvinte cheie

Principiul marginal, cost marginal, încasare marginală, utilitate marginală, productivitate marginală, teoria subiectivă a valorii, A. Cournot, H von Thunen Liberalismul clasic, ajuns la apogeul dezvoltării sale în perioada de început a primei revoluţii industriale, în timp s-a dovedit a fi în imposibilitatea de a oferi soluţii teoretice noilor probleme economice apărute spre sfârşitul secolului al XIXlea. Aceasta nu înseamnă o abandonare a preceptelor sale, ci o adaptare la nevoile realităţii. Scrierile economice „convenţionale”, sintetizate de Mill şi contestate cu vehemenţă de Marx au suferit o transformare profundă, cunoscută sub numele de „revoluţia marginalistă”. Odată cu această schimbare, depărtarea de scrierile ciasice a devenit tot mai clară, atât în ceea ce priveşte obiectul, cât şi în ceea ce priveşte metoda ştiinţei economice. Ultimele trei decenii ale secolului al XIX-lea sunt marcate în planul gândirii economice de existenţa unui trio de cercetători, creatori de şcoală, care lucrând independent şi concomitent în ţări diferite, sunt recunoscuţi drept fondatori ai marginalismului: Carl Menger (Austria), William Stanley Jevons (Anglia) şi Leon Walras (Elveţia). Astfel, marginalismul nu are o paternitate naţională precum alte şcoli şi curente de gândire eonomică. Marginaliştii abandonează teoria valorii-muncă şi cu ajutorul unui nou principiu unificator integrează pe de-o parte teoria consumatorului şi cea a firmei (meritul principal a fost explicaţia dată cererii pornind de la preferinţele consumatorului), şi pe de altă parte, teoria valorii şi cea a distribuţiei. Principiul marginal- analiza efectelor în condiţiile când un factor de producţie creşte cu o unitate, ceilalţi rămânând constanţi - este aplicat în analiza preţurilor şi a pieţelor, deschizându-se calea spre determinarea teoretică a optimului (echilibrului) când consumatorii şi producătorii îşi maximizează satisfacţia sau profitul. Spre deosebire de reprezentanţii şcolii clasice, care-şi construiau analiza pe legi naturale, cu caracter obiectiv, desemnate metaforic de Smith prin sintagma de „mână invizibilă”, marginaliştii apelează la psihologia individului, la gusturile şi preferinţele sale. O asemenea abordare nu putea scăpa atenţiei geniului lui Keynes care, preluând-o, îi va da o anvergură macroeconomică. Punând accentul pe cerere şi pe latura psihologică a comportamentului consumatorului şi ca atare dând dovadă de spirit novator, marginaliştii folosesc în analiza economică un procedeu mai vechi, folosit pentru prima dată de Petty: calculul matematic.

Încercarea de a evidenţia latura cantitativă a fenomenelor şi proceselor economice şi de a stabili alocarea optimă a unei cantităţi date de resurse a deschis calea argumentării matematice, astfel încât revoluţia marginalistă a însemnat începutul analizei economice moderne. În fapt, economics-ul aşa cum este acesta 108 abordat de la catedră şi studiat de generaţiile de studenţi nu este nimic altceva decât o ice combinaţie între două ştiinte aparent neconvergente: matematica şi economia. Doctrine econom   Interdependenţele dintre variabilele economice încep să îmbrace forma unor funcţii matematice, care arată efectele modificării unei variabile asupra unei alte

Marginalismul

Test de autoevaluare 13.1. Argumentaţi afirmaţia potrivit căreia gândirea marginalistă a revoluţionat ştiinţa economică Caracterizaţi relaţia matematică-economie prin prisma opticii marginaliste Demonstraţi utilitatea calculului economic marginalist în activitatea unei firme

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina xx.

13.2. W.S. Jevons şi marginalismul englez

109

Doctrine economice 

Marginalismul

cuvinte cheie

teoria utilităţii, calculul plăcere/durere, maximizrea satisfacţiei, gradul final al utilităţii William Stanley marginalismului englez.

Jevons

(1835-1882)

este

considerat

iniţiatorul

Preocupat mai întâi de logică şi matematică, Jevons este atras de generarea unor structuri de gândire formale şi de perspectiva pragmatică de a descoperi faţete noi ale lumii externe. Născut în Anglia, el îşi abandonează studiile şi pleacă în Australia unde la nici 20 de ani, elaborează o serie de studii empirice în diverse domenii: clasificarea slujbelor, anchete sociale şi chiar meteorologie. În acest ultim domeniu, în anul 1878 el publică un studiu devenit celebru: „Crizele comerciale şi petele solare”. Ideea pe care o enunţă este pe cât de simplă, pe atât de convingătoare, mai ales că o susţine cu date statistice minuţioase: el observă că periodicitatea manifestării unor „pete pe Soare” coincide cu durata medie a „ciclului afacerilor”; aceste „pete” influenţează clima, care la rândul ei determină mărimea recoltelor, respectiv economia în ansamblul ei. Principala sa contribuţie la teoria economică este publicarea în anul 1871 a lucrării „Teoria economiei politice”. Punctul de plecare al analizei sale l-a reprezentat teoria utilităţii. El consideră că valoarea provine din utilitatea bunurilor şi identifică valoarea cu „raportul de schimb” (raportul dintre un produs şi cantitatea dintr-un alt produs contra căruia se schimbă). Ca reflectare a preocupărilor sale iniţiale, Jevons arată că „teoria economică necesită utilizarea matematicii, întrucât lucrează cu cantităţi”. Cum aceste cantităţi se modifică în mod permanent, evoluţia lor poate fi reprezentată grafic; se poate utiliza în analiză şi calculul diferenţial, care operează cu mărimi infinitezimal de mici. Preluând de la Bentham concepţia potrivit căreia ştiinţa economică reprezintă în esenţă „un calcul al plăcerii şi durerii”, Jevons consideră că deşi sentimente (senzaţii) precum plăcerea sau durerea sunt greu de comensurat, efectele lor sunt de natură „cantitativă” şi pot fi măsurate prin intermediul raportului în care bunurile care furnizează plăcere/durere se schimbă între ele. Conceptul de utilitate în sens jevonsian este o rezultantă agregativă a raportului satisfacţie/insatisfacţie referitor la consumul unui bun. Utilitatea alcoolului incumbă atât efectele sale benefice, curative (inclusiv starea de euforie indusă), cât şi efectele sale dăunatoare fizic şi psihic. Utilitatea nu este circumscrisă caracteristiclior intrinseci ale unui bun, ea find în esenţă subiectivă: utilitatea unei cărţi este apreciată în mod diferit de indivizi... chiar dacă este vorba de o carte de bucate utilă pentru toată lumea. 110 Jevons consideră că atunci când un consumator are nevoie de un bun şi, pentru a-şi satisface această nevoie, consumă cantităţi succesive egale din acel bun, dozele adiţionale au utilităţi diferite. Până la un anumit nivel, bunul îi este indispensabil şi Doctrine econom ice  deci utilitatea este crescătoare; dincolo de un nivel maxim (când utilitatea dozei adiţionale devine nulă), utilitatea începe să scadă, putându-se transforma în

Marginalismul

Test de autoevaluare 13.2. În ce constă originalitatea lui Jevons în planul gândirii economice? Explicaţi concepţia lui Jevons cu privire la valoare.

13.3. C. Menger şi marginalismul austriac Cuvinte cheie analiza psihologică, raritate, teoria bunurilor, bunuri de rang superior, bunuri de rang inferior

111

Doctrine economice 

Marginalismul

Marginalismul austriac l-a avut ca mentor pe Carl Menger (1840-1921), profesor la Universitatea din Viena, care a publicat în anul 1871 lucrarea „Fundamente ale economiei politice”. Grupând mai multe generaţii de economişti în jurul lui Carl Menger şi al discipolilor săi apropiaţi (Eugen von Bohm-Bawerk, Frederich von Wieser), şcoala austriacă se personalizează printr-o serie de trăsături distincte:  importanţa pe care o acordă analizei psihologice (subiectivismul);  accentul pus în analiza economică pe individ considerat subiect şi scop al activităţii economice;  respingerea matematizării excesive a analizei economice. Principalele contribuţii ale şcolii austriece privesc definirea şi clasificarea bunurilor economice (Menger), teoria capitalului (Bohm-Bawerk) şi distribuţia veniturilor (Wieser). Un aport deosebit al lui Menger constă în conturarea unei noi teorii despre valoare. În acest scop, în lucrarea sa „Principii de economie” (1871), el expune mai întâi o teorie a bunurilor. Bunul este definit ca un obiect apt să satisfacă o trebuinţă omenească şi disponibil pentru această funcţie. Bunurile sunt clasificate în funcţie de raritatea lor (bunuri economice şi bunuri noneconomice), precum şi după modul în care vin în întâmpinarea nevoii. Din acest punct de vedere, bunurilor le sunt atribuite „ranguri” diferite. Bunurile destinate consumului final - care satisfac nevoile în mod nemijlocit sunt bunuri de prim rang (de exemplu, pâinea). Dacă aceste bunuri ar fi disponibile în cantităţi nelimitate, iar trebuinţele ar fi limitate, nu ar exista nici valoare şi nici pret. Realitatea este însă cu totul alta şi, în asemenea condiţii, valoarea lor este dată de satisfacţia măsurabilă adusă de ultima unitate consumată din respectivul bun. Valoarea este cu atât mai mare cu cât bunurile sunt mai rare. Bunurile care satisfac trebuinţele în mod indirect au ranguri superioare (grâul şi făina, de exemplu). Bunurile de rang superior necesită anumite bunuri complementare, fără care şi-ar pierde caracterul de bunuri. Valoarea bunurilor de rang superior este determinată de valoarea prezumtivă a bunului de rang inferior la a cărui producere servesc. Aceasta reprezintă de fapt o întoarcere la teoria lui Condillac, potrivit căruia valoarea produsului final determină costurile materiilor prime. Pentru a ilustra această relaţie, Menger foloseşte drept exemplu tutunul, pe care-l consideră bun de prim rang. În condiţiile în care ca efect al schimbării preferinţelor cumpărătorilor s-ar cumpăra mai puţin tutun, s-ar diminua culturile deci şi veniturile cultivatorilor, inclusiv cele ale fabricilor de ţigări. Rezultă deci că pentru Menger esenţială este comensurarea valorii, şi nu izvorul acesteia. Aprecierea valorii are caracter subiectiv, fiind determinată de 112 satisfacţia obţinută prin consumarea ultimei unităţi de bun. Valoarea nu este cantitate, şi nici substantă; ea este importanţă şi apreciere. Doctrine economice  13.4 Şcoala de la Lausanne şi teoria echilibrului general

Marginalismul

În loc de rezumat

Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 13. Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început. Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 13 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 13 Lucrarea de verificare, al cărei conţinut este prezentat mai jos, solicită cunoaşterea conceptelor prezentate în Unitatea de învăţare nr. 13. Comparaţi principalele şcoli marginaliste, evidenţiind trăsăturile comune, dar şi ceea ce le diferenţiază.

Bibliografie unitate de învăţare nr. 13 Cosma S., Doctrine economice, Editura Universitaria, Craiova, 2008 Sârbu C., Evoluţia gândirii economice, Editura Granada, Bucureşti, 2008 Sută-Selejean S., Doctrine şi curente în gândirea economică modernă şi contemporană, Editura ALL, Bucureşti, 1992  

113

Doctrine economice 

Keynesismul

Unitatea de învăţare Nr. 14 KEYNESISMUL Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 14 14.1. Revoluţia keynesistă 14.2. Principalele coordonate ale gândirii economice keynesiste Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 14 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 14

Pagina 115 115 118 122 123 123

114

Doctrine economice 

Keynesismul

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 14 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 14 sunt:  Sublinierea schimbării de paradigmă economică realizată prin revoluţia keynesistă  Familiarizarea cu principalele coordonate teoretice ale keynesismului

14.1 Revoluţia keynesistă

115

Doctrine economice 

Keynesismul

cuvinte cheie

Cum se realizează …

Criză economică, macroeconomie, cerre efectivă, dirijism nonneutralitatea monedei, heterodoxie economică, otodoxie economică

economic,

Impasul în care se aflau economiile capitaliste acum mai bine de 50 de ani revine în actualitate în contextul schimbărilor majore care au loc în economiile central şi est - europene. Atunci ca şi acum, teoria şi practica economică nu reuşesc să găsească explicaţii şi remedii satisfăcătoare pentru situaţia economică existentă. Realitatea economică, în dinamica ei, determină reanalizarea şi modificarea sistemelor de gândire economică, precum şi elaborarea unor teorii economice noi. „Marea Criză” a sistemului capitalist din anii 1929-1933 a însemnat reconsiderarea liberalismului clasic, precum şi cristalizarea uneia dintre cele mai importante doctrine din gândirea economică contemporană: keynesismul. Declanşarea crizei economice mondiale a fost factorul obiectiv care a permis afirmarea keynesismului în plan teoretic şi practic. Mentorul noului grup de economişti a fost John Maynard Keynes (1883-1946). Este unul dintre primele nume la care ne gândim atunci când evocăm mari economişti, care au influenţat hotărâtor politicile economice ale ţărilor occidentale începând cu sfârşitul primului Război Mondial. Întâi de toate, analiza keynesistă se constituie într-o critică severă la adresa celei neoclasice. Pe plan empiric, Keynes a observat o serie de fapte care au constituit elementele preliminare care l-au condus la o contestare vehementă a analizei neoclasice. Economia de piaţă propulsase civilizaţia industrială a îmbogăţirii, dar imediat după primul Război Mondial, lăsată să meargă de la sine, condusese societatea în pragul decăderii. Economia de piaţă premergătoare războiului era axată pe principiul acumulării bazat pe inegalitate, fenomen social din ce în ce mai evident. Echilibrul economic era încălcat în sensul că oferta de mărfuri şi servicii o lua înaintea cererii solvabile. Keynes era convins că aceste fenomene scăpau înţelegerii economiştilor contemporani cu el şi, mai mult, măsurile pe care ei le propuneam politicienilor agravau criza. Ţările vestice aveau o experienţă îndelungată în ceea ce priveşte evoluţia economică de ansamblu, cu crahuri financiare urmate de declin, apoi de revigorare. În plină criză, în lumea politică a anilor '30 încă se mai credea în ideea că „prosperitatea este chiar după colţ!”. Keynes afirma îngrijorat că „lumea încă nu realizează că trăim în umbra uneia dintre cele mai mari catastrofe economice din istoria modernă”. În al doilea rând, pe plan teoretic, Keynes contestă chiar fundamentele teoriei neoclasice: legea debuşeelor a lui J.B. Say, caracterul static şi abordarea microeconomică, ignorarea rolului cererii şi al întreprinzătorului în utilizarea mâinii de lucru. Principalele elemente ale revoluţiei keynesiste în planul gândirii economice sunt:

 analiză macroeconomică şi în termeni de circuit; 116  atribuirea unui loc central conceptului de cerere efectivă şi contestarea valabilităţii „legii debuşeelor”; Doctrine economice   rolul activ al întreprinzătorului;  intervenţia statului (dirijismul) pentru atenuarea dezechilibrelor economice;  teza nonneutralităţii monedei în economie.

Keynesismul

Test de autoevaluare 14.1. 1. Marea Criză a economiilor capitaliste a avut loc: a) la începutul anilor ’20 anilor’40

b) la începutul anilor’30

c) la începutul

2. Efectele Marii Crize au confirmat postulatele liberalismului clasic ca teorie economică dominantă. A/F. Argumentaţi răspunsul. 3. Mentorul lui John Maynard Keynes, în perioada studenţiei mai ales, a fost: a) Karl Marx

b) Milton Friedman

c) A.C. Pigou

4. Potrivit lui John Maynard Keynes, când intenţiile de economisire sunt mai ...................... decât cele de investiţii, există depresiune, iar în situaţia în care intenţiile de economisire sunt mai.......................... în raport cu cele de investiţii, economia este în expansiune. 5. Corelaţi corect termenii din cele trei coloane: Adam Smith

Teoria generală

intervenţionism

J. M. Keynes

Avuţia naţiunilor

laissez-faire

6. Titlul complet corect al principalei lucrări scrise de John Maynard Keynes este: a) Teoria generală a folosirii capitalului, a dobânzii şi a banilor b) Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a profitului c) Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a inflaţiei şi a şomajului d) Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor e) Consecinţele economice ale păcii 7. În planul gândirii economice, John Maynard Keynes a propus: a) ruperea totală cu gândirea tradiţională(clasică) b) o corectare şi o adaptare a gândirii economice clasice 8. În opinia lui John Maynard Keynes, în istoria umanităţii a existat o înclinaţie psihologică mai puternică spre: a) economisire b) investiţii 9. Enumeraţi principalele elemente ale revoluţiei keynesiste în planul gândirii economice. 10. Care sunt ideile de bază ale teoriei economice ortodoxe? 11. Care sunt premisele comune ale teoriei ortodoxe cu cea heterodoxă? 12. Keynesismul aparţine: economice

a) ortodoxiei economice

b) heterodoxiei

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 123.

117

Doctrine economice 

Keynesismul

14.2. Principalele coordinate ale gândirii economice keynesiste

118

Doctrine economice 

Keynesismul

cuvinte cheie

Lege psihologică fundamentală, şomaj voluntary, şomaj involuntary, economisire, investiţii, ocupare deplină Lucrarea „Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzilor şi a banilor” se detaşează de clasicism şi neoclasicism printr-o nouă viziune asupra economiei: economia de piaţă este considerată „bună” în principiu, dar funcţionarea ei este determinată de acţiunea unor legi sau înclinaţii psihologice fundamentale ale omului care, lăsate să acţioneze de la sine, influenţează negativ echilibrul economic, ducând la apariţia crizelor, a inflaţiei şi şomajului. Încă din prefaţă, Keynes enunţă obiectivul său major: critica teoriei clasice, pe care o califică drept „ortodoxă”. Keynes îşi începe analiza cu studierea pieţei muncii, deşi în „Teoria generală” nu este prezent un capitol distinct şi explicit pe această temă. Obiectivul său central este explicarea factorilor care determină nivelul şi variaţiile ocupării depline. Importanţa acestui fapt derivă, pe de-o parte, din contextul istoric al analizei sale (şomaj masiv), iar pe de altă parte, din imposibilitatea teoriei clasice de a explica şi remedia situaţia. În viziune keynesistă (heterodoxă), ocuparea şi salariul nu sunt determinate pe piaţa muncii, ele vor rezulta din condiţiile cererii pe piaţa bunurilor. Esenţa teoriei keynesiste cu privire la şomaj constă în aceea că nivelul cererii de muncă nu este determinat de mărimea salariului - aşa cum consideră neoclasicii ci de cererea agregată anticipată de întreprinzători: cererea anticipată de bunuri de consum şi de mijloace de producţie determină stabilirea nivelului producţiei, iar aceasta-nivelul ocupării. Raţionamentul keynesist poate fi rezumat astfel: scăderea salariilor înseamnă scăderea fondului naţional de salarii (bani mai puţini), va scădea deci cererea de bunuri, producţia se va diminua şi va creşte şomajul. Conform teoriei clasice şi neoclasice, ar rezulta că şomajul ar putea fi numai voluntar: muncitorii refuză să lucreze în condiţiile în care salariul ar fi mai mic decât dificultatea muncii prestate. În acelaşi timp, întreprinzătorul, pentru care angajarea unui nou muncitor reprezintă un cost, nu va angaja decât dacă venitul pe care speră să i-l aducă acest muncitor este mai mare decat salariul pe care i-l plăteşte. Keynes demonstrează că aceste consideraţiuni îşi păstrează valabilitatea numai pentru cazul particular al şomajului voluntar, dar ele nu explică şomajul involuntar, când muncitorii doresc să lucreze, caută un loc de muncă şi nu se pot angaja. Keynes consideră că moneda influenţează economia reală, iar ideea unei legături între creşterea producţiei şi abundenţa monetară este anterioară lui. Dacă cantitatea de monedă creşte, va creşte şi „cererea efectivă”; întreprinzătorii au deci 119 posibilitatea să obţină profituri mai mari crescând producţia.

Doctrine economice  Adusă în prim plan, cererea devine elementul-cheie al teoriei keynesiste: este vorba nu de o cerere reală, ci de o cerere „aşteptată de întreprinzători”, pe care Keynes o numeşte „cerere efectivă” şi o defineşte astfel: „Cererea efectivă nu este

Keynesismul

Test de autoevaluare 14.2. 1. În accepţiunea keynesistă, ocuparea şi şomajul sunt determinate: a) pe piaţa muncii b) pe piaţa bunurilor şi serviciilor 2. Explicaţi conţinutul următoarei afirmaţii: “salariul este egal cu produsul marginal al muncii”. 3. Explicaţi conţinutul următoarei afirmaţii: “utilitatea salariului, atunci când este folosit un volum dat de mână de lucru, este egală cu dizutilitatea marginală a acelui volum de folosire a mâinii de lucru”. 4. Concepţia lui John Maynard Keynes cu privire la relaţia existentă între evoluţia salariului real şi cea a nivelului ocupării arată că între aceste două variabile se manifestă o legătură de tip cauză-efect. Astfel, cauza(factorul determinant) este................................, iar efectul(factorul determinat) este.................................... . 5. Care sunt cele două argumente utilizate de către John Maynard Keynes atunci când respinge al doilea postulat al teoriei neoclasice cu privire la folosirea mâinii de lucru? 6. În concepţia lui J.Maynard Keynes, oferta de muncă depinde de : a) salariul nominal b) nivelul preţurilor c) raportul dintre salariul nominal şi preţ 7. În concepţia lui John Maynard Keynes, moneda este . a) neutră b) activă  

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 123.

120

Doctrine economice 

Keynesismul

În loc de rezumat

Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 14. Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început. Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 14 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 14

121

Doctrine economice 

Keynesismul

Lucrarea de verificare, al cărei conţinut este prezentat mai jos, solicită cunoaşterea conceptelor prezentate în Unitatea de învăţare nr. 14. Explicaţi şi comentaţi cele 6 principii fundamentale ale keynesismului: 1. nivelul cererii agregate este influenţat de o sumă de decizii de politică economică publică şi privată 2. fluctuaţiile nivelului cererii agregate – anticipate sau nu – au cel mai mare impact pe termen scurt asupra producţiei şi ocupării, şi nu asupra nivelului preţurilor; 3. preţurile şi mai ales salariile răspund lent şi gradat la schimbările cererii şi ofertei, ducând la excedente sau deficite pe piaţa muncii; 4. nu există un nivel tipic ideal al şomajului; 5. practicarea unei politici active de stabilizare pentru a reduce amplitudinea ciclului economic; 6. preocuparea prioritară pentru combaterea şomajului faţă de atenuarea efectelor inflaţiei galopante.

122

Doctrine economice 

Keynesismul

Răspunsurile testelor de autoevaluare Răspuns 14.1 1 a 2 F 3 c 5 a-b-b/b-a-a 6 d 7 b 8 a 12 b Răspuns 14.2. 1b6c7a

Bibliografie unitate de învăţare nr. 14 Cosma S., Doctrine economice, Editura Universitaria, Craiova, 2008 Sută-Selejean S., Doctrine şi curente în gândirea economică modernă şi contemporană, Editura ALL, Bucureşti, 1992 Keynes J. M., Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970  

123

Doctrine economice