Declararea Persoanei Dispărute [PDF]

Zitiervorschau

Declararea persoanei dispărută fără veste: (1) Persoana fizică poate fi declarată dispărută fără veste dacă lipseşte de la domiciliu şi a trecut cel puţin un an din ziua primirii ultimelor ştiri despre locul aflării ei. Dispariţia se declară de instanţa de judecată la cererea persoanei interesate. (2) În cazul imposibilităţii de a se determina ziua primirii ultimelor informaţii despre dispărut, termenul pentru declararea dispariţiei fără veste va începe să curgă din prima zi a lunii următoare celei în care au fost primite ultimele informaţii despre dispărut, iar în cazul imposibilităţii de a determina această lună, de la întîi ianuarie al următorului an. Protecţia bunurilor celui dispărut fără veste: (1) Dacă este necesară administrarea permanentă a patrimoniului persoanei declarate dispărută fără veste, instanţa de judecată numeşte un administrator, cu care autoritatea tutelară încheie un contract de administrare fiduciară. La cererea persoanei interesate, instanţa de judecată poate numi un administrator şi înainte de expirarea unui an din ziua primirii ultimilor ştiri despre locul aflării persoanei dispărute. (2) Declararea dispariţiei persoanei nu atrage modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor acesteia. Efectele apariţiei persoanei declarate dispărută fără veste: (1) Dacă persoana declarată dispărută fără veste apare sau dacă sînt ştiri despre locul aflării ei, instanţa de judecată, la cererea persoanei interesate, anulează hotărîrea de declarare a dispariţiei şi desfiinţează, după caz, administrarea fiduciară a patrimoniului acesteia. (2) Cel declarat dispărut poate cere administratorului fiduciar repararea prejudiciului cauzat prin administrarea necorespunzătoare a patrimoniului său.

Criterii

Capacitatea de folosință

Capacitatea de exercițiu

Definiție

Începutul capacității

Conținutul capacității

Încetarea capacității

Definim capacitatea civilă de folosinţă a persoanei fizice ca fiind acea parte a capacităţii civile care constă în aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi subiective civile şi obligaţii civile. Capacitatea civilă de folosinţă a persoanei fizice începe, în principiu, de la data naşterii. De la această regulă există însă o excepţie, în sensul că drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, însă numai dacă el se va naşte viu. Conţinutul capacităţii civile de folosinţă a persoanei fizice este dat de aptitudinea persoanei fizice de a avea toate drepturile subiective şi obligaţiile civile. Acest conţinut se obţine din reunirea a două laturi: latura activă, adică aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi subiective civile; latura pasivă, adică aptitudinea persoanei fizice de a avea obligaţii civile. Încetarea capacităţii de folosinţă a persoanei fizice este reglementată de art. 18 alin. (2) din Codul civil, care prevede că această capacitate încetează odată cu moartea titularului. Concomitent cu moartea persoanei fizice încetează calitatea de subiect de drept şi, implicit, capacitatea de folosinţă. Modul obişnuit de încetare a capacităţii de folosinţă a persoanei fizice, aşadar, este moartea. Există însă situaţii când moartea persoanei fizice nu poate fi constatată direct. în aceste cazuri, se recurge la declararea judecătorească a morţii. Îngrădirile capacităţii de folosinţă a persoanei fizice pot fi calificate ca incapacităţi de drept civil. Incapacităţile civile formează două subdiviziuni:

Definim capacitatea civilă de exerciţiu a persoanei fizice ca fiind acea parte a capacităţii civile care constă în aptitudinea persoanei fizice de a dobândi şi exercita drepturi subiective civile, precum şi de a-şi asuma şi executa obligaţii civile, prin încheierea de acte juridice civile. Capacitatea de exercițiu deplină începe la data când persoana devine majoră. Persoana devine majoră la împlinirea vârstei de 18 ani. Minorul dobândește, prin căsătorie, capacitatea deplină de exercițiu. Conţinutul capacităţii de exerciţiu, constă în aptitudinea abstractă a persoanei fizice de a dobândi şi exercita drepturi civile şi de a-şi asuma şi de a executa obligaţii civile prin încheierea de orice act civil, cu excepţia celor interzise de lege. Capacitatea de exerciţiu deplină a persoanei fizice poate înceta definitiv sau temporar prin umătoarele moduri: moartea sau declararea judecătorească a morţii; prin punerea sub interdicţie judecătorească; prin anularea căsătoriei, înainte ca femeia să fi împlinit vârsta de 18 ani; în cazul căsătoriei putative, dacă a fost de bună-credinţa la încheierea căsătoriei iar hotărârea de anulare rămâne definitivă înainte ca ea să fi împlinit 18 ani. În art. 11 alin.1 din Decretul nr 31/1954 se prevede: ,, Nu au capacitate de exerciţiu: a) minorul care nu a împlinit vârsta de paisprezece

Îngrădirile capacității

Categorii de persoane

Îngrădiri cu scop de sancţiune: 1) Îngrădiri cu caracter de pedeapsă penală. Din această categorie fac parte: a) pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, interzicerea drepturilor părinteşti sau a dreptului de a fi tutore sau curator. O asemenea interdicţie conduce la îngrădirea capacităţii de folosinţă a persoanei. b) pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi. 2) Îngrădiri cu caracter de pedeapsă civilă – în această sub categorie intră: a) decăderea din drepturile părinteşti, în condiţiile art 109 Codul familiei. b) pedepsele civile stabilite în materie succesorală din Codul civil art 655, art 703 şi art 712. Astfel este, spre exemplu, pedeapsa numită “nedemnitate succesorală”. Îngrădiri cu caracter de protecție sunt prevăzute de legea civilă. Ele sunt incapacităţi speciale fie de a încheia anumite acte juridice civile, fie de a dobândi anumite drepturi şi obligaţii. Aceste îngrădiri sunt instituite pentru a ocroti (proteja) interesele unor anumite categorii de persoane, avându-se în vedere situaţia specifică în care se află.

ani; b) persoana pusă sub interdicţie”. Lipsirea minorului sub 14 ani de capacitate de exerciţiu se justifică prin vârsta lui fragedă, la care de regulă nu are încă discernământul necesar pentru a încheia singur acte juridice civile. Lipsirea prin lege de capacitate de exerciţiu a acestei categorii de minori constituie o măsură de ocrotire a lor contra propriei nedibăcii. A doua categorie de persoane fizice lipsite total de capacitatea de exerciţiu sunt interzişii judecătoreşti. Persoana pusă sub interdicţie nu are, ca și minorul, discernământ pentru a se îngriji de interesele sale. Până când, însă, minorul sub 14 ani nu are discernământ datorită vârstei sale fragede, interzisul judecătoresc este lipsit de discernământ datorită alienaţiei sau debilităţii mintale. Lipsirea prin hotărâre judecătorească a alienaţilor ori debililor mintali de capacitate de exerciţiu este tot o măsură de ocrotire a acestor persoane fizice.

Capacitatea de folosință este recunoscută tuturor În funcţie de capacitatea de exerciţiu, persoanelor fizice în mod egal. persoanele fizice sunt categorisite în patru clase şi anume: - persoane lipsite de capacitatea de exerciţiu. Intră în această clasă persoanele cu vârsta cuprinsă între 0-14 ani, precum şi cele puse sub interdicţie; - persoane cu capacitatea restrânsă de exerciţiu.

Sunt incluse în această categorie persoanele cuprinse între 14-18 ani; - persoane cu capacitatea de exerciţiu anticipată. Formează această clasă persoanele care au împlinit vârsta de 16 ani şi cărora instanţa de tutelă pentru „motive temeinice” şi în urma ascultării şi a părinţilor sau a tutorelui minorului şi prin luarea, atunci când este cazul, şi a avizului consiliului de familie le recunoaşte capacitatea deplină de exerciţiu. - persoane cu capacitate deplină de exerciţiu. Este clasa formată de persoanele care depăşesc vârsta majoratului şi, firesc, care nu sunt puse sub interdicţie.