Curs 2 - Preventie, Combatere, Dispensarizare [PDF]

Zitiervorschau

PREVENŢIA  Prevenţia

(profilaxia) = totalitatea metodelor şi mijloacelor folosite în scopul: - cunoaşterii riscurilor pentru sănătate - a neutralizării acţiunii acestora - depistării grupurilor populaţionale cu risc crescut - evitării constituirii proceselor epidemiologice - identificării cât mai precoce a stărilor de preboală şi boală

Algoritmul diagnosticului stării de sănătate individuale şi al unei comunităţi Diagnosticul stării de sănătate a unui individ

Diagnosticul stării de sănătate a unei colectivităţi

- Identificarea persoanei (nume, sex, vârstă,ocupaţie)

- Identificarea grupului (distribuţia pe vârste şi determinare vârstei medii care reprezintă “vârsta” grupului; distribuţia pe sexe cu determinarea proporţiei sexului masculin, respectiv feminin; distribuţia în funcţie de alte variabile, ca de exemplu: ocupaţie, grad de şcolarizare, etc.)

- Anamneza - Examenul clinic - Examenul paraclinic - Informaţiile obţinute se compară cu “modelele” ştiute pentru diferite afecţiuni

-

- Diagnosticul sănătăţii (bolii) individului

- Diagnosticul sănătăţii comunităţii

- Determinarea etiologiei bolii stabilite

- Determinarea cauzei (cauzelor) probabil implicate

Tratament etiologic sau simptomatic

-”Tratamentul” = program de intervenţie aplicat colectivităţii care vizează factorii ”cauzali” , de risc (de ex. : modificarea de comportamente) sau boala a cărei frecvenţă a fost determinată

- Control

- Control prin colectivităţii

Se culeg informaţii în condiţii cât mai standardizate, se prelucrează, calculându-se indici, valori medii şi /sau valori relative şi se compară rezultatele obţinute, cu anumite modele de referinţă.

monitorizarea

stării

de

sănătate

a

ISTORIC  Prevenţia

→ dominantă în medicina antică

exemplu: - medicina chineză, în urmă cu peste 2000 de ani → aprecia activitatea medicului în raport de eficienţa practicilor de protecţie a sănătăţii, - medicina arabă considera că “scopul medicinei este de a întreţine şi apăra sănătatea şi, uneori, de a vindeca boala”

ISTORIC  Prevenţia

= imperativ pentru protecţia sănătăţii în sec XXI ideea de sănătate a omului ca individ a fost înlocuită cu cea a sănătăţii colectivităţilor umane - sănătatea comunitară.  În momentul actual morbiditatea de toate cauzele înregistrează valori ridicate, inclusiv în ţările dezvoltate Riscurile pentru sănătate s-au diversificat → adaptarea metodelor prevenţionale.

ISTORIC  Costurile

deosebit de mari → la nivelul tuturor unităţilor de îngrijire a bolnavilor → reorientarea politicilor de sănătate către actul medical prevenţional → „este mai uşor să previi decât să vindeci”

 recunoscută

necesitatea şi importanţa actului medical prevenţional – Medicina Omului Sănătos = MOS → ca principală modalitate de îmbunătăţire a stării de sănătate a populaţiei, comunităţii

TREPTELE PREVENŢIEI

•

În raport de obiective : •

primară

•

secundară

•

terţiară

Prevenţia primară = totalitatea măsurilor care urmăresc prevenirea unei boli sau a unor fenomene epidemice cât şi promovarea factorilor sanogeni - constituie obiectivul fundamental al medicinii preventive - preocupare majoră a MOS - în absenţa stărilor de preboală/boală - ex: acţiuni aplicate prenupţial, gravide, copii, în condiţii de şcolarizare, ocupaţional, armată, cataclisme etc. Obiective principale: - depistarea factorilor de agresiune pentru sănătate  supravegherea epidemiologică comunitară activă, multidisciplinară, prin screening (triaj); - depistarea indivizilor/ grupurilor cu risc major faţă de acţiunea posibilă a unor factori de agresiune; - elaborarea, aplicarea şi evaluarea eficienţei medicale şi socialeconomice a unor metode şi mijloace de neutralizare a factorilor de agresiune la nivelul comunităţii (ex: imunizari).

2. Prevenţia

secundară = urmăreşte depistarea dezechilibrelor şi diagnosticarea precoce a stărilor de preboală, înaintea apariţiei semnelor clinice de debut sau de evolutivitate - inclusă în preocupările MOS - se execută concomitent cu acţiuni de prevenţie primară. Obiective principale:

- depistarea indivizilor sau a grupurilor din populaţie care au suferit anumite agresiuni  dezechilibre ale homeostaziei în stadii reversibile, fără evidenţiere clinică = stări de preboală; - instituirea de programe de reechilibrare, refacere a sănătăţii  ambulator, dispensarizare.

3. Prevenţia terţiară = depistarea activă, precoce, a persoanelor cu boală, în faza compensată, atipică sau care este ignorată - urmăreşte limitarea progresiei bolii manifeste, evitarea recăderilor sau recidivelor şi întârzierea instalării incapacităţii sau decesului - parţial  MOS Obiective principale: - folosirea concomitentă a acţiunilor de prevenţie primară şi secundară pentru depistarea “activă” a stării de boală, în diferite stadii de evoluţie: compensată, atipică, ignorată (acţiuni dependente de entitatea nosologică şi nivelul educaţional al individului/ comunităţii);

- spitalizare (MOB) pentru terapie reparatorie-recuperatorie - urmărirea ameliorării indicatorilor de calitate a vieţii

Prevenţia → poate îmbrăca aspecte “ţintite” – cu particularizări → prevenţia BT/ prevenţia BNT 

Prevenţia direcţionată spre evitarea unei anumite maladii (gripă, rujeolă, infecţii cu streptococ beta hemolitic etc.) va include măsuri de:

1.

Prevenţie generală

2.

Prevenţia specială

3.

Prevenţia specifică

Prevenţia generală  Supravegherea  Educaţie

grupurilor cu risc crescut

pentru cooperare igienizarea cotidiană

 Decontaminare  Dezinsecţie  Deratizare

populaţională

la

Prevenţia specială  Antibiotice

 Antivirale

 Imunoglobuline

standard

pentru persoane sau grupuri restrânse expuse ocupaţional sau prin modul de viaţă

Prevenţia specifică  Vaccinuri

 Imunoglobuline

specifice

DISPENSARIZAREA ŞI TREPTELE SALE

•

Dispensarizarea – metoda de supraveghere activă, complexă de protecţie sau refacere a sănătăţii  realizată multidisciplinar prin acţiuni medicale şi nemedicale •

asigură inserţia şi reinserţia socială a unor indivizi sau grupuri populaţionale

•

are funcţii: preventive, terapeutice, recuperatorii

•

în relaţie cu treptele prevenţiei  treptele dispensarizării: •

de protecţie,

•

reechilibrare,

•

recuperare

1.

Dispensarizarea de protecţie    

caracter prevenţional se realizează  operaţiuni medicale- nemedicale durată variabilă selecţia persoanelor sănătoase incluse în acţiuni: •

•

• •

criteriul vârsta (0-1 an, 1-4 ani, adolescenţi, tineri, vârstnici) criteriul stării fiziologice (gravide, mame în perioada lehuziei/ alăptării) ocupaţional (noxe) indivizi sau grupuri cu risc crescut la acţiunea unor factori de agresiune pentru sănătate depistaţi cu ocazia acţiunilor de prevenţie primară

Dispensarizarea de protecţie 

asigură condiţii optime: de dezvoltare somatopsihică; ocupaţionale; de mediu



pe termen lung  aduce câştiguri deosebite medicale şi economice



cei incluşi în program îşi păstrează intactă inserţia socială



efectuată exclusiv de medicul de familie

2. Dispensarizarea de reechilibrare 

caracter prevenţional



asociată măsurilor de prevenţie primară şi secundară



selecţia persoanelor aparent sănătoase incluse în acţiuni: • indivizi sau grupuri cunoscute a fi suportat unele agresiuni asupra sănătăţii • indivizi cu dezechilibre reversibile (funcţionale, biochimice, pre-boală) depistaţi prin screening

Dispensarizarea de reechilibrare 

ambulator  programe: investigaţii clinice, laborator, educaţie pentru comportamente sanogene



intervenţii medicale în ambulator asociate cu eventuale modificări ocupaţionale



efectuată în colaborare de medicul de familie şi medici de alte specialităţi

3. Dispensarizarea de recuperare - parţial  MOS: depistare precoce a bolii realizată în timpul acţiunilor de prevenţie primară şi secundară → persoane cu forme variate de boală (toleratp/ignorată) - spitalizare  MOB (relaţii: MOS-MOB) - beneficii pentru MOB  programe de recuperare – ambulatoriu/spital - reducerea incidenţei cazurilor cu evoluţie gravă, cu complicaţii - evitarea riscului decesului prematur - implicaţii familiale: medicale şi socio-economice  instruire: - respectarea periodicităţii controalelor medicale - cooperarea la modificările impuse stilului de viaţă

 Dispensarizarea,

ca şi prevenţia:

 particularizări pentru diferite structuri demografice: vârstă, sex, medii, ocupaţional, categorii speciale (armată, sport, detenţie etc.)

 particularizări: BT, BNT şi pe entităţi nosologice

COMBATEREA – măsuri: 1. Ancheta epidemiologică 2. Depistarea bolnavilor cu forme tipice / atipice de boală 3. Izolarea la domiciliu / spital a bolnavilor / suspecţilor 4. Declararea numerică / nominală a cazurilor 5. Izolarea / carantinarea contacţilor 6. Supravegherea contacţilor – epidemiologică, clinică şi cu laboratorul → pt. cei receptivi – prevenţie 7. Dispensarizarea convalescenţilor

COMBATEREA – măsuri: 7. Decontaminare, dezinsecţie, deratizare (DDD) 8. Măsuri de igienizare (mediu, individ, alimente etc.) 9. Educaţia pentru sănătate a celor implicaţi 10. Evaluarea purtătorilor de agenţi patogeni 11. Instruirea personalului medico-sanitar 12. Supravegherea focarului: - durata maximă a perioadei de incubaţie calculată din momentul depistării ultimului caz

MOS

TERŢIARĂ SECUNDARĂ PRIMARĂ

PREVENŢIE

MOB Recuperare pentru reinserţie socială de echilibrare homeostatică a cazurilor de preboală De protecţie a grupurilor populaţionale cu risc crescut faţă de FR

DISPENSARIZARE

Treptele prevenţiei şi dispensarizării

Structura sistemului de asistenţă a stării de sănătate a unei populaţii SISTEME DE ÎNGRIIJRE ambulator Educaţia pentru

spital ÎNGRIJIRE în reţea

Decese sănătate

cu sistemele evitabile

Compartimente  Vârstă şi sex  Factori genetici

medico-sociale

Consecinţe • deficienţe • incapacităţi Morbiditate • dezavantaje

Deces

Mediu:  fizico-chimici  factori sociali  biologici

venţie primară

Prevenţie secundară

Prevenţ