Disertatie Finala [PDF]

Zitiervorschau

MOTIVATIA

“Arta comunicarii este limba pe care o vorbesc liderii.” James Humes

In viata cotidiana ne lovim tot mai des de o problema importanta, care de afecteaza direct si anume problema comunicarii. “A comunica nu înseamnă doar a emite sunete şi cuvinte, ci înseamnă în acelaşi timp, agândi şi a cunoaşte.”(Dragan I.,2007,p.15). Comunicarea reprezinta motorul unei organizatii. De calitatea si functionalitatea ei depinde modul in care sunt folosite resursele si atinse scopurile. Comunicarea reprezinta legatura indivizilor dint-o colectivitate. Comunicarea organizationala reprezinta un schimb de mesaje intre persoanele dintr-o organizatie, cu scopul realizarii atat al obiectivelor individuale, cat si a celor colective, dar mai ales a obiectivelor organizatiei. Orice activitate umana are la baza procesul de comunicare, iar in afara comunicarii nu putem exista ca oameni. Acesta este si motivul pentru care am ales aceasta tema,considerand ca o integrare sociala optima depinde in mare masura de abilitatile de comunicare pe care le formam elevilor nostri si de modul in care acestia invata sa le puna in practica in viata reala. In cadrul acestei lucrari imi propun sa fac un studiu cat mai amplu despre comunicare, componentele de baza ale comunicarii, retele ale comunicarii, modul in care comunicarea genereaza succesul sau insuccesul scolar, managementul conflictelor in cadrul organizatiei.

1

cat si despre

I. FUNDAMENTE TEORETICE

Un element fundamental al existentei umane il reprezinta comunicarea. Aceasta este esentiala, intrucat ea “sta la baza organizarii sociale”, fara comunicare nu avem o viata personala si sociala infloritoare, nu putem transmite mesaje si schimba impresii, nu ne putem intelege semenii si nu ne putem exprima opiniile.

1. COMUNICAREA

COMUNICAREA reprezintă elementul indispensabil pentru funcţionarea optimă a oricărei colectivităţi umane, indiferent de natura şi mărimea ei. Schimbul continuu de mesaje generează unitatea de vedere şi, implicit, de acţiune, prin armonizarea cunoştinţelor privind scopurile, căile şi mijloacele de a le atinge, prin promovarea deprinderilor necesare, prin omogenizarea relativă a grupurilor sub aspect afectiv, emoţional şi motivaţional (opinii, interese, convingeri, atitudini). In plan intern, comunicarea

are scopul de a trimite către categoriile de public

mesaje potrivite pe care organizaţia doreşte să le difuzeze în societate şi de a stabili relaţii interpersonale între membrii ei. In plan extern comunicarea are ca scop stabilirea de relaţii interinstituţionale care să permită definirea şi atingerea obiectivelor unei instituţii.

2

Obiectivul general al comunicării într-o organizaţie este acela de a determina o anumită schimbare interioară şi de a facilita adaptarea, atât interioară cât şi exterioară, la această schimbare. Comunicarea este fie un proces prin care o informaţie este transmisă de un emiţător (nu un eveniment), fie o relaţie interumană prin care doua sau mai multe persoane se pot înţelege. Pentru judecarea oricărei comunicări, esenţial este efectul, iar din punct de vedere managerial

există mai multe trepte de efectivitate :

RECEPTAREA comunicării : pentru ca profesorii din şcoala să poată desfaşura o activitate planificată trebuie, în primul rând, ca directorul să aibe grijă ca datele despre acea activitate să ajungă la cei implicaţi – pe diverse canale. INTELEGEREA mesajului : odată mesajul receptat, este bine ca directorul, prin diferite proceduri de feed-back, să se asigure ca este inţeles conţinutul lui. ACORDUL referitor la conţinutul comunicării. ACCEPTAREA intenţiilor emitătorului. SCHIMBAREA

produsă la receptor este efectul cel mai important al

comunicării care reprezintă, de altfel, scopul educaţiei în sine : şcoala urmareşte ca, într-un cadru instituţionalizat, să fie realizate nişte schimbări proiectate la nivelul educabililor. Comunicarea este un proces intenţionat de transfer de informaţie şi înţelesuri între indivizi, grupuri, niveluri sau subcomponente organizaţionale şi organizaţii în întregul lor.

1.1. CANALELE COMUNICĂRII

Canalele comunicarii pot fi :

3

Formale definite prin structura organizaţională şi destinate explicit circulaţiei informaţionale necesare realizării sarcinilor specifice şi atingerii scopurilor organizaţionale : de exemplu, reţeaua telefonică de comunicare (cu centre de comunicare) ; comunicarea problemelor profesionale specifice prin şefii de catedră sau comunicarea cu elevii prin intermediul diriginţilor.

Informale, necuprinse în structura organizaţională, destinate comunicării între indivizi şi / sau grupuri, în interesul sarcinilor şi în afara lor ; aceste canale sunt mult mai rapide şi, adesea, mai eficiente decat cele formale ; de aceea, se poate constata o tendinţa de deformalizare a comunicării organizaţionale, cu atât mai mult cu cît 45% din timpul managerului este dedicat comunicării în afara structurilor formale (C. Carnall).

1.2. CE ESTE COMUNICAREA ?

Comunicarea reprezintă un mijloc prin care oamenii sunt uniţi unii cu ceilalţi într-o organizaţie pentru a realiza un scop comun.

4

Ce este De ce comunicăm

COMUNICAREA

Unde comunicăm

Cum comunicăm

Influenţe şi bariere

Cultura organizatională:

Cultura individuala :

Proceduri profesională

Dezvoltarea

Regulamente Personalitate

Birocraţie prejudecăţi

Percepţii şi

Experienţe negative utilizat

Limbajul

Mediul de lucru şi distorsiunile existente negative

Experienţe Limbajul

Figura nr.1.1 Comunicarea

Comunicarea se poate analiza atât din perspectiva

mediului extern

organizaţiei (Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului, Inspectoratul Scolar judeţean Prahova, celelalte şcoli şi instituţii publice, parinţi) cât şi din

5

perspectiva mediului intern între elevi, profesori şi celelalte categorii de personal din învăţământ.

Comunicarea internă

Comunicarea managerială

Comunicarea la nivelul personalului

Participarea managerului în procesul de comunicare

Persoane aflate pe diferite nivele ierarhice

( formală )

( informală )

Figura nr.1.2

Comunicare interna

Comunicarea internă de la nivelul Şcolii ”Carol I ” Plopeni ajută la : - realizarea unei circulaţii optime a informaţiei în interiorul şcolii; - operaţionalizarea funcţiilor manageriale; - dezvoltarea şi păstrarea unor echipe competitive la toate nivelele.

6

1.3. DE CE SE COMUNICĂ ÎN

UNITATEA

NOASTRĂ

ŞCOLARĂ?

Organizaţionale

Pentru a atinge OBIECTIVELE : Individuale

ORGANIZAŢIONALE : Formulate clar şi consecvent, comunicate cu eficienţă, prin implicarea tuturor membrilor şcolii în realizarea lor.

Obiective organizaţionale

MISIUNE

OPERAŢIONALE STRATEGICE

FILOZOFIA ORGANIZAŢIEI

DIRECŢIA DE EVOLUŢIE

ASPIRAŢII

ETAPE

VALORI ŞI METODE DE LUCRU

PLAN

7

Figura nr.1.3 Obiective organizaţionale

1.4. UNDE COMUNICĂM ?

Influenţele date de către Cultura Organizaţională şi cea individuală sunt decisive în dezvoltarea climatului de comunicare. In mod real, datorită acestor influenţe, mediu de comunicare este de fapt un MIXT între comportamentele ”deschise” şi cele ”închise”.

8

Stilul de conducere

Personalitate

Stil de comunicare

Dezvoltare profesională

Proceduri Regulamente

Cultura organizaţională

Contract psihologic Elaborarea deciziilor

Influenţe ale

Influenţe

Delegare

Cultura individuală

Monitorizare şi evaluare Climatul comunicării

Tipuri Inchis

Deschis Mixt

Comportamente:

Comportamente:

Ofera informaţii

Tendinţe de încriminare

Ofera soluţii

Exercita control

Deschise

Manipulative

Empatice

Comunicare impersonala

Figura nr.1.4 Climatul

9

comunicării

1.5. COMPONENTELE COMUNICARII

COMPONENTELE DE BAZA ALE COMUNICARIIpot fi prezentate ca raspunsuri la o serie de întrebari (dupa H. D. Laswell si N. Stanton) : CINE (”emiţătorul”) : Cine este, cu precizie, emiţătorul mesajului ? Este o persoana, un grup sau o structură organizacional. CE (”mesajul”) : Ce doreşte emiţătorul să comunice ? Care este conţinutul exact al mesajului ? Ce doreste receptorul să ştie ? CUM (”codul” şi ”canalul”) : Cum voi comunica mesajul (ăn cuvinte sau imagini, verbal sau scris, scrisoare, întrevedere sau convorbire telefonică, etc.) ? CUI (”receptorul”) : Cine este, cu precizie, receptorul mesajului ? Este o persoană, un grup sau o structură organizaţională ? UNDE SI CAND : Când şi unde va fi transmis mesajul astfel încat să fie receptat ? DE CE : Care este scopul urmărit în comunicare (informare / influenţare / convingere) ?

1.6. RETELELE DE COMUNICARE

Pentru a putea stabili reţelele de informare şi pentru a putea alege canalul optim de comunicare în relaţia dintre manager (director), şefii de compartimente, cadrele didactice, personalul didactic auxiliar, personalul nedidactic, elevi şi parinti este nevoie în prealabil sa stabilim care sunt necesităţile de comunicare şi de ce informaţii avem nevoie în activitatea noastră. Pentru a putea stabilii reţele de informare şi pentru a putea alege canalul optim de comunicare, este nevoie în

prealabil să stabilim care sunt necesităţile de

comunicare ; de ce informaţii avem nevoie în activitatea noastră. 10

Asa cum spune Harrison, într-o organizaţie ierarhică tipică, cu managerul situat la varful piramidei: 1. Comunicarea curge de sus în jos sub forma de instrucţiuni şi informaţii. 2. Poate exista şi o comunicare de jos în sus, sub forma propunerilor de proiecte sau altor feluri de feedback adresat conducerii.

Mediul extern organizaţiei:

Manager: Director, director adjunct

Transfer informaţional

Parinţi Cadre didactice din alte şcoli

Mediul intern organizatiei: Individ:

Superiori:

Ce informaţii

Cadre didactice

Secretar şef

îmi sunt necesare?

Elevi

Acelaşi nivel:

Grup:

Cadre didactice

Cadre didactice

Feedback

Subalterni:

Elevi

Personalul didactic auxiliar

Cui: Când

De la cine:

Cât de repede

Individ sau grup ;Cand

Cât de frecvent Cum le pot transmite

Cât de repede ;Cât de frecvent Cum le pot obtine ;Cum le

Figura nr 1.5

Reţelele

de comunicare

Unul din cele mai importante aspecte ale procesului de comunicare este FEEDBACK-ul şi trebuie să cunoaştem în permanenţă faptul că dacă solicitam şi primim informaţii, dacă furnizăm informaţii, trebuie să avem în vedere ca procesul nu este complet dacă nu oferim sau primim feedback.

11

1.7. FEED-BACK

Indiferent de canalul de comunicare pentru care optăm, trebuie să avem permanent în vedere unul dintre cele mai importante aspecte ale procesului de comunicare : FEED-BACK-UL. Daca solicitam şi primim informaţii, dacă furnizăm informaţii, trebuie să avem în vedere că procesul nu este complet daca nu oferim sau primim feedback. Managerul trebuie să ofere feed-back continuu în raport cu aspectele negative sau pozitive ale unei informaţii, actiune sau performanţă.

In ceea ce priveşte relaţia emiţător – receptor, comunicarea poate fi :

UNIDIRECŢIONALĂ atunci cand emiţătorul şi receptorul au poziţii fixe ; MULTI – DIRECŢIONALĂ atunci cand emiţătorul (emiţătorii) şi receptorul (receptorii) îşi schimbă, succesiv, rolurile.

Comunicarea educaţională nu poate fi, în nici o situaţie, unidirecţională : relaţia de formare trebuie să se bazeze pe valorizarea reciprocă de tip partenerial şi să se centreze pe maximizarea efectelor de dezvoltare şi optimizare la nivelul educabililor. In funcţie de direcţia şi sensul de circulţie a informţiei, comunicarea poate fi : - verticală, între niveluri ierarhice diferite, cu sens : -

ascendent (de la baza ierarhiei spre varf) sau descendent (în sens invers) ;

- orizontală, la acelaşi nivel ierarhic ; - oblică (sau diagonală), între niveluri ierarhice diferite şi, totodata, între emiţători / receptori situaţi în subsisteme organizaţionale diferite ; de exemplu, o 12

unitate şcolara dintr-un judeţ solicită informaţii de la un inspectorat şcolar din alt judeţ. Există doua forme principale de comunicare în cadrul organizaţiei (corelate cu anumite canale privilegiate) : -

orala ;

-

scrisă.

In legatură cu acest aspect, considerăm că este evidentă necesitatea combinării în procesul de educaţiei a celor doua forme principale de comunicare.

2. SUCCESUL SI INSUCCESUL SCOLAR

Problema comunicarii eficiente in scoala se pune in mod acut mai ales astazi, cand scoala pare sa nu mai fie suficienta pentru a forma individului acele competente si aptitudini care sa ii permita sa urmeze cariera mult visata. Inainte de a sti sa asimileze cunostinte, elevul trebuie sa stie sa comunice eficient, iar sa comunice eficient invata daca este integrat activ in activitati care implica actul comunicarii. Problema clarificarii conditiilor din cauza carora unii elevi ajung la esec si altii la succes este de interes practic nemijlocit, cu atat mai mult cu cat realitatea esecului scolar afecteaza un numar din ce in ce mai mare de elevi. In literatura romana a problemei (G. Cristea, T. Kulcsar si altii) se insista asupra factorilor succesului/ insuccesului scolar si se au in vedere cei plasati la nivelul psihicului educatului, al vietii sociale si al scolii frecventate de elev. Se accepta ideea ca, deoarece fiecare succes sau insucces are o istorie ce tine de potentialul psihic al

13

persoanei si, in egala masura, de istoria sa sociala, factorii sunt psihologici si socio-familiali. Pentru a putea discuta despre succes si insucces

este necesar sa definim in

prealabil conceptele competenta si performanta, deoarece efectele concrete ale invatarii, observabile comportamental se manifesta sub forma performantelor, care, exprima la randul lor, competentele dezvoltate prin invatare.

2.1. COMPETENTA

Competenta este o capacitate psihocomportamentala complexa, dobandita prin invatare, care instrumenteaza persoana cu posibilitati multiple de transfer si aplicabilitate in prelucrarea integrata a unor continuuri diverse, cu performante bune. Dobandirea unei noi competente marcheaza si un pas in dezvoltarea personalitatii. Desigur, prin educatia raportata la valorile socioculturale promovam competente adecvate, care descriu o personalitate functionala. Sa nu uitam, insa ca, tot prin invatare putem dobandi competente disfunctionale sau inadecvate sociocultural, de exemplu neajutorarea invatata, deprinderea de a fuma etc.

2.2. PERFORMANTA

In sens educational, performanta este expresia nivelului de realizare a unei sarcini de invatare dar si a competentei specifice atfel dobandite. Performanta este un idicator comportamental observabil si masurabil cu instrumente de evaluare educationala. Performanta elevilor poate fi previzionata si observata pe baza unor criterii comportamentale. De exemplu, operationalizarea obiectivelor educationale este o actiune pedagogica proiectiva in care profesorul transpune previziunile abstracte ale 14

obiectivelor

generale

in

prescriptiile

concrete

ale

unor

comportamente.

Comportamentele expectate exprima niveluri de performanta caracteristice utilizarii competentelor specifice care se invata. Conceptul de performanta este utilizat, uneori, si intr-un sens extensiv, desemnand orice rezultat scolar, fara sa indice nivelul la care se plaseaza acel rezultat. Performantele scoalre exprima competente specifice: 

Dezvoltarii cognitive sub forma cunostintelor declarative(competente de a defini, explica, evalua anumite fenomene) si procedurale (competente de a descrie si a aplica teoria in situatii concrete);



Dezvoltarii psihomotorii sub forma abilitatilor si deprinderilor( competente de a realiza actiuni specifice unei activitati si actiuni automatizate);



Dezvoltarii socio- afective sub forma atitudinilor, comportamentelor relationale si starilor emotionale adecvate unor situatii specifice.

2.3. SUCCESUL SI INSUCCESUL SCOLAR

Succesul/ insuccesul scolar sunt fenomene educationale legate de dobandirea competentelor care se evidentiaza prin evaluarea performantelor elevilor.

2.3.1. SUCCESUL SCOLAR

Succesul scolar este expresia performantelor elevilor la nivelul standardelor scolare in pregatirea scolara si, implicit, in dezvoltarea personalitatii. Acesta presupune ca elevul sa reuseasca sa isi formeze un repertoriu de competente intr-un anumit interval de timp (an scolar, semestru, nivel de scolaritate) la nivelul inalt al standardelor de evaluare scolara.

15

Desigur, la succesul scolar contribuie si succesul educatiei familiale si prescolare, verificandu-se in viata sociala si profesionala.

2.3.2. INSUCCESUL SCOLAR

Insuccesul scolar este expresia performantelor sub standardele scolare minime. Acesta poate fi considerat ca o stare a performantelor scolare specifice unor discipline scolare la un moment dat, dar el se instaleaza procesual, de obicei in etape cu grade progresive de disfunctionalitate a performantelor scolare si atitudinii fata de cerintele scolare.

a) Etapa Initiala: Apar primele diminuari ale performantelor scolare asociate cu sentimente de nemultumire si scaderea motivatiei pentru anumite sarcini de invatare. De multe ori se manifesta discret, secvential si din aceasta cauza nu sunt remarcate si remediate promt.

b) Etapa insuccesului instalat: Se acumuleaza lacune mari in competente, care inscriu elevul pe curba descendenta nu numai a performantelor scolare ci si a imaginii pentru sine. In aceasta etapa sunt active mecanisme de coping, adica mecanisme psihocomportamentale de a face fata stresului (Lazarus, Folkman, 1984) disfunctionale, de exemplu:  Evitarea efortului de studiu;  Utilizarea unor subterfugii, cum ar fi copiatul temelor sau copiatul lucrarilor scrise;  Evaziunea prin absenteism nemotivat;  Aversiune fata de invatatura, comunicarea cu profesorii, scoala; 16

 Comportamente epatante, agresive, opozante, indisciplinate, de promovare a altor valori decat cele promovate de scoala;  Demisie in raport cu activitatile scolare, retragere, disperare.

c) Etapa insuccesului consacrat formal: Etapa recunoasterii oficiale, cand insuccesul unui elev este consemnat in documentele scolare ca performanta sub standardele minime (nepromovabilitate), de exemplu: corigenta, repetentie, nepromovarea examenelor nationale. Este perceput, la nivel social si, frecvent, personal, ca esec existential, care scade dramatic prestigiul social al elevului si stima de sine. Prin urmare, insuccesul formal poate avea consecinte negative, adesea profunde si pe termen lung, asupra vietii persoanei. Personalitatea elevilor nostri se dezvolta sub influenta comunicarii din familie, de la scoala, din grupul de prieteni etc. .Cu cat comunicam mai mult si mai eficient cu elevii nostrii cu atat cresc sansele de a crea personalitati puternice, care sa fie capabile sa se integreze activ in colectivitate.

2.4. FAMILIA SI SUCCESUL/ INSUCCESUL SCOLAR

Daca am incerca sa extindem aceasta sfera a comunicarii, am ajunge la concluzia ca aceasta trece dincolo de activitatea scolara propriu-zisa, intrucat copilul comunica si in afara scolii. Un rol deosebit de important in acest caz il detine comunicarea dintre parinti si copii. Cei mai influenti factori socioculturali, indeosebi in perioada copilariei sunt factorii familiali: 17

 Conditiile si obiceiurile igienico-sanitare ale familiei;  Nivelul de comunicare intra/ extrafamiliala; Astfel, copilul trebuie sa vorbeasca cu parintele, iar acesta trebuie sa aiba disponibilitatea de a-l asculta. Implicarea familiei in educatie a existat de generatii.  Nivelul economic si cultural al familiei;  Climatul socioafectiv familial definit de:  Situatii suportive, neconflictuale, facilitatoare pentru invatare sau situatii tensionate, descurajante, de abuz, neglijare sau abandon parental, defavorabile invatarii;  Regimul de viata: sanogen sau cu tare comportamentale ale membrilor familiei precum violenta, toxicomanii, promiscuitate, regim de viata dezorganizat sau nestructurat, exploatarea copiilor s.a.m.d. Familiile trebuie sa fie implicate in imbunatatirea invatarii acasa, precum si scoala, daca dorim sa avem copii care sa devina persoane instruite. Familiile pot intari invatarea acasa, prin implicarea in scolile in care studiaza copii lor,incurajandu-I pe acestia sa participe la lectii si sustinandu- le interesul pentru disciplinele care sunt pe placul acestora si largindu-si propriile abilitati parentale. Parintii se intorc catre scoala pentru a fi indrumati. Cand cadrele didacticie si conducerea scolii sunt dornici sa ii atraga pe parinti, dand dovada de o buna comunicare interorganizationala, atunci rezultatele copiilor se imbunatatesc. Toate acestea sunt utile pentru ca familiile in societatea moderna se confrunta cu solicitari ridicate, cu o competitie crescuta pentru obtinerea atentiei din partea copiilor lor, precum si cu poveri economice, care forteaza tot mai mult parinti sa lucreze inafara caminului si limiteaza serios timpul pe care acestia il acorda si il petrec cu copiii lor.

2.5. RELATIA PROFESOR- ELEV SI SUCCESUL/INSUCCESUL SCOLAR 18

Pentru a evita pe cat posibil o astfel de situatie, este important ca procesul instructiv- educativ sa se realizeze in conditiile stabilirii unor relatii complexe intre profesor si elev, unele de natura strict profesionala si altele de natura afectiva, nu numai pozitive (de simpatie) ci si negative (indiferenta fata de nevoile si interesele elevilor, antipatie unilaterala sau reciproca).Profesorul va căuta să promoveze acele relaţii pozitive dezirabile, în defavoarea celor negative, indezirabile pentru rezultate bune în actul de instruire. El va trebui să-şi revizuiască permanent propria atitudine şi modul de adresare către elevi, în vederea obţinerii de rezultate optime. Este o realitate astăzi faptul că nu numai elevii învaţă de la profesorul lor, ci şi profesorul învaţă de la elevii săi. Acei profesori care nu acceptă această realitate actuală şi se vor comporta conservatorist, adică autoritar şi chiar dictatorial nu vor ajunge la rezultatele scontate. Chiar dacă ei vor obţine un anumit tip de conformism şi supunere, ele vor fi doar aparente, îşi vor atrage antipatia elevilor şi vor fi „sancţionaţi”, în sensul că elevii îşi vor pierde interesul să înveţe, vor absenta şi vor fi indiferenţi în ciuda rezultatelor slabe înregistrate la evaluări. Atmosfera generală de la clasă va fi tensionată, elevii vor manifesta apatie, frustrare, plictiseală, aversiune faţă de profesori, şcoală şi studiu în general. Profesorul de astăzi nu trebuie să aibă convingeri, el nu va căuta să le impună elevilor punctul său de vedere, adică făcând apel la principiul magister dixit. Dimpotrivă, el va căuta să dezvolte la elevi spiritul critic, formularea propriului punct de vedere privitor la o anumită problemă, ceea ce se încearcă astăzi să se solicite din partea lor prin mijloacele de evaluare de tipul Testelor Nationale. Deşi profesorii actuali încearcă să se adapteze noului, să fie la curent cu aceste schimbări radicale de poziţie, totuşi, multora le este mai comod să-şi păstreze o poziţie tradiţionalistă, să evalueze în final la elevi conţinuturile predate în aceeaşi manieră în care ele au fost transmise, abaterile fiind sancţionate negativ. Comunicarea în aceste condiţii nu mai este chiar bilaterală, reciprocă, ci mai mult unilaterală şi univocă, de la emiţător autoritar la receptor pasiv şi dominat. Un astfel de învăţământ este incompatibil cu societatea de astăzi, unde valorile de bază sunt competitivitatea, spiritul de iniţiativă, parteneriatul, creativitatea.

19

Relaţia de comunicare moderna trebuie să se desfăşoare după principii şi criterii radical diferite de cele ale şcolii tradiţionale. Iată câteva exemple: 

evitarea impunerii cu orice preţ a autorităţii profesorului la clasă;



evitarea sancţionării elevului prin notare pe motiv de neconformism la lecţie;



predarea trebuie să se desfăşoare ca o stimulare a elevului pentru a învăţa şi nu ca o transmitere impusă a conţinuturilor;



elevilor trebuie să li se ofere oportunitatea de a formula idei proprii, de a critica un punct de vedere personal faţă de o problemă;



profesorul nu mai trebuie să privească spontaneitatea şi exprimarea liberă a curiozităţii elevului cu impertinenţa şi indisciplina, ci este dator să le stimuleze;



comunicarea nu trebuie să fie unidirecţională, de la profesor autoritar la elev pasiv şi conformist, ci trebuie să fie reciprocă, de la profesor activ la elev activ, totul într-un cadru permisiv, degajat, lipsit de tensiuni şi conflict.

Pornind de la aceste exemple, s-ar cuveni să facem câteva recomandări în vederea unei comunicări eficiente la clasă şi nu numai: 

stimularea elevilor pentru participarea la activităţi diverse în cadrul lecţiilor;



solicitarea din partea elevilor a luării iniţiativei;



responsabilizarea elevilor pentru formularea de puncte de vedere personale şi

a argumentelor proprii susţinerii acestor puncte de vedere; 

stimularea imaginaţiei, a spiritului creativ, a spontaneităţii în găsirea de

soluţii şi formularea răspunsurilor; 

dezvoltarea capacităţii de a purta un dialog cu colegii şi profesorul pe o temă;



stimularea autoevaluării şi a evaluării celorlalţi; formarea unei atitudini

critice faţă de propriile rezultate şi ale celorlalţi; 

depistarea din timp a factorilor perturbatori pentru desfăşurarea în bune

condiţii a lecţiei şi responsabilizarea elevilor pentru propriile acţiuni; 

crearea la clasă a unui climat propice unei comunicări eficiente: eliminarea

factorilor de stres, încurajarea elevilor care se exprimă mai greu sau a celor care caută să se eschiveze nejustificat de la actul comunicării, stimularea cooperării (a lucrului în echipă);

20



profesorul devine un mentor, un îndrumător pentru desfăşurarea activităţilor

elevilor, un partener de dialog şi de muncă; 

profesorul are datoria de a face atractivă şi interesantă lecţia, de a-i energiza

pe elevi în vederea participării active şi nu pasive la actul de învăţare care este unul bilateral; 

atât profesorul cât şi elevii vor evalua în final rezultatele şi le vor dezbate. În cadrul procesului instructiv- educativ comunicăm permanent. Această

comunicare se realizează nu doar în cadrul orelor de limba română, ci și în cadrul tuturor celorlalte discipline școlare. Matematica și explorarea mediului îi învață pe elevi să folosească limbajul matematic, să descrie fenomene, procese, ființe etc, să opereze logic cu numere, să rezolve probleme practice; artele vizuale le stimulează interesul pentru frumos, îi ajută să exploreze mesaje artistice, să își îmbogățească vocabularul cu termeni estetici; disciplina muzică și mișcare contribuie de asemenea la formarea gustului pentru frumos, iar disciplina dezvoltare personală își aduce contribuția la formarea unor abilități și atitudini igienico-sanitare, dar și la dobândirea încrederii în sine. Însă pentru a atinge aceste finalități, fiecare disciplină școlară se bazează pe comunicare ca proces al transmiterii cunoștințelor și al formării personalității elevului.

2.6. ROLUL PROFESORULUI SI SUCCESUL/ INSUCCESUL SCOLAR La nivelul clasei de elevi este cert ca nu putem sa nu concepem existenţa unui sistem relaţional, în cadrul căruia există multiple interacţiuni extrem de diverse, între care un loc important e ocupat de interacţiunile de tip comunicaţional. Procesul de învăţământ, aşa cum am văzut şi cu alte ocazii, nu poate fi rupt de procesul de comunicare. Reuşita şcolară, de care se face atât caz în prezent – şi pe bună dreptate, fiind finalitatea instruirii şcolare – depinde esenţialmente de modul cum se face comunicarea la clasă, de la profesor la elev, de la elev la profesor, de la elev la elev şi chiar de la profesor la profesor, profesor - manager, dacă avem de a face, de pildă, cu

21

o activitate de interasistenţă la orele de curs, sau de colaborare între clase în vederea realizării unei activităţi de interes comun. La clasă se va urmări crearea unui climat propice desfăşurării activităţii, care devine esenţial dacă se urmăreşte un proces de predare – învăţare adecvat, eficient ca efecte, atât pentru elevul care învaţă cât şi pentru profesorul care îl învaţă. În fond, reuşita şcolară depinde foarte mult de climatul psiho-social creat la clasă sub coordonarea profesorului. Personalitatea profesorului este deosebit de importantă. El va trebui să fie pe de o parte bine pregătit profesional, să dispună de mijloace cu care să-i stimuleze pe elevi şi să-i determine să înveţe, dar pe de altă parte trebuie să fie capabil şi să facă faţă cu tact la actele de indisciplină ale elevilor. Profesorului de la clasa ii revine un mare rol si anume acela de a lua parte la initierea si de a coordona comunicarea in mod eficient cu elevii sau, pentru a-si atinge telurile propuse. Acesta din urma va trebui sa stie sa comunice atat cu fiecare elev in parte, cat si in ansamblu, acest subsistem social important pentru intelegerea vietii sociale in general. Clasa, impreuna cu alte grupuri sociale mai mici sau mai mari, reprezinta mediul de formare a personalitatii viitorilor membri ai societatii.

3. MANAGEMENTUL CONFLICTELOR SI NEGOCIEREA IN INVATAMANT

O comunicare deficitara sau lipsita de esenta atat in cadrul organizatiei scolare duce cu siguranta nu doar la insucces scolar, cat si la producerea unor conflicte. ”Visul de aur” al multor manageri este ca organizaţiile pe care le conduc să funcţioneze lin, fără asperităţi, iar între angajaţi să domnească ”pacea” şi ”armonia’ ; toate obiectivele organizaţionale sunt atinse la nivel maximal şi toata lumea este mulţumită.

22

Faţeta managerială a acestei concepţii este ideea, promovată pe la începutul secolului nostru de părinţii ‘managementului ştiinţific’, după care există ‘o singură cale optimă’ (dupa expresia, deja consacrată, a lui F.W.Taylor), de rezolvare a oricarei probleme organizaţionale şi de conducere, iar conducatorul organizaţiei este cel care o deţine.

3.1.CONFLICTUL ŞI ROLUL SAU IN DINAMICA ORGANIZAŢIONALĂ

Sursele conflictului pot fi extrem de numeroase, dintre care, cele mai frecvente sunt : -

Discrepanţele din cultura organizaţională (adică între sistemele de valori

şi de norme, între modelele comportamentale) -

Comunicarea deficitara atat in cadrul organizatiei cat si in afara ei

-

Percepţiile greşite ale situaţiei de fapt, datorate prejudecăţilor, diferenţelor

de intenţii şi de interese, dar şi unei imagini ‘diabolice’ despre adevăr . -

Competiţia exacerbată, dublată de agresivitate, mai ales în legatură cu

distribuţia unor resurse limitate necesare activităţii persoanelor sau grupurilor respective. -

Criteriile diferite de definire a performanţei.

-

Diferenţele de mediu înconjurator sau de ambianţă.

-

Ambiguitatea definirii ariilor de autoritate şi de responsabilitate.

3.2. REZOLVAREA CONFLICTELOR

23

Rezolvarea conflictelor depinde, înainte de toate, de anumite opţiuni strategice ale managerilor şi ale organizaţiei din care fac parte. Aceste opţiuni strategice sunt : -

evitare - implicare

-

abordare ‘hard’ (iniţiativă) – abordare ‘soft’(aşteptare)

-

proceduri rigide – fluide / adaptabile

-

escaladare – minimizare

-

implicare intelectuală – implicare emoţională

-

exprimare deschisă a opiniilor şi sentimentelor – ascunderea opiniilor şi sentimentelor ‘Modalităţile tip’ de rezolvare a conflictelor sunt diverse. Abordarea clasică

propune patru căi fundamentale de dezvoltare: -

stăpânirea – soluţionarea lui în favoarea unei părţi, care este complet satisfacută, în timp ce cealaltă parte este complet nesatisfacută ;

-

compromisul – satisfacerea parţială a ambelor părţi ;

-

integrarea – satisfacerea completă a ambelor părţi (evident soluţia ideală) ;

-

separarea – părţilor aflate în conflict.

In şcoala există o anumită tipologie a stărilor conflictuale determinată, în cea mai mare parte, de ‘actorii’ implicaţi.

3.3. CONFLICTELE INTRE ELEVI

Profesorul se confruntă în fiecare zi cu un număr foarte mare de conflicte. De aceea el trebuie să afle,

cauzele concrete ale conflictului apărut. Acestea pot fi :

24

-

Atmosfera competitivă: elevii au fost obişnuiţi să lucreze individual pe

bază de competiţie, lipsindu-le deprinderea de a munci în grup, încrederea în colegi şi profesori -

Atmosfera de intoleranţă : în clasă se formează clici iar lipsa sprijinului

între colegi duce de multe ori la singuratate şi izolare. -

Comunicare slabă : aceasta reprezintă solul cel mai fertil pentru conflict.

-

Exprimarea nepotrivită a emoţiilor : orice conflict are o componentă

afectivă. -

Absenţa priceperilor de rezolvare a conflictelor : elevii şi profesorii nu

ştiu să raspundă în mod creativ conflictelor. -

Utilizarea greşită a puterii de către profesor : ca profesor, puteţi accentua

sau diminua cei 5 factori enumeraţi mai sus.

3.4. CONFLICTELE INTRE PROFESOR SI ELEVI

Pentru a evita apariţia acestui tip de conflict, profesorul nu trebuie să-şi utilizeze puterea în mod discreţionar, cu scopul de a evita lipsa de putere a elevilor De aceea, trebuie gândită şi realizată exercitarea autorităţii dar fără a cadea în autoritarism. Pentru aceasta : -

stabiliţi reguli cu ajutorul clasei ;

-

prezentaţi lista de reguli clasei şi explicaţi raţiunea fiecarei reguli ;

-

decideţi împreună consecinţele pentru încalcarea regulilor ;

-

nu faceţi nici un rabat de la respectarea regulilor

-

sancţiunile vor fi destul de severe dar nu exagerate pentru a nu crea resentimente care impiedică schimbarea comportamentului ;

-

asiguraţi-vă ca elevul înţelege de ce a fost sancţionat ;

25

Orice rezolvare a conflictelor implică o mai bună comunicare cu elevii. Cu cât comunicarea este mai bună şi mai complexă, cu atât crearea

unui

climat de

siguranţă fizică şi psihică va fi mai probabilă iar conflictele vor fi uşor de rezolvat.

3.5. CONFLICTELE INTRE PROFESORI SI PARINTI

Principalele cauze ale acestor conflicte sunt : comunicarea defectuoasă datorită neînţelegerilor sau numărului mic de

-

contacte pe parcursul unui an şcolar ; conflictul de valori şi lupta pentru putere : părinţii au prejudecăţi bazate

-

pe experienţele lor anterioare sau nu le este clar care este rolul lor / profesorilor în viaţa copiilor.

3.6. CONFLICTELE INTRE PROFESORI

Conflictele dintre profesori pot fi de natură personală sau profesională. Foarte delicate sunt conflictele unor profesori cu conducerea şcolii în general sau cu directorul şcolii, în special. Pentru evitarea şi / sau rezolvarea rapidă a unor astfel de conflicte, este bine ca fiecare parte să adopte un comportament ‘proactiv’, prin care se caută îmbunătaţirea relaţiilor interpersonale dar şi a celor organizaţionale. Pentru îmbunătaţirea relaţiilor cu directorii nu ar fi rău ca fiecare profesor sau director : -

să caute cât mai multe contacte de natură pozitivă cu directorii ; 26

-

să arate un anumit interes pentru viata lor personala ;

-

să ofere ajutor în rezolvarea diferitelor probleme din scoală ;

-

să accepte să intre în diferite comitete şi comisii şi să dovedească interes pentru construirea unei comunităţi educaţionale viabile;

-

să-şi facă treaba bine ;

-

să arate aprecierile pozitive din partea părinţilor ;

-

să se asigure ca lucrurile interesante pe care le face în şcoala sunt aflate şi de către conducere.

4. NEGOCIEREA: PRINCIPII

SI

METODOLOGIE

Negocierea este procedura care nu poate lipsi din arsenalul metodelor de rezolvare efectivă dar şi ‘onorabilă’ a situaţiilor conflictuale, inerente conducerii organizaţiilor şcolare. Negocierea a devenit o condiţie sine qua non pentru atingerea obiectivelor şi chiar pentru existenţa unei organizaţii. In noile condiţii, un director de şcoala este dator să negocieze cu elevii (de exemplu, pentru păstrarea unui climat corespunzator în şcoala), cu părinţii, administraţia locală şi agenţii economici (de pildă, pentru obţinerea unor resurse financiare suplimentare), cu profesorii şi cu inspectoratul (pentru a asigura, de exemplu, un personal corespunzator calificat). La modul cel mai general, negocierea poate fi definită ca : interacţiune între grupuri şi / sau persoane cu interese şi obiective iniţiale divergente, care vizează, după discutarea şi confruntarea poziţiilor, obţinerea unui acord şi luarea unor decizii comune.

27

Negocierea nu este, nicidecum, o procedură ad hoc, ea trebuind să fie pregatită şi realizată cu multă grijă, pentru ca numai astfel decizia sau soluţia rezultată va atinge optimalitatea de care pomeneam. Principalele etape ale negocierii sunt :

4.1. Pregatirea negocierii

Primul pas îl reprezintă stabilirea urmatoarelor elemente ale negocierii : poziţia iniţială (de intrare în negociere, în care sunt expuse pretenţiile maximale), obiectivul (care reprezintă ţinta negocierii stabilită ăn mod realist) şi punctul de ruptură (dincolo de care nu suntem dispuşi să cedăm).

4.2. Deschiderea negocierii

Deschiderea negocierii are, de obicei o importanţă crucială pentru că, se ştie, opinia despre un interlocutor se formează în mai puţin de trei minute de la debutul comunicării. Ca urmare, se recomandă : -

să începeţi în mod realist ;

-

să ascultaţi şi să evaluaţi ceea ce auziţi ;

-

să puneţi foarte multe întrebari şi să exploraţi situaţia ;

-

să vă manifestaţi punctele de vedere dar fără a încerca să-i ‘distrugeţi’ pe partenerii de negociere : intenţiile pozitive vor fi dominante fată de cele negative.

Printre principiile care ar trebui să guverneze, de la început, o negociere se află (conform D. Ollivier) : -

‘Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face’ : evitaţi interpretările abuzive şi

atacurile personale ; nu fortaţi mana şi daţi timp de reflecţie ; lăsaţi, întotdeauna, o portiţă de ieşire prin lansarea unei alternative ;

28

-

Jucaţi ‘câştigător / câstigător’ : nu adoptaţi poziţii ‘extremiste ; şi lasaţi

întotdeauna, o marjă de siguranţă -

Evitaţi implicarea emoţională : criticaţi idei şi nu persoane ;

-

‘Depasionaţi’ dezbaterea : ‘obiectivaţi’ cererile în termeni de costuri /

beneficii ; exprimaţi fapte şi nu opinii ; insistaţi pe acorduri şi nu pe dezacorduri -

Castigati încrederea partenerului : ascultaţi şi oferiţi feed-back

partenerului în legatură cu întelegerea poziţiilor evocate; fiţi autentic şi credibil în judecăţi;

4.3. Desfaşurarea propriu-zisă a negocierii

Desfăsurarea propriu-zisă sau ‘târguiala’ reprezintă cea mai importantă parte a negocierii în care se încearca micşorarea ‘faliei’ care separă părţile. In această etapă pot fi aplicate tacticile de negociere. Dintre cele mai folosite le prezentăm pe scurt pe cele de mai jos (folosind denumirile deja consacrate) : -

‘frontul rusesc’ : insinuaţi că esecul unui punct de negociere major pentru

dvs.,dar pe care îl faceţi să pară minor, va duce la anularea tuturor întelegerilor stabilite pâna atunci ; -

‘bomba atomică’ : sugeraţi că dacă nu se cade de acord asupra unui

anumit punct consecinţele vor fi catastrofale ; -

‘placa stricată’ : repetarea iar şi iar a propriului punct de vedere, prea

adesea oamenii au tendinţa de a ceda după ce aud primul NU ; -

‘cazinoul’ : sugeraţi ca propunerile făcute de ‘opoziţie’ nu pot fi luate în

serios ‘cred că glumiţi’ – spuneţi aşa zâmbind pentru a nu jigni ; -

‘mesagerul’ : spuneţi că o a treia parte, acum absentă, este responsabilă

pentru lucrurile ‘neplacute’ pe care le susţineţi ; -

‘disconfortul psihic’ : folosiţi orice mijloc non – violent pentru a-i

impiedica pe ceilalţi să se concentreze ; 29

-

‘tăcerea’ : este un gol pe care oamenii se simt obligaţi să-l umple ; dacă

pui o întrebare şi primeşti un răspuns nesatisfăcător, cel mai bun este să nu mai spui nimic, rămânând tăcut, e un semnal că soliciti mai multe informaţii ; -

‘luarea de pauze’ : pauza este foarte utilă pentru depăşirea unui punct

mort sau unei situaţii tensionate ; -

‘de ce nu ?’ : nu va temeţi să infruntaţi ‘opoziţia’ mai ales în faza iniţială

când se definesc poziţiile ; -

‘favoarea personală’ : insistaţi asupra disconfortului personal pe care vi-l

produce încercarea de a soluţiona solicitarea celeilalte părti ; -

‘împietrirea’ : arată-te uimit sau chiar îngrozit de ceea ce vrea celălat ;

-

‘copilul care învaţă greu’ : subminaţi încrederea ‘opoziţiei’ în cauza ei

reclamând că nu şi-a făcut ‘tema’ , că nu are informaţii, etc; -

‘dl. Simpatic şi dl. Dur’ : unul din membrii echipei are pretenţii foarte

mari după care se retrage iar alt membru ia iniţiativă şi arătă mai multă bunăvoinţă ; -

‘diversiunea’ : subliniaţi o problemă relativ neimportantă ; când adevărata

problemă va apare, ea va avea parte de o atenţie mai mică, în beneficiul părţii care a utilizat tactica ; -

‘divide et impera ‘ : indicaţi că un membru al ‘opozitiei’ a devenit mai

rezonabil ; In desfăşurarea oricărei negocieri trebuie evitate, în primul rând, câteva erori comportamentale, considerate ‘clasice’ : -

agresivitatea (agresiunea şi furia ‘întunecă’ înţelegerea) şi personalizarea

(legarea unei situaţii conflictuale de o anumită persoana, considerarea diferenţelor de idei ca atacuri la propria persoană şi, reciproc, atacarea persoanelor şi nu a ideilor pe care aceasta le exprimă); -

neînţelegerea fenomenelor interculturale (acordarea unor semnificaţii

greşite gesturilor sau afirmaţiilor care ţin de un anumit specific cultural; de exemplu, în lumea orientală, trecerea directa la problema este considerată ca o impoliteţe, ceea ce nu se întamplă în culturile de tip occidental);

30

-

uni – raţionalismul (a considera că există o raţionalitate unică, de regulă

cea care susţine propriile poziţii); -

ne – ascultarea (a nu şti să asculţi, cu răbdare, înţelegere şi fără

prejudecăţi, partenerii de negociere) ; Oferim, mai jos şi câteva sfaturi practice pentru a deveni un bun negociator (conform V. Hall şi D. Oldroyd) : Separaţi oamenii de problema – aveţi în vedere că : -

negociatorii sunt înainte de toate oameni ;

-

fiecare negociator are doua feluri de interese : cele legate de obiectul negocierii şi cele privind relaţia .

Separaţi relaţia de latura materială şi trataţi direct cu oamenii în felul următor: -

puneţi-vă în locul lor;

-

să nu deduceti intenţiile lor în temerile dvs. ;

-

nu îi condamnaţi pe ei pentru problemele dvs. ;

-

discutaţi atât felul în care vedeţi dvs. lucrurile, cât şi felul în care le vad ei;

-

asiguraţi-vă partenerii de negociere că vor participa efectiv la derularea negocierilor ;

-

nu încercaţi să schimbaţi caracterul oamenilor ;

-

permiteţi celui cu care negociaţi să-şi tragă răsuflarea ;

-

să nu ajungeţi la explozii emoţionale ;

-

folosiţi gesturile simbolice ;

-

ascultaţi activ şi fiţi de acord cu ceea ce se spune ;

-

vorbiţi în aşa fel încât să fiţi înţeles ;

-

vorbiţi despre dvs., înşivă, nu despre ei ;

31

-

vorbiţi numai dacă urmariţi un scop anume.

Concentraţi-vă asupra intereselor, nu asupra poziţiilor : -

identificaţi poziţia celui cu care negociaţi (folosiţi interogaţiile ‘ce’, de ce nu ?’)

-

trebuie să vă daţi seama că fiecare parte are mai multe interese ;

-

trebuie să recunoasteţi nevoile umane fundamentale, adică siguranţa, recunoaşterea etc. ca fiind cele mai puternice interese ;

-

vorbiţi despre interese şi consideraţi-le o parte a problemei ;

-

priviţi spre viitor, nu spre trecut ;

Inventaţi opţiuni pentru a avea un câştig mutual: -

evitaţi judecăţile pripite de genul : ‘rezolvarea problemei e treaba lor’ ;

-

separaţi găsirea de soluţii de luarea deciziilor ;

-

identificaţi interesele comune ;

-

puneţi de acord interesele divergente ;

-

inlesniţi-i partenerului de negociere luarea deciziei.

Insistaţi asupra criteriilor obiective: -

identificaţi criteriile pe baza unor standarde şi proceduri corecte;

-

cautaţi să vă apropiaţi cât se poate de mult de aceste criterii;

-

argumentaţi-vă poziţia şi fiţi receptiv la argumente ;

-

să nu faceţi niciodată apel

la presiuni.

4.4. Incheierea negocierii 32

Inchiderea negocierii este, firesc, ultima etapa care se face prin evaluarea a ceea ce se poate obţine prin concesiile condiţionate, rezumarea acordului şi stabilirea poziţiei finale care poate fi încheierea sau nu a ‘târgului’. Amintim faptul că, odată obţinut un acord şi luate nişte decizii comune, ele vor trebui aplicate ca atare, fără distorsiuni sau ‘interpretări’ suplimentare. De aceea, este imperios necesar ca paşii necesari aplicării deciziilor comune să fie clar şi concret stabiliţi. In încheiere, dorim numai să subliniem, o data în plus, caracterul pozitiv şi deziderabil al unui anumit grad conflictual şi, în consecinţă, importanţa negocierii în activitatea organizaţiilor şcolare. Cele prezentate mai sus nu epuizeaza subiectul şi nu vor a fi ”norme” în domeniu, ci doar câteva puncte de vedere cu caracter orientativ. Totodata, abilitatea în negociere şi în rezolvarea conflictelor nu se poate obţine doar prin simpla lectură a unor texte, oricât de valoroase ar fi ele. Numai în activitatea concretă se pot câştiga competenţe de negociator ca şi de altfel, adevăratul profesionalism managerial.

II. METODOLOGIA CERCETARII

Comunicarea didactica nu presupune doar schimbul de informatii, ci si o interactiune psihosociala in care subiectii (profesori, parinti, elevi) sunt afectati de o presiune, reala sau imaginara, pe care o exercita cei din jurul lor (Kiesler & Kiesler, 1969). De tipul de presiune manifestat (pozitiv, negativ, neutru) depinde succesul actului invatarii. Astfel, atat profesorii, parintii, cat si elevii ar trebui sa tina seama de faptul ca procesul de comunicare este unul „vital”, am putea spune, ce presupune o activitate psifizica de punere in relatie a doua sau mai multe persoane in scopul influentarii

33

atitudinilor, convingerilor, comportamentelor destinatarilor si interlocutorilor lor (Ross R.), oamenii impartasind informatii, idei si sentimente (Hyles S. si Weaver R.), un proces de viata esential prin care acestia prin generarea, transformarea si folosirea informatiilor isi pot duce viata la bun sfarsit (Brent D. R.).

2.1.OBIECTIVELE CERCETARII Avand la baza cele mentionate anterior, obiectivele cercetarii de fata sunt urmatoarele: O1 - Delimitarea conceptelor de comunicare, succes si in succes scolar O2 - Identificarea obstacolelor in comunicarea scolara O3 - Evaluarea dimensiunilor fenomenelor de succes si insucces scolar O4- Importanta relatiilor profesor - profesor, profesor - parinte, profesor-elev, elev - elev O5 - Elaborarea unor sugestii si recomandari pentru o mai buna comunicare in cadrul procesului educational si nu numai.

2.2. IPOTEZELE CERCETARII

Fiecare participant la actul comunicarii isi are o importanta aparte. I1- Cu cat participantii la actul comunicarii fac dovada unor buni ascultatori, cu atat comunicarea va fi una de mai buna calitate

34

I2- Copilul cu nevoile sale concret-individuale este produsul şcolii şi, pentru ca el să ajungă la reuşita şcolară, trebuie să beneficieze de o şcoală, ea însăşi reuşită ca instituţie educativă; I3- Daca elevii au o comunicare defectuasa cu familia, atunci acesti elevi prezinta risc de insucces scolar I4 -Daca profesorul care preda are o atitudine nepotrivita si un stil de predare rigid, greu de perceput si de inteles, atunci aparitia riscului de esec scolar mai mare. I5- Daca relatia dintre profesori se bazeaza pe o comunicare defectuasa, atunci si procesul educational are de suferit I6 - Daca elevii au o viata anosta, fara prieteni si persoane cu care sa comunice si la care sa apeleze in cazul confruntarii cu probleme atunci riscurile aparitiei unui esec scolar este mai mare.

2.3. ORGANIZAREA CERCETARII

2.3.1. Perioada in care s-a realizat cercetarea a fost primul semestru scolar al anului in curs: 15 septembrie 2016 - 10 decembrie 2017

2.3.2. Locul de cercetare a fost Scoala Gimnaziala “Carol I”, orasul Plopeni, Judetul Prahova

2.3.3. Esantionul In cercetarea de fata am folosit un esantion de 30 de elevi de clasa a IV a de la Scoala Gimnaziala “Carol I”, orasul Plopeni, judetul Prahova, cat si parintii acestora, tot in numar de 30.

35

Grupul de elevi este eterogen ca varsta 10 - 11 ani. Dintre acestia 14 sunt fete iar 16 sunt baieti, 18 provin din familii cu un singur copil, restul de 12 avand frati si/ sau surori. 2 dintre acestia provin din familie monoparentala (unul dintre parinti a decedat), 8 provin din familii incomplete, iar 5 dintre ei sunt lasati in grija bunicilor. O mare parte din aceste informatii au fost adunate cu ajutorul unor chestionare adresate parintilor la inceputul de an scolar, chestionare selectate din “Ghidul de cunoastere al elevilor pentru invatatori” Corina Cristescu, Editura AmandA Edit, 2005. In ceea ce priveste esantionarea profesorilor, am selectionat cadre didactice titulare care predau in invatamantul primar, din cadrul Scolii Gimnaziale “Carol I”, orasul Plopeni, judetul Prahova. Au fost chestionate un numar de 16 profesori pentru invatamantul primar.

2.3.4. Metode si tehnici de cercetare utilizate

In

cadrul

acestei

lucrari

am

folosit

ca

metoda

de

cercetare

chestionarul.”Chestionarul de cercetare reprezinta o tehnica si, corespunzator, un instrument de investigare constand dintr-un ansamblu de intrebari scrise si, eventual, imagini grafice, ordonate logic si psihologic, care, prin administrarea de catre operatorii de ancheta sau prin autoadministrare, determina din partea persoanelor anchetate raspunsuri ce urmeaza a fi inregistrate in scris.” (Chelcea, S., p.105) Pentru realizarea cercetării am realizat trei chestionare ,câte unul pentru fiecare pion reprezentativ implicat în procesul instructiv- educativ: unul pentru profesori, unul pentru elevi şi unul pentru pentru părinţi. Chestionarul adresat profesorilor este format din 12 întrebări, cel adresat părinţilor are 9 întrebari, iar elevii trebuie să răspundă la 18 întrebări.

2.3.5. Prezentarea si interpretarea datelor

36

a) Asupra chestionarului adresat elevilor ( Anexa 1) Acest chestionar a avut ca scop evidentierea factorilor care duc la insuccesul scolar, modul in care elevii gestioneaza o situatie conflictuala si felul in care acestia comunica. Analizand rezultatele redate procentual si reprezentate grafic pentru itemii prelucrati statistic am remarcat cateva insusiri ce se manifesta pregnant in cadrul polulatiei scolare chestionate si nu numai. La primul item al chestionarului pentru elevi (Anexa 1) din cei 30 de elevi, 10 au considerat comunicarea a fi o relatie intre doua sau mai multe persoane, 17 cred faptul ca a comunica inseamna a te informa sau a face schimb de informatii, iar restul de 3 elevi considera ca sinonimul comunicarii ar putea fii a vesti. Itemul cu nr. 2 si cel cu nr. 3 a avut ca raspuns majoritar faptul ca elevii chestionati au o buna relatie cu colegii lor, iar comunicarea dintre acestia se realizeaza cu usurinta indiferent de context. In ceea ce priveste intrebarile legate despre comportamentul la ore si atitudinea fata de un coleg care a luat o nota mica ( Itemii4, 5, 6) 23 de elevi considera ca sunt atenti la ore cu toate ca poate lectia nu li se pare indeajuns de atractiva, restul de 7 elevi mentionand ca adreseaza intrebari doar in momentul in care au vreo nelamurire, fara a fi incomodati in vreun fel de ceilalti elevi participanti la lectie. In legatura cu itemul potrivit caruia vreunul dintre colegi primeste o nota mica peste 80 % din elevii intrebati au raspuns ca si -ar oferi ajutorul ca elevul in cauza sa isi indrepte nota, restul de 20 de procente incercand doar sa il consoleze. La itemii ce mentioneaza ideea de conflict( Itemii 7, 8, 9) si modul in care elevii participa la solutionarea lui cat si la persoanele la care apeleaza in cazul in care apare un conflict in interiorul scolii, raspunsul a peste 75 % dintre pionii chestionati este acela ca singurul asa zis conflict cu ceilalti elevi este doar cel legat de competitie la invatatura, 25 % din acestia, considerand ca nu exista conflicte intre colegi, iar in cazul in care o situatie ar genera un anumit conflict ar lua parte la solutionarea lui impreuna cu profesorul/ invatatorul de clasa.

37

Itemii 10, 11, 12, 13 ce au ca subiect modul prin care elevii comunica cel mai usor si blocajele pe care acestia pe intamplina in actul comunicarii , 60 % dintre cei chestionati au raspuns ca cel mai usor comunica oral, 17 % in scris, iar restul de 23 % prin gesturi, dans, etc.. Elevii intampina blocaje mai mult in comunicarea cu profesorul/ invatatorul

de la clasa, considerand ca nu toti profesorii cu care

intra in contact sunt intelegatori, la zi cu tot ce este nou pe piata, distractivi, bine pregatiti ,in schimb, comunicarea cu ceilalti colegi se desfasoara cu usurinta. In urma analizarii raspunsurilor date de catre elevi la intrebarile ce tin despre comunicarea in familie si modul in care aceasta influenteaza reusita sau esecul lor scolar 88 % din elevii chestionati au raspuns ca discuta deschis cu familia lor atat problemele legate de viata de scolar cat si cele din viata de zi cu zi, iar ca parintii au o influenta puternica in ceea ce tine de reusita lor scolara, fiind primii care ii sprijina in activitatile scolare, dupa profesori, in schimd 12 procente din elevii chestionati au spus ca familiile lor nu se implica deloc in activitatea lor scolara, lucru care ii influenteaza intr-un mod negativ, conflictele familiale fiind principalul motiv al esecului scolar. La ultimele doua intrebari legate despre ce inteleg sau ce asociaza notiunilor de succes si insucces scolar, elevii considera succesul scolar ca fiind sinonim cu mersul la concursuri si olimpiade scolare, primirea de medalii si premii, calificative de Foarte Bine, iar insuccesul scolar il vad drept corigenta, repetentie, abandon scolar etc. .

b) Asupra chestionarului adresat parintilor (Anexa 2) Chestionarul adresat parintilor este anonim si are ca scop evaluarea gradului de satisfactie al parintilor in raport cu scoala unde invata copiii acestora si modul in care acestia comunica cu propriul copil. In urma analizei raspunsurilor primite s-au constatat urmatoarele: Un procent de 77 % din parintii chestionati considera ca discuta deschis cu propriul copil, neavand secrete in relatia lor, restul de 23 de procente raspunzand ca nu intotdeauna comunica deschis cu propriul copil, acuzand lipsa timpului si

38

faptul ca nu mereu au rabdarea necesara sa ii asculte sau ca nu doresc sa ii impovareze si pe cei mici cu problemele de zi cu zi. La itemii cu referire la persoana/ persoanele care se ocupa mai mult de copil si ce fel de parinte se considera ( Itemii 2, 3, 4) toti parintii chestionati au raspuns ca isi intreaba zilnic copilul despre ce a facut la scoala considerandu-se 13 dintre ei parinte prieten, 9 parinte autoritar, 3 parinte protector, iar restul de 5 si anume parintii care sunt plecati in strainatate si copiii sunt lasati in grija bunicilor drept parinti demisionari. Majoritatea (65 % dintre parinti) au spus ca mama este cea care se ocupa cel mai mult de educatia copilului, urmata apoi de tata si bunicii cu care sunt lasati in grija. In ceea ce tine de relatia dintre acestia si scoala si colaborarea cu scoala, parintii au mentionat faptul ca au o foarte buna relatie de colaborare cu scoala, acestia sustinand la randul lor activitatile de colaborare scoala - familie, vanzandu-le propice pentru a-si suda mai bine relatia cu propriul copil, doar un procent de 15 % dintre cei chestionati au remarcat faptul ca nu le permite mereu timpul sa se implice in acest tip de activitati din cauza serviciului sau a treburilor gospodaresti. Itemul cheie al acestui chestionar si anume itemul 9 cu referire la succesul si insuccesul scolar a expus parerea

a 82 % dintre parinti si anume ca pentru a

reduce efectul de esec scolar este nevoie de o buna comunicare intre parinte si profesor/ invatator, o implicare activa a parintilor in activitatile scolii, o sustinere a copilului in actul invatarii cat si o comunicare deschisa cu propriul copil incercand pe cat posibil sa ii intelegem trairile si temerile. 18 procente din parintii chestionati au mentionat faptul ca principalul “vinovat” in ceea ce tine de esecul sau succesul scolar il reprezinta profesorul, deoarece dumnealor considera ca isi trimit copilul la scoala pentru ca profesorul/ invatatorul sa il invete tot ce trebuie sa stie in viata, disculpandu- se astfel de vina proprie.

c) Asupra chestionarului adresat profesorilor

39

Chestionarul adresat profesorilor are ca scop identificarea problemelor care duc la esec scolar cat si propunerea de metode si procedee care ar putea diminua efectul din ce in ce mai pronuntat al acestui fenomen. Potrivit primului item al acestui chestionar ( Anexa 3) 95 % dintre cadrele didactice chestionate considera ca scoala are rolul de formare a noilor cetateni, 5 % sustinand ideea ca rolul scolii este acela de transmitere de informatii/ cunostinte. Raspunsurile la itemii 2 si 8 releva faptul ca toti profesorii intervievati considera ca actul comunicarii are o importanta considerabila in procesul educational, acestia din urma incercand pe cat posibil sa promoveze un stil de comunicare stimulativ. Toti profesorii carora li s- a aplicat chestionarul sunt de parere ca mentin o relatie de colaborare, chiar prietenie, o relatie bazata pe respect si intrajutorare cu ceilalti colegi de cancelarie, buna comunicare intre acestia facand ca in scoala sa fie un climat primitor si propice unei bune activititi educationale. In ceea ce tine de comunicarea dintre educator si educat sau mai bine zis intre profesor/ invatator si elev profesorii au raspuns in procent maxim ca mentin o buna relatie cu elevii lor,dar ca nu doar o buna comunicare cu elevii de la clasa este deajuns pentru a atinge succesul scolar ci un rol important ii revine si familiei si modului cum aceasta se implica in viata si activitatile micului scolar. In cazul in care apare vreun conflict intre elevi, profesorii prefera sa discute cu elevii implicati si apoi cu clasa pentru remedierea problemei in cauza, iar daca dupa aceste discutii/ situatii de comunicare intampina dificultati in remedierea actului conflictual solicita ajutorul Consilierului scolar. Avand in vedere ca

acest chestionar a fost adresat doar cadrelor didactice

pentru invatamantul primar, raspunsul a mai bine de 90 % dintre acestia cu privire la care dintre problemele urmatoare: lipsa banilor, certurile din familie, profesorul; afecteaza cel mai mult viata de scolar, a fost acela ca certurile si neajunsurile din familie impreuna cu lipsa de comunicare dintre membrii familiei si scoala au cea mai mare pondere in evolutia care insucces scolar a micului invatacel.

40

Itemii 10, 11 si 12, ce au ca subiect central succesul si insuccesul scolar au adus urmatoarele raspunsuri: Profesorii inteleg prin insucces scolar sau esec scolar lipsa de interes din ce in ce mai mare a elevilor pentru activitatile scolare, asociaza cu acesta de asemenea si absenteismul scolar, corigenta, repetentia pentru elevii ce trec de clasa a II a, abandonul scolar inca din ciclul primar de invatamant, fapte ce au la baza dezinteresul familiei si lipsa acesteia de implicare in procesul educational, slaba colaborare intre familie- scoala, parinte - elev, parinte - profesor s.a.m.d., dar si lipsa de motivatie a unora dintre participantii la procesul intructiv -educativ. In ceea ce priveste metodele si procedeele care ar putea diminua acest fenomen de esec scolar ce este din ce in ce mai prezent in societatea actuala, profesorii chestionati recomanda urmatoarele: 

Extinderea activitatilor de intercunoastere intre profesor - elev, elev - elev;



Sporirea contactelor interpersonale in activitatile extracurriculare si in mediul familial;



Antrenamentul formativ al celor trei participanti la actul educativ : cadru didactic - parinte - elev in sensul dezvoltarii abilitatilor de comunicare;



Folosirea unor metode moderne de activizare a elevilor in desfasurarea actului didactic, favorizand astfel o buna comunicare didactica;



Adaptarea profesorilor la caracteristicile noilor generatii de elevi, pentru optimizarea relatiei dintre acestia;



Identificarea unor modalitati de motivare, stimulare si activare a elevilor in desfasurarea activitatii instructiv- educative pentru a putea crea un cadru adecvat sustinerii unei comunicari didactice protejate de efecte perturbatoare;



Propunerea si implicarea familiei in cat mai multe activitati extracurriculare, realizarea de lectorate cu parintii, invitarea acestora la lectii deschise etc.

41

42

CONCLUZII SI PROPUNERI

Comunicarea ramane una dintre problemele importante ale scolii si societatii in care traim, la care rar ne gandim, insa daca ne-am reuni fortele toti factorii educationali: familie, scoala, societate, am intelege ca modul implicat de abordare al ei poate influenta pozitiv integrarea sociala si evolutia viitoare a elevilor nostri. Cuvântul poate fi unealtã pretioasã sau mijloc periculos, deoarece poate influenta pozitiv sau negativ interlocutorul. Se stie deja, cã limbajul celui de la catedrã, gesturile sau mimica acestuia sunt copiate de elevi, de aceea trebuie sã acordãm o atentie deosebitã comunicãrii. Atitudinea cadrului didactic în fata elevilor si a pãrintilor poate declansa sau atenua conflictele care apar între elevi, între elevi si pãrinti ori între pãrinti si profesor. In urma microcercetarii facute despre Managementul comunicarii - factor al succesului/ insuccesului scolar, analizand pe capitole aceasta tema, concluzionez cu ideea că managementul comunicării în învăţământ cât şi în orice domeniu de activitate este mijlocul cel mai important în relaţiile inter- umane şi în acelaşi timp extraordinar de vast, cheia succesului activităţii unei organizaţii. Energia psihică pe care o emanăm în timpul comunicării în timp ce interacţionam cu alte persoane este de mare importanţă, iar daca dorim succes în activitatea noastră profesională

si nu numai, trebuie să ţinem cont în mod deosebit

de energia pozitivă – de eliberare – care se manifestă prin : -

stăpânirea de sine, privire directă şi coerentă comportamentală, voce calmă,

asezată, capacitate şi dorinţa de a convinge, tendinţa de moralizare, ordine şi metoda în activitate, rigoare în aplicarea normelor ; - politeţe, sociabilitate, voce dulce, binevoitoare, receptivitate, atenţie, disponibilitate la dialog, încurajarea partenerului, răbdare, valorizarea celuilalt, încredere în sine ; - prestanţa, grija pentru aparenţa fizică, voce aşezată, cu debit lent, punctualitate, ordine, buna pregatire a activităţilor, mulţumire de sine şi de calitatea activităţii depuse, sentimentul apartenenţei la grup şi la instituţie, adaptare ; 43

- tonicitate, adesea euforie, naturaleţe, veselie, creativitate, inovativitate, spirit întreprinzător, dinamism, comportamente neconvenţionale, simţul umorului şi al improvizaţiei, intuiţie ; -

calm, voce liniştită şi liniştitoare, negociere cu partenerii, relativizarea

problemelor şi acceptarea contradicţiilor deschise, tolerantă, spirit analitic şi obiectivitate. Concluzionand, consider ca o comunicare eficienta poate asigura in mare masura progresul scolar, la fel cum deficientele in comunicare garanteaza esecul.

44

Chestionar pentru elevi (Anexa 1) Comunicarea - factor al succesului/ insuccesului scolar

1. Enumerati 2 cuvinte pe care dvs le considerati sinonime cuvantului “comunicare”?

2. Va face placere si comunici cu colegii tai? a) Foarte rar comunic cu colegii mei; b) Uneori, doar cand este cazul; c) Intotdeauna comunic cu colegii mei, indiferent ca este vorba despre teme sau nu.

3. Care este relatia dvs cu colegii? a) Tensionata, sunt tot timpul neintelegeri b) Buna, discut cu aproape toti colegii c) Foarte buna, fiind un colectiv unit

45

4. Care este comportamentul dumneavoastră în timpul orelor? a) Sunt atent la tot ce mi se predă, deşi uneori mi se pare lipsit de interes; b) Spun de căte ori am de spus ceva, fără să deranjez; c) Intreb acolo unde nu înţeleg; d) Nu prea îmi place la şcoală.

5.Atitudinea colegilor din timpul orelor te împiedică să răspunzi la lecţii? a) Da, mai ales dacă dau un răspuns greşit; b) Nu. c) Uneori

6.Cum te manifeşti atunci când colegul tău ia o notă mică? a) Mă bucur, aşa îi trebuie; b) Incerc să-l consolez; c) Il conving de inutilitatea supărării, cu siguranţă va lua o notă mai bună; d) Ii promit să-l ajut pentru a lua o notă mai bună.

7. Ce fel de conflicte există între tine şi colegii tăi? a) Violente

b) Doar de competiţie

c) Verbale (cearta)

d) Nu există

8. Participi la soluţionarea conflictelor dintre colegii tăi? a) Mereu

b) Câteodată

c )Niciodată

46

9. La cine apelezi în rezolvarea unor conflicte? a) Colegi

c) Părinţi

b) Profesori

d) Director

10. In ce mod comunicati mai usor? a) In scris b) Oral c) Prin gesturi, desene, dans etc

11. Intampinati blocaje in comunicarea cu colegii dvs? a)Uneori

b) Deseori c) Niciodata

12. Dar cu profesorii de la clasa? a) Uneori

b) Deseori

c) Niciodata

13. Enumerati trei calitati ale unui bun profesor :

14. Exista o buna comunicare in familia dvs? a) Da, discutam mereu tot ceea ce ne preocupa b) Uneori, comunicam doar strictul necesar c) Nu, comuncarea lipseste cu desavarsire

15. Cat va influenteaza familia in activitatea scolara? a) Foarte mult

b) Deloc

47

e) Învăţător

16. Cat se implica familia dvs in activitatile realizate in parteneriat cu scoala? a) Intotdeauna, parintii sunt mereu deschisi acestor tipuri de activitati, sustinandu- le; b) Uneori, parintii nu au mereu timp sa ia parte la astfel de activitati c) Niciodata

17. Ce intelegeti dvs prin succes scolar? (enumerati 2- 3 caracteristici )

18. Dar prin insucces scolar? (enumerati 2- 3 caracteristici)

VA MULTUMESC PENTRU TIMPUL ACORDAT!!

48

CHESTIONAR PENTRU PARINTI (Anexa 2) COMUNICAREA - FACTOR AL SUCCESULUI/ INSUCCESULUI SCOLAR

Sexul :

Feminin

Masculin

Domiciliul:

Urban

Rural

Studii:

Medii

Liceu

Universitare

49

Altele

Profesia :

1. Comunicati mereu deschis cu fiica/ fiul dvs? a) Intotdeauna

b) Uneori

c) Niciodata

2. Vă întrebaţi în fiecare zi copilul despre ce s-a întâmplat la şcoală? a) Întotdeauna

b) De cele mai multe ori

c) Rareori

d) Niciodata

3. Care dintre parinti se ocupa mai mult de educatia copilului? a) mama

b) tata

c) niciunul

In cazul in care ati selectat ca nici unul dintre parinti nu se ocupa de educatia copilului, va rog sa mentionati cine se ocupa de acesta:

4. Ce fel de parinte considerati ca sunteti? a) Protector

b) Autoritar

c) Prieten

d) Demisionar

5. Cum considerati colaborarea dvs cu scoala? a) Foarte buna

b) Buna

c) Deficitara

d) Inexistenta

6. Cat de des va implicati in activitatile in parteneriat cu scoala copilului dvs? a) Intotdeauna, sustin astfel de activitati;

b) De cate ori imi permite timpul;

c) Rar, nu sunt incantat/a de astfel de activitati;

d) Niciodata.

7. Cat de des comunicati cu profesorii de la clasa copilului dvs? a) Intotdeauna sunt la curent cu ceea ce se intampla cu fiul/fiica mea

50

b) Ori de cate ori sunt solicitat/a c) Rareori, si atunci cu insistente d) Niciodata

8. Cum mentineti legatura cu invatatorul copilului dvs? a) Prin telefon/ mesaje c) La sedintele cu parintii

b) Prin bilete d) Nu tin legatura cu invatatorul copilului mei

9. Considerati ca succesul si insuccesul scolar tin mai mult de: a) Profesor

b) Parinte

c) Buna colaborare intre profesor si parinte

d) Altele

VA MULTUMESC PENTRU TIMPULACORDAT!

CHESTIONAR PENTRU PROFESORI (Anexa 3)

COMUNICAREA - FACTOR AL SUCCESULUI/ INSUCCESULUI SCOLAR

Varsta:

Sexul:

Feminin

Masculin

51

1. Care considerati dvs ca este principalul rol al scolii? a) De socializare cu ceilalti participanti la actul educativ; b) De transmitere de cunostinte; c) De formare a viitorilor cetateni; d) De perfectionare.

2. Ce importanta considerati dvs ca are comunicarea in actul educativ si in interiorul scolii? a) Foarte mare

b) Mare

c)Mica

d) Nu are nicio importanta

3. Ce fel de relatie exista intre dvs si colegii dvs? (Bifati una sau mai multe variante) a) respect

b) prietenie

f) conflictuale

c) invidie

g) suspiciune

d) colaborare

e) intrajutorare reciproca

h) altele:

4. Ce parere aveti despre comunicarea profesor- elev din cadrul scolii dvs? a) Toti profesorii mentin o buna comunicare cu elevii lor; b) O parte din profesori comunica cu elevii despre probleme strict legate de scoala c) Profesorii nu comunica cu elevii.

5. Care din urmatoarele probleme considerati ca afecteaza cel mai mult viata de elev? a) Certurile cu prietenii/ colegii; b) Discutiile din familie; c) Lipsa banilor; d) Neintelegerea din partea profesorilor.

6. Cum gestionati un conflict intre elevi care apare la dvs la clasa?( Bifati una sau mai multe raspunsuri ) a) Informati directorul si consilierul scolar si ii lasati pe acestia sa se descurce;

52

b) Aplicati sanctiuni, fara sa ascultati nimic; c) Purtati o discutie cu toata clasa pentru aplanarea conflictului; d) Discutati cu elevii implicati si incercati sa rezolvati problema impreuna cu ei; e) Solicitati ajutorul consilierului scolar.

7. Care considerati ca este rolul familiei in viata scolii si a scolarului mic?(Bifati una sau mai multe variante) a) Sa isi ajute copiii la teme; b) Sa isi asculte copiii(nu doar in ceea ce tine de scoala, cat in general); c) Sa se implice in activitatile extrascolare si sa vina cu propuneri; d) Sa contribuie financiar la diferite achizitii din cadrul scolii; e) Sa aiba o buna relatie de colaborare cu profesorii copilului; f) Altele:

8. Considerati ca aveti un stil de comunicare stimulativ? a) Intotdeauna

b) Cateodata

c) Niciodata

9. Ce modalitate de comunicare abordati cel mai des cu parintii de la clasa? (Bifati una sau mai multe variante) a) Sedinte cu parintii; b) Lectorat; c) Vizite la domiciliu; d) Implicarea in activitati extrascolare; e) Informatii scrise; f) Discutii individuale; g) Telefonic/ mesaje; h) Altele:

53

10. Ce intelegeti dvs prin insucces scolar? (Enumerati 2- 3 caracteristici)

11. Care credeti ca sunt factorii care duc elevul in sfera insuccesului scolar? (Enumerati cel putin 3 factori.)

12. Cum credeti ca poate fi diminuat fenomenul insuccesului scolar? (Enumerati 2 -3 metode/ procedee. )

VA MULTUMESC PENTRU TIMPUL ACORDAT!

54

BIBLIOGRAFIE

1. Abric, J.C., (2002). Psihologia comunicării (teorii şi metode), Editura Polirom, Iaşi. 2. Agabrian M., (2001).

Psihosociologia comunicării (fascicola 1 şi 2) Centrul

pentru I.D.D., Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia. 3. Albu, G., (1998). Introducere într-o pedagogie a libertăţii: Despre libertatea copilului şi autoritatea adultului. Iaşi: Polirom. 4. Albu, G., (2002). În căutarea educaţiei autentice.Iaşi: Polirom. 5. Albulescu, I., (2008). Educaţia morală. Cluj-Napoca: Eikon. 6. Ambrus, Z., (2005). Psihopedagogia încurajării. Perspective valorice şi acţionale. Cluj-Napoca: Casa Cărţii de Ştiinţă. 7. Anton Ilica, (2008). Comportamentul comunicării şi cultura organizaţională, Editura Universităţii ,,Aurel Vlaicu” Arad. 8. Anton,

I.

şi

Herlo,

D.,

(2006).

Comunicarea

în

educaţie,

Editura

Universităţii ,,Aurel Vlaicu” Arad. 9. Bocoş, Muşata, (2002). Instruire interactivă, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

55

10. Bocoş, M., (2003). Teoria şi practica cercetării pedagogice, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj – Napoca. 11. Bocoş,

M.,

Gavra,

R., & Marcu,

S.D.,

(2008).

şi

Comunicarea

managementul conflictului. Piteşti: Editura ,,Paralela 45”. 12. Ceobanu, C., (2008). Managementul clasei de elevi. În C. Cucoş (coord.) Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice (ediţia a II-a revăzută şi adăugită) (pp. 503-531). Iaşi: Polirom. 13. Cergit, I., (2008). Sisteme de instruire alternative şi complementare: Structuri, stiluri şi strategii. Iaşi: Polirom. 14. Chiş, V., (2002). Provocările pedagogiei contemporane, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. 15. Chiş, V., (2005). Pedagogia contemporană- pedagogia pentru competenţe, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj – Napoca. 16. Cosmovici A., Iacob L., (coord), (1999). Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi. 17. Craşovan,F., Macsinga,I.V., (1999). Profesor pentru elev, elev pentru profesor, Editura Mirton, Timişoara. 18. Cucoş, C., (1995). Pedagogie şi axilogie. Bucureşti: Editura didactică şi pedagogică, R.A. . 19. Cucoş C., (1996). Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi 20. Cucoş, Constantin, (2003). Pedagogie- Editura Polirom, Iasi. 21. Cucoş, C., (2006). Pedagogie, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Ed. Polirom, Iaşi

56

22. Dafinoiu, I. Bogdan, B., & Gavrilovici, O., (2008). Personalitatea elevului. În C. Cucoş (coord.) Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice (ediţia a II-a revăzută şi adăugită) (pp. 137-145). Iaşi: Polirom. 23. Ezechil L., (2002). Comunicarea educaţională în context şcolar, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. 24. Ezechil L., Psihologia Nr. 4 (1996), Comunicativitatea şi relaţiile interpersonale. 25. Frăţilă I., (1993). Psihologie generală şi educaţională, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti. 26. Habermas, J., (1983), Cunoaştere şi comunicare, Editura Politică, Bucureşti 27. Holban,I., Gugiuman,A., (1972). Puncte de sprijin în cunoaşterea personalităţii elevilor,EDP, Bucureşti.

28. Iacob, L., (2008). Comunicarea didactică. În C. Cucoş (coord.) Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice (ediţia a II-a revăzută şi adăugită) . Iaşi: Polirom. 29. Iluţ, P., (1995), Abordarea calitativă a socio-umanului, Ed. Polirom, Iaşi 30. Inspectoratul Şcolar al Judeţului Ilfov, (2011). Starea învăţământului pe anul şcolar 2009-2010.Disponibil

la:

http:/www.isjilfov.ro/files/fisiere/starea_inv._2009-2010.pdf. 31. Ionescu, M., Bocoş, M., (2001), Reforma şi inovaţia în învăţământ, în vol. Studii de pedagogie. Omagiu profesorului Dumitru Salade, coord. M. Ionescu şi V. Chiş, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

57

32. Ionescu, M., Chiş, V., (2001), Pedagogie – Suport pentru formarea profesorilor, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. 33. Iovan, Marþian, (1997). Repere în pedagogie, Ed. Multimedia, Arad. 34. Iucu R., (2001). „Instruirea şcolară”, Iaşi, Ed. Polirom. 35. Joiţa, Elena, (1995). Managementul şcolar, Editura „Gheorghe Cârţu Alexandru”, Craiova. 36. Lohisse, J. (2002), Comunicarea. De la transmiterea mecanică la interacţiune, Polirom, Iaşi 37. Lull J., (1999). Mass-media – Comunicare, „Manipularea prin informaţie, Imperia de vest, Oradea. 38. McQuail, D., (1999), Comunicarea,Ed. Institutul European 39.

Neculau A., (coord.), (1996). Psihologie socială, Editura Polirom, Iaşi. 40. Neculau, A., (1978). A fi educator, EDP, Bucureşti.

41. Neculau, A., (coordonator), (2001). Manual de psihologie socială, Editura Polirom 2003. Nicola, Ioan, (2003).Tratat de pedagogie şcolarã, Editura Aramis, Bucureºti.

42. 43. 44.

Păun E., (1999). Şcoala – Abordare sociopedagogică, Polirom, Iaşi. Pârnişoară,I.O., ( 2008). Comunicarea eficientă, Editura Polirom ,Iaşi.

45. Pânişoară, I.O., (2009). Profesorul de succes: 59 de principii de pedagogie practică. Iaşi: Polirom. 46. Petru, Iluţ. Sinele şi cunoaşterea lui (Teme actuale de psihosociologie), Editura Polirom. 58

47. Popa, N.L., Antonesei, L., & Labăr, A.V. (coord.), (2009). Ghid pentru cercetarea educaţiei. Iaşi: Polirom. 48.

Potolea, D., (1982). Stilurile educaţionale. În probleme fundamentale ale

pedagogiei.Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. 49. Radu,I.,(coordonator), (1983). Psihologia educaţiei şi dezvoltării, Editura Academiei, Bucureşti. 50. Răduţ-Taciu, R., (2003a). Individualitate şi grup în lecţia modernă. Cluj-Napoca: Casa Cărţii de Ştiinţă. 51. Răduţ-Taciu, R., (2003b). Managementul educaţioal. Cluj-Napoca: Casa Cărţii de Ştiinţă. 52. Sava, F., (2004). Analiza datelor în cercetarea psihologică: Metode statistice complementare. Cluj-Napoca: Editura ASCER. 53. Sălăvăstru, D., (2004a). Psihologia educaţiei. Iaşi:Polirom. 54. Sălăvăstru, D., (2004b). Psihologia învăţării. Teorii şi aplicaţii educaţionale. Iaşi: Polirom. 55. Stan, C., (2010). Perspective teoretic-aplicative în abordarea obstacolelor din comunicarea didactică, Editura Eikon, Cluj Napoca. 56. Stan, C., (2010). Perspective teoretic-aplicative în abordarea obstacolelor din comunicarea didactică, Editura Eikon, Cluj Napoca. 57. Stan, E., (1999). Profesorul între autoritate şi putere. Bucureşti: Teora. 58.Stan, E., (1999). Educaţia în postmodernitate. Institutul European.

59

59. Stanciu M., (1999). „Reforma conţinuturilor învăţământului. Cadru metodologic”, Iaşi, Ed. Polirom. 60. Stoica, Marin, (2002). Pedagogie ºi psihologie, Ed. Gheorghe Alexandru, Craiova. 61. Suditu, M. , (2008). Metodologia cercetarii educationale. Teorie si aplicatii, Ploiesti : Editura Universitatii Petrol - Gaze 62. Vlăsceanu, L., (coord.), (2002). Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact. Iaşi: Polirom. 63. Zlate, M., (1972), Psihologia socială a grupurilor şcolare, Ed. Pedagogică, Bucureşti

60