Democratia in Romania [PDF]

Zitiervorschau

DEMOCRATIA IN ROMANIA

Voi incerca in aceasta aceasta lucrare sa fac o analiza a procesului de democratizare din Romania, a tranzitiei de la comunism la democratie. Insa pentru a putea face o astfel de analiza, este important sa stim ce presupune conceptul de democratie. Phillipe Schmitter si Terry Lynn Karl au definit democratia politica moderna drept „un sistem de guvernare in care conducatorii sunt permanent raspunzatori pentru actiunile lor in spatiul public fata de cetateni, care actioneaza indirect, prin procesul de competitie si cooperare care are loc intre reprezentantii lor alesi.” Pe plan politic, democratia reprezinta un regim politic fundamentat pe principiul suveranitatii nationale: natiunea conduce statul prin reprezentantii sai alesi, pe principiul separarii puterilor in stat, al egalitatii tuturor cetatenilor in fata legii. In cadrul analizei perioadei de tranzitie, am incercat sa urmaresc trei nivele foarte importante in consolidarea democratica, si anume nivelul politic, cel economic si cel al ajutorului extern, occidental. Tranzitia, un concept care se afla in stransa legatura cu democratia, presupune, in latura sa politica, trecerea la democratie, la alegeri libere, pluralism politic, stat de drept. In acest sens, primele rezultate ale revolutiilor din 1989 in tarile Europei Centrale si de Est au fost de natura politica. Din punct de vedere politic, tranzitia a inregistrat succese imediate, noile regimuri fiind intru totul de acord cu instaurarea democratiei. In Romania, inlaturarea regimului autoritar impus de Nicolae Ceausescu s-a produs in urma revolutiei din 1989. Aceasta a fost urmata de un lung proces de modernizare in multe domenii, cel mai important fiind domeniul politic. Atunci cand vorbim de componenta politica a unei democratii, ne referim, implicit, la o cultura politica democratica, un sistem multipartidist, alegeri libere, elita politica si existenta unei Constitutii viabile. In ceea ce priveste cultura politica, aceasta reprezinta intregul set de orientari, atitudini, convingeri si valori prin care individul se raporteaza la sistemul politic. In cadrul unei democratii avem de-a face cu o cultura politica participativa, in care cetatenii detin mijloacele necesare de a influenta luarea deciziilor, desfasurarea evenimentelor politice care le-ar afecta negativ interesele.

1

In Romania insa a lipsit o cultura politica democratica, deoarece, pentru a participa la viata politica din cadrul unei democratii, este nevoie ca cetatenii sa aiba un anumit grad de informatie, de educatie, lucru care nu se intalnea la inceputul anilor 1990. Prima etapa seminificativa in procesul de constructie de consolidare al democratiei o reprezinta edificarea instituriilor statului de drept. In aceasta perioada au avut loc mai multe dispute sociale si politice, care au degenerat in violenta. Cu toate acestea, se face primul pas catre democratizare, prin organizarea de alegeri libere si adoptarea, prin referendum, a unei noi Constitutii. O alta componenta a democratiei care se regaseste si in cazul Romaniei o reprezinta alternanta la guvernare. Astfel, dupa 1996 s-a produs prima alternanta la guvernare – centru-dreapta -; in 2000 avem de-a face din nou cu o guvernare social-democrata, pentru ca la alegerile din 2004 sa iasa invingatoare alianta Dreptate si Adevar, formata din Partidul National Liberal si Partidul Democrat. In lucrarea „Romania in cadrul celui de-al treilea val al democratizarii” se face o caracterizare a democratiei romanesti dupa 11 ani de la alegerile din 1990. Astfel, autorii subliniaza faptul ca „democratia este un regim politic cu o larga legitimitate populara, consolidata prin doua alternante la guvernare, cu alegeri tinute la timpul reglementar”. Cu toate acestea, autorii mentioneaza si fenomenele negative inregistrate in procesul de tranzitie, cum ar fi coruptia, birocratia excesiva, procesul de adancire a saraciei, fenomene care sporesc neincrederea populatiei in instituriile statului si in regimul democratic. In acelasi timp, neincrederea populatiei a crescut si prin faptul ca aceasta a trait o deziluzie. Astfel, trecerea de la un regim in care erau asigurate mijloacele esentiale de satisfacere a nevoilor, intr-unul in care aceste mijloace trebuiau castigate prin concurenta a dus la aparitia neincrederii generale. In Romania, dupa cum oricine poate observa, coerenta si consistenta obiectivelor tranzitiei au fost pierdute intre guverne. Majoritatea guvernelor au afirmat ca singura reforma reala este cea care a inceput cu propria guvernare. Ca sa dovedeasca asta, fiecare guvern a risipit timp si resurse, inclusiv prin schimbarea legilor si a reglementarilor. Aceasta a condus la o incertitudine a mediului de afaceri care, impreuna cu slaba capacitate a guvernelor pentru elaborarea, coordonarea si aplicarea politicilor, au transformat Romania intr-o tara cu promisiuni si probleme perpetue. Se poate spune ca , in Romania, legatura dintre politicile economice ale diferitelor guverne a fost facuta de catre organizatiile financiare internationale. De aceea, una 2

dintre principalele sarcini ale politicienilor din Romania este sa construiasca un punct de vedere al partidelor politice, coerent si cuprinzator, asupra obiectivelor si strategiilor tranzitiei. Diferitele guverne ar trebui sa construiasca pe realizarile echipelor anterioare si nu sa iroseasca luni intregi pentru a demonstra cat de rea este situatia lasata de vechea guvernare, precum si ani de zile pentru a explica , din nou, prin greaua mostenire propriile rezultate proaste. In orice caz pentru a vedea ce inseamna democratia in Romania trebuie sa ne intoarcem in 1990. Mi se pare un an relevant pentru istoria democratiei din Romania. Revolutia din Romania exprima neajunsurile regimului si soaptele tot mai insistente ale oamenilor despre iminenta schimbarii lui Ceausescu. Astfel noului regim instaurat, care era direct conditionat de aceste neajunsuri de ordin economic, i se pretindea rezolvarea urgenta a problemelor de stricta necesitate: alimentatie si utilitati. Acestea erau problemele cele mai stringente in Romania in 1989. Constitutia este garantul democratiei, insa Parlamentul „a fost de fapt o Adunare Constitutionala cu menirea de a formaliza ceea ce era deja fapt, o transformare care avea mai degraba menirea de a nu rupe prea tare cu trecutul decat a ajunge intr-un punct precis in viitor” . Ceea ce este mai rau legat de aceasta Constitutie este ca ea a creat institutii cu functii asemanatoare care se anihilau reciproc si care nu isi puteau dovedi eficienta . De aici pleaca toata problema legata de imaginea proasta a Parlamentului sau a Justitiei. Ganditi-va ca primele imagini ale populatiei legate de democratie au fost alegerile din mai 1990, o imensa parodie a alegerilor libere si Parlamentul dominat de membrii nomenclaturii, adica tot cei dinainte. Schimbare, schimbare, dar totusi nimic nu s-a schimbat. Tot vechea elita. Ideea de hotie aici a aparut pentru prima oara in postcomunism. Imaginea proasta a partidului in Romania este in stransa legatura cu Parlamentul. Romania se afla la al saselea rand de alegeri libere si pluraliste de dupa caderea comunismului:. Respectarea ciclurilor electorale ar putea fi interpretata de catre un observator nefamiliarizat cu realitatea romaneasca drept un semn de admirabila stabilitate si predictibilitate politica. Predictibilitatii ciclului electoral i s-ar putea adauga testul alternantei la guvernare, trecut in 1996 si 2000, si existenta unei economii de piata functionale, certificata de Uniunea Europeana. O democratie autentica, intr-o tara normala, in care sistemul electoral, cupleaza cu piata libera si este insotit de o realizare sistematica a drepturilor si libertatilor specifice democratiei, ar putea conchide atunci observatorul nostru. 3

Fara sa reprezinte un ideal, “democratia romaneasca” asa cum ea pare, totusi, un rau mai mic in comparatie cu instabilitatea politica sau cu dictatura. Romania ocupa locul 50, dintr-un total de 167 de state, fiind inscrisa in categoria democratiilor care prezinta puncte slabe, alaturi de state precum Panama, Jamaica, Trinidad-Tobago, dar si Italia, Cipru, Ungaria, Bulgaria, Croatia si Lituania. In acest top, Romania este devansata de state precum Chile, care ocupa locul 30, Taiwan (locul 32), Botswana (locul 36), si Jamaica (locul 45). Bulgaria devanseaza Romania in topul privind indicele de democratie, ocupind locul al 49-lea. Romania este de asemenea devansata in acest clasament de o serie de state noi membre ale Uniunii Europene, inscrise de asemenea in categoria democratiilor care prezinta puncte slabe: Estonia (locul 33), Cipru (locul 36) , Ungaria (locul 38). BIBLIOGRAFIE 1. “ Democratia la romani 1866–1938”-Ioan Scurtu, Ion Bulei, editura Humanitas 2. “Democratia la pachet : Elita politica in Romania postcomunista” - Adrian Gavrilescu, Marius Tudor, Editura Compania. 3. „Romania in cadrul celui de-al treilea val al democratizarii”- Ioan Marginean. Iuliana Precupetu. Marius Precupetu.

4