Curs 2 Epopeile Homerice [PDF]

Zitiervorschau

EPOPEILE HOMERICE ILIADA ODISEEA

“Mitul” homeric – poetul antic are o identitate incertă, nu s-au pătrat dovezi ale existenței sale Referințe la Homer, precum și citate din poemele sale s-au păstrat începând cu mijlocul secolului al VII-lea, Î.Ch.- Arhiloh, Alcman, Callinus, apoi Sapho (sec. 6 Î.Ch.) au adaptat versificația homerică la propria crea ție Simultan, scene-cheie de epopei au fost reprezentate în opere de artă Sfârșitul sec. 6 – Teagene din Rhegium scrie una dintre primele interpretări alegorizante ale poemelor homerice, iar în sec. V apar o serie de fic țiuni biografice – Heraclit din Efes Anumite elemente ale epopeilor sunt utile în stabilirea unor date privitoare la perioada în care a trăit Homer Unele formulări prezente în limbajul poetic arată că epopeile datează din epoca post-miceniană, cu mult după fondarea primelor a șezări ioniene din Asia Mică (aprox.1000 Î.Ch.)  Atât stilistic, cât și material (referințe la practici de luptă, statutul unor comunități – fenicienii negustori – obiecte decorative), există certitudinea că Iliada a fost compusă la jumătatea sec. VIII Î.Ch., iar Odiseea la sfârșitul aceluiași secol

Peter Paul Rubens, Mânia lui Ahile 1630-1635

Răpirea Elenei

Doamne, mai bine muream de moarte năprasnică-n ziua Când m-am luat după fiu-ți, lăsându-mi casa și neamul Și pe fetița mea dulce și soațele mele iubite. N-a fost aceasta să fie și-n plâns mă tot mistui de jale. Iliada, C.III

El amândouă picioarele lui le străpunge la vine De la călcâi până-n glezne, printr-însele-i trece curele Cetlui trupul de car și-l lasă să-i spânzure capul Armele-i mândre luând și suindu-se-n chelna telegii, Cailor dânsul dă bici; el repede zboară spre vase. (Iliada, C.XXII, 385-389)

Georges Dumézil, Uitarea omului și onoarea zeilor Trifuncționalia – structura tripartită a sistemului puterii, deciziei și rațiunii în Iliada Judecata lui Paris - prelungește ”într-un mod original, dar fidel, o schemă de basm trifuncțional, bine atestat în afara Greciei, și unde este propusă ori impusă o alegere între cele trei obiecte sau conduite sau destine, fiecare dintre acestea conținând șansele și riscurile unei funcțiuni.” Puterea suverană ori sacră Forța războinică Prosperitatea Armonia celor trei funcțiuni condiționează existența unei societăți.

Homer structurează această viziune pe 2 niveluri – • al personajelor divine - Hera –suverana, Atena- războinica, Afrodita voluptuoasa • al oamenilor – Troia - Priam, Hector, Paris –”societate normală și completă” grecii - Agamemnon, Menelaos, medicina (agricultura, bogăția sau plăcerea sunt inexistente deoarece grecii sunt o armată în campanie) Sfârșitul războiului troian    

Venirea amazoanelor conduse de regina Penthesileea Moartea lui Ahile, săgetat în călcâi de Apollo, prin intermediul lui Paris Stratagema lui Ulise, calul troian– căderea Troiei Distrugerea cetății, prădarea, înrobirea, uciderea lui Priam de către Neoptolem și a lui Paris de către Filoctet

”Troienii o plânseră pe divina amazoană ca pe propria lor fiică și o îngropară lângă ziduri, în turnul măreț unde odihneau rămă și țele lui Laomedon” Quintus din Smyrna – Războiul Troiei sau sfârșitul Iliadei

Peter Paul Rubens, Moartea lui Ahile 1630-1632

”Lași troieni, mârșave vlăstare ale lui Dardanus, să nu vă închipui ți că

puteți scăpa lăncii mele; dacă viața mi se stinge, umbrele mor ții mele furioase nu vor fi răzbunate decât de vărsarea întregului vostru sânge.” Quintus din Smyrna – Războiul Troiei sau sfârșitul Iliadei

Odiseea

C.IX – XIII – Ulise, aflat la feaci, își povestește călătoriile Troia Ciconii Lotofagii Ciclopii Eol Lestrigonii Circe

războiul Coborârea în Infern descensus ad inferos memoria revoltă, haos furtună feminin monstruos feminin dominator

Circe Sirenele Scylla și Charibda Boii Soarelui Scylla și Charibda Calypso Feacii Itaca războiul

C.XIII-XXIV • Întoarecerea acasă, recunoașterea treptată (câinele Argus, doica Evricleea, porcarul Eumeu, fiul Telemah, Penelopa) • Pedepsirea pețitorilor, reinstaurarea păcii

Călătoriile lui Ulise

Herbert Draper, Ulise și Sirenele 1909

”O, muză, cântă-mi mie pe bărbatul Viteaz și iscusit, care-ntr-o vreme, Când el cu măiestria lui făcuse Pustiu din ziduri sfinte de la Troia, Nemernici amar de ani pe lume…” Odiseea, C.I

Teme fundamentale ale epopeilor grecești recessio ad greacitatem Memoria, loialitatea, eroismul (ambivalent), egalitatea cu sine însu și, ra țiunea, necesitatea afirmării unei identități coerente, întoarcerea, nostalgia Furtuna - iraționalul, frumusețea divină inaccesibilă (nocivă, fatală), conexiunea constantă sacru/profan Funcția spirituală a hranei, dialectica sacrificiu/violen ță Modele umane și divine ale femininului, vălul/țesătura Metamorfoza, metempsihoza, evoluția spirituală în acord cu libertatea alegerii Armonia, echilibrul, rațiunea, bucuria de a trăi în prezent - apolinic Viziunea tragică asupra existenței, iraționalul, hybris-ul - dionisiac Nietzsche - elenitatea e un model de civilizație nealienată, în care viața e așezată echidistant între natura sălbatică și spiritul pur

Ahile și Ulise, modele complementare ale unui ideal de umanitate Polis-ul grec – Atena lui Pericle – unitate între individ și societate natură și spirit teorie și practică facultățile spiritului