Curs Amfibieni Var Finala [PDF]

Zitiervorschau

Încrengătura Vertebrata Subîncrengătura Gnathostomata Supraclasa Tetrapoda Clasa Amphibia Amfibienii - primele vertebrate care s-au adaptat la viaţa de uscat, ocupă un loc intermediar între peşti şi celelalte grupe de vertebrate, aparţinând supraclasei Tetrapoda. Sistematică Formele actuale de amfibieni cuprind trei ordine, caracterizate prin moduri particulare de locomoţie: ● Ordinul Urodela (Caudata), ● Ordinul Anura (Ecaudata), ● Ordinul Gymnophiona (Apoda). În fauna României - 19 specii din ordinele Urodela şi Anura. Dr. Kovacs Irina

Caractere generale

Dr. Kovacs Irina

• Vertebrate anamniote, ectoterme şi poichiloterme. • Corpul este diferenţiat în cap, trunchi şi coadă. • După forma corpului se deosebesc trei tipuri structurale: 􀂙 tipul trituriform (urodelomorf), - corp alungit, coadă lungă, membre scurte şi aproximativ egale; 􀂙 tipul batracomorf (raniform), - corp scurt şi turtit dorso-ventral, fără coadă şi cu membre inegale – cele posterioare mai lungi, adaptate pentru sărit; 􀂙 tipul gimnofionomorf (serpentiform) - corp alungit, coadă scurtă sau absentă şi membre absente.

Dr. Kovacs Irina Morfologia internă •Tegumentul Epiderma - alcătuită din puţine straturi de celule vii, rareori cornificate. Derma – cromatofori ce determină fenomenul de homocromie. Produsele epidermice: glandele mucoase şi seroase - contribuie la menţinerea umidităţii pielii, permiţându-i o intensă respiraţie tegumentară.

Dr. Kovacs Irina • Scheletul Notocordul - bine dezvoltat cu patru regiuni: cervicală, dorsală, sacrală şi caudală. Urodelele au numeroase vertebre codale; anurele au doar vertebra coccigiană. Craniul neural are un număr redus de oase, iar cel visceral este îndepărtat şi dispus pe laturile craniului neural. Scheletul membrelor, de tip pentadactil, format din centură şi membrul propriu-zis. Amfibienii actuali au patru degete la membrul anterior şi cinci la cel posterior.

•Sistemul nervos Creierul - alungit, iar cele cinci segmente ale sale urmează unul după celălalt. Cerebelul - reprezentat printr-un cordon îngust, situat transversal înaintea măduvei prelungite. Inaintea cerebelului se află lobii optici 􀂙i cele două emisfere cerebrale relativ mari. Fa􀂙ă de creier, volumul măduvei spinării are o dezvoltare considerabilă, fiind categoric predominant.

Dr. Kovacs Irina

Dr. Kovacs Irina Organe de simţ La unele forme, ochii - extrem de redu􀂙i 􀂙i ascun􀂙i sub o piele netransparentă.

Ochiul cel mai bine dezvoltat se găse􀂙te la broa􀂙te (Anura) - mare, foarte mobil, acoperit de două pleoape, din care cea inferioară este mai mare, mai sub􀂙ire 􀂙i mai transparentă. In col􀂙ul intern al ochiului- membrana nictitantă, o cută tegumentară simplă, mică, imobilă. Irisul - verde-auriu, galben-arămiu sau alb argintiu.

Pupila de obicei este orizontală; la Bombina este in forma de inima. Amfibienii au o rază vizuală limitată, care atinge abia 2m. Ei se reped la tot ce se află în mi􀂙care, dar nu par a recunoa􀂙te prea bine formele.

Urechea Toti amfibienii - lipsi􀂙i de urechea externă - posedă un labirint (ureche internă), alcătuit din trei canale semicirculare 􀂙i un sacul cu otolite. - serve􀂙te sim􀂙ului orientării 􀂙i gravita􀂙iei. - broa􀂙tele - auz bine dezvoltat 􀂙i emit sunete; le ajută la găsirea partenerului pentru reproducere. Nările - deschise prin două cavită􀂙i despăr􀂙ite printr-un perete. La mul􀂙i amfibieni, orificiile dinspre cavită􀂙ile nazale pot fi închise prin capacele tegumentare. Amfibienii posedă sim􀂙urile olfactiv 􀂙i gustativ, de􀂙i limba lată 􀂙i mobilă nu serve􀂙te prea mult ca organ de gust.

Dr. Kovacs Irina

Limba broaștelor - deosebită de cea a vertebratelor superioare - nu este fixată posterior, ci anterior – poate fi proiectată in afară cu capătul ei posterior. Unii amfibieni - lipsi􀂙i de din􀂙i, majoritatea însă au din􀂙i pe maxilarul superior 􀂙i pe palatin, uneori în două arcuri complete; Din􀂙ii nu servesc la mastica􀂙ie - fac să înainteze hrana spre interior

- tubul intestinal - de regulă scurt 􀂙i stomacul simplu. - ficatul - mare cu doi lobi, vezică biliară - pancreas - splina -rinichi To􀂙i amfibienii prezintă sexe separate.

Sistemul circulator: -Inimă tricamerală -Circula􀂙ie închisă, dublă, incompletă

Respira􀂙ia se poate realiza pe trei căi: -prin branhii -prin pulmoni -prin tegument Există amfibieni, care respiră prin branhii chiar 􀂙i în stare adultă.

Pulmonii - saci simpli, membrano􀂙i, sub􀂙iri Inspira􀂙ia - aerul este înghi􀂙it aerului. Sacii vocali, evaginări ale epiteliului bazal al cavită􀂙ii bucale, joacă rol în emiterea de sunete.

Înmulțirea Majoritatea masculilor nu au organe de acuplare. - Fecundaţia poate fi externă sau internă. -La urodelele primitive şi majoritatea anurelor fecundaţia - externă şi este precedată de amplex.

- Majoritatea amfibienilor sunt ovipari.

- În dezvoltarea amfibienilor se deosebesc 3 etape: ◦ dezvoltarea embrionară, ◦ dezvoltarea larvară, ◦ dezvoltarea postlarvară (metamorfoza).

- Ciclul de viaţă este complex, majoritatea speciilor având faze acvatice şi faze terestre. - Speciile din fauna României au stadiul larvar obligatoriu acvatic.

Părin􀂙ii manifestă numai excep􀂙ional oarecare grijă pentru ouăle sau mormolocii lor. - masculii salamandrei-gigantice asiatice păzesc ouăle în timpul clocirii. - masculul de broasca-mamo􀂙 (Alytes obstetricans) î􀂙i înfă􀂙oară cordoanele de ouă în jurul membrelor posterioare 􀂙i le duce din când în când la baltă, pentru a le cufunda în apă. -Broa􀂙tele-fagure (Pipa pipa) depun ouăle în cavită􀂙i alveolare situate pe tegumentul dorsal al femelei unde ele se dezvoltă.

-Broasca Dendrobates auratus transportă pe timp de secetă mormolocii dintr-o baltă în alta 􀂙i uneori îi aduce în scorburile copacilor unde se află apă. -Gastrotheca cornuta – broasca cu marsupiu transportă ouăle într-o pungă dorsală.

Ecologie -Răspândirea amfibienilor este controlată de umiditate, temperatură şi salinitate. - Speciile din fauna României sunt inactive pe parcursul iernii, hibernând fie pe uscat, fie în apă. -Amfibienii preferă apele temporare, unde variaţiile factorilor de mediu sunt imprevizibile şi ample, dar unde lipsesc prădătorii sau sunt în număr mic. -Larvele, numite mormoloci, sunt obligatoriu acvatice. -Amfibienii din fauna României se pot grupa în specii: ◦ predominant acvatice; ◦ predominant terestre; ◦ arboricole. - Adulţii sunt prădători, se hrănesc cu tot ce pot prinde şi înghiţii (nevertebrate, vertebrate mici). - Larvele de urodele sunt carnivore. - Larvele de anure sunt detritivore-ierbivore.

ORDINUL URODELA - CAUDATE FAMILIA SALAMANDRIDE

Salamandra salamandra Este caracteristică pădurilor de fag, deşi nu se limitează doar la acestea. Specie strict terestră, poate fi întâlnită la distanţă faţă de apă, deşi nu suportă uscăciunea. Larvele pot fi găsite atât în ape stătătoare cât şi în ape curgătoare, prezente frecvent în izvoarele amenajate pentru animale şi chiar în fântânile puţin adânci.

Triturus cristatus – sălămâzdra cu creastă

Triturus vulgaris – sălămâzdra mică

Triturus alpestris – sălămâzdra de munte – ape clare şi reci

ORDINUL ANURE FAMILIA RANIDE

Rana ridibunda – broasca mare de lac Rana esculenta – broasca mică de lac - rară

Rana dalmatina – broasca de pădure

Rana temporaria – broasca roşie de munte

FAMILIA DISCOGLODIDE

Bombina bombina – buhaiul de baltă cu burtă roşie

Bombina variegata – buhaiul de baltă cu burta galbenă

Bufo viridis – brosca râioasă verde

Bufo bufo - broasca râioasă brună

Hyla arborea - brotăcelul

- declin al speciilor de amfibieni în întreaga lume. - unele specii chiar au dispărut ș i alte specii sunt ameninț ate cu extincț ia în următorii 50 de ani. Cauzele principale ale declinului sunt poluarea, distrugerea habitatelor naturale și ciuperca Batrachochytrium dendrobatidis . Importanța economică - larga întrebuin􀂙are a broa􀂙telor pentru toate experien􀂙ele de fiziologie normală 􀂙i patologică, ori de medicină 􀂙i farmacologie experimentală. -In afară de cele care intră în alimenta􀂙ia omului, cele mai multe servesc ca hrană păsărilor, în special a berzelor, a gâ􀂙telor 􀂙i a ra􀂙elor. -Diagnosticul sarcinii prin reac􀂙ia Galii-Mainini se face tot cu broa􀂙te, iar din larvele anurelor se scot reactivi pentru testarea secre􀂙iei substan􀂙elor hormonale sintetice. -Extractul de substan􀂙e toxice tegumentare serve􀂙te la prepararea unor substan􀂙e cardiotonice.

Amfibienii ca bioindicatori Amfibienii - buni bioindicatori ai calităţii mediului, datorită faptului că sunt afectaţi atât de modificările suferite de ecosistemele acvatice cât şi de cele terestre. - tegumentul lor semipermeabil îi face foarte vulnerabili la poluare. Din această cauză monitorizarea populaţiilor de amfibieni este utilă şi necesară.

Curiozități Andrias davidianus - salamandra gigant asiatică este cel mai mare amfibian din lume. Ajunge până la 180 cm 􀂙i în jur de 30 de kg. Trăe􀂙te în izvoare 􀂙i pârâuri din mun􀂙ii stânco􀂙i din China. Este considerată o delicatesă.

Broasca de Surinam cu coarne

Are câte o excrescenţă în formă de corn deasupra fiecărui ochi, picioare scurte. Masculii sunt mai mici decat femelele si emit in perioada de imperechere un sunet asemanator cu mugetul. - Bolivia, Brazilia, Surinam, Columbia, Ecuador, Peru

Trichobatrachus robustus – broasca cu păr - trăieşte în Camerun. Denumirea vine de la prezenţa formaţiunilor dermice filiforme, care îi atârnă în partea posterioară a coapselor şi în regiunea şalelor, unde formează o încâlcitură păroasă, ce atinge o dezvoltare maximă în perioada împerecherii, ajungând pană la o lungime de 10-15 cm.

Broasca “săgeata otrăvită” albastră

Broasca “săgeata otrăvită” verde Piele fină, 4 degete la fiecare picior, care se termină cu pernute late. Costa Rica, Nicaragua, Panama, introdusă şi in Hawaii.

Femelele sunt usor mai mari decat masculii. Brazilia, Costa Rica, Surinam, Nicaragua, Panama

Theloderma corticale prezintă cel mai eficient camuflaj asemănător unui lichen.

Nasikabatrachus sahyadrensis – broasca mov - originară din India î􀂙i petrece majoritatea timpului subteran.

Genul Rheobatrachus – originară din Australia de Est.

Salamandra axolotl - Ambystoma mexicanum

♦ În lacul Titicaca din Munţii Anzi populaţia de broaşte este de o mie de milioane. ♦ În preajma cascadelor din Rio-Muni (Africa ecuatorială) trăieşte cea mai mare broască - broasca gigant, care atinge 3,5 Kg, iar lungimea corpului, 75 cm. ♦ Broaştele de uscat consumă un mare număr de insecte? Astfel, în 24 de ore o broască înghite circa 300 de insecte (adulte sau larve).