Cronica Romanului Mioara Final TIPAR [PDF]

Zitiervorschau

2

60 0 de tara ani de atestare documen

CRONICA ROMANULUI Buletin oficial al Episcopiei Romanului - Fondat în anul 1924 Pre[edinte de Onoare: P.S. EFTIMIE, Episcopul Romanului Pre[edinte: P.S. Dr. IOACHIM B|C|UANUL, Arhiereu Vicar Vicepre[edin]i: Pr. Ioan GHERASIMESCU Arhid. Ciprian Ioan IGNAT Director: Pr. Cornel PAIU Redactor-[ef: Mioara IGNAT Secretar general de redac]ie: Pr. Constantin GHERASIM Colectivul de redac]ie: Pr. Dr. Aurel Florin }USCANU, Protoieria Roman Pr. Constantin TOMOZEI, Protoieria Bac\u Nord Pr. Vasile RADU, Protoieria Bac\u Sud Pr. Constantin ALUPEI, Protoieria One[ti Pr. Petrea MORARU, Protoieria Moine[ti Redac]ia: Pr. Dr. Constantin LEONTE Pr. Dr. Nicolae HURJUI Pr. Dr. S=nic\ PALADE Pr. Drd. Daniel ENEA Pr. Petru RONCEA Pr. Ciprian BURC| Corector: Mioara IGNAT Tehnoredactare: Pr. Cornel PAIU Machetare: Lucian APOPEI Concept grafic: Pr. Constantin STURZU

ADRESA REDAC}IEI: Str. Alexandru cel Bun, nr. 5, Roman, jud. Neam] Tel.: 0233.744.254; 0723.598.000 E-mail:[email protected]

ISSN 1582-9030

CUPRINS z Episcopia Romanului: istorie, continuitate, unicitate............. 3 z Episcopia Romanului `ntre anii 1408-1530: De la Alexandru cel Bun la {tefan cel Mare [i succesorii s\i..................................... 8 z Episcopia Romanului `ntre anii 1525-1650: Chipuri [i fapte prin care fiin]\m ca ortodoc[i......................................................... 13 z Episcopia Romanului `ntre anii 1650-1775: Un veac de sfin]enie........................................................................................... 17 z Episcopia Romanului `ntre anii 1775-1900: Secolul episcopului Melchisedec................................................................. 22 z Episcopia Romanului din 1900 pân\ ast\zi: Episcopi care au marcat secolul al XX-lea................................................................. 25 z Uricul din 16 septembrie 1408................................................ 27 z Catedrala episcopal\ a Romanului - un mic palat al artei ortodoxe........................................................................................... 29 z Armonie [i polifonism la zidirea episcopal\ a Romanului....................................................................................... 31 z Sub semnul Sfintei Cruci........................................................ 32 z Un studiu profund al istoriei Catedralei episcopale din Roman.............................................................................................. 33 z O prezentare complet\ [i documentat\ a Episcopiei Romanului...................................................................................... 34 z Programul manifest\rilor cultural-religioase organizate de Centrul Eparhial de la Roman, sub genericul: Episcopia Romanului - 600 de ani, continuitate [i unicitate....................... 35 z Sfânta Parascheva, de 600 de ani ocrotitoare a Romanului 36

Foto coperta I: Catedrala episcopal\ de la Roman; Foto coperta IV: - st=nga sus: PS Ioachim B\c\uanul al\turi de preo]i [i credincio[i oficiind, duminic\, 7 septembrie 2008, slujba de sfin]ire a Sfintelor Cruci care vor veghea Bac\ul de pe Catedrala „~n\l]area Domnului“; - dreapta sus: Cupola Catedralei „~n\l]area Domnului“ din Bac\u str\juit\ de Sf=nta Cruce (detaliu); - jos: Catedrala „~n\l]area Domnului“ din Bac\u (vedere de ansamblu).

septembrie-octombrie 2008

EDITORIAL 60 0 de tara ani de atestare documen

3

punem, ne ajut\ s\ cunoa[tem numele `nt=ist\- Dorotei (1518-1531), cunoscut pentru dotarea t\torilor acestei episcopii, precum [i faptele lor. episcopiei cu multe bunuri. Dup\ retragerea `n pustie a acestuia, pe scaunul vl\dicesc de la Roman, ajunge Macarie al II lea (1531-1548; Dipticele Episcopiei Romanului 1551-1558), un ierarh `nv\]at, prin intermediul {irul episcopilor roma[cani `ncepe cu epis- c\ruia cunoa[tem foarte multe lucruri din pecopul Ioan, al c\rui nume `l cunoa[tem din rioada medieval\ a Bisericii [i nu numai. Este pomelnicul de la Bistri]a, ctitoria voievodului episcopul care se ocup\, din porunca voievoduAlexandru cel Bun, `ns\ nu cunoa[tem nimic lui Petru Rare[, de reconstruc]ia actualei catedin activitatea sa ca episcop de Roman. ~i drale episcopale, `nchinat\ Sfintei Cuvioase urmeaz\ `n scaun Samuil despre care, de Paracheva. A fost un episcop cultivat [i foarte asemenea, [tim pu]ine lucruri. ~nainte de 30 influent. Este cronicarul care consemneaz\ evenimentele istorice molseptembrie 1445, pe scaunul dovene[ti `ncep=nd cu trede la Roman a stat episcopul cerea `n odihn\ ve[nic\ a Calist, al c\rui morm=nt se De-a lungul vremii s-au Sf=ntului {tefan (2 iulie afl\ la M\n\stirea Neam]. ~i 1504) p=n\ la `nceputul `n[iruit pe scaunul urmeaz\ Vasile [i Tarasie, domniei lui Petru Rare[. eparhio]ii Mitropoliei }\rii vl\dicesc de la Roman de Jos, cum se stipuleaz\ `n Dup\ marele episcop peste 70 de ierarhi care unele documente din pec\rturar, documentele vreau marcat timpul lor. rioada domniei binecredinmii `l prezint\ pe Atanasie ciosului voievod {tefan cel ca episcop de Roman. Mare [i Sf=nt. Dup\ acesta Urmeaz\ Nicanor (1572din urm\, pe scaunul de la Roman vine, pentru 1575), apoi Eustatie (1575-1580), un ierarh 8 ani, Teoctist I, fostul stare] al M\n\stirii evlavios care se retrage din scaun la M\n\stirea Neam] (1500-1508), care devine mitropolit al Putna. Apoi, Episcopia Romanului va fi Moldovei. Vine Macarie I (1508-1518) [i apoi p\storit\ de un [ir de episcopi despre care

Episcopia Romanului: istorie, continuitate, unicitate † IOACHIM B|C|UANUL

Anul acesta, Episcopia noastr\ comemoreaz\ 600 de ani de la prima sa atestare documentar\. Preabunul Dumnezeu a ales genera]ia noastr\ de ierarhi, clerici [i credincio[i pentru a s\rb\tori acest eveniment deosebit.

M

omentul aniversar nu este numai al nostru, ci al `ntregii Biserici Ortodoxe Rom=ne, deoarece via]a pastoralmisionar\, canonic\ [i gospod\reasc\ a fost permanent `ncadrat\ `n s=nul Bisericii poporului rom=n bimilenar. De aceea, urm=nd cuv=ntul Sf=ntului Apostol Pavel care zice: „Aduce]i-v\ aminte de `nainta[ii vo[tri, cei care v-au gr\it vou\ cuv=ntul lui Dumnezeu; privi]i cum [i-au sf=r[it via]a [i le urma]i credin]a“ (Evrei 13,7) [i impulsiona]i de porunca-testament a episcopului-cronicar de Roman, Macarie (1531-1548), care spunea c\ „avem datoria moral\ ca lucrurile `nt=mplate `n vremurile trecute s\ nu fie acoperite de morm=ntul uit\rii“, ne-am angajat s\ d\ltuim `n memoria contemporanilor chipurile sfinte ale `nainta[ilor, cu toate realiz\rile lor, `n anul `n care se `mplinesc [ase secole de c=nd un document emis de cancelaria voievodului Alexandru cel Bun atest\ faptul „c\ s-au d\ruit bisericii Sf=nta Vineri, care este `n T=rgul Romanului, unde zace sf=ntr\posata mam\ a noastr\, cneaghina Anastasia… dou\ sate `n ]ara noastr\, `n Moldova“. De atunci s-au `n[iruit pe scaunul vl\dicesc de la Roman peste 70 de ierarhi care au marcat timpul lor, l\s=nd lucruri de o importan]\ cov=r[itoare pentru cultura [i spiritualitatea ortodox\. Unii dintre ei, pentru sfin]enia vie]ii lor, au fost declara]i sfin]i ai Bisericii noastre dreptm\ritoare. Documentele vremii, de care disanul I (VIII) nr. 5-6

Secolul al XVIII-llea este marcat, `nc\ de la `nceputul lui, de p\storirea epicopului Lavrentie (1701-11702), dup\ care vine un mare tr\itor isihast, Pahomie (1707-11714). cunoa[tem mai pu]ine lucruri [i care, datorit\ vitregiilor vremii, au revenit de mai multe ori `n scaun: Nicanor (1580-1582); Agaton (1582-1591); Mitrofan I (15911595); Agaton (1595-1600) [i Filotei (1600-1601) - cel care l-a primit la Roman pe unificatorul }\rilor Rom=ne, Mihai Viteazul. Dup\ statornicirea vremurilor de la `nceputul veacului al XVII-lea, pe scaunul de la Roman este `ntronizat Anastasie Crimca (1606-1608). Personalitatea lui a fost remarcabil\, `ns\ p\storirea lui la Roman a fost de scurt\ durat\, pentru c\ a trecut pe scaunul mitropolitan al Moldovei. ~i urmeaz\ Mitrofan al II lea (1607-1612), apoi Pavel (1613-1616) [i Atanasie (1616-1629); Dionisie (16291633); Benedict (1633-1639); Dosoftei I (1639-1641); Evloghie (1641-1644) - cel care a fost desemnat, de Mitropolitul Varlaam al Moldovei [i de voievodul Vasile Lupu, s\ `nt=mpine moa[tele Sfintei Cuvioase Parascheva, `n ziua de 13 iunie 1641, la Gala]i, `nso]indu-le p=n\ la Ia[i. ~n 1642 particip\ la Sinodul de la Ia[i, c=nd se adopt\ M\rturisirea de Credin]\ Ortodox\ a Sf=ntului mitropolit Petru Movil\. Dup\ moartea lui Evloghie, vine pe scaunul vl\dicesc Anastasie (1644-1658). Acesta este cunoscut `ntre ierarhii Romanului prin faptul c\ din timpul p\storirii lui avem tradi]ia statornicit\ de episcopii roma[cani, aceea de a `mbr\ca ve[m=ntul Sf=ntului Ioan Gur\ de Aur, `n ziua de 13 noiembrie a fiec\rui an. M\rturia este consemnat\ de diaconul-cronicar Paul de Alepp, al patriarhului Macarie al Antiohiei, aflat `n vizit\ prin Moldova. Dup\ trecerea acestuia la via]a ve[nic\, `nmorm=ntat la M\n\stirea Moldovi]a, la Roman p\store[te episcopul Sava I (1658-1660), care ajunge mitropolit al Moldovei.

Sfin]i, ierarhi la Roman ~ntre marii ierarhi ai Romanului din secolul al XVII-lea este Dosoftei al II-lea (1660-1671), versificatorul psalmilor [i autorul lucr\rii „Via]a [i petrecerea sfin]ilor“, `n care g\sim o list\ de sfin]i pe care Biserica noastr\ i-a canonizat recent, printre ace[tia figur=nd Sf. Ierarh Ioan de R=[ca [i Secu. Este canonizat de Biserica noastr\ sub numele de Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, fiind serbat la 13 decembrie. Dup\ ce Dosoftei trece pe scaunul mitropolitan de la Ia[i, la Roman vine, pentru trei ani, Teodosie (16711674), care ajunge [i el mitropolit al Moldovei. ~n anul 2003, Sf=ntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Rom=ne `l canonizeaz\ sub apelativul de Sf=ntul Ierarh mucenic Teodosie de la Brazi, cu dat\ de pr\znuire 22 septembrie, `ntruc=t a p\timit ca 4

EDITORIAL al Schitului Giurgeni, ca metoc al episcopiei.

Contribu]ii de net\g\duit la bun\starea ora[ului Consemn\m apoi, la Roman, pe episcopii Teofil (1743-1747) [i Ioanichie (1747-1769), cel din urm\ tr\g=ndu-se din }uscanii din Deal, sat nu departe de Roman. Acesta a avut o p\storire `ndelungat\, fapt pentru care, `n timpul s\u, episcopia [i-a `mbog\]it patrimoniul administrativ-gospod\resc. Pentru c\ `n Moldova erau instalate domniile fanariote, acest episcop a intervenit de multe ori `n ap\rarea drept-credincio[ilor s\raci `mpotriva abuzurilor domne[ti, desfiin]=nd multe dintre birurile impuse. Reface multe biserici de eparhie [i este ctitor al M\n\stirii Vovidenia-Neam]. ~n timpul s\u s-au tip\rit c=teva c\r]i de slujb\: Psaltirea, Octoihul, Penticostarul, Pravila Dumnezeie[tii Liturghii. Dup\ o p\storire de 21 ani, episcopul Ioanichie `[i d\ ob[tescul sf=r[it [i este `nmorm=ntat la M\n\stirea Neam]. La c=rma episcopiei vine Leon Gheuc\ (17691786) care s-a remarcat prin restaurarea catedralei episcopale [i a ansamblului Sf=ntul Ierarh Ioan de la R=[ca [i Secu, arhitectural ce constituie centrul admiepiscop al Romanului `ntre anii 1674-1685 nistrativ al eparhiei. Fiind un episcop c\rturar, ierarhul roma[can s-a eviden]iat printre sus]in\torii mi[c\rii ilumuniste, milit=nd pentru reducerea limbii [i mentalit\]ii grece[ti din [coli, pentru primatul limbii rom=ne `n via]a cultural\ a ]\rii, pentru sprijinirea celor ce traduceau opere literare, moral-filosofice iluministe etc. Din 1786 este ales mitropolit al Moldovei [i urmeaz\ `n scaun episcopul Iacob, supranumit Grecul. P\storirea lui a fost de c=teva luni. La jum\tatea anului 1787 este ales ca episcop de Roman Antonie (1787-1796), fost egumen al M\n\stirii Putna. Dup\ moartea acestuia, la r\sp=ntia dintre secolele al XVIII-lea [i al XIX-lea, p\store[te la Roman marele Veniamin Costachi (17961803). De[i avea 28 ani c=nd a luat c=rma acestei episcopii, s-a remarcat, din primii ani de p\storire, prin fapte cu totul deosebite, pe multiple laturi: c\rtur\reasc\, pastoral-misionar\, administrativ-gospod\reasc\, social-filantropic\ etc. Experien]a dob=ndit\ la Roman l-a ajutat mult `n activitatea sa de ilustru mitropolit al Moldovei. Din multele realiz\ri de la Roman se p\streaz\, `n incinta Episcopiei, casa care-i poart\ numele [i care ad\poste[te ast\zi o bogat\ colec]ie patrimonial\ de obiecte biserice[ti. Tot lui `i apar]in prima farmacie din Roman [i bolni]a-spital din prejma bisericii Precista Mare din Roman. martir ap\r=nd credin]a str\mo[easc\ [i bunurile Bisericii. Scaunul episcopal de la Roman este ocupat apoi de Ioan (1674-1685), care s-a dovedit cu via]\ aleas\ [i pe care Biserica noastr\ l-a canonizat `n anul 2008, intr=nd `n calendar cu numele Sf=ntul Ierarh Ioan de la R=[ca [i Secu, unde `[i are morm=ntul, cu zi de pr\znuire la 30 august. Urmeaz\ Sava al II-lea (1685-1689) [i Misail (1689-1701). Secolul al XVIII-lea este marcat, `nc\ de la `nceputul lui, de p\storirea epicopului Lavrentie (1701-1702), dup\ care vine un mare tr\itor isihast, Pahomie (1707-1714), ctitorul schitului Pocrov. Este canonizat de Biserica noastr\ `n anul 2005, intr=nd `n calendar sub numele Sf=ntul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului, fiind serbat la 14 aprilie. Retr\g=ndu-se Sf=ntul Pahomie `n mun]ii Neam]ului, pentru lini[te, pe scaunul de la Roman este chemat Sava al III-lea (1714-1718), `n timpul c\ruia episcopia trece prin grele `ncerc\ri. Pomelnicul episcopilor roma[cani continu\ cu episcopul Gheorghe al II-lea (1718-1725), care ajunge mitropolit, iar `n locul s\u vine Atanasie al II-lea (1725-1729), apoi, Daniil (1730-1733) [i Ghedeon (1734-1743) cu metania din M\n\stirea Secu, ctitor al M\n\stirii Sih\stria [i

septembrie-octombrie 2008

Melchisedec „este cel mai `nv\]at episcop al românilor“.

u[urarea birurilor p\stori]ilor s\i. Spre sf=r[itul vie]ii este ales Mitropolit al Moldovei. ~n locul lui este hirotonit Veniamin Rosset (1844-1851), fost egumen al M\n\stirii Dolje[ti, Roman. ~n timpul p\storirii sale s-au organizat [coli `n toat\ eparhia: Roman, Bac\u, B=rlad, Tecuci, Foc[ani, Gala]i etc. S-a peocupat de preg\tirea candida]ilor pentru hirotonie. A fost prezent activ `n ajutorarea sinistra]ilor dup\ incendiile devastatoare din Roman [i `n urma epidemiilor de cium\ din cuprinsul eparhiei. ~n documentele vremii apare [i loc]iitor de mitropolit, dup\ moartea lui Meletie. Se stinge din via]\ la 14 iulie 1851 [i este `nmorm=ntat la Catedrala episcopal\ din Roman.

Melchisedec {tef\nescu, episcopulsimbol al Romanului Melchisedec {tef\nescu (1879-1892) Timp de 15 ani, Episcopia a fost condus\ de patru episcopi locotenen]i: Iustin Criv\t Cultur\ [i activitate Edessis (1851-1855); Nectarie Hermeziu pastoral-filantropic\ (1855-1864); Atanasie Stoenescu (1864-1865); Ghenadie }eposu (1865), dup\ care revine Atanasie Stoenescu p=n\ `n anul 1868, c=nd este ales ca episcop titular Isaia Vicol (18681878). ~nf\ptuirea cea mai evident\ a acestui episcop este construirea re[edin]ei episcopale. Este delegat de Sf=ntul Sinod pentru t=rnosirea Schitului Prodromul din Muntele Athos. Ca bun rom=n, a militat pentru unirea celor dou\ ]\ri rom=ne[ti. Se stinge din via]\ `n 20 iunie 1878. Urmeaz\ pentru o perioad\ de 1 an, ca loc]iitor de titular, arhiereul Calist B\c\uanul (1878-1879), dup\ care vine perioada str\lucit\ a p\storirii inegalabilului Melchisedec {tef\nescu (1879-1892). Despre p\storirea acestui episcop-simbol s-au scris [i spus multe. ~n scurta noastr\ evocare nu putem `ncadra toate `nf\ptuirile sale. Pentru a-l caracteriza este suficient s\ amintim ceea ce a spus mitroplitul Iosif Naniescu la instalarea sa pe scaunul de Roman, `n ziua de 22 februarie 1879: Melchisedec „este cel mai `nv\]at episcop al rom=nilor“. Prin preg\tirea sa intelectual\, prin vederile [i atitudinile sale social-patriotice, prin opera sa literar-academic\ [i prin `nf\ptuirile sale gospod\re[ti, Melchisedec {tef\nescu a fost un episcop-institu]ie pentru istoria vie]ii biserice[ti a poporului nostru. A l\sat multe lucr\ri pe multiple planuri, iar testamentul s\u, scris de propria m=n\, reprezint\ un document de mare `nsemn\tate pastoralcre[tin\. S-a stins din via]\ la 16 mai 1892 [i este `nmorm=ntat `n gr\dina pe care o l\sase mo[tenire, din prejma Episcopiei, `n pitorescul

Dup\ trecerea lui Veniamin pe scaunul mitropolitan, la Roman este ales episcopul de Hu[i, Gherasim Clipa (1803-1826), ierarh ierudit cu studii `n Germania, cunosc\tor al limbilor greac\, rus\, francez\ [i german\. S-a remarcat prin multe `nf\ptuiri ca p\rinte duhovnicesc al Eparhiei Romanului `n perioada de `nceput al secolului al XIX-lea. A condus episcopia aproape 23 de ani. Arhip\storirea sa a fost de mai lung\ durat\ datorit\ faptului c\ vremurile se statorniciser\, iar la conducerea Moldovei reveniser\ domniile p\m=ntene `n locul celor fanariote. Ca [i Leon Gheuc\, a fost un adept al iluminismului, dar a dat aten]ie [i treburilor administrativ-gospod\re[ti ale eparhiei [i ale centrului episcopal. Lui i se datoreaz\ multe modific\ri `n interior [i exterior f\cute Catedralei episcopale „Sf=nta Cuvioas\ Parascheva“. De asemenea, `n timpul lui, zestrea catedralei se `mbog\]e[te cu multe podoabe. Tot lui i se datoreaz\ dotarea catedralei cu o nou\ catapeteasm\, ale c\rei icoane sunt pictate de Eustatie Altini. Faciliteaz\ traducerea de multe c\r]i filosofico-iluministe. Sus]ine mi[carea eterist\ de la 1821, din Muntenia. R\m=ne `n amintirea roma[canilor ca un episcop gospodar [i cultivat. Este `nmorm=ntat `n Biserica „Sf=ntul Gheorghe“, catedrala veche din Ia[i, `n 15 martie 1826. ~i urmeaz\ `n scaun Meletie Lefter (18261844), episcopul de Hu[i. A fost un bun chivernisitor [i reorganizator al averilor eparhiale. Lui i se datoreaz\ resfin]irea Bisericii „Precista Mare“ de la Roman. Ca [i al]i episcopi predecesori, a f\cut [i el parte din divanul domnesc pled=nd pentru anul I (VIII) nr. 5-6

60 0 de tara ani de atestare documen

ora[ Roman, pe care patetic l-a numit azilul b\tr=ne]ilor mele. Mai t=rziu, episcopul Lucian Triteanu, pe morm=ntul s\u [i al fratelui, Episcopul Valerian {tef\nescu, ridic\ o frumoas\ capel\ cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“. Funda]ia a fost desfiin]at\ abuziv `n perioada comunist\, confisc=ndu-i-se bunurile. A fost reactivat\ dup\ evenimentele din 1989, iar membrii Funda]iei, `n anul 2007, au restaurat capela [i au recuperat o parte din patrimoniul imobiliar care-i apar]inea. Dup\ moartea marelui Melchisedec, scaunul vacant este ]inut de arhiereul Ioanichie Flor B\c\uanul p=n\ ce este ocupat, prin alegere, de fostul episcop vicar al Mitropoliei de la Ia[i, Inochentie Moisiu (1892-1894), iar dup\ trecerea acestuia la odihn\ ve[nic\, pentru o perioad\ scurt\, vine Ieronim Ionescu (18951896), apoi episcopul Iosif Gheorghian (decembrie 1896) [i arhiereul locotenent Conon Ar\mescu Donici B\c\uanul (1897-1900).

Vitregii de secol XX Secolul al XX-lea `ncepe cu alegerea episcopului Gherasim Safirim (1900-1911). Un ierarh riguros, de mare severitate moral\ [i inflexibil `n interpretarea prevederilor canonice, de asemenea, `n convingeri. Nu a f\cut niciodat\ rabat de la r=nduielile biserice[ti. Este autor de manuale cu caracter liturgic. A fost scos din scaunul episcopal `n iunie 1911, c=nd se retrage la M\n\stirea Fr\sinei (V=lcea) unde, dup\ o via]\ auster\ [i isihast\, `[i d\ ob[tescul sf=r[it `n ziua de 14 februarie 1922. Episcopia Romanului este administrat\ de arhiereul Calist Boto[\neanul (1911-1912), ca episcop locotenent. Urmeaz\ Teodosie Atanasiu (1912-1923). P\storirea sa a coincis cu evenimentele provocate de Primul R\zboi Mondial. ~mpreun\ cu Mitropolitul Moldovei, Pimen Georgescu, a participat activ la evenimentele conflictuale care se desf\[urau pe teritoriul eparhiei sale, cer=nd preo]ilor [i credincio[ilor s\i, prin scrisori pastorale, s\ colecteze bani, alimente [i `mbr\c\minte pentru solda]ii de pe front; a cer- cetat [i ajutat spitalele de r\ni]i, a difuzat c\r]i de `ndrumare duhovniceasc\, a sprijinit cauza dreapt\ pentru care lupta poporul rom=n, iar dup\ `ncheierea r\zboiului a pledat pentru unirea Transilvaniei cu patria mam\. A fost un episcop erudit [i cu preocup\ri c\rtur\re[ti, bun cunosc\tor al limbilor clasice [i moderne. A tradus pentru prima dat\ `n rom=ne[te din „Comentariile Sf. Ioan Gur\ de Aur la Epistolele Pauline“. Fiind bolnav, la 1 februarie 1923, se retrage din scaun la M\n\stirea Neam], de unde va trece `n odihn\ ve[nic\ `n ziua de 7 februarie 1927. Dup\ retragerea lui Teodosie, treburile gospod\re[ti ale episcopiei sunt preluate de Arhiereul Ilarion Mircea 5

Analizând via]a [i activitatea ierarhilor roma[cani, cei mai mul]i dintre ei, `nainte de a fi instala]i pe scaunul vl\dicesc, au tr\it `n m\n\stirile din Moldova ca stare]i, egumeni sau duhovnici, unde au dobândit cultur\ teologic\ [i experien]\ administrativ\. B\c\uanul (1923-1950), ca episcop locotenent. La 28 martie 1923 a fost ales Lucian Triteanu (1923-1947). Episcopatul s\u a coincis cu perioada celui de-al Doilea R\zboi Mondial, dar [i a marilor schimb\ri politice din ]ara noastr\. ~n p\storirea sa `ndelungat\ de la Roman, a realizat multe lucruri `n plan gospod\resc-edilitar [i cultural. Dup\ terminarea r\zboiului, Rom=nia intr\ `n lag\rul comunist, iar misiunea Bisericii se restr=nge doar la o brum\ de cult desf\[urat `n careul restr=ns al bisericilor. {i activitatea misionar\, promi]\toare a episcopului Lucian de dinaintea r\zboiului se reduce. S-a retras din scaun `n 1947 [i a tr\it p=n\ la 6 septembrie 1953, c=nd a fost `nmorm=ntat `ntr-un morm=nt din incinta Episcopiei Romanului.

Prigoana comunist\

Dup\ aceast\ succint\ trecere `n revist\ a ierarhilor care au p\storit `n

Ierarhi roma[cani personalit\]i ale Moldovei

vizita patriarhului Kiril al Bulgariei, Mitropolitului Grigorie al Sankt Petersburgului, Sofronie al T=rnovului, Atenagora al Tiatirelor, Hrisostom al Filipinelor etc. ~n 1957, episcopul Teofil este ales ca arhiepiscop la Cluj, iar pe scaunul vacant va fi adus, tocmai `n 1962, fostul episcop al Armatei Rom=ne - Partenie Ciopron. P=n\ la acesta eparhia a fost condus\ de locotenen]i `ntre care Mitropolitul Iustin Moisescu (1958-1961) [i Partenie Ciopron (decembrie 1961-februarie 1962), care, din martie 1962, devine eparhiot p=n\ `n 1978, c=nd se retrage la M\n\stirea V\ratec, unde `[i d\ ob[tescul sf=r[it. Din acel an, p\storirea Eparhiei Romanului este dat\ PS Episcop Eftimie Luca, care o conduce p=n\ ast\zi. Nu vom g\si spa]iul necesar `n acest editorial s\ evoc\m perioada ultimilor doi episcopi titulari ai Eparhiei, aceasta ar fi o mare `ntreprindere, pentru c\ mul]i dintre cei ce citesc aceste r=nduri cunosc pe cei doi, mai ales pe venerabilul nostru ierarh PS Episcop Eftimie, pe care providen]a l-a ajutat s\ fie ierarhul titular, acum, la `mplinirea a 600 de ani de istorie ne`ntrerupt\ la Roman.

Pomelnicul ctitorilor (sec. al XIX-lea)

A fost r=nduit ca episcop loc]iitor Arhiereul Vicar al s\u, Ilarion Mircea B\c\uanul, p=n\ la venirea Episcopului Teofil Herineanu (19491957). A fost un episcop evlavios [i rug\tor, care, de[i ardelean, s-a adaptat repede obiceiurilor moldovene, fiind iubit de preo]i [i de c\lug\ri. Totu[i, `n timpul s\u, s-au accentuat prigonirile puterii comuniste asupra preo]ilor [i c\lug\rilor din eparhie. Au fost desfiin]ate toate schiturile [i m\n\stirile din eparhie, iar c\lug\rii au fost nevoi]i s\ p\r\seasc\ chinoviile lor. Mul]i preo]i au fost `ntemni]a]i pentru convingerile lor religioase, unii sf=r[ind `n `nchisorile comuniste. ~n timpul p\storirii sale s-au consemnat mai multe vizite ale `nt=ist\t\torilor Bisericilor Ortodoxe surori, `n eparhie. A primit, la Roman,

6

EDITORIAL

aceast\ Eparhie, `n continuare, vrem s\ mai amintim c=teva caracteristici ale episcopilor roma[cani. Analiz=nd via]a [i activitatea ierarhilor roma[cani, cei mai mul]i dintre ei, `nainte de a fi instala]i pe scaunul vl\dicesc, au tr\it `n m\n\stirile din Moldova ca stare]i, egumeni sau duhovnici, unde au dob=ndit cultur\ teologic\ [i experien]\ administrativ\. Unii ierarhi, `nainte de a fi ale[i pentru scaunul de Roman, au trecut pe la Hu[i [i R\d\u]i, episcopii sufragane ale Mitropoliei Moldovei. Majoritatea ierarhilor roma[cani `[i au metania `n urm\toarele m\n\stiri: Neam], Secu, Putna, Bogdana, P=ng\ra]i, Solca etc. Unii, spre exemplu Anastasie Crimca, Atanasie al IIlea, Dosoftei, Veniamin Costachi, Gherasim Clipa, Meletie, Melchisedec, `nainte de a fi la Roman, au trecut pe la R\d\u]i, Hu[i, Dun\rea de Jos. Al]ii, precum Tarasie, Vasile, Teoctist, Macarie-cronicarul, Pahomie, Ioanichie, Antonie, datorit\ calit\]ilor lor gospod\re[ti [i spirituale, au devenit episcopi direct din pozi]ia de egumeni sau duhovnici ai unor m\n\stiri. Unii, cum sunt: Iustin Edessis, Nectarie Hermeziu, Isaia Vicol, Inochentie Moisiu, Ieronim Ionescu, Ioanichie Flor, Gherasim Safirim, Lucian Triteanu, Partenie Ciopron, Eftimie Luca, au activat mai `nt=i ca vicari ai episcopiei, apoi au devenit titulari. Remarc=ndu-se ca ierarhi de vaz\ [i c=nd situa]ia o impunea, episcopii de Roman treceau pe scaunul mitropolitan. ~ntre ace[tia amintim pe Teoctist al II-lea, Anastasie Crimca, Dosoftei,

septembrie-octombrie 2008

Rug\m pe Sfânta Parascheva, care ocrote[te de 600 de ani Eparhia Romanului, s\ fie mijlocitoarea noastr\ la Preabunul Dumnezeu, s\ p\zeasc\ `n veacurile viitoare aceast\ sfânt\ eparhie. 60 0 de tara ani de atestare documen

7

Sava, Leon Gheuc\, Veniamin al\turi de credincio[i, de armat\, de idealurile nobile ale poporului staCostachi, Meletie Lefter etc. tornic `n credin]\ [i `n p\strarea ~n ceea ce prive[te regiunile tradi]iilor [i a predaniilor sfinte. geografice din care `[i trag originea, cei mai mul]i dintre episcopii Romanului erau moldoIn memoriam veni; al]ii, cum erau: Anastasie De aceea, comemor=ndu-i pe Crimca, Antonie, Gherasim Cliei, comemor\m `n acela[i timp pe pa, Meletie erau bucovineni; cei care `mpreun\ cu ei au f\urit isapoi, unii dintre ei ca: Pahomie, toriografia acestei de Dumnezeu Lucian Triteanu, Teofil Herineap\zite eparhii. Ne g=ndim la miile nu erau ardeleni. ~n sf=r[it, Atade preo]i, c\lug\ri, dasc\li, zugravi nasie Stoinescu, Ieronim Ionescu de icoane [i de biserici, copi[tii de erau munteni, iar Gherasim manuscrise ori me[teri tipografi, Safirim era oltean. Unul dintre dar [i la sutele de genera]ii de creei, Iacob, a fost de origine dincio[i, ]\rani sau ciobani, r\ze[i greac\. sau cl\ca[i, care au d\ltuit at=tea tradi]ii sfinte al\turi de ierarhii care M\rturisitori [i le-au structurat identitatea de rom=ni ortodoc[i. ap\r\tori ai dreptei credin]e ~n aceste momente trebuie s\ ne aducem aminte, al\turi de ierA[a cum am ar\tat `n scurta arhii [i de evlavio[ii voievozi, ctiprezentare a episcopilor, activitori de l\ca[uri sfinte, `n aceast\ tatea acestora de la Roman s-a Eparhie [i de to]i ctitorii de biserici manifestat diferit. Unii s-au re[i de m\n\stiri. G=ndurile noastre marcat `n plan administrativ, al]ii se `ndreapt\ cu recuno[tin]\ c\tre cultural, spiritual sau organizamamele sfinte care [i-au leg\nat toric, ceea ce a f\cut ca rolul lor pruncii cu dragoste de neam [i s\ fie apreciat. Chiar dac\ ne-au credin]\, c\tre to]i cei care au conparvenit pu]ine date din perioada semnat istoria acestui neam binede `nceput a Episcopiei Romacuv=ntat. S\ ne amintim de eroii nului, ierarhii ei s-au remarcat cei ce s-au jertfit pentru ap\rarea prin activitate deosebit\ `n convalorilor acestei eparhii. Suntem textul social-politic al timpului convin[i c\ sufletele lor sunt `n m=lor. Spre exemplu: Tarasie, care na lui Dumnezeu pentru c\ s=ngele apare ca Mitropolit al }\rii de lor a udat arborele libert\]ii noasJos cu sediul la Roman, a fost tre. De aceea, noi, genera]ia care a bun sfetnic al Binecredinciosului fost r=nduit\ de Dumnezeu s\ co{tefan cel Mare [i Sf=nt; de asemenea, Teoctist I, care a uns ca Sfânta Parascheva ocrote[te de 600 de ani Eparhia memoreze la 600 de ani pe cei didomn pe {tefan, a fost [i consilier Romanului (fresc\ din Catedrala episcopal\ de la Roman) naintea noastr\ `mpreun\ cu real voievodului; Vasile, succealiz\rile lor, s\ p\str\m dreapta sorul s\u la Roman, de asemenea, a fost un sfet- Teodosie Atanasiu - traduc\tor [i p\stor des\- credin]\ [i s\ o transmitem genera]iilor viitoare nic al voievodului {tefan. Unii episcopi ai v=r[it; Ioanichie [i Meletie - cu preocup\ri cul- prin cult [i cultur\ cre[tin\, prin evlavie [i viteRomanului au fost trimi[i de domnitori `n misi- turale; Leon Gheuc\, Gherasim Clipa, Isaia jie, prin ap\rarea identit\]ii na]ionale [i prin prouni diplomatice, ceea ce dovede[te abilitatea [i Vicol, Melchisedec {tef\nescu, Lucian Triteanu, movarea tradi]iilor [i predaniilor ortodoxe care cuno[tin]ele lor. Eftimie Luca s-au remarcat prin restaurarea Ca- au stat la baza culturii noastre rom=ne[ti. S\ Dac\ `ncerc\m mai departe s\ schi]\m chipul tedralei episcopale c=nd aceasta a fost atins\ de corel\m ortodoxia noastr\ cu ortopraxia, h\rnicia episcopilor roma[cani, sco]=nd `n relief cali- vitregiile vremii, precum [i a ansamblului arhi- cu d\rnicia, sfin]enia cu slujirea [i ajutorarea set\]ile, preocup\rile sau `mplinirile lor, mai pu- tectural eparhial; Teodosie de la Brazi, Pahomie, menilor, ca s\ tr\im [i s\ r\sp=ndim `n jurul nostem afirma despre unii: Teoctist a fost `n condi- Ghedeon, Ioan de la R=[ca, Gherasim Safirim, tru bucuria [i lumina lui Hristos. ]iile timpului s\u un episcop inteligent, erudit [i Teofil s-au remarcat prin sfin]enia vie]ii lor. Rug\m pe Sf=nta Parascheva, care bun chivernisitor al averilor biserice[ti; Macarie Misiunea principal\ a tuturor episcopilor a- ocrote[te de 600 de ani Eparhia Romanului, s-a remarcat ca mare cunosc\tor al tradi]iei slave cestei Eparhii a fost aceea de a `nv\]a, sfin]i [i s\ fie mijlocitoarea noastr\ la Preabunul [i cronicar indubitabil al unei p\r]i a istoriei conduce pe calea m=ntuirii credincio[ii `ncre- Dumnezeu, s\ p\zeasc\ `n veacurile viitoare Moldovei; Dosoftei, c=t a stat la Roman, a ver- din]a]i lor spre p\storire. Majoritatea au fost aceast\ sf=nt\ eparhie, s\ d\ruiasc\ slujitosificat Psaltirea; Leon Gheuc\ - iluminist [i tra- m\rturisitori [i ap\r\tori ai dreptei credin]e [i nu rilor [i credincio[ilor ei pace, lini[te, prospeduc\tor; Veniamin Costachi - teolog [i tr\itor al au fost insensibili la nevoile sociale ale credin- ritate [i m=ntuire. „Fie, Doamne, mila Ta spre noi a[a precum teologiei, Melchisedec - academincian, diplo- cio[ilor lor. ~n timpurile de restri[te [i r\zboaie, mat, ctitor de [coal\, autor de manuale etc.; episcopii Romanului s-au remarcat prin a fi am n\d\jduit [i noi `ntru Tine!“ ‰ anul I (VIII) nr. 2

Cel dintâi istoric român care a formulat o ipotez\ `n leg\tur\ cu `nfiin]area episcopiei Romanului este episcopul Melchisedec. El spunea c\ Alexandru cel Bun a organizat [i sprijinit, `n condi]iile timpului, episcopiile Romanului [i R\d\u]ilor, fixând re[edin]ele `ntâist\t\torilor. Episcopia Romanului `ntre anii 1408-1 1530:

DOSAR

iulie-august 2008

~n sprijinul tradi]iei istorice, vin [i c=teva documente de cancelarie domneasc\ din care reiese c\, `ntr-adev\r Alexandru cel Bun este ctitorul episcopiei din Roman. Astfel prin „cartea“ domneasc\ datat\ 16 septembrie 1408, domnitorul d\ruia „bisericii Sf. Vineri“ din t=rgul Romanului, unde „odihne[te sf=nt\ r\posata maica noastr\, cneaghina Anastasia“ dou\ sate. Printr-o „carte“ din 12 aprilie 1458, {tefan cel Mare a `nt\rit „mitropoliei noastre din t=rgul Roman unde este hramul Sf. Parascheva“ cele dou\ sate, iar mai t=rziu printr-o alt\ „carte“ domneasc\, din 20 aprilie 1488, acela[i domn `nt\re[te [i `mputernice[te „sfintei noastre biserici mitropoliei din t=rgul Roman unde este hramul Sf=nta [i

Alexandru cel Bun, ctitorul

al doilea episcop, dup\ mitropolit, la sf=nta m\n\stire, `n ora[, `n Roman, [i i-au dat eparhie o parte din ]inuturi pe sub munte `n gios“. Plec=nd de la aceast\ tradi]ie [i de la anumite fapte `ntemeiate documentar, majoritatea istoricilor no[tri sus]in c\ Episcopia Romanului a fost `ntemeiat\ de Alexandru cel Bun. (Manolache Dr\ghici, C. Erbiceanu, N. Iorga, N. Dobrescu, E. Popovici, {t. Lup[a).

Alexandru cel Bun, domn al Moldovei `ntre anii 1400-1432

De la Alexandru cel Bun la {tefan cel Mare [i succesorii s\i Pr. Florin }USCANU, Protopop de Roman

Tradi]ia este consemnat\ pentru `nt=ia oar\, `n Letopise]ul }\rii Moldovei p=n\ la Aron Vod\ (1359-1595), cunoscut sub numele de Letopise]ul lui Grigore Ureche: „Mai f\cut-a (Alexandru) [i

drum ipotezelor. Cel dint=i istoric rom=n care a formulat o ipotez\ `n leg\tur\ cu `nfiin]area Episcopiei Romanului este episcopul Melchisedec. Ierarhul de vrednic\ pomenire admitea c\ Alexandru cel Bun a organizat [i sprijinit, `n condi]iile timpului, episcopiile Romanului [i R\d\u]ilor fix=nd re[edin]ele `nt=ist\t\torilor [i, totodat\, limitele geografice ale eparhiilor Moldovei, apoi `nzestr=ndu-le cu mo[ii spre a le asigura mijloacele prin care s\-[i poat\ `ndeplini rosturile. Merg=nd mai departe, el presupunea c\ episcopul Meletie, men]ionat `n coresponden]a patriarhului din Constantinopol, al\turi de mitropolitul Iosif, ar fi fost „arhiepiscopul eparhiei Romanului“, la sf=r[itul secolului al XIV-lea. Dup\ Melchisedec s-a formulat alt\ ipotez\ referitoare la `ntemeierea Episcopiei Romanului plec=nd de la tradi]ia istoric\, precum [i de la unele fapte cu acoperire documentar\ [i anume c\ aceast\ episcopie a fost `nfiin]at\ de Alexandru cel Bun.

Apari]ia statului feudal centralizat a condus la constituirea unei Biserici na]ionale autocefale organizate ierarhic `n cadrul acestei forma]iuni statale. Domnitorul Alexandru cel Bun, considerat organizatorul ierarhiei biserice[ti moldovene, reu[e[te s\ aplaneze conflictul ce s-a iscat `ntre Patriarhia de Constantinopol [i moldoveni, ob]inând pe cale diplomatic\, recunoa[terea Mitropoliei Moldovei [i a primului ei mitropolit, Iosif I Mu[at, la 26 iulie 1401. ~nfiin]at\ la `nceputul sec. al XV-lea de c\tre Alexandru cel Bun (`n perioada 1408-1413), Episcopia Romanului, care avea jurisdic]ie asupra teritoriilor din }ara de Jos (sudul Moldovei) pân\ la Gala]i, a devenit curând un important centru administrativ-religios, un focar de cultur\ [i spiritualitate.

U

n document de mare importan]\ pentru via]a religioas\ a locuitorilor teritoriului de la est de Carpa]i, este scrisoarea papei Grigore al XI-lea, adresat\ principelui de Coroan\, Bela, `n anul 1234, `n care se fac referiri la „schismaticii“ din episcopatul cumanilor (episcopatul romano-catolic al Milcoviei), adic\ ortodoc[ii de aici, vorbind despre „pseudo-episcopi de rit grecesc“, sau „episcopi schismatici“, care au rituri [i obiceiuri deosebite, la „fal[ii cre[tini“ din aceste p\r]i. Scrisoarea aceasta, reprezint\ un document de referin]\, care arat\ elocvent c\ pe teritoriul Moldovei, `n sec. al XIII-lea existau credincio[i ortodoc[i, preo]i [i episcopi [i f\r\ `ndoial\, forme de via]\ bisericeasc\.

~ntemeierea Episcopiei Romanului Mitropolia Moldovei este pomenit\ pentru prima dat\ `ntr-un document datat septembrie 1386, al\turi de mitropolia Vidinului, `ntr-un act al Patriarhiei Ecumenice. C=t prive[te data `nfiin]\rii Episcopiei Romanului, lipsa unor documente istorice care s\ cuprind\ referiri deplin concludente a croit 8

60 6 0 0d0e

tara ra adnei adne atestare documceun menta i de atestare do

Proilaviei `n a doua jum\tate a sec. al XVII-lea [i `nceputul sec. al XVIII-lea, dorea s\-[i extind\ autoritatea asupra acestei regiuni, ierarhul de la Roman, a `nscris pe sigiliul s\u [i Gala]iul. De-a lungul veacurilor, ca urmare a conven]iilor `ncheiate `ntre puterile mari ce ne `nconjurau privind hotarele Moldovei, s-a schimbat [i configura]ia geografic\ a Eparhiei Romanului, reduc=ndu-se treptat p=n\ la forma actual\ (5 protopopiate).

Cea mai veche eparhie dup\ Mitropolia Moldovei

9

N. Iorga, coment=nd documentele care cuprind referiri la `ntemeierea Episcopiei Romanului, afirma, `n lucrarea sa „Istoria Bisericii Rom=ne[ti“, (vol. I), c\ la sf=r[itul sec. al XV-lea `n preajma bisericii Prea Cuvioasa Paraschiva din T=rgul de Jos nu mai este o mitropolie, ci o episcopie, dezv\luind parerea sa c\, `n acest ora[, totdeauna a fost o episcopie. Constantin C. Giurescu, nu vede la Roman o mitropolie, cu toate c\ Tarasie, care p\storea acolo, este men]ionat, `n unele documente, episcop al mitropoliei de Jos, el este numai episcop. N. Dobrescu, plec=nd de la titulatura de mitropolie [i aceea de mitropolit care se d\dea Episcopiei Romanului [i ierarhului de acolo, afirm\ c\ nu este o mitropolie `n adev\ratul sens al cuv=ntului. Nu este dec=t o confuzie de termeni. Cei care redactau actele de cancelarie `ndeosebi laici, nu cuno[teau destul de bine terminologia bisericeasc\. Dac\ episcopului de Roman i s-a spus [i mitropolit, aceasta s-a f\cut numai `n semn de cin-

Aplan=ndu-se ne`n]elegerile dintre patriarhia de Constantinopol [i moldoveni cu privire la canonicitatea mitropolitului Iosif, chiar la `nceputul domniei lui Alexandru cel Bun (iulie 1401) mitropolia ar fi fost str\mutat\, de la Roman, la Suceava, unde era capitala ]\rii, `n T=rgul de Jos ar fi r\mas o episcopie care, p=n\ `n primele decenii ale sec. al XVII-lea, a purtat titulatura de mitropolie. Nici unul din istoricii de dup\ Melchisedec nu au preluat opinia acestuia `n leg\tur\ cu o mitropolie la Roman, `nainte de 1400. Referindu-se `n scrierile lor la Episcopia Romanului to]i au remarcat diversitatea oferit\ de documente cu privire la titulatura scaunului eparhial de aici.

Cel dint=i r\spuns, cea dint=i solu]ie, la aceast\ problem\ a dat-o episcopul academician Melchisedec, care s-a ocupat cu interes [tiin]ific de `nceputurile [i evolu]ia Episcopiei Romanului p=n\ `n sec. al XIX-lea. El a mers foarte departe afirm=nd c\ la Roman a fost prima re[edin]\ a Mitropoliei Moldovei, `nainte de Alexandru cel Bun.

Analiz=nd [i interpret=nd ceea ce a p\strat tradi]ia, c=t [i referirile documentare `n leg\tur\ cu `ntemeierea [i organizarea eparhiei din T=rgul de Jos, cercet\torii istoriei noastre biserice[ti au fost adesea contraria]i v\z=nd c\ `n documentele medievale, Scaunul de la Roman poart\ uneori titulatura de episcopie alteori de mitropolie, iar chiriarhul ei poart\ denumirea de episcop, alteori de arhiepiscop sau mitropolit.

O titulatur\ controversat\

XVIII-lea „Pecetea sfintei Episcopii a Romanului [i Gala]ilor“. Probabil, episcopul Romanului, `nc\ de la `nceputul sec. al XV-lea, avea autoritate jurisdic]ional\ asupra regiunii `n care era situat ora[ul Gala]i, dar abia dup\ ce mitropolitul

Teracot\ din sec. al XVII-lea descoperit\ la Episcopia Romanului, `n urma s\p\turilor efectuate sub conducerea reputatului cercet\tor, prof. Vasile Ursachi

Dac\ episcopului de Roman i s-aa spus [i mitropolit, aceasta s-aa f\cut numai `n semn de cinste, episcopia Romanului fiind cea mai veche eparhie dup\ Mitropolia Moldovei [i Sucevei. preacuvioasa maica noastr\ Parascheva“ s\ st\p=neasc\ satele d\ruite de bunicul s\u. Dac\ `n anul 1408 c=nd biserica din Roman a primit dania domneasc\ aceasta ar fi fost catedral\ episcopal\ sau mitropolitan\, negre[it, domnul s-ar fi referit `n „cartea“ sa de danie la acest fapt. Neav=nd `ns\ documente sigure care s\ ateste anul c=nd a fost `ntemeiat\ Episcopia Romanului, cercet\torii au folosit elemente de ordin logic-istoric pentru a descifra acest lucru. S-au folosit de unele realit\]i [i aspecte ale vie]ii biserice[ti din Moldova, `ndeosebi rela]iile intereparhiale [i anume `nt=ietatea episcopului de Roman fa]\ de cel al R\d\u]ilor, baz=ndu-se pe vechile a[ez\minte canonico-juridice, precum [i pe tradi]ia istoric\. Av=nd `n vedere c\ episcopia de R\d\u]i este men]ionat\ `ntr-un document datat 6 iulie 1413, prin care Alexandru cel Bun d\ruia doamnei Anastasia (soacra sa) c=teva sate, care, dup\ trecerea ei din via]\, s\ intre „`n st\p=nirea episcopiei de R\d\u]i a Sf=ntului Nicolae“, credem c\ domnitorul a `ntemeiat cele dou\ eparhii, la Roman [i R\d\u]i, `n perioada 14081413, dup\ ce `n ]ar\, statornicise condi]ii de ordine [i stabilitate [i dup\ ce rezolvase conflictul cu Patriarhia Ecumenic\. Motivele pentru care domnul ]\rii a `nfiin]at alte dou\ eparhii `n cadrul Mitropoliei Moldovei sunt multiple: marea `ntindere geografic\ a ]\rii „de la Ceremu[ la limanul Nistrului [i de la Milcov p=n\ la Hotin astfel `nc=t „nu putea fi administrat\ biserice[te de un singur ierarh, apoi `n semn de cinstirea memoriei p\rin]ilor s\i Roman I Mu[at, `nmorm=ntat la R\d\u]i [i Anastasia Doamna, `nmorm=ntat\ la Roman. Un alt motiv ar fi cel misionar, ]in=nd cont de expansiunea romano-catolicismului `n Moldova la finele sec. al XIV-lea [i `nceputul sec. al XV-lea.

Eparhia „]inuturilor de sub munte“ Men]ionam anterior, c\ pe baza izvoarelor istorice de care dispunem, nu se poate fixa data la care a fost `ntemeiat\ Episcopia Romanului [i nici teritoriul s\u de jurisdic]ie. Puternica tradi]ie pe care o include `n Letopise]ul s\u Gr. Ureche ne deschide calea spre aflarea unor r\spunsuri: „Mai f\cut-a (Alexandru) [i al doilea episcop dup\ mitropolit, la sf=nta m\n\stire `n ora[, `n Roman, [i i-am dat eparhie o parte din ]inuturi de sub munte `n gios“. Aceste ]inuturi, potrivit unei cronici erau: Roman (T=rgul de Jos), Bac\u, Putna, Tecuci, Tutova, Vaslui, Covurlui, ba chiar [i Gala]iul, potrivit unei vechi pece]i episcopale din sec. al anul I (VIII) nr. 2

Primul episcop roma[can men]ionat `ntr-oo „carte“ datat\ 30 sept. 1445 este preasfin]itul mitropolit chir Calist al Romanului. Nu se [tie când a `nceput [i când s-aa sfâr[it p\storia lui. ste, episcopia Romanului fiind cea mai veche eparhie dup\ Mitropolia Moldovei [i Sucevei. Aceea[i p\rere o au Simion Reli [i pr. Acad. Mircea P\curariu. Autorii manualului de Istoria Bisericii Rom=ne, 1957, lu=nd `n considerare faptul c\ fiii lui Alexandru cel Bun, au `mp\r]it Moldova `n dou\ p\r]i, Ilie domnind `n }ara de Sus cu capitala la Suceava, iar {tefan `n }ara de Jos, cu capitala `ntr-un ora[ din Sud (probabil Vaslui) cred c\ acesta din urm\ „va fi atribuit episcopului de Roman titlul de mitropolit, la fel cu al celui de la Suceava“. Pr. Prof. Mircea P\curariu, la r=ndul s\u, presupune c\ domnul {tefan al II-lea (14351442) „va fi ridicat pe episcopul de Roman la rangul de mitropolit pentru ca s\ creasc\ [i `n acest fel prestigiul „}\rii de Jos“ peste care domnea. Pe baza p\rerilor [i r\spunsurilor date de istoricii aminti]i, referitoare la titulatura eparhiei Romanului [i la aceea a `nt=ist\t\torului ei, nu se poate afirma cu certitudine, c\ aceast\ eparhie a purtat, c=ndva, titlul de mitropolie. La mijloc se pare c\ nu-i dec=t o confuzie de termeni.

Primii ierarhi ai Romanului

DOSAR pului [i mitropolitului Calist“, care se p\streaz\ ast\zi `n muzeul m\n\stirii. Acest fapt ne face s\ credem c\ acest ierarh vie]uise ca monah `n M\n\stirea Neam], se formase acolo [i a dorit `nmorm=ntat unde-[i avea metania.

Ierarhii din vremea lui {tefan cel Mare Episcopul Tarasie (`nainte de 1464-dup\ 1473) este pomenit pentru prima dat\, ca martor, `ntr-o „carte“ cu data de 12 septembrie 1464: „episcopul nostru chir Tarasie de T=rgul de Jos“. F\r\ `ndoial\ p\storia sa `ncepuse `nainte. Pentru ultima dat\, Tarasie este pomenit tot ca martor al\turi de mitropolitul Teoctist `ntr-o „carte“ domneasc\ datat\ 14 octombrie 1473. La 3 septembrie 1470, episcopul Tarasie este men]ionat `n soborul numeros (64 de slujitori) care a participat la sfin]irea M\n\stirii Putna. ~n pomelnicul m\n\stirii Bistri]a, printre ierarhi, apare [i „arhiereul Tarasie“, negre[it episcopul Romanului. Succesorul lui Tarasie `n scaunul de la Roman a fost episcopul Vasile (`nainte de 14841500). Acesta, expedia la 2 februarie 1484 „din Mitropolia de Jos a Moldovei“ o scrisoare adresat\ mitropolitului Gherontie al Moscovei [i

Catedrala episcopal\ de la Roman, carte po[tal\, cca. 1924, Ed. Librariei Fra]ii Rottenberg, Roman (colec]ia D. Dimitriu)

septembrie-octombrie 2008

septembrie 1408. Surprinz\tor a fost faptul c\ vechea catedral\ a fost mai mare dec=t cea actual\ zidit\ dup\ mai bine de un secol [i jumat\te de Petru Rare[. Vechea temelie pe care s-a zidit mai apoi, este `n exteriorul zidului actual cu 0,50m , p=n\ la 1,10 m, `n partea absidei laterale nordice. Tot cu acest prilej au fost descoperite fragmente ceramice, fresc\ [i tencuial\, teracote de sobe, care atest\ vechimea acestei str\vechi biserici voievodale. Fiind [ubrezit\ de „dintele nemilos al vremii“, dup\ incendiul din 1467 [i marele cutremur din 1471, vechea catedral\ a fost `nlocuit\ cu o alt\ biseric\ monumental\ ce poart\ acela[i hram, „Sf. Cuv. Parascheva“, fiind `ncredin]at\ cultului `n anul 1550, potrivit pisaniei de la intrare, care men]ioneaz\ [i faptul c\ biserica s-a `nceput „de la ultimele temelii“ adic\ pe funda]ia celei veche la anul 7050 (1542).

`nt=ist\t\tor, de un episcop. Dar cum nu avem nici o referire `n documentele cunoscute, despre ierarhul care a condus episcopia Romanului `n timpul lui Alexandru cel Bun (primele decenii ale sec. al XV-lea), acest fapt a l\sat drum deschis ipotezelor. ~n pomelnicul de la Bistri]a, printre ierarhi, apar [i arhiepiscopii Ioan [i Samuil despre care nu avem [tiri referitoare la locul [i timpul c=nd au p\storit. Episcopul Melchisedec {tef\nescu ocup=ndu-se de organizarea bisericeasc\ a Moldovei, credea c\ Episcopia Romanului a fiin]at la finele sec. al XIV-lea [i presupunea c\ episcopul Meletie, amintit `n c=teva acte ale Patriarhiei Ecumenice al\turi de mitropolitul Iosif al Moldovei, ar fi condus aceast\ eparhie. Primul episcop men]ionat `ntr-o „carte“ datat\ 30 septembrie 1445 este „preasfin]itul mitropolit chir Calist al Romanului“. Nu se [tie c=nd a `nceput [i c=nd s-a sf=r[it p\storia lui. Poate fusese el r=nduit ca arhiep\stor dup\ ce {tefan al II lea [i-a `nceput domnia prin 1433, mai `nt=i singur `n }ara de Jos, `mpreun\ cu Ilia[ `n }ara de Sus, apoi cu Petru [i `n cele din urm\ singur. Cu prilejul s\p\turilor arheologice efectuate `nainte de lucr\rile de restaurare din 1953-1961, de la M\n\stirea Neam], a fost descoperit\ lespedea care a acoperit morm=ntul „arhiepisco-

~ntr-un document datat 12 aprilie 1458, hramul bisericii voievodale din Roman este men]ionat astfel „Sf. Muceni]\ Parascheva“, iar `n alte acte de cancelarie din timpul domniei lui {tefan cel Mare „Sf. Parascheva“ (13 decembrie 1465) sau „Sf. [i preacuvioasa noastr\ Parascheva“ (22 aprilie 1488). ~ncep=nd cu acest an, biserica episcopal\ din Roman, apare `n documente constant, cu acela[i hram „Prea Cuvioasa Parascheva“. Pentru a nu da na[tere unor `ntreb\ri [i ipoteze, legate de sf=nta patronimic\ a Catedralei Romanului, men]ion\m c\ alternan]a de grafie privind hramul bisericii nu poate fi dec=t din cauza confuziei de termeni, ]in=nd cont c\ `n limba greac\ termenul „paraschevi“ desemneaz\ ziua de „vineri“, `nsemn=nd „preg\tire“ pentru o s\rb\toare sau o c\l\torie. ~nmorm=ntarea doamnei Anastasia `n biserica „Sf. Vineri“ din Roman, constituie un temei c\ domnitorul Roman I Mu[at ar fi ctitorul acestui loca[ de cult. Ca toate necropolele domne[ti (R\d\u]i, Bistri]a, Putna) edificiul a fost zidit din piatr\ [i c\r\mid\, av=nd dimensiuni impresionante pentru acele vremuri iar `n perioada 1414-1419, Alexandru cel Bun, a d\ruit zugravilor Nichita [i Dobre dou\ sate, angaj=ndu-i s\ picteze dou\ biserici, din care una `n T=rgul Roman [i nu putea fi alta dec=t biserica „Sf. Vineri“ unde era `nmorm=ntat\ mama sa. O descoperire de excep]ie a fost f\cut\ recent, `n urma s\p\turilor arheologice efectuate `n incinta Centrului Eparhial Roman de c\tre prof. dr. Vasile Ursachi, `n perioada (2003-2004) descoperirea funda]iei vechii biserici episcopale, ctitorie a mu[atinilor, men]ionat\ `n documentul din 16

Prima Catedral\ episcopal\ a Romanului

Odat\ `nfiin]at\ noua eparhie a Romanului, f\r\ `ndoial\ c\ aceasta a fost condus\ de un

10

Episcopia Romanului reprezenta `n sec. al XV-llea cea mai `ntins\ eparhie din }ara Moldovei, fa]\ de episcopia de R\d\u]i a c\rei eparhie se reducea nu mai la `ntinderea unui singur ]inut.

Urma[ul s\u `n scaun a fost episcopul Teoctist (1500-1508). Acesta a fost vreme `ndelungat\ egumen la m\n\stirea Neam] aproape 17 ani - dup\ care este ales episcop al Romanului, iar dup\ „8 ani `mplini]i“ a fost ales Mitropolit al Moldovei, fiind cunoscut sub numele de Teoctist al II lea. ~n calitate de episcop al Romanului, el apare `ntr-un singur document cunoscut p=n\ `n prezent, datat 17 noiembrie 1502, prin care {tefan cel Mare a d\ruit m\n\stirii Putna „pre to]i popii care sunt `n toate bisericile, prin toate bisericile, prin toate satele acelei m\n\stiri, peste tot prin ]ara noastr\…“. Voievodul a luat aceast\ hot\r=re cu binecuv=ntarea p\rin]ilor [i rug\torilor no[tri c\tre

Mitropolitul Teoctist al II-lea, episcop al Romanului

episcopul din Mitropolia de Jos, de la T=rgul Roman…“ (deci nu Episcopiei), un sat anume „Muntenii Scuta[i“. Dup\ luna aprilie a anului 1500 la Roman p\storea un alt episcop, ceea ce ne face s\ credem c\ Vasile a trecut la cele ve[nice la sf=r[itul anului 1499, sau la `nceputul anului urm\tor. At=t episcopul Tarasie, c=t [i episcopul Vasile - ierarhii Romanului din vremea domniei lui {tefan - sunt men]iona]i `n pomelnicul de la Bistri]a.

Consiliul de la Konstanz, la care au participat [i reprezentan]i ai roma[canilor. Imagine din cronica acestui eveniment, scris\ de Ulrich Richental, reprezent=nd dezbaterile dintre episcopi, cardinali [i pap\ (1460-1465)

al `ntregii Rusii, prin care `i d\dea acestuia c=teva l\muriri tipiconale privind ritualurile grece[ti (ortodoxe) referitoare la `nconjurarea bisericii la t=rnosirea acesteia, ar\t=ndu-se un bun cunosc\tor al canoanelor biserice[ti. Scrisoarea aceasta are o valoare de document, relief=nd preg\tirea aleas\ a episcopului de Roman, Vasile, dar [i leg\turile fr\]e[ti dintre cele dou\ Biserici ortodoxe. ~n mesajul s\u folose[te expresia „din nou d\m de [tire“, ceea ce `nseamn\ c\, p=n\ la acea dat\, a mai trimis arhiepiscopului Moscovei [i alte scrisori, `ndrept\]indu-ne s\ credem c\ el se afla `n fruntea Eparhiei Romanului de mai mult timp. {tefan cel Mare `nt\re[te „Mitropoliei din T=rgul de Jos unde este episcop rug\torul … chir Vasile, Leucu[ani [i Dragomire[ti…“ printr-o „carte“, datat\ 20 aprilie 1488. ~n ziua de 15 octombrie acela[i an, 1488, s-a sfin]it biserica Sf. Ilie din Suceava. ~n aceea[i zi, domnul Moldovei f\cea o `nsemnare danie „Mitropoliei din T=rgul Roman unde este episcop rug\torul nostru Vasile“. Mai t=rziu, episcopul Vasile apare al\turi de ceilal]i ierarhi [i de demnitarii ]\rii la semnarea tratatului de pace [i alian]\ `ncheiat de {tefan cel Mare (12 iulie 1499) cu regele Ioan Albert al Poloniei. Ultimul document `n care este men]ionat numele acestui ierarh, dateaz\ din 31 august 1499. {tefan cel Mare i-a d\ruit „rug\torului [i duhovnicului nostru chir Vasile anul I (VIII) nr. 5-6

60 0 de tara ani de atestare documen

Roma[canii, reprezenta]i `n sinoadele ecumenice ~n prima jum\tate a secolului al XV-lea au avut loc c=teva `nt=lniri (sinoade) interna]ionale, la care au participat [i delega]ii din partea Moldovei. ~n perioada (1414-1418), s-au desf\[urat lucr\rile Sinodului de la Konstanz la care s-au purtat discu]ii [i s-au luat hot\r=ri importante `n leg\tur\ cu criza care s-a ivit atunci `n biserica catolic\, ajung=ndu-se `n acele vremuri s\ existe trei papi, `n trei loca]ii diferite: Roma, Avignon [i Pisa (schisma papal\). Deasemeni s-au comb\tut `nv\]\turile eterocatolice propov\duite de John Wiclif [i Jan Hus, discut=ndu-se [i `ncerc=ndu-se mult dorita unire a celor dou\ biserici cre[tine: Ortodox\ [i Romano Catolic\. La Sinodul de la Konstanz au luat parte delega]i ai `mp\ratului din Constantinopol, Manuil al II lea, c=t [i al regelui Vitold al Lituaniei (fratele lui Vladislav). S-au adunat astfel 19 episcopi sub protia mitropolitului Kievului, Grigorie }amblac. Cronicarul acestui sinod, Ulrich von Richenthal, consemna prezen]a, cu c=teva s\pt\m=ni `naintea `nceperii lucr\rilor Sinodului (aprilie 1418), precum [i la [edin]ele `n plen ale Sinodului, a unei delega]ii format\ din laici, reprezentan]i ai unor t=rguri importante din Moldova, `ntre care [i Romanul. }in=nd cont de importan]a acestei `nt=lniri, care dorea `ntre altele unirea Bisericilor, credem c\ to]i cei prezen]i cuno[teau bine problemele cu care se confrunta pe atunci lumea cre[tin\. Dac\ la Roman s-au g\sit delega]i reprezentativi, `nseamn\ c\ acest ora[, unde cu pu]in timp `n urm\ fusese `ntemeiat\ episcopia [i unde se afla un ierarh ortodox, era, deja, un centru cultural-misionar important. La a doua mare adunare ecumenic\ din secolul al XV-lea, Sinodul de la FerraraFloren]a (1438-1439), au luat parte [i reprezentan]i ai Bisericii Ortodoxe din Moldova. Delega]ia era format\ din mitropolitul Damian, logof\tul Neagoe [i protopopul Constantin din partea eparhiei }\rii de Jos. La presiunile `mp\ratului Ioan al VIII-lea Paleologul [i a patriarhului Iosif al II lea al Constantinopolului delega]ii moldoveni au semnat decretul pentru unire, pe care clerul [i credincio[ii ortodoc[i din Moldova nu l-au acceptat niciodat\. S-a sus]inut c\ protoprezbiterul Constantin era delegat al scaunului chiriarhal de la Roman. Aceast\ `nt=lnire se dovede[te a fi important\ at=t pentru faptul c\ este primul document `n care este men]ionat un cleric roma[can, c=t [i pentru c\ aici se consemneaz\ prima prezen]\ a clerului ortodox din Moldova la o adunare ecumenic\ interna]ional\.

11

Episcopia Romanului reprezenta `n sec. al XVlea cea mai `ntins\ eparhie din }ara Moldovei, fa]\ de episcopia de R\d\u]i a c\rei eparhie se reducea numai la `ntinderea unui singur ]inut.

DOSAR

septembrie-octombrie 2008

Dumnezeu, mitropolitul de Suceava chir Gheorghe [i episcopul Mitropoliei de Jos din T=rgul Romanului, chir Teoctist. Amintim un lucru important pentru biografia acestui ierarh: `n timp ce era stare] al m\n\stirii Neam], {tefan cel Mare a ridicat impozanta biseric\ cu hramul „~n\l]area Domnului“ cea mai mare dintre ctitoriile [tefaniene. La solemnitatea sfin]irii bisericii, `n ziua de 14 noiembrie 1497, Teoctist (pe atunci stare]) a luat parte al\turi de domnitor la s\v=r[irea acelei procesiuni, iar mai t=rziu, potrivit dorin]ei sale, a fost `nmorm=ntat `n pridvorul acestei biserici ridicat\ sub ochii s\i din temelie. Macarie I (1508(?)dup\ 1518. La 30 septembrie 1503, {tefan cel Mare a dat [i a `nt\rit m\n\stirii Neam] unde era „egumen rug\torul… chir popa Macarie“ un sat B\iceni, iar Felonul Sf. Ioan Gur\ de Aur, despus spre `nchinare `n Catedrala episcopal\ din Roman, la 2 februarie 1508, a fost trimis de la Constantinopol `n Moldova `n sec. XV [i apare men]ionat pentru prima dat\ domnul Bogdan al III de c\tre Paul de Alep, `n 1653. ~n acel an, Patriarhul Macarie al Antiohiei a poposit la Roman lea `nt\rea m\n\stirii `n ziua de pomenire a Sf=ntului Ioan Gura de Aur, c=nd „Episcopul titular (Anastasie 1644-1658) Neam] satele Telebes-a `mbr\cat cu felonul Sf=ntului Ioan Gur\ de Aur, zis «polistravion», a[a cum `l `mbrac\ `n cin]i [i Tristeane]; egufiecare an la slujba din ziua s\rb\torii Sf=ntului...“, dup\ cum apare `n `nsemn\rile lui Paul de Alep. men, cum arat\ „cartea“ domneasc\, era, atunci, la Neam] „rug\torul… Macarie“. Un egumen care monahul Nichifor d\ruie[te m\n\stirii Cea mai `ntins\ eparhie cu numele Macarie a fost cu c=]iva ani `nainte Neam] satul Dolhe[ti pe {omuz, printre mar- din }ara Moldovei [i la m\n\stirea Vorone], men]ionat `ntr-o „car- torii acestei danii apare si episcopul Dorotei Cu un personal bisericesc destul de redus te“ cu data de 22 ianuarie 1497 [i `n alta cu data din t=rgul Romanului, `mpreun\ cu episcopul de 20 noiembrie 1499. Acest episcop a fost e- Teofan de R\d\u]i. Actul acesta este `ntocmit centrul eparhial de la Roman [i-a putut asigura gumen la Neam] [i probabil, unul dintre u- la mitropolie, „la r\posarea sf=nt r\posatului existen]a [i func]ionarea din veniturile provecenicii lui Teoctist. Dup\ ce acesta, `n anul nostru mitropolit Teoctist“, de aceea nu apare nite de la clerul de mir [i d\rile episcopale date 1508, a trecut `n scaunul mitropolitan al ]\rii, `ntre martori [i mitropolitul Sucevei. Domnul de satele [i propriet\]ile `ncredin]ate de domnie. Macarie a fost ales episcop al Romanului. Petru Rare[, prin „cartea“ cu data de 17 mar- Episcopia Romanului reprezenta `n sec. al XVLa 8 decembrie 1514, domnul Bogdan al tie 1529, a `nt\rit „tocmeala“, adic\ un schimb lea cea mai `ntins\ eparhie din }ara Moldovei, III-lea, d\ruia „mitropoliei din t=rgul f\cut de „chir Dorotei episcop de la mitropo- fa]\ de episcopia de R\d\u]i a c\rei eparhie se Romanului… 800 de zlo]i t\t\r\[ti“, dup\ ce lia de jos din t=rgul Romanului“, care d\dea reducea numai la `ntinderea unui singur ]inut. se sf\tuise cu „chir Macarie episcopul Ro- satul Ide[ti pe B=rlad, cu Armeanca [i alte Episcopia „}\rii de Jos“ a fost `nzestrat\ `n manului“. Acest episcop se afla `nc\ `n rudenii ale ei, care d\deau P=nce[ti din ]inutul sec. al XV-lea de domnitorii ]\rii cu 8 sate [i scaunul episcopal, c=nd, printr-o „carte“ cu Neam]. Nu se [tie, c=nd a `nceput el p\storia jum\tate cu mori, cu pod umbl\tor, av=nd [i data de 7 octombrie 1517, domnul {tef\ni]\ la Roman, dar se [tie c=nd a `ncheiat-o. veniturile de la vam\, din comer]ul f\cut de oad\dea [i `nt\rea „mitropoliei de jos din t=rgul Dorotei mai apare ca „fost episcop“, `ntr-o menii dependen]i de episcopie. Romanului“ un sat Az\peni. Nu se cunoa[te „carte“, cu data de 14 iunie 1538, prin care anul c=nd a `ncetat p\storia episcopului Petru Rare[ a `nt\rit m\n\stirii Neam] p\r]i din Ierarhii Romanului, pe l=ng\ autoritatea Macarie I la Roman. satul Or]e[ti, cump\rate de episcopul eclesiastic\ ce o aveau `n via]a Moldovei, parNici un document moldovenesc, dintre Teodosie al R\d\u]ilor „cu banii lui Dorotei ticipau ca membri `n sfatul domnesc [i sigilau cele cunoscute, p=n\ acum, emise `n inter- ce-au fost episcop“. Se crede ca Dorotei s-a cu propriile pece]i actele emise de cancelarie `n valul 1518-1527, nu pomene[te numele epis- retras din scaun la `nceputul anului 1531 [i a leg\tur\ cu propriet\]ile biserice[ti, fie episcocopului Dorotei (dup\ 1518-1531) de la vie]uit ca „schivnic“ p=n\ la sf=r[itul vie]ii, pale, fie m\n\stire[ti, av=nd [i prerogativele de judec\tori pentru supu[ii Episcopiei. ‰ Roman. La 16 ianuarie 1528, `n actul prin probabil la m\n\stirea Neam]. 12

Evident\, `ns\, a fost colaborarea domnitorepiscop `n toat\ aceast\ perioad\, chiar dac\, uneori, episcopul era supus capriciilor [i in tereselor strategice ale unui domnitor, ajungându-sse la situa]ii conflictuale Episcopia Romanului `ntre anii 1525-1 1650:

episcopul era supus capriciilor [i intereselor strategice ale unui domnitor, ajungându-se la situa]ii conflictuale, generatoare de suferin]\. ~n general, `ns\, se remarc\ aspectul simfoniei `ntre cei doi stâlpi ai societ\]ii moldovene[ti, `n care fiecare venea cu capacitatea [i cultura sa, cu deschiderea c\tre sus]inerea faptelor constructive [i, nu `n ultimul rând, cu implicarea material\ `n concretizarea diferitelor proiecte. Acest lucru este valabil nu numai pentru perioadele de care vorbim, ci [i pentru altele, `n cursul c\rora, „mitropoli]ii, episcopii, egumenii, adeseori [i smeri]ii c\lug\ri, ori umilii preo]i de mir au dat poporului, ei singuri aproape, toat\ `nv\]\tura, au `nzestrat neamul cu o limb\ literar\, cu o literatur\ sfânt\, au sprijinit statul, f\r\ s\ se lase `nghi]i]i de dânsul, au c\l\uzit neamul pe drumurile p\mântului, f\r\ a-[i desface ochii de la cer.“1

O istorie tulbure Majoritatea domnitorilor din aceast\ perioad\, cu ani mai mul]i de domnie (Petru Rare[, Alexandru L\pu[neanu, Movile[tii, Miron Barnovschi, Vasile Lupu), au contribuit semnificativ [i la dezvoltarea vie]ii biserice[ti

60 0 de tara ani de atestare documen

13

sub toate aspectele. Dar unii renega]i, precum Ilia[, fiul lui Petru Rare[, sau aventurieri precum Despot-Vod\ (1561-1563) sau Gaspar Gra]iani (1619-1620), ca [i oscilan]i precum Iancu Sasul (1579-1582 - fiu nelegitim al lui Petru Rare[ cu o s\soaic\ din Bra[ov), au produs unele `nvolbur\ri `n via]a Bisericii moldovene [i, implicit, a Episcopiei Romanului. Din cauza acestora din urm\, la greut\]ile obi[nuite s-au ad\ugat noi presiuni, ce vizau trecerea la catolicism sau protestantism a popula]iei ortodoxe. Sunt domnitori precum Petru {chiopul (1574-1577) care au fost prieteni ai propagandei catolice, puternic sus]inut\ prin ordinele franciscane [i iezuite. Ca s\ `n]elegem greutatea acestei perioade e de ajuns s\ amintim c\, dup\ actul din 1595 de la Brest-Litovsc, când dou\ treimi din ortodoxia ucrainean\, cu ierarhi [i credincio[i, au acceptat unia]ia, `n prima parte a secolului al XVII-lea, prin st\ruin]a iezui]ilor, a fost un moment când Moscova [i, cu ea, ortodoxia ruseasc\, putea s\ ajung\ catolic\. Dar energia patriarhului Teofan al Ierusalimului, dublat de ac]iunea unor ierarhi precum Petru-Movil\, a z\d\rnicit aceast\ tendin]\.2 Era de a[teptat ca [i la noi s\ existe

Catedrala episcopal\ din Roman p\streaz\ [i ast\zi, `ntr-o form\ excep]ional\, pictura interioar\ realizat\ `n secolul al XVI-lea

Chipuri [i fapte prin care fiin]\m ca ortodoc[i Pr. Nicolae HURJUI

Curgerea timpului istoric rânduit de Dumnezeu asupra eparhiei Romanului ne dezv\luie [i pentru perioada cuprins\ `ntre anii 1525-1650 oameni, fapte, situa]ii, ce au determinat pentru anii urm\tori noi r\spunsuri la provoc\rile care priveau Biserica. ~ncerc\m, `n cele ce urmeaz\, o sintez\ a acestei epoci, controversat\ [i fr\mântat\, cu special\ aplecare asupra personalit\]ii episcopului Macarie Cronicarul, una dintre personalit\]ile marcante ale Ortodoxiei moldovene.

P

entru a putea `n]elege unele dintre `mplinirile sau lipsurile episcopilor de Roman din intervalul cuprins `ntre anii 1525-1650, nu putem face abstrac]ie de contextul vie]ii social-politice, `n care diferi]i episcopi s-au afirmat. Observ\m astfel c\ `n cei 125 de ani fr\mânt\rile istorice au f\cut ca la conducerea statului moldovean s\ se succead\ nu mai pu]in de 45 de domnitori, cu perioade de domnie unele relativ lungi, altele fragmentate sau foarte scurte. Faptul `n sine este relevant pentru instabilitatea timpurilor [i greutatea unor realiz\ri trainice, elocvente, atât `n plan administrativ-civil, cât [i eclesiastic. ~n aceste condi]ii, determinant\ a fost personalitatea domnitorului sau episcopului respectiv, precum [i [ansa istoric\ oferit\ de contextul `n care ei au tr\it. Evident\, `ns\, a fost colaborarea domnitor-episcop `n toat\ aceast\ perioad\, chiar dac\, uneori, anul I (VIII) nr. 5-6

septembrie-octombrie 2008

F\r\ a subestima vrednicia cuiva, m\ voi referi doar la câteva chipuri de episcopi, neurm\rind o abordare strict cronologic\. Remarc\m din [irul lor pe episcopul Filotei (15 iunie 1600 - septembrie 1600), ridicat `n rang `n timpul scurtei `nf\ptuiri a unit\]ii statale prin ac]iunea lui Mihai Viteazul. ~ntrucât ierarhii moldoveni au plecat din ]ar\ la venirea acestuia, neconsim]ind s\ revin\ la insistentele chem\ri ce le-au fost adresate, s-a hot\rât constituirea unui sinod al ierarhilor care l-au `nso]it fideli `n campania sa militar\. Sinodul a fost prezidat de c\tre Dionisie Ralli, mitropolit al Târnovei, desemnat de Mihai Viteazul loc]iitor al Mitropoliei Moldovei, dup\ fuga mitropolitului Gheorghe Movil\ `n Polonia. Actul redactat `n data de 2 iunie 1600 cuprinde justificarea canonic\ a constituirii acestui sinod din ini]iativa noului domnitor.6 F\r\ a se cunoa[te locul unde s-a desf\[urat alegerea noilor ierarhi, important\ ne apare o declara]ie semnat\ de episcopul Filotei, care exprim\ nu numai un angajament de loialitate, ci [i un grad `nalt de responsabilitate sacerdotal\. Prin con]inutul s\u el este un permanent memento pentru episcopii [i preo]ii care `[i vor avea lucrarea lor `n eparhia Romanului, peste veacuri. Pentru profunzimea [i actualitatea lui merit\ s\-l ascult\m: „Pe lâng\ acestea sunt dator s\ primesc [i sfintele [i ob[te[tile [apte soboare, ce s-au adunat pentru paza dreptelor dogme [i s\ m\rturisesc poruncile lor; mi se cuvine s\ p\zesc pravila [i sfintele porunci ce s-au orânduit dup\ multe vremi [i ani; toate câte leau primit aceia, le primesc [i eu [i de câte s-au

Episcopul Filotei, sprijinitorul lui Mihai Viteazul

de la Roman au ajuns mitropoli]i ai Moldovei cinci episcopi: Gheorghe (1551), Anastasie (1572), Mitrofan I (1594), Nicanor (prezentat anterior) [i Atanasie (dup\ 1629). Cu câteva excep]ii, informa]iile generale despre cei 18 episcopi nu consemneaz\ decât numele lor `n diverse `nscrisuri domne[ti, acte de judecat\ sau alte surse scrise referitoare la m\n\stiri, metocuri etc.

Sinodul de la Ia[i (15 septembrie [i 27 octombrie 1642), la care a participat [i episcopul Evloghie al Romanului

Fa]\ de aceste influen]e fluctuante [i de precaritatea st\pânirii atâtor de mul]i domnitori, `ntr-o perioad\ relativ scurt\, [irul episcopilor de Roman este mult mai scurt. ~n cei 125 de ani, la care ne referim, au fost la cârma Episcopiei Romanului doar 18 episcopi, pu]ini `n compara]ie cu num\rul domnitorilor. Acest lucru nu exprim\ `ns\ neap\rat o stabilitate, ci se explic\ printr-un fenomen de rota]ie a unor episcopi, de la un scaun episcopal moldovenesc la altul, cu perioade repetate de p\storire, de mai multe ori `n acela[i loc, `n func]ie de domnitorii care-[i revendicau, `ntr-o succesiune rapid\, uneori sângeroas\, dreptul de a conduce Moldova. Analizând aceste mi[c\ri, constat\m c\ la Roman au fost patru episcopi veni]i de la Episcopia R\d\u]i: Anastasie Crimca (16061608), Dionisie (1629-1633), Evloghie (16411644), Atanasie (1616-1629). De la Roman la Episcopia Hu[i au plecat trei episcopi: Filotei (1600), Pavel (1613-1616) [i Mitrofan II (16081612). Interesant este cazul episcopului Mitrofan II care a p\storit la Roman de dou\ ori, iar `ntre aceste dou\ st\pâniri chiriarhale, a fost de trei ori [i episcop la Hu[i. Afar\ de el, p\storire cu repeti]ii au mai avut Nicanor (de trei ori), Agafton (de trei ori) [i Macarie al II-lea Cronicarul (de dou\ ori). O particularitate necanonic\ e de consemnat `n situa]ia episcopului Nicanor care, `ntre trecerile sale succesive prin scaunul de la Roman, a fost [i loc]iitor de mitropolit `ntre sfâr[itul anului 1581 [i septembrie 1582. A ajuns mitropolit deplin, a doua oar\, `n 1591, conducând `n aceast\ calitate pân\ `n prima jum\tate a anului 1594, când reia conducerea Episcopiei Romanului, a treia oar\, pân\ `n septembrie 1595. Poate aceste aspecte de via]\ zbuciumat\ [i nefireasc\, revenirea la rang de episcop, l-au determinat s\ devin\ schimnic, cu numele Nil, tr\ind retras, `n aceast\ stare, la Agapia Veche, ajutat\ de el, pân\ `n anul 1607. Nu lipsit de importan]\ este [i faptul c\, de-a lungul anilor la care ne referim `n acest articol,

Ierarhi roma[cani din secolul al XVI-lea

~n perioada 1525 - 1650, de la Roman au ajuns mitropoli]i ai Moldovei cinci episcopi: Gheorghe (1551), Anastasie (1572), Mitrofan I (1594), Nicanor [i Atanasie (dup\ 1629). astfel de influen]e iezuite prin diferi]i misionari [i jocuri de interese. Spre exemplu, Iancu Sasul, ocupantul tronului, cu banii `mprumuta]i de la albanezul catolic Bartolomeo Brutti, pe care l-a adus `n ]ar\, a creat posibilitatea ca acesta s\-[i joace rolul de intrigant, s\-[i ating\ scopurile sale dubioase, prin raporturile cu Polonia [i Statul Papal, continuându-[i activitatea pro-catolic\ [i `n timpul lui Petru {chiopul. Ac]iunile bine organizate [i dirijate de Vatican au fost obiectul multor studii recente ce au dezvoltat acest subiect.3

Dispre] fa]\ de credin]a str\mo[easc\ Un nou motiv de tulburare l-a reprezentat domnia lui Despot-Vod\, un grec cu origine confuz\, tr\itor un timp `n Ardeal, unde a `nv\]at române[te, pretendent al unei ascensiuni genealogice din neamul despo]ilor sârbi, f\r\ a putea dovedi acest lucru. Un om `nzestrat, sus]in\tor al ideilor Rena[terii, având rela]ii cu anumite persoane influente din Occident, având planuri mari, alimentate cu importante sume de bani, el reu[e[te s\-l `nving\ pe Alexandru L\pu[neanu `n lupta de la Verbia, lâng\ Ia[i (1561). Oportunismul lui merge pân\ acolo `ncât pretindea c\ ar fi fost descendent al lui {tefan cel Mare. {i-a alc\tuit o genealogie ampl\, fictiv\, ce mergea pân\ la zeul olimpian Hercule [i la filosoful Heraclit, fapt ce i-a adus [i cognomenul de Heraclid. Pentru faptele sale `ns\ a intrat `n con[tiin]a poporului doar ca Despot-Vod\. ~n politica lui religioas\ el s-a manifestat ca sus]in\tor al protestantismului, anticatolic [i dispre]uitor al tradi]iilor ortodoxe [i al obiceiului p\mântului.4 Informa]ii despre el avem de la sus]in\torii s\i `n r\spândirea protestantismului, Graziani [i Sommer, cel care, la c\derea lui Despot „`[i c\uta sc\parea printre haracii viilor de la Cotnari.“5 ~ntre planurile sale reformiste a fost [i acela al `nfiin]\rii unei universit\]i la Cotnari, prin care s\ se schimbe mentalitatea supu[ilor s\i moldoveni, bazat\ pe valorile credin]ei str\mo[e[ti. Asediat de {tefan Tom[a la Suceava, `n 1564, tr\dat de solda]ii mercenari, a dat o ultim\ prob\ a firii sale ciudate ie[ind `mbr\cat `n haine luxoase `naintea asediatorilor, considerând c\ aceast\ form\ de exprimare a demnit\]ii i-ar putea impresiona. A murit, `ns\, prin decapitare. Un alt episod ce a tulburat via]a ortodox\ `n Moldova a fost apari]ia M\rturisirii de credin]\ calvin\, tip\rit\ la Geneva `n 1629, atribuit\ patriarhului ecumenic Chiril Lucaris. Gravitatea acestei pretinse paternit\]i, `n fapt un plan abil izvorât din concuren]a dintre catolici [i calvini, ambele tabere având interesul s\ discrediteze Ortodoxia prin reprezentan]ii lor la Constantinopol, a dus la convocarea Sinodului de la Ia[i din anul 1642. 14

Parcurgând filele istoriei Eparhiei Romanului pentru cele cinci sferturi de veac `n discu]ie, constat\m, nu cu pu]in\ admira]ie, c\ cel mai reprezentativ episcop, sub toate aspectele, a fost Macarie II Cronicarul (1531-1548 [i 15511558). De[i este primul `n lista cronologic\, deliberat am l\sat prezentarea lui spre sfâr[itul acestui material succint, pentru a ni se `ntip\ri cât mai adânc `n memorie [i `n recuno[tin]\. Personalitatea lui plurivalent\ merit\ maxim\ aten]ie [i ofer\ suficiente argumente pentru o eventual\ [i, cred, o necesar\ canonizare. Este cunoscut sub numele Cronicarul, dar transcende cu mult aceast\ denumire. Mai potrivit ar fi trebuit numit Macarie Isihastul, ucenic de isiha[ti [i p\rinte de isiha[ti. Studii recente dep\[esc aprecierile conven]ionale [i repetitive, bazate mai mult pe cronica scris\ de el, demonstrând aportul s\u unic `n spiritualizarea artei picturale, expresie a vie]ii sale ascetice [i a dorin]ei de rena[tere moral\ a poporului s\u. A ucenicit `n M\n\stirea Neam] pe timpul egumeniei lui Teoctist al II-lea, viitor mitropolit. Acesta l-a [i remarcat, deschizându-i calea spre avansarea `n treptele ierarhice. ~n 1523 era deja egumen la Neam], afirmându-se prin `nv\]\tura sa. Recuno[tin]a fa]\ de mentorul s\u o va ar\ta [i prin grija personal\ de refacere a M\n\stirii Bogd\ne[ti (distrus\ de t\tari `n 1512), pentru care Teoctist al II-lea avusese un ata[ament deosebit. Faptul c\ acesta din urm\ fusese el `nsu[i episcop la Roman (15001508) era un motiv `n plus pentru Macarie s\-i respecte dorin]ele. A[a se face c\, beneficiind de `n]elegerea lui Petru Rare[, `n cea de-a doua sa domnie (1541-1546), Macarie ob]ine sprijinul pentru reconstruc]ia M\n\stirii Bogd\ne[ti, pe malul râului Râ[ca (de unde ulterior [i-a primit noua denumire) precum [i construirea unei noi Catedrale episcopale la Roman. Dac\ prima s-a reconstruit `n aproximativ [apte luni (10 mai 1542, finalul anului), cea de-a doua a durat opt ani (1542-1550), fiind terminat\ `n

Macarie, ctitorul actualei Catedrale episcopale

reac]ia lumii ortodoxe care, prin mintea, sim]irea [i scrisul Sf. Petru Movil\, a dat lumii cea de-a treia M\rturisire de credin]\ ortodox\, dup\ crezul niceean [i Dogmatica Sf. Ioan Damaschinul. Necesitatea discut\rii [i aprob\rii acestei noi m\rturisiri de credin]\ a dus, cum se [tie, la convocarea Sinodului de la Ia[i `ntre 15 septembrie [i 27 octombrie 1642. Din scrisoarea de mul]umire, adresat\ de sinodali domnitorului Vasile Lupu [i tip\rit\ `n decembrie acela[i an la Ia[i, rezult\, prin semn\turi, c\ participant a fost [i episcopul Evloghie al Romanului.8 Pân\ la proba contrarie, cu toate re]inerile unor istorici9, participarea lui Evloghie [i chiar contribu]ia lui neconsemnat\, r\mân acceptabile.

Parcurgând filele istoriei Eparhiei Romanului pentru cele cinci sferturi de veac `n discu]ie, constat\m, nu cu pu]in\ admira]ie, c\ cel mai reprezentativ episcop, sub toate aspectele, a fost Macarie II Cronicarul (1531-11548 [i 1551-11558).

Anastasie Crimca, episcop al Romanului `ntre anii 1606-1608

lep\dat, m\ lep\d [i eu… f\g\duiesc cu frica lui Dumnezeu [i cu bun\tate dumnezeiasc\ [i cu dreapt\ `n]elegere a p\stori bine turma `ncredin]at\ mie [i a o feri de orice r\u, a m\ ]ine curat din toat\ puterea mea, apoi prin socotin]a ce am primit-o de la Dumnezeu, m\ cur\] de p\catul lui Simon, cel al mitei, atât `nainte de hirotonie, cât [i dup\ hirotonie, ceea ce f\r\ vicle[ug [i f\r\ f\]\rnicie am f\g\duit. Pe lâng\ toat\ urmarea [i ascultarea, f\g\duiesc cu frica lui Dumnezeu c\ nu voi face nimic nici silit, nici de frica `mp\ratului, nici a domnului, de mar amenin]a chiar cu moartea, dar nici primind mit\ de la cineva; nici afar\ de st\pânirea `ncredin]at\ mie nu voi `ndr\zni `ntre str\ini a pune mâinile f\r\ porunca mitropolitului; nu numai c\ eu nu voi lua plat\ sau dare, dar nici cei ce vor fi pe lâng\ mine; [i dac\ nu voi p\stori a[a, f\r\ mit\, turma lui Hristos, s\ fiu lipsit de cinul meu c\ci se va vedea c\ `n zadar l-am primit.“7

Participan]i la Sinodul de la Ia[i Nu poate fi trecut\ cu vederea figura episcopului Anastasie Crimca, fost la R\d\u]i, care a `nsemnat atât de mult pentru Mitropolia Moldovei, fiind ridicat `n aceast\ demnitate de la Roman `n anul 1608. De o binecuvântare cereasc\ aparte, pentru el [i pentru eparhie, s-a bucurat episcopul Evloghie (1641-1644), care a participat, `n portul Gala]i, la primirea moa[telor Sfintei Parascheva, `n ziua de 13 iunie 1641, `nso]indu-le pân\ la Ia[i, unde au fost a[ezate spre cinstire la minunata ctitorie Biserica „Sf. Trei Ierarhi“. ~n luna mai a anului 1642 apare semnatar al unei scrisori de condamnare a M\rturisirii de credin]\ atribuit\ lui Chiril Lucaris. Aceast\ lucr\tur\ viclean\ a determinat

anul I (VIII) nr. 5-6

60 0 de tara ani de atestare documen

vremea lui Ilia[ Turcitul (1546-1551). Dovezi despre evlavia [i firea sa postitoare, avem [i din derularea lucr\rilor de construc]ie a Catedralei episcopale, al c\ror supraveghetor a fost. Afl\m astfel c\ me[teri constructori au fost sa[ii Ioan Zidarul [i Luca, ultimul fiind ajutat de Adrian, George [i Andrei. Dac\ primul a abandonat lucrarea din neseriozitate, ultimii au `ntrerupt vremelnic munca „nemul]umi]i de regimul cvasiascetic la care `i supunea evlaviosul episcop Macarie.“10 Remarcabil\ apare tr\irea sa moral\ [i isihast\ `ntr-un studiu doct al istoricului Sorin Ulea.11 Pân\ la el to]i cercet\torii contribu]iei culturale a lui Macarie au avut `n vedere doar cronica sa pentru care, `n mod nemeritat, a primit mai mult critici decât aprecieri, fiind catalogat sentimentalist naiv, plagiator al bizantinului Constantin Manases, ori chiar subiectiv lingu[itor.12 Adev\rul este `ns\ altul, c\ci personalitatea sa nu e reflectat\ doar de cronic\, subevaluat\ de criticii s\i. El este specialistul c\ruia Petru Rare[ i-a cerut s\ elaboreze iconografia primului ansamblu de pictur\ exterioar\ din Moldova, de la Dobrov\]. Având deprinderi duhovnice[ti, culturale [i artistice, era cel mai potrivit pentru aceasta. Astfel, prin arta iconografic\, se ie[ea din spa]iul interior, liturgic c\tre fa]adele exterioare, privitorii fiind `ndruma]i la rug\ciune [i când se aflau `n curtea m\n\stirii, prin pictura exterioar\ ce li se `nf\]i[a ochiului. E foarte posibil ca aceast\ abordare artistic-spiritual\ s\ fi fost o replic\ dat\ Reformei apusene. C\ci dac\ romano-catolicii, prin umanismul Rena[terii, accentuau `n pictur\ umanul, iar protestan]ii respingeau icoana, pe Maica Domnului [i pe sfin]i, demersul ini]iat prin capacitatea lui Macarie prezenta pictural Scara virtu]ilor, Judecata de Apoi, Schimbarea la fa]\, Imnul acatist etc.13

Pedagogie cre[tin\ `n fresc\ Expresiv este faptul c\, la `ndemnul lui Macarie, domnitorul Alexandru L\pu[neanu, „evlaviosul ucig\tor de boieri“- cum `l numea Iorga, a ctitorit nu mai pu]in de trei m\n\stiri cu hramul „Schimbarea la fa]\“: Slatina, Socola [i Vân\torii Bistri]ei. Patru ansambluri ctitore[ti poart\ pecetea pictural\ gândit\ de episcopul Macarie: biserica M\n\stirii Râ[ca, gangul turnului de intrare la M\n\stirea Neam], paraclisul de la M\n\stirea Bistri]a (1551-1552), pronaosul [i pridvorul bisericii M\n\srii Neam] (1554 [i 1557). Analiza critic\ a acestora demonstreaz\ `nalta eleva]ie metafizic\ a ini]iatorului. Pentru prima dat\ `n iconografia noastr\ el introduce motivul „sc\rii virtu]ilor“, dup\ lucrarea omonim\ a Sf. Ioan Sinaitul, ca expresie a filia]iei duhovnice[ti, peste veacuri, fa]\ de marele pustnic. Scena va fi repetat\ apoi la M\n\stirea Sucevi]a de ctitorii Movile[ti, biserica „Sf. Ilie“ de lâng\ Suceava, de mitropolitul Varlaam, cel 15

DOSAR

ordona alfabetic, dup\ grafia slavon\, nomocanonul lui Vlastares [i pân\ la stilul s\u literar, Macarie se dovede[te a fi un isihast integral, cu r\d\cini directe [i puternice `n marea mi[care bizantin\ [i sud-slav\ a sec. al XIV-lea.“16 Dac\ n-ar fi fost `ndep\rtat pentru o perioad\ de câ]iva ani de la cârma Episcopiei Romanului, poate ar fi f\cut [i mai multe. Nu pu]in\ i-a fost durerea pentru invidia dovedit\ de vr\jma[ii s\i, dup\ cum reiese din exprimarea sa duhovniceasc\: „cei me[teri `n r\u [i `n `n[el\ciuni au ]esut minciuni pline de clevetiri [i au a]â]at pe doamna Elena [i mai ales, pe fiul ei Ilia[ [i am c\zut `ntr-o cumplit\ c\dere, vrednic\ de plâns, c\ci am fost despoiat de scaun, ca un rob fugar [i am fost cuprins de grele `ncerc\ri nenorocite [i am fost mai gol decât v\zduhul, c\ci invidia nu se ru[ineaz\ de dragostea dintre oameni, nici nu se teme de ochiul lui Dumnezeu.“17 E foarte probabil ca `ndemnul de a se picta Catedrala episcopal\ s\ fi fost primit tot de la Macarie, `n ultima parte a vie]ii, f\r\ `ns\, din p\cate, s\-[i mai poat\ pune direct amprenta gândirii sale de tr\itor adânc al credin]ei.

M\n\stirea Secu. Se poate vorbi chiar de un cult al episcopului Macarie care, `n perioada egumeniei la Neam], copiase o Psaltire pentru mitropolitul Teoctist al II-lea, dovedind certe calit\]i de caligraf. Dovad\ a afec]iunii evlavioase ce i-o purta, mitropolitul Teofan II a cump\rat cu banii s\i acea Psaltire de la ob[tea nem]ean\, oferind-o M\n\stirii Râ[ca. Tratând-o ca pe o relicv\ de pre], ca lucru al mâinilor „sfin]iei sale“, p\rintelui s\u, a l\sat legamânt solemn, ca aceasta s\ nu fie folosit\ decât la slujbele din Postul Mare. ~n 1716, ieromonahul Ghedeon confirma, `ntr-o `nsemnare, respectarea acestui leg\mânt, [tiind-o c\ e scris\ de mâna p\rintelui Macarie. Dac\ `n exprimare [i gândire era un enciclopedist, `n duhovnicia isihast\ a fost un continuator [i formator, pentru mul]i din cei care l-au `ntâlnit `ntr-o form\ sau alta. ~nsu[i numele s\u `l arat\ aspirant la sfin]enie, lucr\tor al ei [i vrednic a fi avut `n vedere pentru canonizare. Ar fi un mare câ[tig duhovnicesc, pentru cei ce alc\tuiesc Eparhia Romanului de ast\zi, cler [i credincio[i, urma[i, dup\ cum s-a v\zut, ai atâtor chipuri [i fapte prin care ne-am n\scut [i fiin]\m ca ortodoc[i.

M\n\stirea R=[ca, ridicat\ de Petru Rare[ la `ndemnul episcopului Macarie al Romanului. Episcopul Macarie a trecut la cele ve[nice la data de 1 ianuarie 1558, `n ora[ul Roman, fiind `nmormântat `n biserica de la M\n\stirea Râ[ca.

Kir Macarie, „smeritul `ntre monahi“ S\ mai ad\ug\m [i faptul c\ `n anii p\storirii sale el nu a agonisit averi [i tot timpul se numea pe sine „smeritul `ntre monahi“ [i, niciodat\ „kir Macarie.“ A fost deasemeni mare prin ucenicii s\i: Teofan al II-lea, viitor mitropolit, `ngropat la M\n\stirea Dochiariu din Athos. Acesta, la rândul s\u, a determinat pe Alexandru L\pu[neanu s\ se c\lug\reasc\, precum [i pe Ioan Movil\, tat\l viitorului mitropolit Gheorghe Movil\ [i al domnitorilor Ieremia [i Simion. Ucenici ai lui Macarie au fost cronicarii Eftimie [i Azarie, Agafton, viitor episcop la Roman [i Sfântul Ioan de la Râ[ca, recent canonizat, fost episcop la nou `nfiin]ata Episcopie a Hu[ilor `n 1598. Ucenic indirect i-a fost [i Sf. Ierarh Varlaam care, influen]at de reprezentarea pictural\ a „Sc\rii“ a [i tradus cartea, dup\ mai bine de cinci decenii, la

septembrie-octombrie 2008

NOTE: 1 N. Iorga, Istoria Bisericii române[ti [i vie]ii religioase a românilor, ed. a II-a, vol. 1, Bucure[ti, 1929, p. 4. 2 N. Iorga, Istoria românilor prin c\l\tori, Bucure[ti, 1981, p. 156. 3 Prof. Dr. D-tru Zaharia, „Ortodoc[ii [i catolicii din Moldova“, `n Cronica Episcopiei Romanului [i Hu[ilor, I, 1995, pp. 339-381. 4 C-tin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri pân\ ast\zi, Ed. Albatros, p. 332. 5 N. Iorga, Istoria românilor prin c\l\tori, Bucure[ti, 1981, p. 145. 6 Pr. Scarlat Porcescu, Episcopia Romanului, 1984, pp. 175176 7 Ibidem, p. 176. 8 Sinodul de la Ia[i [i Sf. Petru Movil\, Ia[i, Ed. Trinitas, 2002, p. 56; Pr. Nicolae M. Popescu, Istoria m\rturisirii ortodoxe, Ia[i, 2001, p. XXVI. 9 Pr. Scarlat Porcescu, op. cit., p. 187. 10 Catedrala Episcopiei Romanului, 1990, p. 17. 11 Sorin Ulea, O surprinz\toare personalitate a Evului Mediu românesc: cronicarul Macarie, `n „Studii [i cercet\ri de Istoria Artei“, seria Art\ plastic\, tom 32, 1985, pp. 14-18. 12 N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, Bucure[ti, 1980, p. 62-65; N. Iorga, Istoria Bisericii române[ti…, vol. I, p. 162. 13 Pr. Prof. C-tin Cojocaru, Câteva considera]ii istorice privind spiritualitatea ortodox\ `n sec. al XVI-lea, `n Cronica Episcopiei Romanului [i Hu[ilor, 1993, pp. 53-62. 14 Sorin Ulea, op. cit., pp. 29-33.

Pentru prima dat\ `n iconografia noastr\, episcopul Macarie al Romanului introduce motivul „sc\rii virtu]ilor’’, dup\ lucrarea omonim\ a Sf. Ioan Sinaitul, ca expresie a filia]iei duhovnice[ti, peste veacuri, fa]\ de marele pustnic. care [i tradusese cartea pe când era c\lug\r la Secu. Prin prezentarea acestei picturi murale exterioare Macarie voia s\ `ndemne pe privitori spre urmarea virtu]ilor, spre o via]\ duhovniceasc\ `n credin]\, n\dejde [i dragoste. Varietatea tematic\ abordat\ de el nu era `ns\ simplist\. De aceea, `n gangul intr\rii la M\n\stirea Neam], este reprezentat\ pictural istoria lui Varlaam [i Ioasaf. Tân\rul Ioasaf, fiu de prin] indian devenit ascult\tor de Evanghelia lui Hristos, prin predica [i exemplul c\lug\rului Varlaam, va contribui decisiv la cre[tinarea poporului s\u [i a tat\lui ostil. Reprezentarea pictural\ a acestei povestiri duhovnice[ti, `n locul prin care se intra [i ie[ea din incinta M\n\stirii Neam], avea un pronun]at scop didactic, mai ales dup\ anii de domnie ai renegatului Ilia[ Rare[, care trecuse la islamism, luându-[i numele de Mahomed. ~n chip alegoric, una dintre imaginile ce redau con]inutul povestirii, `l arat\ pe Ioasaf, cu o cruce `n mân\, recomandând c\lduros lui Hristos pe noul [i tân\rul domn {tefan Rare[, cel chemat s\ restaureze Ortodoxia moldovean\, dup\ trauma produs\ de apostazia fratelui s\u. Faptul nu e `ntâmpl\tor [i sugereaz\ influen]a pe care o transmitea episcopul Macarie asupra noului voievod, care avea doar 18 ani, devenit un mare admirator [i protector al mentorului s\u. Ungerea ca domn a lui {tefan Rare[ de c\tre Macarie [i nu de c\tre mitropolitul Grigorie Ro[ca, spune multe.

Un isihast integral ~n acela[i context a fost abordat\ [i executarea picturii din paraclisul turnului M\n\stirii Bistri]a, cu hramul Sf. Ioan cel Nou, ridicat de {tefan cel Mare `n 1498. Pe lâng\ scenele clasice care redau via]a Sfântului, sunt prezenta]i un num\r de anahore]i celebri, `ntre care [i Acachie, amintit de Sf. Ioan Sinaitul `n „Scara“ sa [i eviden]iat prin virtutea ascult\rii de care d\dea dovad\. Sugestiv, Acachie e pictat chiar lâng\ tabloul votiv al lui {tefan Rare[, ca o invita]ie a acestuia s\ urmeze aceea[i virtute. Motive picturale gândite de Macarie ca expresie a tr\irii sale isihaste sunt [i multele scene cu reprezentarea Sfintei Treimi, c\tre contopirea cu care orice isihast aspir\. Influen]e de acest tip au fost generate de Macarie, [i ulterior de ucenici ai s\i, `n reprezent\ri heraldice ale stemei Moldovei.14 Zugr\vind camera mormintelor, pronaosul [i pridvorul bisericii M\n\stirii Neam], care nu fuseser\ pictate `n vremea lui {tefan cel Mare, episcopul Macarie plaseaz\ `n plan central tot imaginea Sfintei Treimi.15 Analiza critic\ a `ntregii opere, f\cut\ de speciali[ti, concluzioneaz\ pe bun\ dreptate c\: „de la modul cum [i-a compus programele iconografice `n pictura mural\ [i `n pisanii, pân\ la aten]ia, unic\ `n vreo ]ar\ de limb\ slav\, de a 16

Un moment deosebit pentru istoria culturii române, [i nu numai, a fost acela al `ntroniz\rii ca episcop de Roman a lui Dosoftei II, cunoscut ast\zi ca Sfântul Mitropolit Dosoftei. Episcopia Romanului `ntre anii 1650-1 1775:

60 0 de tara ani de atestare documen

Episcop la Roman `ntre anii 1660-1671, Sf. Ierarh Dosoftei a fost Mitropolit al Moldovei `ntre anii 1671-1674 [i 1675-1686

17

mân\ pentru `ndrumarea clericilor [i credincio[ilor [i, `n acela[i timp, st\ruind pentru utilizarea limbii române `n biseric\. Dosoftei a versificat psalmii [i a scris alte versuri, fapt pentru care cercet\tori ai culturii noastre vechi `l trec printre ctitorii literaturii române, printre cei dintâi poe]i ai no[tri. El a fost numit chiar, «`ntâiul mare liric românesc», «p\rintele poeziei române». Sfântul Dosoftei era neam de boier mic sau de negu]\tor. Nicolae Iorga crede c\ familia lui era greac\ [i c\ el s-a n\scut pe la 1624. S-a c\lug\rit de tân\r poate la m\n\stirea Probata (jud. Suceava), unde [tim sigur c\ a tr\it cât\va vreme [i a dobândit cuno[tin]e serioase mai ales de limbi. Cronicarul Neculce ne spune c\ [tia multe limbi: „eline[te, latine[te, slavone[te [i alte“. {i adaug\: „Adânc din c\r]i [tia; [i deplin c\lug\r [i cucernic [i blând ca un miel; `n ]ara noastr\ pe acele vremuri nu se afla om ca acela“. Reputa]ia de care se bucura explic\ cum ajunge la o vârst\ tân\r\ episcop al Hu[ilor (1658-1660) de unde trece la episcopia Romanului, unde st\ pân\ `n 1671, când se `nal]\ la scaunul mitropolitan. Leg\turile sale cu domnitorul {tefan Petriceico `l silesc s\ urmeze soarta acestuia, când e r\sturnat, [i, peste pu]in, p\r\se[te scaunul ducându-se `n Polonia. Mai târziu, sub Duca, prime[te din nou p\storia (1675) [i st\ câ]iva ani, pân\ la vremea lui Constantin Cantemir care-l persecut\ pentru leg\turile lui cu le[ii. Atunci p\r\se[te din nou scaunul [i se expatriaz\ pentru tot restul vie]ii sale.

Un veac de sfin]enie Pr. Constantin GHERASIM

Romanului. Acest episcop a p\storit Romanul `ntre 1644 [i 1658. ~nainte de a veni aici, el fusese episcop al R\d\u]ilor. Anastasie este consemnat numai `n câteva documente. ~mpreun\ cu al]i ierarhi, la 23 martie 1646, a hirotonit `n biserica «Sf. Trei Ierarhi» din Ia[i, pe egumenul grec Paisie de la Galata ca patriarh al Ierusalimului, iar la 8 martie 1657, tot `n aceea[i biseric\, pe Laz\r Baranovici ca episcop al Cernigovului. Cu privire la Atanasie al Romanului face o referire deosebit\ Paul din Alep, `n «C\l\toriile Patriarhului Macarie», (Ed. Cioran, Bucure[ti, 1900), care men]ioneaz\ faptul c\ `n primele zile ale lunii noiembrie 1653, când ora[ul Roman a fost vizitat de patriarhul Macarie al Antiohiei, episcopul titular (Anastasie) s-a `mbr\cat cu felonul sfântului Ioan Gur\ de Aur, zis polistavrion, a[a cum `l `mbr\ca `n fiecare an la slujba din ziua s\rb\toririi Sfântului. A urmat apoi Sava I (1658- 1660), episcop cu o scurt\ perioad\ de conducere pe scaunul episcopal de la Roman. Un moment deosebit pentru istoria culturii române, [i nu numai, a fost acela al `ntroniz\rii ca episcop de Roman a lui Dosoftei II, cunoscut ast\zi ca Sfântul Mitropolit Dosoftei, `ntrucât a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 14 octombrie 2005, de hramul Sfintei Cuvioase Parascheva. Serbat la 13 decembrie, sfântul Dosoftei este men]ionat `n analele istoriei sub numele de Dosoftei al II-lea, `ntrucât, `ntre 1639-1641 a mai existat un ierarh Dosoftei, care a condus Romanul `ntre 16601671. Cât a stat `n fruntea acestei eparhii, sfântul ierarh a avut preocup\ri c\rtur\re[ti `ncununate de opere valoroase. Dosoftei a mers pe calea deschis\ de Varlaam, t\lm\cind c\r]i biserice[ti `n limba ro-

Vorbind despre secolul al XVII-lea, ne gândim la viile controverse [i dispute interconfesionale [i chiar unele `ncerc\ri ale romano-catolicilor [i protestan]ilor de a atrage credincio[i care apar]ineau Bisericii Ortodoxe. Este secolul `n care, pentru Biserica Ortodox\ din }\rile Române, s-au luat m\suri [i s-au adoptat hot\râri pentru ap\rarea unit\]ii de credin]\ ortodox\. Dar tot atunci vorbim [i despre doi dintre sfin]ii Bisericii noastre, respectiv Sfântul Mitropolit Dosoftei [i Sfântul Mucenic Teodosie de la Brazi, canoniza]i la `nceputul acestui al treilea mileniu pentru via]a, faptele [i minunile lor.

L

a `nceputul secolului al XVII-lea, sub numele patriarhului constantinopolitan Chiril Lucaris, a ap\rut o m\rturisire de credin]\ `n care s-au strecurat `nv\]\turi calvine. ~n vederea atragerii ortodoc[ilor la romano-catolicism, papalitatea a recurs, tot `n secolul al XVIIlea, la metoda «unia]iei». M\surile de r\spuns nau `ntârziat `n Biserica Ortodox\. M\rturisirea de credin]\ atribuit\ patriarhului Chiril Lucaris a fost cercetat\ [i condamnat\ de Patriarhia constantinopolitan\ `n 1638 [i 1642. ~nv\]atul teolog Meletie Sirigul scrisese o carte, intitulat\ «Antierisis», `mpotriva acestei m\rturisiri `nrâurit\ de calvinism. Sfântul Mitropolit Petru Movil\ al Kievului a alc\tuit un catehism, care, la sinodul de la Ia[i, a devenit «M\rturisirea de credin]\» `n Biserica Ortodox\. Renumitul c\rturar Nicolae Milescu, la cererea cercurilor janseniste de la Port-Royal, care doreau s\ cunoasc\ `nv\]\tura ortodox\ `n leg\tur\ cu transsubstan]ierea [i cu alte chestiuni teologice asupra c\rora erau controverse, a scris «Enchiridion sive stella orientalis occidentali splendens», `n care a expus modul cum `n]elege Ortodoxia unele probleme teologice. Mitropolitul Varlaam, la un sinod ]inut `n anul 1645, la Ia[i, la care au luat parte ierarhi moldoveni [i munteni, a semnalat primejdia pe care o reprezenta, pentru «Biserica noastr\ pravoslavnic\», catehismul calvinesc ce ap\ruse `n anul 1640 [i a hot\rât `ntocmirea unui r\spuns care a [i fost tip\rit `n anul 1645.

Sf. Dosoftei, Episcop la Roman Conform istoricilor la sinodul de la Ia[i, din anul 1645, a luat parte [i episcopul Anastasie al

anul I (VIII) nr. 5-6

Cercet\ri filologice sus]in ipoteza conform c\reia tocmai `n anii petrecu]i la Roman Sf. Ierarh Dosoftei a elaborat cea mai mare parte din monumentala lucrare Psaltirea `n versuri pe care a tip\rit-o `n 1673, dup\ ce a ajuns Mitropolit al Moldovei. ~n imagine, foaia de titlu a Psaltirii `n versuri, exemplar de]inut de Biblioteca Academiei din Bucure[ti.

Negre[it, aceste c\r]i au contribuit, pe de o parte, la instruirea celor ce le citeau, iar pe de alta, ele au constituit un pas `nainte `n procesul de utilizare a limbii na]ionale. Meritul lui Dosoftei, `n

„S\-n]eleag\ cre[tinii sfintele taine“

De la Dosoftei avem un num\r mare de lucr\ri. El este cel dintâi care scrie versuri române[ti, traducând Psaltirea. ~nainte de el nu putem `nregistra alte versuri decât stihuri ale pece]ilor, pe când Dosoftei ne d\ o lucrare lung\ de mai multe mii de versuri. Opera cea mai pre]uit\ a mitropolitului moldovean «Psaltirea `n versuri» s-a tip\rit `n anul 1673 `n tipografia m\n\stirii Uniev din Polonia. Ea a `ns\ n-a exercitat o influen]\ tot a[a de mare, cum au exercitat Psaltirile versificate `n alte ]\ri cre[tine, pentru c\ citirea ei nu s-a introdus `n Biseric\. ~ns\, unii psalmi au trecut `n literatura popular\ [i au devenit cântece de stea sau bocete. Tot la Uniev a tip\rit `n 1673 «Acatistul N\sc\toarei de Dumnezeu». A treia lucrare, «Dumnezeiasca Liturghie», tradus\ din grece[te, o tip\re[te la Ia[i `n anul 1679. Tot la Ia[i tip\re[te `n 1680 alt\ traducere a Psaltirii, de ast\ dat\ `n proz\ [i `nso]it\ de textul slavon; dup\ care urmeaz\ un «Molitvenic» `n 1681 [i «Parimiile» `n 1683. Peste un an `ncepe, tot `n Ia[i, s\ tip\reasc\ marea sa lucrare `n 4 volume: «Vie]ile Sfin]ilor», pe care o termin\ `n 1686. Este, `mpreun\ cu «Psaltirea `n versuri», cea mai important\ oper\ a lui Dosoftei. Ultimele lucr\ri ale lui Dosoftei sunt mai pu]in importante din punct de vedere literar; o colec]ie de rug\ciuni [i sfaturi liturgice, 1683, un octoih, tip\rit probabil tot `n 1683, dar din care nu se g\se[te nici un exemplar. Dup\ plecarea sa din ]ar\ nu se mai afl\ nimic tip\rit de dânsul. Trebuie precizat c\, pân\ la Dosoftei, `n Moldova, nu ap\ruse nicio carte de cult, Varlaam tip\rise, `n 1643, «Cazania», `n 1645, «R\spuns la Catehismul Calvinesc», cu sprijinul s\u se tip\rise «Cele [apte taine», toate, c\r]i de `ndrumare religioas\.

Primele c\r]i de cult tip\rite `n Moldova

A tr\it la Zolkiew, la Moscova, la Taganroc, unde a [i murit `n 1711.

Un alt mare ierarh care a p\storit de pe scaunul episcopal de la Roman a fost Sfântul Teodosie de la Brazi (1671-11674), canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române `n [edin]a din 4-5 5 martie 2003, sub titulatura de Sfântului Ierarh Mucenic Teodosie.

Sfântul de la Brazi Un alt mare ierarh care a p\storit de pe scaunul episcopal de la Roman a fost Sfântul Teodosie de la Brazi (1671-1674), canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române `n [edin]a din 4-5 martie 2003, sub titulatura de Sfântului Ierarh Mucenic Teodosie. S-a n\scut `n ]inutul Vrancei, `n prima jum\tate a secolului al XVII-lea. A fost egumen al M\n\stirii Bogdana din ]inutul Bac\ului, episcop de R\d\u]i (1670), episcop al Romanului (1671) [i mitropolit al Moldovei (1674). Din cauza prigonirilor turcilor [i t\tarilor, tolerate de domnitorul Moldovei, Dumitra[cu Vod\, va lua atitudine, motiv pentru care este judecat, silit s\ se retrag\ din scaunul de mitropolit [i exilat la M\n\stirea „Sf\ntul Sava“ din Ia[i. Ulterior s-a retras retrage `n sudul Moldovei, `ngrijindu-se de reconstruirea schitului Brazi. ~n 1688 a fost din nou arestat [i chinuit din ordinul lui Dumitra[cu Vod\. ~n 1694, `n timpul unei invazii t\t\r\[ti, Mitropolitul Teodosie s-a opus ced\rii sfintelor odoare din schit, motiv pentru care tatarii i-au t\iat capul. Sfintele sale moa[te au fost descoperite `n anul 1842 de fa]a fiind [i Sfântul Antipa de la Calapode[ti, personalitate a vie]ii monastice de cel care a precizat faptul c\ Sfântul Teodosie [i-a prev\zut dinainte sfâr[itul, ascunzând banii d\rui]i de credincio[i pentru construirea a patru biserici. Via]a Sfin]itului Mucenic Teodosie, râvna lui pentru ridicarea de sfinte loca[uri [i pentru cinstirea celor sfinte, smerenia sa, r\bdarea tuturor suferin]elor [i prigonirilor nedrepte la care a fost supus, precum [i lucrarea lui `ncununat\ de jertfa martiric\ au f\cut s\ fie `ntotdeauna cinstit cu evlavie de dreptm\ritorii cre[tini.

18

DOSAR aceast\ privin]\, este mult mai important. El a tradus [i tip\rit cele mai uzuale c\r]i de cult, culminând cu «Molitvenicul» [i «Liturghierul», c\r]i de c\petenie `n biseric\, «adic\ principalele c\r]i de slujb\ ale Bisericii Ortodoxe, acelea care cuprind toate serviciile religioase `nso]esc pe om de la na[tere pân\ la mormânt». Prin mijlocirea c\r]ilor de cult tip\rite de Dosoftei, se puteau oficia slujbele solicitate de credincio[i, precum [i Liturghia. Traducerea [i tip\rirea Liturghierului `ncununeaz\ opera sa. Dac\ Teodosie, mitropolitul Ungrovlahiei, contemporanul lui Dosoftei, n-a vrut [i n-a cutezat s\ traduc\ rug\ciunile din Liturghier, ierarhul moldovean a `ndr\znit `nfruntând o tradi]ie, o mentalitate statornicit\ `n ]\rile române de autoritatea limbilor «sacre». El s-a dovedit ierarh `nv\]at, cunosc\tor al limbii poporului s\u, limb\ `n care g\sise termeni potrivi]i pentru redarea no]iunilor teologice abstracte cuprinse `n Liturghier, cuvinte care `nlesneau celor ce ascultau «s\-[i `n]eleag\ pre limb\, sfânta [i dumnezeiasca liturghie», «s\n]eleag\ cre[tinii sfintele taine», mai mult, el s-a dovedit un ierarh de curaj. De asemenea, Dosoftei este unul dintre ierarhii care a deschis drumul limbii române c\tre altarul bisericii. Prin traducerea [i tip\rirea c\r]ilor de cult, Dosoftei a oferit credincio[ilor mijloacele prin care ei puteau `n]elege ceea ce se citea [i se cânta `n loca[urile de `nchinare. Un alt mare ierarh a urmat pe scaunul episcopal de la Roman, respectiv Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie (1671-1674).

Ierarhi cu tact, implica]i `n via]a ]\rii Dup\ Sf\ntul Teodosie, pe scaunul arhieresc de la Roman a urmat episcopul Ioan (1674-1685).

septembrie-octombrie 2008

Fiu de preot, n\scut `n satul Gledin din ]inutul N\s\udului la anul 1674, a fost ales arhip\stor al Romanului, la finele anului 1706, pentru `nsu[irile sale deosebite.

Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului (1707-1714), serbat la 14 aprilie.

~n aceast\ calitate apare `ncepând de la 15 aprilie 1674 [i pân\ `n anul 1682. ~mpreun\ cu vornicul Mo]oc din Odobe[ti, episcopul Ioan al Romanului a pus piatra fundamental\ a m\n\stirii Mera, din ]inutul Vrancea, pe care a terminat-o domnul Constantin Cantemir [i fiul acestuia Antioh. Dup\ o perioad\ scurt\ de istorie a episcopului Sava II (1685-1689) pe scaunul de la Roman a venit rândul lui Misail (1689-1701). Ca episcop de Roman, este men]ionat `n câteva acte domne[ti prin care erau `nt\rite unele propriet\]i sau se acordau episcopiei Romanului diferite scutiri, `n calitate de membru `n divanul domnesc [i ca martor. O hot\râre luat\ la 1 martie 1698, cu implica]ii sociale de mare importan]\ la sfâr[itul secolului al XVII-lea, care poart\ [i semn\tura episcopului Misail, ca membru al divanului, este desfiin]area v\c\ritului; atunci a fost supus unui `nfrico[\tor blestem acela care ar reintroduce acest bir f\când «sil\ c\tr\ to]i locuitorii [i s\racii ]\rii». La `nceputul anului 1701, Misail a fost trecut `n scaunul mitropolitan al Moldovei p\storind pân\ 1a `nceputul anului 1708. Secolul al XVIII-lea, mai ales `n a doua jum\tate, a fost unul `n care, `n Europa, `[i creau drum ideile [i orient\rile iluministe. Se preconizau condi]ii umane de via]\, emancipare social\, `nfiin]are de [coli [i institu]ii pentru ocrotirea s\n\t\]ii. Toate acestea n-au ocolit nici aceast\ parte a Moldovei. ~nceputul acestui secol `l g\se[te pe scaunul de la Roman pe episcopul Lavrentie

anul I (VIII) nr. 5-6

(1701-1706), ucenic al Sfântului Teodosie, de metanie de la m\n\stirea Bogdana. Numele s\u apare `n mai multe documente moldovene[ti, din perioada 1702-1706. S-a retras, probabil, la sfâr[itul anului 1706 sau `n ianuarie 1707 din motive care nu se cunosc. Din moment ce i s-a `ncredin]at misiunea diplomatic\ de a pleca `n Polonia spre a st\rui pe lâng\ unii boieri refugia]i ca s\ se `ntoarc\ `n Moldova, s-a formulat ipoteza c\ Lavrentie a fost un ierarh cu tact [i preg\tire deosebit\. Este interesant faptul c\ la 21 ianuarie 1704, episcopul Lavrentie a subscris catastiful breslei mi[eilor din care f\ceau parte orbii, [chiopii, ciungii [i s\racii din ora[ul Roman. Breasla era a[ezat\ sub `naltul patronaj al episcopului de Roman. Detalii referitoare la aceast\ asocia]ie [i la rolul pe care-l avea ierarhul din scaunul episcopal al Romanului `n desf\[urarea ac]iunilor breslei se g\sesc `n «Chronica Romanului», scris\ de episcopul Melchisedec.

Pahomie de la Gledin, reper pentru episcopia roma[can\ Un moment important pentru debutul acestui veac l-a constituit [i venirea pe scaunul episcopal a lui Pahomie (1707-1714). Via]a [i activitatea acestui episcop, spre deosebire de a altor ierarhi, care au p\storit `n secolele XV-XVII, sunt mai bine cunoscute. Fiu de preot, n\scut `n satul Gledin din ]inutul N\s\udului la anul 1674, a fost ales arhip\stor al Romanului, la finele anului 1706, pentru `nsu[irile sale deosebite. La fel ca [i cazul arhimandritului Varlaam de la Secu care, datorit\ calit\]ilor sale a fost ales arhiereu, Pahomie a trecut din pozi]ia de ieromonah `n aceea de episcop al Romanului. La scurt timp dup\ `nsc\unarea sa la Roman, el a `nnoit [i `nt\rit catastiful breslei mi[eilor. La 8 noiembrie 1711, a s\vâr[it, la Ia[i, `n biserica «Sfântul Nicolae», ceremonia ungerii ca domn al Moldovei, pentru a doua oar\, a lui Nicolae Mavrocordat. Despre Pahomie se mai [tie c\ a intervenit la domnie pentru ap\rarea [i respectarea drepturilor de proprietate ale episcopiei, precum [i a surselor generatoare de venituri [i a cump\rat o cas\ la Ia[i pentru g\zduire. Pahomie, dup\ ce a purtat cârja episcopal\ a Romanului aproape opt ani, s-a retras din scaun. Unul dintre ucenicii s\i de la Pocrov, schit `nfiin]at de `nsu[i Pahomie, a notat `n pomelnicul schitului c\ episcopul «au f\cut paretisire de episcopie ...cu `n]elepciune». El a p\r\sit scaunul `n vreme de pace, aducându-[i aminte de dorita sa lini[te. De[i retras din scaunul episcopal, Pahomie, se pare, a mai stat la Roman, dar nu ca titular. I-a urmat Sava III (1713-1718), pomenit `n câteva documente moldovene[ti, cunoscute, referitoare la unele evenimente, dintre care: Domnul Nicolae Mavrocordat, la 9 mai 1714, cu sfatul ierarhilor Moldovei, a `nnoit U[\ [i ancadrament sculptat `n piatr\ din timpul episcopului Leon Gheuc\ (1781)

60 0 de tara ani de atestare documen

[i `nt\rit schitul Halchi, situat `n apropiere de Constantinopol. La `nceputul anului 1715, episcopia Romanului a fost vizitat\ de patriarhul Hrisant al Ierusalimului. Cu acest prilej, `naltul oaspete a `nt\rit statutul sau «a[ez\mântul» breslei mi[eilor din Roman. ~mpreun\ cu mitropolitul Ghedeon, cu episcopii Calistru al R\d\u]ilor [i Iorest al Hu[ilor, episcopul Sava a subscris, la 19 iulie 1715, al\turi de domnul Nicolae Mavrocordat [i de sfetnicii s\i, documentul prin care m\n\stirea Hangu este `nchinat\ Patriarhiei din Alexandria, cu prilejul vizitei pe care `ntâist\t\torul ei, patriarhul Samuil, a f\cut-o `n Moldova. Episcopul Sava este pomenit pentru ultima dat\, ca episcop al Romanului, `ntr-un document datat 19 septembrie 1717.

Din ieromonahi, episcopi Un alt caz asem\n\tor celui lui Pahomie a fost cel al episcopului Gheorghe II (1718-1725), care a trecut `n scaunul episcopal din pozi]ia de simplu ieromonah, ceea ce demonstreaz\ c\ `nsu[iri deosebite `l recomandau pentru aceast\ `nalt\ demnitate. La 24 aprilie 1718 este pomenit, al\turi de ceilal]i ierarhi moldoveni `ntr-o «carte» de la domnul Mihai Racovi]\, prin care ]inutul Sucevei se scute[te pentru totdeauna de darea «sol\ritului», deoarece «c\m\ra[ii de ocne» comiteau unele abuzuri `n acel ]inut. Gheorghe apare [i `n alte documente moldovene[ti. ~n luna iunie 1721, episcopia Romanului [i arhip\storul ei primeau vizita patriarhului Samuil al Alexandriei. Rugat de starostele breslei mi[eilor din Roman, patriarhul a `nt\rit, cu semn\tura sa, a[ez\mântul acestei bresle, având cuvinte de pre]uire pentru actele de binefacere fa]\ de s\raci [i cerând s\ se respecte tot ceea ce este prev\zut `n statutul breslei. La sfâr[itul anului 1725, episcopul Gheorghe a trecut `n scaunul mitropolitan al ]\rii dup\ ce p\storise la Roman mai bine de [apte ani. Despre Atanasie II, care a

19

Cercet\tori ai culturii noastre vechi au atribuit lui Leon traducerea unei culegeri de texte iluministe cu titlul „Despre [tiin]a stihurilor“. p\storit Episcopia Romanului `ntre 1725-1729 se [tie c\ este pomenit `n câteva acte emise, `n intervalul 1726-1729, de domnii Mihai Racovi]\ [i Grigore al II-lea Ghica, prin care erau re`nnoite [i `nt\rite, la interven]ia sa, unele scutiri [i privilegii acordate episcopiei de domnii de mai `nainte. ~n ceea ce-l prive[te pe episcopul Daniil, cel care a urmat lui Atanasie II (1729-1733), acesta se num\r\, [i el, `n rândul arhiereilor trecu]i `n fruntea Episcopiei Romanului direct din treapta de ieromonah.

A doua eparhie a ]\rii, dup\ mitropolie Episcopul Ghedeon a fost unul dintre ierarhii vremii care a p\storit ceva mai mult\ vreme, respectiv (1734-1743). Era al patrulea episcop de Roman, din ultima sut\ de ani, care se formase la Secu, fapt care demonstreaz\ c\, `n aceast\ m\n\stire, d\inuia o ambian]\ c\rtur\reasc\, o «[coal\» c\lug\reasc\, statornicit\ acolo, la `nceputul secolului al XVII-lea, de stare]ul Varlaam, apoi vestit mitropolit al Moldovei. ~n calitate de episcop al Romanului, Ghedeon este pomenit `n câteva acte prin care domnia acorda diferite privilegii unor boieri, fii de boieri, boieri mazili, cât [i preo]ilor [i slujitorilor episcopiei; `n unele acte el apare ca martor al\turi de ceilal]i ierarhi ai Moldovei; la 15 iulie 1734, el a `nt\rit «a[ez\mântul» breslei mi[eilor din Roman; pe data de 17 octombrie 1738, doi r\ze[i din Giurgeni au

Leon Gheuc\, un autodidact `n scaunul episcopal de la Roman Spre deosebire de cei mai mul]i dintre `nainta[ii s\i, `n scaunul episcopal al Romanului, preg\ti]i `n m\n\stiri moldovene[ti unde vie]uiau c\lug\ri care cuno[teau rânduielile liturgice ale ortodoxiei, literatura aghiografic\, omiletic\, ascetic\ [i juridico-canonic\, episcopul Leon a fost un autodidact. Preciz\m c\ `n a doua jum\tate a secolului al XVIII-lea, mi[carea iluminist\ european\ `[i deschisese drum [i `n }\rile Române dobândind numero[i adep]i. Având, f\r\ `ndoial\, forma]ie de intelectual, fiind, apoi, receptiv la ceea ce era nou `n via]a cultural\, Leon a fost un cunosc\tor al tradi]iilor [i a[ez\mintelor ortodoxe, dar, `n acela[i timp, un cunosc\tor al scrierilor de orientare iluminist\, `ncât el se num\r\ printre frunta[ii acestei mi[c\ri la noi. El a sus]inut mi[carea iluminist\ din Moldova, ac]ionând pentru reducerea limbii [i a mentalit\]ii grece[ti `n [coli, pentru primatul limbii române `n via]a cultural\ a ]\rii, pentru sprijinirea celor ce traduceau opere literare, moral-filosofice iluministe. Prin 1772-1773, pisarul Grigorie Ilievici, `ndeplinind comanda episcopului Leon copia „Etiopica lui Heliodor“. O alt\ copie a „Etiopicelor“ iese de

20

h\r\zit episcopului Ghedeon r\z\[iile lor, ca s\ aib\ sfin]ia sa a-[i face «schiticel `n mo[ia aceasta». Episcopul, aducând la `ndeplinire dorin]a celor doi r\ze[i, a construit pe locul donat, schitul cu hramul «T\ierea capului Sf. Ioan Botez\torul», destinândul a fi «metoh al episcopiei Roman». Desigur, ca expresie a recuno[tin]ei fa]\ de m\n\stirea Secu, `n care `mbr\case haina monahal\ [i primise `nv\]\tur\, Ghedeon a ctitorit schitul Sih\stria Secului, situat `n apropiere de m\n\stirea sa de metanie. Lucr\rile au `nceput, se pare, pe când era el episcop al Hu[ilor [i s-au terminat `ndat\ ce a trecut la Roman. Apreciind activitatea chiriarhal\ a episcopului Ghedeon, domnul Grigore al II-lea Ghica a dat acestui episcop [i urma[ilor s\i dreptul de a purta, la sfintele slujbe, atât `n eparhia pe care o conduce, cât [i `n capital\, pateri]\ ferecat\ cu argint. Distinc]ia a fost acordat\ episcopilor de Roman, avându-se `n vedere impun\toarea personalitate a episcopului Ghedeon care p\storea eparhia când a fost ea hot\rât\. Printre argumentele care se aduc pentru a se demonstra c\ episcopia Romanului este a doua eparhie a ]\rii, dup\ mitropolie, `ndeosebi, ca vechime, se adaug\ [i distinc]ia acordat\ `ntâist\t\torului ei `ncepând din luna noiembrie 1739. P\storia episcopului Ghedeon s-a `ncheiat `n a doua jum\tate a anului 1743. Episcopul Teofil care a condus eparhia `ntre 1743-1747, a r\mas `n con[tiin]a istoriei [i prin aceea c\, din ini]iativa sa [i cu sprijinul [i ajutorul acordat de el `nsu[i, s-a cl\dit la m\n\stirea Neam] un corp de chilii c\lug\re[ti [i s-a ref\cut zidul sub pana lui Grigorie Hudici la Roman `n 1784. Acela[i copist, `n calitatea sa de copist al episcopiei, copia `n anul 1785, cartea a II-a «Din scrierile lui Oxenstiern». ~n anul 1780, probabil, tot la `ndemnul episcopului Leon, se traducea la Episcopia Romanului o carte „Gheografie noau\“. din limba neogreac\, efectuat\ de Petru Stamatidi. Acest c\rturar care avea leg\turi cu cercurile clericale de la Episcopia Romanului pe vremea lui Leon a f\cut [i alte traduceri printre care „Haractirurile lui Epictet“. Cercet\tori ai culturii noastre vechi au atribuit lui Leon traducerea unei culegeri de texte iluministe cu titlul „Despre [tiin]a stihurilor“. Avem de a face cu o antologie tipic iluminist\, realizat\ `n spiritul enciclopedic al timpului, «secolul dic]ionarelor [i al compila]iilor». ~nv\]ând limba francez\, citind, probabil, `n original, scrierile gânditorilor vesti]i, greci [i latini, `mbog\]indu-[i biblioteca personal\, chemând `n jurul s\u dasc\li [i copi[ti, traducând singur (sunt de p\rere unii cercet\tori) [i sprijinind ac]iunea de traducere, `ndeosebi, a unor scrieri cu tematic\ flosofic\, social\ [i etic\, adunând, dup\ metoda antologic\, cuget\ri [i reflec]ii despre lume [i via]\ din operele unor `n]elep]i, episcopul Leon s-a remarcat, `ntr-adev\r, ca reprezentant al iluminismului. Cerând dezvoltarea `nv\]\mântului `n limba român\, acest ierarh s-a manifestat, `ntru totul, ca p\mântean, ca iluminist st\ruind pentru luminarea [i dezvoltarea neamului s\u.

DOSAR `mprejmuitor. O pecete a episcopiei pe care este `nscris anul 1746, pe când p\storea Teofil, [i cuvintele: «Prea Cuvioasa Parascheva pecetea sfintei episcopii a Romanului [i Gala]ilor», aplicat\ pe unele acte [i de succesorul s\u `n scaunul episcopal, este o dovad\ conving\toare c\ ora[ul Gala]i [i fire[te, `ntreaga regiune din sudul Moldovei apar]ineau biserice[te de eparhia Romanului.

~n sprijinul primelor [coli roma[cane Succesorul episcopului Teofil `n scaunul episcopal al Romanului a fost ieromonahul Ioanichie (1747-1769). De la Macarie al II-lea nimeni nu mai p\storise vreme de 22 de ani. Ca [i Pahomie, `nainta[ul s\u `n scaunul de la Roman, Ioanichie a c\l\torit la Kiev, nu se [tie când anume, «pentru `nchinare la sfintele moa[te [i cu alte trebi». Episcopul Ioanichie, `n timpul `ndelungatei sale p\storiri la Roman, s-a distins, mai cu seam\, prin ini]iative [i `nf\ptuiri gospod\re[ti. El a `mbog\]it patrimoniul material al episcopiei, a f\cut numeroase interven]ii [i a st\ruit pe lâng\ domnii Moldovei, pentru ap\rarea [i protejarea bunurilor materiale pe care aceasta le avea; de asemenea, s-a str\duit pentru men]inerea privilegiilor dobândite de `nainta[ii s\i. Dispozi]ia aceasta, pentru astfel de treburi, o mo[tenise de la mo[ii [i str\mo[ii s\i r\ze[i. Structura sa temperamental\ r\z\[easc\ este v\dit\ de h\rnicia [i de preocup\rile sale prioritar gospod\re[ti. Numele acestui episcop, strâns legat de atâtea [i atâtea

Leon Gheuc\ (1735-1789), episcop de Roman [i apoi mitropolit al Moldovei

septembrie-octombrie 2008

60 0 de tara ani de atestare documen

21

la biserica episcopal\ [i la cl\dirile care o `nconjoar\. Astfel, turla se `nal]\ pe o singur\ baz\, p\trat\, procedeu constructiv ne`ntâlnit, `n sec. XV-XVI, la bisericile moldovene[ti cu turl\ pe naos. Sistemul de boltire al absidei r\s\ritene este, de asemenea, deosebit de cel al vechilor biserici. Plecând de la aceste particularit\]i ale bisericii, sa formulat ipoteza c\ bolta altarului [i turla, originare, s-au pr\bu[it, ori fiind [ubrezite din cauza unor cutremure au fost desf\cute [i ref\cute la sfâr[itul sec. al XVIII-lea sau, chiar, la `nceputul sec. al XIX-lea. Nu avem m\rturii documentare `n leg\tura cu istoria bisericii episcopale, mai precis, referitoare la lucr\rile care s-au efectuat `n decursul secolelor trecute. Dac\ aceste lucr\ri n-au fost s\vâr[ite pe vremea episcopului Ioanichie, ierarh cu aptitudini gospod\re[ti, cu preocup\ri de ordin cititoricesc, sunt temeiuri care `ndrept\]esc p\rerea c\, astfel de lucr\ri, s-au derulat pe vremea episcopului Leon. Chiar dac\ domnul Alexandru II Mavrocordat (1785-1786) [i cercurile fanariote din Moldova nu-l voiau pe Leon Gheuc\ mitropolit, dup\ moartea lui Gavriil Calimache (1786), ci pe Iacob, de neam grec, egumenul m\n\stirii Barnovschi din Ia[i, la sfâr[itul lunii februarie 1786, episcopul Leon Gheuc\ a fost ales mitropolit al Moldovei. Spre a se pune cap\t `ncerc\rilor prin care se urm\rea neacceptarea sa la Ia[i, un firman `mp\r\tesc statornicea r\mânerea lui Leon `n scaunul mitropolitan fiind el ales dup\ vechiul obicei al p\mântului. Cu Leon Gheuc\ se `ncheie, am putea spune, un secol de aur pentru Episcopia Romanului, gândindu-ne aici nu doar la sfin]enia unor oameni precum Dosoftei sau Teodosie, [i ci la ceilal]i ierarhi care prin via]a [i activitatea lor au `ncununat cu cinste str\vechiul scaun episcopal de la a c\rui atestare documentar\, ne-a `nvredincit Bunul Dumnezeu s\ serb\m acum 600 de ani. ‰

Fresc\ din Catedrala episcopal\ de la Roman

Episcopul Leon Gheuc\, `n timpul `ndelungatei sale p\storii la Roman [i-a `ndreptat privirile

Ales mitropolit al Moldovei

alitate a culturii [i vie]ii spirituale române[ti. Este interesant faptul c\, `n primele luni, printr-o carte pastoral\ a mitropolitului Moldovei, Gavriil Calimache, cu data de 20 noiembrie 1769, episcopului Leon i s-a `ncredin]at misiunea de a conduce, `n calitate de loc]iitor, episcopia Hu[ilor, deoarece titularul ei, episcopul Inochentie, fusese trimis la Petersburg `n fruntea unei delega]ii alc\tuit\ din clerici [i laici spre a cere ru[ilor, care se aflau atunci `n r\zboi cu turcii, sprijin pentru curmarea jafurilor f\cute de o[tile str\ine `n Moldova, pentru `nl\turarea agresiunii otomane [i totodat\, spre a ruga sinodul Bisericii ruse ca s\ mijloceasc\ `napoierea la Suceava a moa[telor Sf. Ioan cel Nou care se aflau la Zolkiew. Episcopul Leon a condus eparhia Hu[ilor pân\ `n iulie 1770, când s-a `ntors titularul, deci mai bine de [apte luni. Ca [i `nainta[ii s\i, episcopul Leon a solu]ionat problemele de ordin administrativ-gospod\resc ale episcopiei; totodat\, el a fost prezent la rezolvarea unor treburi contemporane moldovene[ti `n calitatea sa de `nalt demnitar bisericesc. Astfel, el a scutit preo]ii de plata ploconului vl\dicesc, a cump\rat pentru episcopie o mo[ie din ]inutul Covurlui, a `ntocmit c\r]i de judecat\, a cercetat, prin delega]ii s\i, ne`n]elegerile dintre armeni [i Biserica Alba («Sf. Voievozi») din Roman. Patriarhul Avramie al Ierusalimului, care se afla `n Moldova, prin 1781, a discutat `mpreun\ cu mitropolitul Gavriil Calimache [i cu episcopul Leon o problem\ de ordin social-moral, anume luxul [i podoabele corporale ale femeilor. Ajungând ei la concluzia c\ moda aceasta este nes\n\toas\, chiar d\un\toare, au semnat o «carte» pastoral\, tip\rit\ apoi la tipografia mitropolitan\, prin care erau condamnate astfel de atitudini [i de moravuri.

Episcopul Ioanichie a subscris, al\turi de ceilal]i ierarhi moldoveni, la 25 decembrie 1747 «a[ez\mântul pentru [coli» care statornicea, `ntre altele, `nfiin]area unei [coli [i la Roman.

`nf\ptuiri, apare `n numeroase documente ale Episcopiei Romanului [i nu numai. St\ruind necontenit, uneori `n fa]a forurilor de judecat\ ale timpului, el a redobândit sate, a ap\rat de `nc\lc\ri mo[ia târgului care apar]inea, din vechime, episcopiei, a intervenit pentru hot\rnicia acestei mo[ii, a ob]inut «c\r]i» de `nt\rire a unor sate, a st\ruit pentru scutirea slujitorilor episcopiei «de dajdia `mp\r\teasc\ [i de alte ang\rii», pentru scutirea episcopiei de unele d\ri pentru un anumit num\r de vite, stupi [i oi, pentru dreptul de a avea ea singur\ un teasc de cear\ `n Roman, pentru men]inerea drepturilor pe care episcopul le avea asupra locuitorilor satului poslu[nicilor, a ap\rat privilegiul episcopului de a judeca pe clerici [i familiile acestora, de a lua dijm\ de la cei care cultivau mo[ia târgului, proprietatea episcopiei etc. Episcopul Ioanichie a subscris, al\turi de ceilal]i ierarhi moldoveni, la 25 decembrie 1747 «a[ez\mântul pentru [coli» care statornicea, `ntre altele, `nfiin]area unei [coli [i la Roman. Ioanichie s-a `ngrijit de adunarea banilor de la clerici, inclusiv de la cei domne[ti [i boiere[ti, pentru [coli [i, probabil, a organizat o [coal\ la Roman. Fiind membru al sfatului ]\rii, episcopul Ioanichie a participat, al\turi de ceilal]i ierarhi ai Moldovei, la adun\rile care au luat m\suri privind desfiin]area unor d\ri ap\s\toare. Astfel, la 25 august 1756, el a fost de fa]\ la adunarea convocat\ de domnul Constantin Cehan Racovi]\ care a hot\rât desfiin]area «`nc\rc\turii la dabila v\dr\ritului», cunoscut\ sub numele de «n\paste». El a subscris, `mpreun\ cu ceilal]i, ierarhi, blestemul prin care au legat pentru totdeauna aceast\ «n\paste».

Sub arhip\storirea episcopului Leon La scurt\ vreme dup\ moartea episcopului Ioanichie, a fost ales ca episcop al Romanului ieromonahul Leon Gheuc\ (1769-1786), o alt\ person-

anul I (VIII) nr. 5-6

Activând o perioad\ ca egumen la „Sf. Spiridon “ din Ia[i, m\n\stire care avea `n grij\ [i un spital, Veniamin Costachi se implic\ `n calitate de episcop al Romanului `n zidirea spitalului [i dotarea lui cu o farmacie. Episcopia Romanului `ntre anii 1775-1 1900:

DOSAR

Secolul episcopului Melchisedec Pr. Paraschiv CHEPT|NARU 1858 la Seminarul Socola, `n prezen]a directorului D. Matca[. ~n urma concursului au fost ale[i ca dasc\li: ierodiaconul Policarp Popescu ca profesor de greac\, latin\ [i gramatic\ româneasc\. Totodat\ el `ndeplinea [i func]ia de director adjunct. George Saginescu ca profesor de geografie, istorie [i matematic\. El `ndeplinea [i func]ia de iconom. Nicolae Nica ca profesor de tipic [i muzic\ bisericeasc\, predicând [i Studiul Noului Testament. ~n data de 6 septembrie a aceluia[i an, pentru postul de casier [i secretar a fost numit ieromonahul Atanasie Ghi]escu. La 1 septembrie 1858 se f\cea inaugurarea noii [coli `n prezen]a, reprezentantului ministrului D. Cristodulo-Cerkez, a boierilor din Roman, a preo]ilor roma[cani [i a altor numero[i participan]i. Slujba de sfin]ire a fost s\vâr[it\ de episcopul Nectarie Hermeziu. ~n primul an [colar au func]ionat dou\ clase, cu un total de 76 elevi (22 interni), iar `n anul urm\tor (1859-1860) erau trei clase cu 96 elevi (31 interni). La 25 septembrie 1858 Seminarul este dotat cu o bibliotec\. Având la conducere dasc\li dedica]i `nv\]\mântului, Seminarul din Roman [i-a `ndeplinit cu succes menirea sa.

septembrie-octombrie 2008

Seminarul Sf. M. Mucenic Gheorghe din Roman [i-a deschis pentru prima dat\ cursurile la 1 septembrie 1858

odat\ cu deschiderea cursurilor Seminarului din Roman. La conducerea Seminarului a fost numit iconomul Dimitrie Matca[, cel care pân\ atunci `ntemeiase [i condusese [coala catehetic\ din Roman. Contemporanii ni-l descriu ca fiind: „un om muncitor, darnic [i foarte prietenos, dar ca director [i profesor aspru, ne`nduplecat [i f\r\ p\rtinire.“ D. Matca[ s-a aflat `n fruntea Seminarului timp de 24 de ani din 1858 pân\ `n 1882. Desemnarea profesorilor, la nou `nfiin]atul Seminar, s-a f\cut prin concurs dat la 16 august

~n anul 1796 la „Mitropolia }\rii de Jos“ - a[a cum era numit\ Episcopia Romanului `n vremea când fiii legitimi [i nelegitimi ai r\posatului voievod Alexandru cel Bun (1400-1432) se luptau pentru tron `mp\r]ind ]ara sau f\când cadou str\inilor cet\]ile Moldovei (Hotinul - polonilor [i Chilia - ungurilor) episcop era Veniamin Costachi, aceast\ „icoan\ curat\“, a[a cum `l numea Nicolae Iorga.

L

a numai 28 de ani ales episcop al „Novograd“-ului („ora[ul cel nou“ - a[a cum apare Romanul `n unele documente), Veniamin `nf\ptuie[te lucruri m\re]e. Activând o perioad\ ca egumen la „Sf. Spiridon“ din Ia[i, m\n\stire care avea `n grij\ [i un spital, Veniamin se implic\ `n calitate de episcop al Romanului `n zidirea spitalului [i dotarea lui cu o farmacie (acest lucru ni-l spune un contemporan al lui, Andreas Wolf). ~n anul 1798 spitalul era deja zidit. ~n paralel cu activitatea pe care a desf\[urato pe plan administrativ, Veniamin a avut [i preocup\ri c\rtur\re[ti traducând `n 1796 „Tâlcuirea Evangheliilor“ de Teofilact. ~n testamentul s\u, Veniamin scria: „Totul ce mi-a stat `n putin]\ am f\cut cu sfatul [i cu fapta, ca s\ sporesc [i suflete[te [i materialice[te `nflorirea Bisericii [i a Patriei“. Cu adev\rat a[a a [i f\cut, [i nu sunt vorbe spuse de un om mândru, ci sunt concluziile vie]ii unui om care se preg\tea s\ mearg\ `naintea Dreptului Judec\tor, prezentându-se cu faptele pe care le f\cuse. „Pentru sporirea sufleteasc\ a Bisericii“ Veniamin trimite la pu]in timp dup\ alegerea sa `n scaunul de episcop al Romanului o pastoral\ plin\ de `nv\]\turi, unde pune accentul `n special pe via]a moral\ a preotului, st\ruind ca ace[tia s\ s\vâr[easc\ Botezul prin `ntreita scufundare, iar Bisericile s\ fie `nzestrate cu multe feluri de c\r]i. Dup\ o p\storire de [apte ani, Veniamin este ales `n scaunul mitropolitan de la Ia[i, unde `n memoria contemporanilor români [i str\ini, ortodoc[i [i neortodoc[i, va fi numit de to]i „p\rintele Veniamin“ (N. Iorga).

~nfiin]area Seminarului Teologic de la Roman Un eveniment important din istoria Episcopiei Romanului a avut loc la 1 septembrie 1858, 22

~n anul 1879 ajunge episcop al eparhiei Romanului, vrednicul de pomenire Melchisedec {tef\nescu. N\scut `n satul Gârcina (Neam]) `n casa preotului Petru {tef\nescu, viitorul ierarh `[i dobânde[te vasta sa cultur\ studiind `n bibliotecile din Kiev, Petesburg, Odessa [i mai apoi `n biblioteca m\n\stirii Neam]. De altfel, la terminarea studiilor de la Academia duhovniceasc\ de la Kiev, unde fusese trimis de Filaret Scriban, unul dintre profesorii s\i, spunea: „Dup\ Filaret Scriban, Melchisedec este cel mai dotat dintre studen]ii români“. Câ]iva ani mai târziu, tabloul cu chipul s\u era a[ezat al\turi de cel al lui Petru Movil\. ~n anul venirii sale ca episcop al Romanului, Melchisedec cuno[tea bine acest\ eparhie, datorit\ studiilor [i cercet\rilor documentare [i de teren, pe care le f\cuse pentru scrierea „Cronicii Romanului [i a Episcopiei Romanului“. Melchisedec la acea vreme se bucura de un mare renume, datorit\ activit\]ii sale. Situa]ia eparhiei Romanului nu era una `mbucur\toare, iar episcopul Melchisedec scria referindu-se la acest aspect: „Ast\zi Episcopia Romanului se afl\ `n cea mai deplorabil\ stare. Nici case episcopale, care s-au distrus de mai mul]i ani, nici `nc\peri pentru servitorii bisericii, decât ni[te mizerabile de resturi de chilii. Gr\dina, de[i are o pozi]ie admirabil\ se afl\ tot mai p\r\sit\. St\ numai biserica - un monument nepieritor al piet\]ii vechilor domni - de asemenea, o bucat\ de clopotni]\, `nceput\ de aproape o sut\ de ani [i neispr\vit\. Cauza acestei de-

Melchisedec {tef\nescu, un bun cunosc\tor al eparhiei

mitrie Matca[ etc. Preo]ii din Eparhia Romanului au oferit o parte din salariul lor, sau salariul integral pe anumite luni, pentru sus]inerea r\zboiului. Exemplu este preotul David Climescu, directorul [colii din Moine[ti, care a trimis `n câteva rânduri bani armatei, ca [i so]ia sa Ecaterina. Pentru participarea la R\zboiul de Independen]\ a fost decorat cu „Virtutea Militar\“ preotul Gavriil Ursu, confesorul Regimentului Artilerie - Roman. Tot din cadrul Eparhiei Romanului au trimis ajutoare [i pr. Vasile Stupcaru, pr. Andrei Berescu [i pr. iconom Ion {tef\nescu. Cu ajutoare [i haine au contribuit [i c\lug\ri]ele de la Schitul Giurgeni (Roman).

~n perioada 1879-11892, cât a p\storit `n istoricul scaun vl\dicesc al Romanului, episcopul Melchisedec s-aa afirmat `n cadrul Sfântului Sinod `n actul de dobândire a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române [i a sfin]irii Sfântului [i Marelui Mir `n Biserica noastr\. 1859: „Unirea Principatelor“ ~n anul 1866 `ntr-un articol din ziarul „Românul“ se spunea c\ preo]ii români au fost cei mai aprigi sus]in\tori ai Unirii. Acela[i lucru `l ar\ta [i presa spaniol\ la acea vreme. Aprigi sus]in\tori ai Unirii au fost [i preo]ii Episcopiei Romanului. La Bac\u, `n partida pro-unionist\ era protopopul ora[ului, ardeleanul Enachi Petrovici. La fel ca el erau [i ceilal]i preo]i ai ora[ului: Sava Nechiforescu, Ambrozie B\l\[escu, Gheorghe Popovici. ~n „Actul de adeziune“ al locuitorilor târgului Bac\u scria: „…to]i ne-am hot\rât din suflet pentru Unirea Principatelor. Dorim aceast\ hot\râre [i o `nt\rim.“ La Roman, cei 27 de preo]i din Comitetul electoral al ora[ului vroiau s\-l aleag\ ca reprezentant al lor pe protopopul Dimitrie Matca[. Voin]ei lor s-au opus episcopul Nectarie Hermeziu [i Grigorie Hermeziu postelnicul, afla]i `n partida antiunionistului Nicolae Vogovide. ~ns\, `n cele din urm\, voin]a majorit\]ii se impune, fiind ales pr. Dimitrie Matca[, pe care: „tot clerul din Roman l-a rugat cu lacrimi `n ochi s\ voteze pentru dorin]ele rostite `n programul na]ional: Unirea Principatelor [i celelalte“.

Al\turi de cei de pe câmpul de lupt\ Entuziasmul de dup\ declara]ia lui Mihail Kog\lniceanu din data de 9 mai 1877, care a cuprins `ntreaga ]ar\, a fost `mp\rt\[it [i de membrii clerului. „Unde-i turma [i p\storul“, spunea `n 1859 vrednicul de pomenire mitropolitul Iosif Naniescu. {i a[a a fost [i `n 1877, când episcopul Isaia Vicol al Romanului [i clerul acestei Eparhii au fost al\turi de cei de pe câmpul de lupt\ prin ajutoarele pe care le-au trimis [i prin rug\ciunile f\cute pentru ei, dar [i de cei de acas\ alinândule durerile [i dându-le speran]e. Comitetul permanent al jude]ului Roman, al c\rui pre[edinte era preotul Vasile Br\escu, a reu[it s\ mobilizeze popula]ia trimi]ând Ministerului de R\zboi bani, hran\ pentru armata român\ [i furaje pentru animalele solda]ilor. La Roman, `n cele 3 spitale, care func]ionau la acea vreme, au lucrat ca voluntari cei din cinul monahal (spitale: „Precista Mare“, „Virtutea Militar\“ [i „Spitalul Imperial Rus“). La `ndemnul [i exemplul episcopului Isaia Vicol (care a donat de 3 ori câte 200 lei) au r\spuns mul]i slujitori ai altarului: ex. Simion Munteanu, Ion Andriescu, Gh. Dimitriu, V. Ionescu, V. Dr\gan, V. Maxim, arhimandritul Veniamin Irimescu - egumenul M\n\stirii Precista Mare, pr. Iorgu Stamatiu - protopop al Romanului. La fel au f\cut [i pr. Dimitrie Filipescu din Borze[ti, pr. N. Teodorescu - Bac\u, Dianul I (VIII) nr. 5-6

60 0 de tara ani de atestare documen

Episcopul Melchisedec {tef\nescu, personalitate de mare prestigiu [tiin]ific [i membru al Academiei Române

plorabile st\ri a Episcopiei este c\ ea a fost v\duvit\ de episcopi de peste 20 de ani“. ~ntr-adev\r, de la episcopul Veniamin Roset [i pân\ la episcopul Isaia Vicol, episcopia Romanului a avut numai locotenen]i de episcopi.

„Ave]i pe cel mai `nv\]at episcop al românilor“ ~n momentul `nsc\un\rii sale, Melchisedec prime[te laude chiar din partea mitropolitului Iosif Naniescu, care spunea: „Ave]i pe cel mai `nv\]at episcop al românilor“. De[i situa]ia `n care se g\sea eparhia Romanului era una grea, episcopul Melchisedec a avut `n cei treisprezece ani de p\storire o bogat\ activitate administrativ\ [i gospod\reasc\; astfel, Catedrala episcopal\, care fusese afectat\ de desele invazii din secolul XVIII a fost reparat\, iar pictura restaurat\ (1879). Re[edin]a episcopal\, care fusese `nceput\ din timpul episcopului Isaia Vicol a fost terminat\ `n anul 1879. ~n cadrul coresponden]ei pe care Melchisedec a purtat-o cu fratele s\u arhimandritul Valerian, amintea c\ gr\dina episcopiei „cea care avea o pozi]ie admirabil\ de pe un deal de sub care curge râul Moldova“ [i care la un moment dat se afla p\r\sit\, a fost replantat\ cu pomi fructiferi [i ornamentali. Melchisedec face din gr\dina episcopiei un mic col] de Rai, amenajând un iaz [i plantând flori. De asemenea, cl\dirile care odinioar\ erau ni[te ruine, au fost `nlocuite cu cl\diri noi (`n partea de N-V) cu spa]ii destinate administra]iei, pentru slujitorii [i vie]uitorii episcopiei. 23

„O via]\ care poate fi un exemplu oricui“

~n anul 1884, episcopul Melchisedec viziteaz\ Bulgaria. Ca o recuno[tin]\ a jertfei poporului român, marele ierarh este bine primit de episcopul Chiment de Târnovo, de preo]i [i numero[i credincio[i. Merge apoi la Grivi]a [i Plevna - localit\]i unde osta[ii români au pl\tit cu greu tribut de sânge pentru eliberarea popoarelor cre[tine din Balcani de sub robia musulman\.

Dragostea locuitorilor meleagurilor eparhiei Romanului pentru loca[urile de cult, reiese [i din num\rul mare de schi turi [i m\n\stiri. Astfel, la jum\tatea sec. XIX existau `n Eparhia Romanului 50 de schituri [i m\n\stiri, iar pe teri toriul jude]ului Bac\u erau 6 m\n\stiri [i 11 schituri. Profesor, c\rturar [i diplomat ~n ceea ce prive[te Seminarul din Roman, Melchisedec, ca profesor [i director, a avut planuri m\re]e pentru aceast\ [coal\. Astfel, `ntre 1884 [i 1887 construie[te aproape `n `ntregime noua cl\dire a seminarului teologic [i o pune sub ocrotirea „Sf. Mare Mucenic Gheorghe“. Tot la seminarul eparhiei `nfiin]eaz\ o bibliotec\ [i un cor [i introduce uniformele [colare. Se str\duie[te s\ aduc\ la Roman profesori bine preg\ti]i [i pedagogi. Toate aceste demersuri nu aveau decât un singur scop: „Eu am nevoie de slujitori biserice[ti cinsti]i, cucernici, harnici [i cu frica lui Dumnezeu. Cine crede c\ m\ poate ajuta `n asemenea condi]iuni, s\ r\mân\ cu mine“. ~ntre preocup\rile episcopului Melchisedec a fost [i o [coal\ de cânt\re]i biserice[ti, pe care n-a mai `nfiin]at-o, dar pentru care a l\sat prin testament fondurile necesare. Pe când era episcop, Melchisedec a editat câteva c\r]i de cult, a scris sau a tradus lucr\ri biserice[ti. ~n perioada 1879-1892, cât a p\storit `n istoricul scaun vl\dicesc al Romanului, marele ierarh s-a afirmat `n cadrul Sfântului Sinod `n actul de dobândire a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Rom=ne [i a sfin]irii Sfântului [i Marelui Mir `n Biserica noastr\. Episcopul Melchisedec se afirm\ cât timp a fost episcop al Romanului [i `n cadrul Academiei Române cu interven]ii categorice privind revizuirea ortografiei limbii române, cât [i `n privin]a monumentelor istorice biserice[ti, pe care le vizitase cu pasul, ca un adev\rat pelerin. Marele ierarh prime[te, ca o recuno[tin]\ a meritelor sale din diferite vizite pe care le-a avut `nainte de 1879, noi misiuni diplomatice, ecumenice [i [tiin]ifice din partea B.O.R. [i a ]\rii (misiuni a avut `n 1881 - Cern\u]i, 1884 Bulgaria, 1885 `n Basarabia [i la Kiev). ~mplinindu-[i misiunea p\mânteasc\, Marele Arhiereu Hristos `l cheam\ la Sine pe episcopul Melchisedec `n ziua de 29 mai a anului 1892, la aproape 70 de ani. To]i cei care s-au ocupat de via]a [i activitatea episcopului Melchisedec s-au `ntrecut `n laude la adresa marelui ierarh. El este numit: „cel mai `nv\]at episcop al Romanului“ sau „cel mai str\lucit arhiereu al regalit\]ii“. Chiar [i cei care `[i recuno[teau antipatia fa]\ de el spuneau: „Episcopul Melchisedec, f\r\ `ndoial\, a fost b\rbatul cel mai cu [tiin]\ dintre prela]ii no[tri contemporani… ~n episcop str\lucea munca literar\“. Marele nostru istoric Nicolae Iorga caracteriza astfel cei 13 ani de arhip\storire, a lui Melchisedec la Roman: „nu s-a plâns de `n-

~n incinta ansamblului episcopal de la Roman se afl\ gustimea traiului s\u. ~mbr\[i Casa Veniamin Costachi (sec. XVIII), atribuit\ cat simplu, str\in de lumea acestui ierarh, care a p\storit aici `ntre anii 1796-1802 mireneasc\ a claselor mai

24

DOSAR Veniamin Costachi a fost unul dintre cei mai mari mitropoli]i ai Moldovei, p\storind, cu dou\ `ntreruperi (18081812, 1821-1823), aproape patru decenii. Pentru activitatea sa cultural\, de excep]ie, a fost supranumit „lumin\torul Moldovei“. Ajuns episcop la o vârst\ foarte tân\r\ (23 de ani [i jum\tate) sa remarcat, mai `ntâi ca episcop de Hu[i (1792-1796), apoi episcop de Roman (1796-1803)

`nalte, purta cu mândrie ve[mântul ro[iatic de [eiac m\n\stiresc. Melchisedec a dus o via]\ care poate fi un exemplu oricui.“ Renumele de care se bucura marele ierarh dep\[ise grani]ele ]\rii, exemplu fiind faptul c\ `n timpul unei `ntrevederi pe care o are cu ]arul Rusiei, acesta `i s\rut\ mâna.

Participan]i la toate evenimentele majore ~n perioada de 125 de ani (1775-1900), Episcopia Romanului a trecut prin multe schimb\ri, provocate de numeroasele evenimente care s-au petrecut `n ]ara Moldovei, [i mai apoi `n România. Amintim invaziile t\tarilor, desele r\zboaie dintre ru[i, turci [i austrieci. Cu toate greut\]ile provocate [i de regimul fanariot, `n fruntea eparhiei Romanului s-au aflat mereu vrednici ierarhi care au f\cut tot ce le-a stat `n putin]\ s\ sporeasc\ [i s\ `nfloreasc\ Biserica. De asemenea, la toate evenimentele majore ale secolului XIX: revolu]iile din 1821 [i 1848, unirea Principatelor din 1859 [i R\zboiul de Independen]\ 1877, preo]ii au fost al\turi de popor. ~n pofida tuturor greut\]ilor secolului XVIII, s-au ridicat totu[i o seam\ de biserici de parohie, care `ns\ erau f\cute din lemn. (1779 D\miene[ti, 1790 - Bogdana, 1781 - Gura V\ii, 1790 - Soci, etc.). Dup\ anul 1821, odat\ cu reinstaurarea domnilor p\mânteni [i mai apoi prin implicarea ]\rilor din Occident `n problema „Principatelor Dun\rene“, se observ\ o oarecare `mbun\t\]ire a situa]iei materiale a credincio[ilor. Acum se construiesc bisericile Bac\ului: Sf. Nicolae - 1848, Bunavestire - 1882, Sfin]ii ~mp\ra]i - 1845, se construiesc biserici de mir din piatr\ [i c\r\mid\ [i `n sate: 1871 - Bunavestire, 1810 - Orasa, etc. Dragostea locuitorilor meleagurilor eparhiei Romanului pentru loca[urile de cult, reiese [i din num\rul mare de schituri [i m\n\stiri. Astfel, la jum\tatea sec. XIX existau `n Eparhia Romanului 50 de schituri [i m\n\stiri, iar pe teritoriul jude]ului Bac\u erau 6 m\n\stiri [i 11 schituri. ‰ septembrie-octombrie 2008

Primul episcop din secolul al XX-llea a fost Gherasim Safirim, care `[i `ncepe p\storirea `n februarie 1900, `ncheind-oo `n 24 iunie 1911. Episcopia Romanului din 1900 pân\ ast\zi:

60 0 de tara ani de atestare documen

25

Ca [i predecesorul s\u din scaunul Romanului, episcopul Teodosie a avut preocup\ri c\rtur\re[ti. Astfel, `ntors de la Atena, a tradus din limba greac\ „Comentariile“ epistolelor pauline scrise de Sf. Ioan Gur\ de Aur. ~n total au fost nou\ volume: „Comentariile sau explicarea epistolei c\tre Galateni“ 1902; „Efeseni“ 1902; „Filipeni“ 1903; „Coloseni“ [i „Tesaloniceni I, II“ 1905; „Romani“ 1906; „I Corinteni“ 1908; „II Corinteni“ 1910; „Timotei Tit [i Filimon I si II“ 1911 [i „Evrei“ `n 1923. Tot de la el nea mai r\mas `n manuscris [i o traducere din teologul grec Damalas „Introducere `n Noul Testament“.

Dup\ ce a r\mas v\duv a pleacat la Atena, unde `n 1897 [i-a luat licen]a `n Teologie. ~ntors `n ]ar\ sa c\lug\rit `n 1898, iar `n 1899 a fost numit egumen la biserica „Sf=ntul Spiridon“ din Ia[i. ~n 1902 a ajuns, la biserica „Precista Mare“ din Roman, arhimandrit mitrofor. ~n februarie 1912 a fost ales episcop al Romanului. „~n Eparhia Romanului am v\zut razele soarelui, …am copil\rit, …am adus servicii bisericii timp de aproape 40 de ani `n diferite grade ierarhice. ~n Eparhia Romanului sunt trimis de ast\ dat\ de marele colegiu electoral ca episcop, `n locul vacant, c\ci se vede ca a[a a fost planul Providen]ei Divine ca, acolo unde am v\zut r\s\ritul soarelui pentru prima dat\, acolo, poate, mi s-a rezervat de a vedea [i apusul pentru cea din urm\ dat\“, acestea sunt cuvintele sale dup\ alegerea ca episcop.

scaunul episcopal lui Gherasim Safirim. A urmat cursurile seminarului inferior din Roman, apoi cel superior din Ia[i. A fost hirotonit diacon la Catedrala episcopal\ din Roman, preot la Biserica „Sfin]ii ~mp\ra]i“ din Bac\u. A fost protopop de Bac\u p`n\ `n 1892.

Episcopi care au marcat secolul al XX-lea Pr. Dan IORDAN

Teodosie Atanasiu s-a n\scut `n 1851 `n Sascut, jude]ul Bac\u. Este cel care i-a urmat `n

„Vl\dica Teodosie [tia s\ fie vl\dic\“

a protestat, a cerut revizuirea sentin]ei dar, `n cele din urm\, s-a retras la m\n\stirea Fr\sinei `n V=lcea, de unde se mut\ la Domnul, `n 1922. „Contemplativ, nu avea simpatie pentru via]a activ\. Din cauza cuget\rilor sale [i chemarea de episcop o vedea cu totul altfel. St\tea `nchis `n cas\, citea din c\r]ile c\lug\rilor de alt\dat\, medita noaptea, f\r\ a aprinde lumina, se hr\nea ne`ndestul\tor, cu un post aspru,…, `n el tr\ia virtutea pustnicului. Era omul al c\rui suflet nu tr\ia `n lumea contemporanilor s\i; dac\, pe de o parte, era pentru unii de ne`n]eles, pe de alt\ parte, impunea altora prin mireasma sfin]eniei'' `l caracteriza arhimandritul Iuliu Scriban.

~n secolul XX, Episcopia Romanului a avut nu doar conduc\tori de valoare, buni gospodari, c\rturari, diploma]i [i tr\itori ai unei vie]i spirituale deosebite, ci [i preo]i care au dorit s\-[i duc\ la bun sfâr[it menirea lor de sfin]itori, `nv\]\tori [i conduc\tori ai parohiilor incredin]ate de c\tre episcopii ce i-au hirotonit. Din nefericire, `n timpul perioadei comuniste mul]i preo]i din eprhia Romanului au suferit pentru c\ au ]inut s\ `[i p\streze demnitatea preo]easc\.

P

rimul episcop din secolul al XX-lea a fost Gherasim Safirim, care `[i `ncepe p\storirea `n februarie 1900, `ncheind-o `n 24 iunie 1911.

Episcopul Gherasim, pustnicul N\scut `n 1850 `n Mehedin]i a fost preocupat de activitatea didactic\, ajungând directorul [colii din Târgu-Jiu. ~n 1870 a plecat `n muntele Athos, unde a `ndr\git via]a monahal\, iar `ntors `n ]ar\ `mbrac\ haina c\lug\riei `n 1873 la m\n\stirea Tismana. ~ntre 1878 [i 1885 a condus Seminarul Teologic din Râmnicu Vâlcea, iar `n 1890 s-a `nscris la cursurile Facult\]ii de Teologie din Atena. ~n 27 februarie 1900 a fost instalat `n scaunul episcopal al Romanului unde dup\ anumi]i istorici biserice[ti se spune ca „a transportat chilia lui calug\reasc\ la re[edin]a episcopal\… din subalternii lui spirituali voie[te s\ scoat\ ni[te mae[tri ai chipului c\lug\resc, iar din tipicul bisericesc nu vrea s\ lipseasc\ un „Doamne, miluie[te“. Preocup\rile lui c\rtur\re[ti l-au f\cut s\ traduc\ „Catehismul cre[tin“ din limba greac\, dup\ Diomid Kyriacos, `n 1900, „Cartea numit\ Thicara“ [i „Poruncile cre[tine[ti“, dup\ Filaretos, `n 1910, apoi s\ publice „Tipic asupra serviciilor divine“ `n 1905, „Monahii sunt gloria Bisericii lui Hristos“, `n 1906 [i „Culegere de c=nt\ri biserice[ti“, `n 1908. Fin observator, era foarte riguros cu cei care f\ceau comentarii privind via]a social\. Este cunoscut r\spunsul s\u dat celor care spuneau c\ mortalitatea infantil\ se datoreaz\ postului pe care l-a introdus [i pe care-l aplic\ Biserica: „Nu din aceast\ cauz\ mor copiii, ci din cauza mizeriei `n care sunt ]inu]i, c\ n-au ce m=nca - nici de post, nici de frupt -, a lipsei de `mbr\c\minte, de higien\, a bolilor infec]ioase“. ~n urma unor controverse ap\rute `ntre membrii Sinodului, episcopul Gherasim este sf\tuit s\ se retrag\ din scaun, dar, neaccept=nd propunerea, este acuzat de r\zvr\tire `mpotriva Sf=ntului Sinod [i de tulburarea p\cii `n Biseric\, fapte pentru care „nu mai poate r\mane episcop al ]\rii [i membru al Sf=ntului Sinod… este depus din demnitatea de episcop al Romanului''. El

anul I (VIII) nr. 5-6

Plec pe p\m=ntul eparhiei moldovene… cu hot\r=rea ferm\ de a lucra cu toate puterile mele la consolidarea intern\ a ]\rii, la nobilitarea moravurilor… la cobor=rea dragostei evanghelice `n sufletele fra]ilor de un s=nge“. Cu aceste cuvinte, episcopul Lucian `[i `ncepea p\storia de 24 de ani. ~n aceast\ perioad\ s-au efectuat lucr\ri de restaurare la Catredala episcopal\, ajung=ndu-se prin cur\]ire la fresca originar\. Tot acum se ridic\ cele dou\ cl\diri format vil\ pentru personalul clerical de la Catedral\ [i cancelaria eparhial\. ~n plan cultural, episcopul Lucian a publicat la Sibiu `n 1919 o lucrare numit\ „{coala noastr\ 1850-1916“ alc\tuit\ din dou\ p\r]i. Partea `nt=i este consacrat\ [colilor confesionale ortodoxe rom=ne din Transilvania, iar partea a doua intitulat\ „ Zona cultural\“ cuprinde material referitor la ac]iunile autorit\]ilor maghiare, dup\ 1916, care au suprimat [colile confesionale ortodoxe de l=ng\ Carpa]i. ~n 1925 cu ajutorul unor preo]i c\rturari printre care mention\m pe I. Gotcu, Gh. V. Butnaru, G. Popescu, A. C. Cosma, Gh. Chiriac, [.a. - apare revista „Cronica Romanului“, iar `n 1936 apare „Anuarul episcopiei Romanului“. Tot sub `ndrumarea sa [i cu ajutorul preotului consilier I. D\nil\ s-a organizat biblioteca eparhial\; a `nfiin]at societatea cultural\ „Miron Costin“, pe care a [i condus-o. ~n anii 1930 episcopul Lucian a condus revista „Biserica Ortodox\ Rom=n\“. ~ntre 8 si 23 iunie 1930 a condus delega]ia rom=n\ la conferin]a Bisericilor ortodoxe de la Vatoped pe muntele Athos. ~n 25 aprilie 1935, `mpreun\ cu 150 de pelerini [i cu Patriarhul Miron Cristea, a pus piatra de temelie la Biserica rom=neasc\ „Sf=ntul Ioan Botez\torul“ de l=ng\ Ierusalim. Ca senator, episcopul Lucian a fost raportorul legii pentru organizarea Bisericii Ortodoxe [i al Statutului, sanc]ionate la 4 mai 1925. „…Biserica str\mo[easc\ este o institu]ie a sufletelor; veacuri de-a r=ndul, `nainte de implinirea idealului politic, `n 1918, - f\urirea statului na]ional unitar rom=n biserica a adus contribu]ii valoroase la ad=ncirea sentimentului de comunitate na]ional\ [i la dezvoltarea con[tiin]ei na]ionale; trecerea slujitorilor

Eftimie Luca (foto), n\scut `n 1914 `n jude]ul Neam], intr\ la 20 de ani ca frate `n m\n\stirea Slatina, `n 1941 a absolvit seminarul de la m\n\stirea Cernica, iar `n 1949 Facultatea de Teologie. R=nduit stare] al m\n\stirii Bistri]a a conduso p=n\ `n 1966, `ntre 1950 [i 1960 a fost exarh al m\n\stirilor din eparhie. ~ntre anii 1966 [i 1972 a fost stare] al m\n\stirii „Sf=ntul Ioan cel Nou“ din Suceava. „Re`mprosp\tez [i acum, pentru [tiin]a binecredincio[ilor cre[tini `ncredin]a]i arhip\storiei mele, c\ voi st\rui cu toat\ `ndelunga r\bdare pentru a face cuv=ntul lui Dumnezeu viu [i lucr\tor `n cugetele [i faptele lor. … voi s\v=r[i

PS Episcop Eftimie, 30 de ani de episcopat

„M\ voi str\dui s\ aplic `nv\]\tura cre[tin\ `n toate sectoarele [i domeniile de activitate omeneasc\, pen tru c\, `n felul acesta, credincio[ii eparhiei ce o voi p\stori s\ fie buni cre[tini [i tot atat de buni cet\]eni ai ]\rii’’. (PS Partenie Ciopron)

~n timpul p\storiei sale s-au desf\[urat evenimente importante `n istoria ]arii, primul r\zboi mondial, care a culminat cu marea unire din 1918, iar de aici toate suferin]ele cauzate de r\zboi. Episcopul Teodosie, `mpreun\ cu mitropolitul Pimen al Moldovei [i Sucevei, a ini]iat colecte de bani [i `mbr\c\minte pentru osta[ii de pe front, a cercetat bolnavii din spitale, a sprijinit cauza dreapt\ pentru care lupta poporul rom=n. La ini]iativa sa, `n 1919 s-a `nfiin]at o gr\dini]\ de copii [i s-a redeschis seminarul „Sf=ntul Gheorghe“ am=ndou\ `n Roman. Bolnav fiind, [i-a `naintat demisia [i s-a retras `n 1923 la m\nastirea Neam] unde s-a mutat la Domnul `n 1927. „… Tuturor le vine `n minte asprimea firii sale [i f\ptura sa b\]oas\, cu care nu te puteai `n]elege u[or. ~n]epenit `ntr-o hot\r`re, nu-l puteai scoate din ea [i ]i-o impunea cu m\suri necru]\toare. A[a a fost [i ca vicar al miotropoliei din Bucure[ti [i mai mult, `ns\, apoi, ca episcop al Romanului. … c\lc\tura sa, umbletul s\u, haina sa, masa sa, chipul cum privea lumea, aveau ceva din noble]ea omului sus pus care `n]elege c\ `n\l]imea sa trebuie s\ fie `n\l]ime, nu numai a treptei `n care se afl\, ci [i a manierei cu care trebuie s-o `nso]easc\ … vl\dica Teodosie [tia s\ fie vl\dic\“.

Din Ardeal `n inima Moldovei Lucian Triteanu, ales `n iunie 1923 s\ ocupe scaunul episcopal din Roman, s-a n\scut `n 1872 la Feldioara. ~n 1898 a absolvit cursurile academiei teologice din Sibiu. Din 1901 s-a ocupat de [colile rom=ne[ti din Transilvania, a fost hirotonit preot [i apoi numit consilier la mitropolia Ardealului `n locul lui Ilie Cristea (Miron Cristea) `n 1910. ~n anul 1921 `mbrac\ haina monahal\ la m\n\stirea Hodo[-Bodrog, apoi este numit arhiereu la episcopia R=mnicului. „…~ndemnurile suflete[ti au biruit `n\l]imile Carpa]ilor [i astfel preo]i [i c\lug\ri cu desagi `nc\rca]i de c\r]i biserice[ti… au cobor=t [i au cutreierat plaiurile Ardealului propov\duind cuv=ntul, `nt\rind Ortodoxia, `ncheg=nd graiul rom=nesc [i sporind con[tiin]a unit\]ii na]ionale…

26

DOSAR

lucrarea de sfin]ire a fiilor duhovnice[ti [i `n toate voi fi cu mult\ r\bdare, cu bun\tate, cu smerenie, cu bl=nde]e, spre a `mbr\ca [i `nnoi `n dreptatea [i sfin]enia adev\rului pe to]i slujitorii [i binecredincio[ii cre[tini ai eparhiei Romanului [i Hu[ilor“. Aceste cuvinte le-a rostit Preasfin]itul episcop la `nsc\unarea lui, `n aprilie 1978. Ca bun gospodar s-a afirmat de pe vremea c=nd conducea m\n\stirile Bistri]a [i „Sf. Ioan cel Nou“, precum [i de c=nd era arhireu vicar. ~n timpul p\storirii sale, multe biserici monument istoric s-au reparat, printre care amintim: Catedrala episcopal\, „Precista“ Bac\u, Bogdana, Runc, Borze[ti, M\n\stirea Ca[in (judetul Bac\u), „Sfin]ii Voievozi“ [i fosta biseric\ armeneasc\ din Roman. Sub atenta grij\ a Preasfintiei Sale toate obiectele de cult, c\r]i [i ve[minte apar]in=nd patrimoniului na]ional s-au centralizat la complexul muzeal Bogdana.

Partenie Ciopron primul episcop al Armatei

biserice[ti dintr-o parte `n alta a Carpa]ilor [i circula]ia c\r]ilor de cult pe toat\ aria geografic\ locuit\ de rom=ni au zidit acela[i suflet“ spunea episcopul Lucian, printre altele. ~n 1947, `naintat `n v=rst\ episcopul Lucian se retrage din scaun locuind `ntr-o cas\, propietete personal\, situat\ `n apropierea Episcopiei, de unde se mut\ la Domnul `n 1953.

Primul episcop de Roman [i Hu[i Teofil Herineanu s-a n\scut `n jude]ul Bistri]a `n anul 1909. ~n anul 1928 intr\ la Academia teologic\ rom=no-unit\ din Gherla, Cluj. ~n 1948 revine `n s=nul Bisericii str\bune. ~n anul 1949 Episcopia Romanului se une[te cu Episcopia Hu[ilor, a[a `nc=t noul episcop al Romanului, Teofil prime[te titulatura de „episcopul Romanului [i al Hu[ilor“. Gala

septembrie-octombrie 2008

ISTORIE Galaction spunea despre el c\: „… este un suflet plin de cucernicie, devotat casei [i slujbei Domnului [i model de urmat“. Ajuns episcop la `ncheierea celui de-al doilea r\zboi mondial, el a trebuit s\ t\m\duiasc\ r\nile pricinuite de acesta. Astfel, la ini]iativa sa s-au restaurat numeroase l\ca[uri de `nchinare, `n incinta episcopiei a ridicat chilii pentru personalul monahal al catedralei. Un punct important `n g=ndirea sa a fost `ndrumarea credincio[ilor [i slujitorilor biserice[ti `n duh evanghelic [i potrivit noilor condi]ii din ]ar\. A participat `n delega]iile care au vizitat bisericile rus\, bulgar\ [i s=rb\, iar `n 1954 a fost vizitat de patriarhul bulgar Chiril, `n 1955 de mitropoli]ii Grigorie al Leningradului, Sofronie al T=rnovei, Athenagora al Tiatirelor, Hrisostom al Filipilor [i Iacob al Aticei. ~n 1957 este ales episcop al Vadului, Feleacului si Clujului. La plecarea sa `n Ardeal spunea: „~n anii p\storiei mele de la Roman [i Hu[i, am sim]it cu putere cum duhul nemuritor al lui {tefan cel Mare plute[te treaz `n atmosfera spiritual\ a Moldovei [i se roag\ al\turi de clerul [i de poporul ortodox pentru tr\inicia dreptei credin]e [i pentru izb=nzile poporului nostru“.

~nt=iul episcop al Armatei Partenie Ciopron, n\scut `n 1896 `n jude]ul Boto[ani, particip\ `n calitate de combatant `n al doilea r\zboi mondial, unde este r\nit. Se c\lug\re[te [i urmeaz\ seminarul din Ia[i, apoi Facultatea de Teologie din Cern\u]i, unde `[i ia licen]a cu lucrarea „Despre castitate“, `n 1933. Dup\ patru ani, prime[te titlul de doctor `n Teologie cu lucrarea „Arhieria M=ntuitorului Hristos dup\ r=nduiala lui Melchisedec“. Din 1937 a fost numit episcop al Armatei, cu re[edinta la Alba Iulia - fiind primul `n aceast\ func]ie -, o perioad\ a fost vicar patriarhal (1949), apoi director al seminarului de la Neam], iar din 1950 a fost stare] la m\n\stirea „Sf=ntul Ioan cel Nou“ de la Suceava. ~ntre 1961 [i 1962 a fost loc]iitor la episcopia Romanului [i Hu[ilor. La numirea sa ca episcop plin a zis: „m\ voi str\dui s\ aplic `nv\]\tura cre[tin\ `n toate sectoarele [i domeniile de activitate omeneasc\, pentru c\, `n felul acesta, credincio[ii eparhiei ce o voi p\stori s\ fie buni cre[tini [i tot at=t de buni cet\]eni ai ]\rii“. ~n timpul p\storirii sale s-a aplecat mai mult c\tre treburile gospod\re[ti ale eparhiei astfel: s-a m\rit casa episcopal\, s-a construit `n partea de nord-est a incintei, o cl\dire asem\n\toare cu aceea `n\ltat\ de episcopul Melchisedec, a introdus [i amenajat o central\ termic\, s-a construit o alt\ turn\torie de lum=n\ri. ~n cadrul eparhiei s-au restaurat [i reparat numeroase biserici. ~mpreun\ cu al]i ierarhi, a vizitat Atena [i muntele Athos. La propunerea sa, `n 1971 este numit arhiereu vicar al episcopiei, arhimandritul Eftimie Luca pentru a-l ajuta, iar `n 1978 se retrage din scaun la m\n\stirea V\ratec, de unde, `n 1980 se mut\ la Domnul. ‰

anul I (VIII) nr. 5-6

de prof. Constantin ADAMOVICI

60 0 de tara ani de atestare documen

Un am\nunt `nscris `n cuprinsul Uricului din 16 septembrie 1408 [i care a trecut vreme mult\ neobservat de ochiul istoricilor Bisericii Ortodoxe Române, `n analiza preotului c\rturar Scarlat Porcescu, prinde importan]\ major\, absolut nea[teptat\: `n acest document e pomenit «patriarhul ecumenic», prezent [i garant `n lucrarea daniei lui Vod\ Alexandru cel Bun. «Patriarhul ecumenic», autoritate bisericeasc\ superioar\, la 1408, `l afl\m la curtea domnului moldav?!... Semnifica]iile prezen]ei acestuia sunt multe. Alexandru cel Bun stinsese, deci, ne`n]elegerea cu Patriarhia Constantinopolului [i gândea acum deschis organizarea ierarhiei Bisericii moldave [i avea trebuin]\ de girul patriarhului ecumenic. Faptul c\ patriarhul ecumenic era garantul daniei voievodului arat\ limpede succesul lucr\rii de `nceput `n organizarea ierarhic\ a Bisericii moldave. Faptul c\ la 1408, Vod\ Alexandru cel Bun face aceast\ danie (`n prezen]a [i garan]ia patriarhului ecumenic) pentru biserica Sf. Vineri din Roman, sus]ine hot\rât ideea c\ voievodul avea cu mult\ vreme `n urm\ gândul c\ aici, la Roman s\ `ntemeieze prima episcopie, iar biserica ce ad\postea osemintele mamei sale, s\ devin\ astfel catedral\ episcopal\. «Podobirea Sfintei Vineri cu colori» e adaos limpede `ntru aceasta. ~n nici un alt document medieval (uric) nu mai este pomenit patriarhul ecumenic, lucru ce subliniaz\ puternic importan]a Uricului din 16 septembrie 1408. E limpede c\ `n toamna lui 1408, `ntre moldoveni [i reprezentan]ii Patriarhiei Constantinopolului «se purtau discu]ii cu privire la `ntemeierea Episcopiei de Roman»; interesul organiz\rii ierarhiei bise-

Un document important

bisericii. Afl\m astfel c\, la 1415, prin uricul `ntocmit tot de Vod\ Alexandru cel Bun, zugravii Nechita [i Dobre primesc, pentru «podobirea Sfintei Vineri cu colori» dou\ sate, ca semn de r\splat\. Deci, biserica Sf. Vineri e lucrare `mpreun\ a p\rintelui – Roman I [i a fiului – Alexandru cel Bun, semn de continuitate de gând [i fapt\ ce se va urma hot\rât – aici la Roman – de voievozii din neamul Mu[atinilor, `n [irag lung de ani.

Uricul din 16 septembrie 1408

U

n document care s\ arate anul `ntemeierii Episcopiei Romanului nu s-a aflat `nc\. Uricul din 16 septembrie 1408, `ntocmit de curtea lui Vod\ Alexandru cel Bun, [i socotit pân\ azi a fi actul de na[tere al Episcopiei Romanului, e, totu[i, uric de danie. Dar la o lectur\ atent\ [i comparativ\ a uricului acestuia cu alte documente medievale mai vechi, contemporane sau mai târzii lui, afl\m informa]ii de importan]\ major\ privind via]a religioas\ de `nceput `n }ara Moldovei [i, `n special, a Episcopiei Romanului.

Biserica lui Roman Vod\ S\ analiz\m documentul: a. ~n primul rând, lucrarea daniei lui Vod\ Alexandru cel Bun arat\ leg\tur\ deja `nf\ptuit\ `ntre domnie [i Biseric\, semn clar al organiz\rii bisericii moldave dup\ rânduiala bizantin\; b. Dania («dou\ sate `n ]ara noastr\, `n Moldova, unde este Leucusau]ii lui Br\tianu [i cu moara care este la fântân\, iar altul este peste Moldova unde a fost Bratul. {i am dat aceleea[i biserici vadul de la Moldova care este mai jos de târgul Roman [i l\tura[ii din aceast\ voloste. Toate acestea le-am dat acestei biserici, Sfânta Vineri, uric, cu tot venitul `n vecii vecilor»), domnul o face bisericii Sfânta Vineri din târgul Romanului. Deci: la 1408, la Roman, exista deja o biseric\ [i, mai mult, biserica aceasta nu era una obi[nuit\ (din lemn…), ci era biseric\ din zid, ctitorie [i necropol\ domneasc\: aici odihnea `n somn adânc mama voievodului Alexandru cel Bun, «sfântr\posata» cneaghina Anastasia. Cercet\ri arheologice recente conduse de arheolog Vasile Ursachi, realizate `n spa]iul delimitat de Biserica Episcopiei [i Casa Veniamin Costachi, au `nt\rit ideea c\ Sf. Vinerie era biseric\ de zid [i, `n plus: era mai veche anului 1408, fiind ridicat\ de Roman I Mu[at, tat\l lui Vod\ Alexandru cel Bun, dar care, având domnie scurt\ – 2 ani, n-a reu[it s\ termine `ntreaga lucrare a

27

ISTORIE hot\râse gândul `nalt [i sfânt al voievodului Alexandru cel Bun de a cl\di aici, la Roman, `ntâia Episcopie a }\rii Moldovei, la anul 1408. Anul `ntemeierii – 1408 – e dedus prin analiz\ logic\, comparativ\ [i `ndrept\]it\ atât a documentelor (Uricul din 16 septembrie 1408, Uricul din aprilie 1413 ce atest\ Episcopia R\d\u]ilor, Cronica lui Gr. Ureche, Descrierea Moldovei, de D. Cantemir etc.), cât [i a rela]iilor intereparhiale, care scot `n lumin\ clar\ `ntâietatea Episcopiei Romanului, pe de o parte, [i importan]a ei, pe de alt\ parte, [i, ad\ug\m `nc\: acestor dou\ virtu]i cardinale `ntinse `n vreme lung\ prin secoli ar mai veni [i cinstirea «cu totul osebit\ dat\ ei de voievozii binecredincio[i». ‰

{i sprea t\rie, am scris `n Suceava, cu prea sfin]itul Iosif, cu mâna lui Brateiu Logof\tul, [i am aninat pecetea noastr\ . Anul 6916 (1408 n.n.) Septembrie 16.“

Iar dup\ via]a noastr\, cine ar fi Domn `n ]ara noastr\, sau din copiii no[tri, sau din fra]ii no[tri, sau din semin]ia noastr\, sau oricine, ei s\ nu strice dania noastr\ [i `nt\ritura noastr\, ce am dat Bisericii sfintei Parascheva. Iar cine ar voi a lua aceasta, sau cine ar voi a contribui la aceea s\ fie luat\, unul ca acela s\ fie blestemat de Domnul Dumnezeu [i de pre Curata lui mum\, [i de sfin]ii Corifei 12 apostoli, [i de cei 318 sfin]i P\rin]i de la Niceea [i de to]i sfin]ii, [i de sfântul [i ecumenical Patriarh, [i de Mitropolitul nostru; [i unul ca acela s\ fie asemenea lui Iuda tr\d\torul, [i Jidovilor care au r\stignit pe Hristos, [i lui Arie tri-blestematul.

Rotompanul [i a copiilor lui, [i credin]a pan-Gium\tate Ioan [i a copiilor lui, [i credin]a pan Oan\ Vornicul de Suceava [i a copiilor lui [i credin]a pan. Bratul Stratoviciu [i a fra]ilor [i copiilor lor [i credin]a pan. Ia]icu [i a copiilor lui, [i credin]a pan. {andre {oroul [i a copiilor lui, [i credin]a pan. Sinul B`rliciu [i a copiilor lui, [i credin]a pan Iuc[atu Doroviciu [i a fiilor lui, [i credin]a pan Ilia[ p\harnicul, [i credin]a pan. Stan postelnicul [i credin]a tuturor boierilor moldoveni, mari [i mici.

Apoi, Târgul de Jos (Romanul), a[ezat la `ntâlnirea Moldovei cu Siretul, ape mari, atunci navigabile, era punct de `ncruci[are a drumurilor lungi, care uneau Marea Baltic\ cu Marea Neagr\. Con[tient de pozi]ia geografic\ extrem de avantajoas\ a târgului, Roman I ridic\ aici „cetate de p\mânt [i lemn cu gând de ap\r\tur\“. ~n jurul cet\]ii [i a Episcopiei via]a Târgului de Jos va prinde floare aleas\. Ora[ul cap\t\, la scurt\ vreme, putere `ntreit\: militar\, economic\ [i spiritual\. Al\turi motivului de inim\: aici odihnea mama sa, Vod\ Alexandru cel Bun are [i motiv practic: sui[ul ora[ului nu trebuie st\vilit, ci continuat. Deci, dragostea de amintirea [i lucrul p\rin]ilor, cât [i dorin]a bun\st\rii târgului,

Biserica Sf. Vineri e lucrare `mpreun\ a p\rin telui - Roman I [i a fiului - Alexandru cel Bun, semn de continuitate de gând [i fapt\ ce se va urma hot\rât - aici la Roman - de voievozii din neamul Mu[atinilor, `n [irag lung de ani rice[ti moldave atunci, fiind de prim ordin [i grabnic: l\]irea catolicismului aici, `n sud-estul Moldovei, devenise st\ruitoare foarte.

„Cetate de p\mânt [i lemn cu gând de ap\r\tur\“ De la p\rintele s\u Roman I Mu[at, Vod\ Alexandru cel Bun mo[tenise o ]ar\ `n cuprindere mare: hotarul de Nord era Ceremu[ul [i Hotinul, cel de Vest – Carpa]ii, iar cel de Sud [i de Sud-Est – Vrancea, Dun\rea [i Marea Neagr\, iar locuitorii cei mai numero[i, `mp\rt\[eau credin]a cre[tin\ ortodox\.

„Uric cu tot venitul `n vecii vecilor“ „«Cu mila lui Dumnezeu, noi Alexandru Voevod, Domnul ]\rii Moldovei. {tiut facem, cu aceast\ foaie a noastr\, tuturor, cine la ea va privi sau o va auzi, c\ am f\cut din bun cugetul nostru, [i cu a noastr\ deplin\ bucurie, am f\cut pentru sufletele celor mai `nainte r\posa]i cu sfin]enie, Domni str\mo[i ai no[tri, [i pentru s\n\tatea Domniei noastre, [i am dat Bisericii Sfânta Paraschiva, care este la Târgul Romanului, unde zace r\posata cu sfin]enie, mama noastr\ doamna Anastasia. {i am dat acelei Biserici, dou\ sate `n ]ara noastr\ Moldova, unul este Leucusou]i ai lui Bratianu, [i cu moara ce este la fântân\; iar altul este peste Moldova, unde a fost Bratul. {i am dat acelei Biserici cu vad de la Moldova, ce este mai jos de Târgul Romanului, [i care face parte din acela[i ]inut. Toate acestea le-am dat acelei Biserici a Sfintei Parascheva, Uric cu tot venitul `n vecii vecilor. Iar la aceasta este credin]a Domniei noastre, Noi supra-scrisul Alexandru Voevod, [i credin]a copiilor domniei noastre, Roman [i Vasilin [i credin]a panului Giurgea starostele [i a fra]ilor lui [i a copiilor lui, [i credin]a panului Drago[ de la Neam] [i a copiilor s\i [i credin]a panului Stanislav

septembrie-octombrie 2008

Textul Uricului de la 16 septembrie 1408, prin care Alexandru cel Bun face o danie Bisericii „Sf. Parascheva“ din Roman

28

FOTO: DAN DIMITRIU

ARMONII

de prof. Petru FLENCHEA

Trupul bisericii Privit de aproape, acest monument ne apare `nalt, `n form\ de cruce treflat\, cu dou\ bra]e mai scurte, marcate prin dou\ abside. Arhitectul, adev\rat artist, ctitorul, episcopul [i ceilal]i din jurul domnului, to]i au contribuit cu ochiul [i cu [tiin]a lor `n alegerea locului, a[a cum se cerea pentru amplasarea unui monument de art\ cre[tin\. Trupul bisericii este `ncins de un brâu a[ezat mai sus de jumatate din `n\l]imea ei, `mp\r]indu-i corpul `n dou\ p\r]i inegale, `n dou\ registre, din care cel de sus este decorat cu doua rânduri de firide (ocni]e), afar\ de partea cu ultim\ absid\ a altarului, care, fiind mai nou\, are un rând de decora]iuni `n form\ circular\ cu firide pân\ jos.

60 0 de tara ani de atestare documen

Catedrala episcopal\ de la Roman

29

Arhitectura bisericii are un adaos târziu, pe lâng\ o u[oar\ refacere a turlei [i a brâului; acesta este pridvorul, cu un fronton care dup\

Aromonie [i discre]ie

A[a cum se `nf\]iseaz\ trupul bisericii, `nalt, svelt, ornamentat (cu o centur\ mai sus de mijloc), [i cu turla armonias\, `ntruchipeaz\ f\ptura de gra]ie a unei fiin]e ce a r\mas `n loc s\ cheme, ori s\ priveasc\, ori s\ vorbeasc\ cu cei din jur. ~ntreaga zid\rie exterioar\ este are contrafor]i puternici sau sprijoane, cum le numeau odinoar\ me[terii constructori. Contarafor]ii din jurul turlei sunt mai mul]i [i mai varia]i (doi mai mici [i doi mai mari), pentru c\ aici e presiunea cea mai mare.

Catedrala episcopal\ a Romanului un mic palat al artei ortodoxe

T

recutul nostru artistic, plin de originalitate, s\l\[luie[te `n biserici [i m\n\stiri. ~n ele se afl\ comorile noastre de art\. Ele sunt m\rg\ritarele noastre, ca o m\rturie vie a spiritului românesc, cu toate vicisitudinile vremurilor, spirit care a ]inut pasul cu ]\rile dezvoltate din Occident. Este dovedit, astfel, `n aceste monumente sim]ul artistic al neamului românesc, manifestat de credin]a cald\, religioas\ a voievozilor no[tri, a boierilor, dar [i a oamenilor simpli. ~n acest context suntem datori [i noi s\ ne `ndrept\m privirile spre monumentul roma[can, Catedrala episcopal\. anul I (VIII) nr. 5-6

ARMONII `nalt\. ~n acest mod cupola cilindric\ se sprijin\ pe doua rânduri de baze suprapuse. Gherghe Bal[, renumitul architect [i critic de art\, `n lucr\rile sale („Bisericile lui {tefan cel Mare“ - Bucure[ti, 1926 [i „Bisericile din secolele al XVI-lea [i al XVII-lea“ - Bucure[ti, 1927) prezint\ stilul architectural al Catedralei episcopale din Roman cu privire la ultima bolt\, el spune c\ aceasta are o form\ neobi[nuit\, e intersec]ia a doua cilindre `n loc de un sfert de sfer\. Numero[i arti[ti plastici, profesori de istorie a artei, istorici au tratat `n lucr\rile lor [i problema picturii [i arhitecturii catedralei episcopale de la Roman. Astfel, N. Iorga („Istoria Bisericii Române“- 1900, „Istoria românilor `n chipuri [i icoane“ - 1922, „Sate [i m\n\stiri“ - 1928 sau Gheorghe Diehl „Manuel d'art byzantin“ - Paris, 1926 , sau I. D. {tef\nescu `n lucrarea „L'evolution de la peinturre religieuse en Bucovine et en Moldavie“ Paris, 1928, prezint\ acea tr\ire religioas\, de adev\rat\ tr\ire evanghelic\, a pictorului, constituind o carte pictural\, o pictur\ a piet\]ii supreme ortodoxe. Biserica Episcopiei Romanului reprezint\ un mic palat al artei ortodoxe, un mic sanctuar al orodoxiei din aceast\ parte de ]ar\. ‰

septembrie-octombrie 2008

Catedrala episcopal\ de la Roman, vedere din interior

~ntrega m\estrie a arhitectului este `n ultimul interior, aici unde s-a urm\rit maximul de efect ca lumin\. Acest interior prezint\ `n partea de jos planul p\trat, constructorul c\utând s\ dea `n partea superioar\ o form\ rotund\, de bolt\ cereasc\, care s\ simbolizeze ruga trimis\ de preot c\tre l\ca[ul lui Dumnezeu. Constructorul a avut o dilem\: cum s\ treac\ de la planul p\trat al p\r]ii inferioare la planul rotund al celei superioare [i de aici la forma de bolt\ elevat\ care s\ aminteasc\ de bolta cereasc\. Arhitectul a ob]inut trecerea de la p\trat la forma circular\ cu ajutorul a patru arcuri aruncate din fiecare col] al p\tratului, iar din col]urile de sfer\ ob]inute dintre arcurile prelungite se formeaz\ o calot\ sferic\, pe care s-a putut construi o form\ cilindric\, o cupol\

O carte pictural\

iar pictura `[i plaseaz\ `n chip fericit subiectele ei. ~n a doua `nc\pere, lumina n\v\le[te [i mai abundent. Privind de aici asist\m la un joc al luminii din `ntreaga biseric\. Tavanul din `nc\perea de mijloc prezint\ o deschidere, desp\r]it\ `n dou\, fiecare cu câte un sistem de acoper\mânt ce const\ `n câte o bolt\ `n miniatur\ f\când trecerea armonic\ [i discret\ `ntre cea precedent\ [i cea urm\toare.

A[a cum se `nf\]iseaz\ trupul bisericii, `nalt, svelt, [i cu ornamenta]ia ei (cu o centur\ mai sus de mijloc), [i cu turla ei armonias\, `ntruchipeaz\ f\ptura de gra]ie a unei fiin]e ce a r\mas `n loc pentru ca s\ cheme, ori s\ priveasc\, ori s\ vorbeasc\ cu cei din jur. p\rerea profesorului universitar doctor Ioan Solcanu ar fi fost construit `n secolul al XVII-lea. Dac\ pentru exterior, problema arhitectural\ era ceva mai pu]in delicat\, pentru interior era foarte dificil\, ajungându-se la rezolvarea ei prin procedee adev\rat-savante (I. D. {tef\nescu „La peinture religieuse en Bucovine et Moldavie“ - 1912). Pentru interior se puneau constructorului trei probleme deosebit de dificile: una era cea a luminii, ce trebuia s\ `nv\luie pictura [i pe slujitorii altarului `ntr-un chip cât mai puternic; a doua a arhitecturii variate, armonioase a formelor de sus [i `n sfâr[it cea a spa]iului pictat. Arhitectul care le-a executat [i realizat, a fost un me[ter `ndr\zne], plin de fantezie [i de gust . Dincolo de intrarea masiv\, se desf\[oar\ spre stânga trei `nc\peri spa]ioase. ~ntre ele sunt dou\ arcuri, care despart pronaosul de naos. Ele sunt ref\cute, dar se p\streaz\ caracterul architectural al epocii lui Petru Rare[. ~n primul interior, lumina [i spa]iul pentru pictur\ atrag aten]ia. Este un interior luminat [i de tavanul special construit, ce d\ varia]ie [i gust. Aici se g\se[te o calot\ ce ajut\ la `mpr\[tierea luminii [i la ruperea monotoniei,

30

ARMONII

Existent\, dar nu dominant\, indirect\ [i subordonat\ tridimensionalit\]ii, ni se ofer\ [i o fa]et\ a polifonismului. Fiind o art\ static\, arhitectura cultiv\, infrastructural, armonia [i nu polifonia, cea de-a doua apar]inând proceselor fluente. De aceea, noi o consider\m pe aceasta din urm\ mai mult ca pe o metafor\, ca pe o oprire statuar\ a unei deveniri complexe, sau ca pe o reverbera]ie pe care monumentalul o are `n devenirea continu\ a sensibilit\]i noastre. ~n exterior, zidirea Episcopiei nu ofer\ un astfel de „contrapunct static“, ci doar câteva simetrii, ca [i acea diversitate a ornamentelor din piatr\ aflate `n unghiul de ogiv\ al ferestrelor. Bisericile ortodoxe se caracterizeaz\ printr-o atotcuprinz\toare pictur\ interioar\, care uneori se extinde vorone]ian [i `n exterior, care pictur\ constituie tocmai un astfel de „stop-contrapunctic“ al unei dinamici complexe. Oprindune, odat\ p\trun[i `n interior, la pictura bogat\ a Episcopiei, ne afl\m, de la o secven]\ la alta,

Pelerin `n voalajul penumbrelor

monii majore, care confer\ `ntregii zidiri modestie vizualic\ [i bog\]ie interiorizat\ de gând. P\trun[i `n interior [i trecând peste acel spa]iu de rabatere `nspre axa central\ a Bisericii, suntem `ntâmpina]i, de `ndat\, de un acordaj tridimensional, la care linearitatea adâncimii se `mplete[te sublim cu multitudinea de forme ordonate ale fundalului [i cu elans\rile, ortogonale [i curbe, ale boltirilor. Pentru `nceput, privirea ne este oprit\ de arhitectura verticalic\ a pronaosului, perfect echilibrat\ [i `ncununat\ solemn de c\tre arcadele, `n penumbr\, ale coronamentului. Linii categorice, creionate propor]ionat [i terminate clasic cu ornamenta]ia de zid\rie caracteristic\ unor astfel de volume, de la care pornesc `n arcuire, binar [i simplu, suprafe]ele curbe ale boltirilor de sus. Se impune apoi, superlativ\, arcuirea de o rar\ distribuire a propor]iilor, a bol]ii centrale. O verticalitate de forme [i lumini, a[ezat\ echilibrat pe cele patru pandantive [i reprezentând perfec]iunea lumii cere[ti de deasupra noastr\. Deta[ate, parc\, de p\mânteasca atrac]ie `nspre adâncimi, se desfac `n aer corolele de cristal ale candelabrelor, `n spatele c\rora se prefigureaz\ metafizic, f\urit\ din p\rere [i aur, catedrala de perfec]iune a catapetesmei. Un acordaj armonic, care strecoar\ `n noi statornicia unei ve[nicii [i nu festivul unei solemnit\]i, a unui „memento“ despre un dincolo [i mai pu]in al unui „In Gloriam“ al vie]ii din jur.

Armonie [i polifonism la zidirea episcopal\ a Romanului Gheorghe A. M. CIOBANU

P

entru Cetatea Mu[atin\ a Romanului, apropiata r\sturnare a celor dou\ clepsidre, una a secolelor [i o alta a mileniilor, este precedat\ de o crest\tur\ sacr\ de r\boj, care aduce aminte cre[tinilor c\ Sfântul L\ca[ de `nchin\ciune al Episcopiei num\r\, `n aceast\ toamn\, [ase sute de ani de atestare documentar\, de când [i-a deschis por]ile sale de har, [i `nspre ceruri [i c\tre p\mânt. O `ngenunchiere smerit\ d\ruit\ pios [i unui loc al faptelor [i unui timp al istoriei, care acum, amândou\, sub blagoslovenie [i gând, se al\tur\ unul de cel\lalt [i, `mpreun\, ni se deschid nou\ din nou. {ase veacuri de pream\rire a `n\l]imilor sfinte [i de pre]uire a fiin]\rii noastre zilnice, de medita]ie cucernic\ [i de `mbr\]i[are `n]eleapt\ a ve[niciei cu vremelnicia. S\ ne apropiem, pas cu pas, [i s\ p\trundem, gând cu gând, `n aceast\ pravoslavnic\ zidire episcopal\, plecându-ne, la `nceput, fiin]a noastr\ umil\ [i ridicându-ne, apoi, privirile `nc\rcate de harul firesc al cunoa[terii. O z\bovire `n care ochii no[tri s\ admire, spiritual, bog\]ia artistic\ a acestui l\ca[, m\iestria f\r\ pereche a f\urarilor lui, ca [i canoanele str\daniilor lor `ntru cele ale frumosului. Sunt multe motiva]iile unui astfel de demers, dar inten]ia noastr\ de acum este aceea de a surprinde m\sura `n care d\ltuirile arhitectonice ale zidiri se al\tur\ `ntre ele, când `n unitate armonic\ [i când `n diversitate polifonic\, apelând, pentru aceasta, la cele dou\ modele de pluralitate ale frumosului sonor.

O verticalitate de forme [i lumini Dup\ ce am trecut, mai `ntâi, pe sub acea elansare perfect\ [i superlativ\ de armonii care este Turnul-clopotni]\ de la intrare, suntem `ntâmpina]i, de departe, de o atare unitate a exteriorului Bisericii [i a `ntregului, ca [i a unor t\ieturi par]iale [i a ferestrelor [i contrafor]ilor bine distan]a]i, ca [i a complexului-portal `n sine, lateral [i nu frontal. O `ntruchipare de o neegalat\ suficien]\ armonic\ o constituie recenta elansare a turnului singular, a c\rui geometrie vecin\ cu imponderabilul se acord\, de minune, cu broderiile `n zid ale suprafe]elor de la baz\. Un exterior redus la câteva coaranul I (VIII) nr. 5-6

60 0 de tara ani de atestare documen

aflate mai la `n\l]ime sau la nivelul privirii noastre, mai `n lumin\ sau `n voalajul penumbrelor, tocmai `n fa]a unei astfel de polifonii. O polifonie care, acum, este scoas\ [i mai mult `n eviden]\, datorit\ prim-planului bizantin caracteristic, lipsit de o perspectiv\ declarat\. O multitudine de personaje [i structuri existen]iale, de atitudini gestice [i de expresii ale figurilor umane, se `mpletesc, epic [i dramatic, `ntr-o polifonie [i sacr\ [i p\mânteasc\, oprit\ pe loc pentru o clip\ [i pentru totdeauna, `n nemi[carea complex\ a frescelor. O astfel de polifonie, `n t\cere [i umbr\, `n aleatorismul c\reia num\rul de „voci“ plastice dep\[e[te acum, uria[ de mult, pe acel folosit `n „arta portativului“. Aspectul unei astfel de eteroge- nit\]i artistice `l mai putem delimita, tot vizualic, [i prin acea `ntrep\trundere unitar\ a unor multitudini de modele stilistice. ~n felul acesta, Edificiul episcopal al ora[ului mu[atin ne ofer\ o `nsumare echilibrat\ de astfel de stiluri, din care s\ amintim pe cele cardinale: romanicul s\n\tos [i defensiv al zid\riei exterioare, goticul genetic al ferestrelor, renascentismul propor]ionat al arcadelor, bizantinismul circularic al bol]ilor, explozia re]inut\ a barocului de la catapeteasm\, romantismul unui miraj optic emanat de c\tre candelabre, realismul, ajuns uneori pân\ la naturalism al scenelor pictate, ca [i bog\]ia de simbolism hieratic, ce eman\ de peste tot. O `ntâlnire estetic\ cu `mpletirea echilibrat\ a unor armonii [i polifonii artistice, existente, simbiotic [i simultan, la zidirea sacr\ a Bisericii episcopale din Roman [i nu succesive, asemenea unui „Preludiu [i Fug\“ de Bach. O coexisten]\ [i material\, dar [i spiritual\, [i a artisticului plastic, dar [i a tr\irilor noastre suflete[ti, ale noastre, cei care, acum, `ndep\rtându-ne de acest L\ca[ al purit\]ii existen]iale, ducem cu noi plenitudinea unor `nfior\ri interioare armonice, dar [i ne recontopim, apoi, cu polifonia eterogen\ a vie]ii de zi cu zi. ‰ 31

Catedrala „~n\l]area Domnului “ din Bac\u este al treilea l\ca[ ortodox ca m\rime din Europa, având 70 de metri lungime, 38 de metri l\]ime, [i 63 de metri `n\l]ime (pân\ la baza crucii, cu totul având 70 metri).

ACTUALITATE

ne-a `nvrednicit s\ fim genera]ia care particip\m anul acesta la serbarea a 600 de ani de atestare documentar\ a Episcopiei Romanului. ~ntre eveni-

Sub semnul Sfintei Cruci Pr. Constantin GHERASIM

septembrie-octombrie 2008

Sute de credincio[i au participat duminic\, 7 septembrie 2008, la sfin]irea crucilor care vor veghea Bac\ul de pe Catedrala „~n\l]area Domnului“

Catedrala „~n\l]area Domnului“ este al treilea l\ca[ ortodox ca m\rime din Europa, av=nd 70 de metri lungime, 38 de metri l\]ime, [i 63 de metri `n\l]ime (p=n\ la baza crucii, cu totul av=nd 70 metri). Catedrala din municipiul Bac\u este construit\ `ntr-un stil ce cuprinde elemente specifice arhitecturii bizantine [i arhitecturii [tefaniene. Lucr\rile impresionante la catedral\ au `nceput la 10 metri sub p\m=nt, adic\ echivalentul unui bloc cu trei etaje. Acest subsol imens cuprinde dou\ nivele: sal\ de expozi]ie, depozit de carte, ad\post de ap\rare local\ antiaerian\, iar mai sus un paraclis, dup\ care, la cota 0, `ncepe catedrala. L\ca[ul de cult are ziduri de beton ce ating `n anumite tronsoane o grosime de un metru. Cupola din naos are o deschidere de 24 de metri. Adic\ mai bine de jum\tate din cea a Sfintei Sofia din Constantinopol, a c\rei cupol\ are 40 de metri. Cele 18 clopote, cu greutatea `ntre 4,5 tone [i 30 de kilograme, au fost executate la Innsbruck de cea mai mare firma de specialitate din Europa, compania austriac\ Grassmayr Glockengreisser [i sunt cele mai mari care au fost realizate `n Europa de Est `n ultimii 50 de ani. Dintre ele, 13 sunt concepute `n form\ special\ [i sunt sincronizate de computere, put=nd s\ dea mai multe melodii specifice anumitor momente din timpul anului bisericesc, iar restul de cinci sunt clopote clasice. ‰

Cele mai impresionante cruci realizate `n mente deosebite pe care le tr\im se afl\ [i acesta al prezen]ei noastre la slujba de sfin]ire a crucilor. Ele vor str\luci `n lumina soarelui [i vor România pentru o biseric\ au fost sfin]ite de r\m=ne pentru veacurile ce vor veni simbolul credin]ei noastre“, a c\tre Preasfin]itul Ioachim B\c\uanul, men]ionat `n cuv=ntul s\u PS Arhiereu Ioachim B\c\uanul. arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, dimpreun\ cu un sobor de preo]i. Slujba a ~ntre cele mai mari biserici avut loc duminic\, 7 septembrie, la Catedrala din Europa ~n\l]area Domnului din municipiul Bac\u, l\ca[ de cult pe turlele c\ruia vor str\luci aceste `nsemne ale credin]ei cre[tine.

L

a evenimentul din ziua dinaintea pr\znuirii na[terii Maicii Domnului au fost prezen]i reprezenta]i ai autorit\]ilor jude]ene, locale, dar [i c=teva sute de credincio[i, care au ]inut s\ vad\ crucile celei mai mari catedrale construite p=n\ acum `n ]ara noastr\. Acestea au fost realizate din inox cu unele elemente aurite, la firma Constructii Utilaje Speciale (CUS) Bac\u.

Simbolul credin]ei noastre peste veacuri

Catedrala din municipiul Bac\u este construit\ `ntr-un stil ce cuprinde elemente specifice arhitecturii bizantine [i arhitecturii [tefaniene.

Crucea principal\ are 7 metri `n\l]ime, o deschidere a bra]elor laterale de 4,20 metri, [i o greutate de aproape 2 tone. Ea a fost montat\ pe turla central\ a Catedralei. Celelalte trei cruci au fost a[ezate pe turlele care ad\postesc clopotele impresionantului l\ca[ de cult din Bac\u. Acestea au patru metri lungime [i 2,46 metri deschiderea bra]elor. „Bunul Dumnezeu

32

RECENZIE

de prof. Petru FLENCHEA

60 0 de tara ani de atestare documen

33

Lucrarea ne invit\ la o studiere profund\ a trecutului istoric al Catedralei episcopale din Roman. ‰

portant\ pentru continuarea cercet\rilor. S\p\turile efectuate `n jurul catedralei, au scos `n eviden]\ temelia veche [i leg\tura cu cea nou\, diferen]a ca m\rime `ntre cele dou\ ziduri de temelie precum [i existen]a unei temelii de peste 2 metri adâncime format\ din blocuri de piatr\ nisipoas\ zidite cu mortar din var si nisip. Citind lucrarea ne d\m seama de caracterul [tiin]ific al cercet\rilor f\cute `n urma s\p\turilor arheologice. Imaginile care `nso]esc lucrarea cercet\torului principal, dr. Vasile Ursachi, ne ilustreaz\ pe etape (respectiv, 8 etape) lucr\rile efectuate de arheologii roma[cani, bucure[teni sau ie[eni. Autorul, scoate `n eviden]\ particularit\]ile bisericii episcopale din Roman, construit\ de domnitorul Petru Rare[, identice cu cea de la C\priana (Republica Moldova) [i de la Vorone], unde pe lâng\ cele trei elemente ale bisericilor tradi]ional-ortodoxe (pronaos, naos [i altar) apare o a patra `nc\pere, exonartexul (pridvorul). Domnul dr. Vasile Ursachi, `n lucrarea sa de o `nalt\ ]inut\ academic\, reu[e[te s\ eviden]ieze [i aportul altor personalit\]i ale culturii roma[cane `n studierea, cercetarea [i documentarea privind Episcopia Romanului. Autorul scoate `n eviden]\ aportul marelui episcop Melchisedec {tef\nescu, a distinsului istoric [i teolog Scarlat Porcescu, a academicianului Haralamb Mih\escu ca [i a fiului acestuia Doru Mih\escu.

Un studiu profund al istoriei Catedralei episcopale din Roman

I

lustrul c\rturar al urbei noastre, distinsul cercet\tor dr. Vasile Ursachi, cel care a fost un pionier al muzeisticii roma[cane, ne surprinde cu `nc\ o lucrare inedit\ având ca subiect Episcopia Romanului. Lucrarea la care ne referim a ap\rut la Editura Filocalia. anul acesta, cu titlul „Episcopia Romanului - Cercet\ri arheologice“.

Primele investiga]ii arheologice, dup\ 1980 Procesul emancip\rii politice din a doua jum\tate a secolului al XIVlea, care a culminat cu `mplinirea grani]elor de la munte pân\ la mare, a fost `nso]it [i de o organizare religioas\ prin apari]ia Mitropoliei Moldovei (1386 - Petru I) [i a primelor episcopii de la Roman [i R\d\u]i. Odat\ cu dezvoltarea ora[elor [i a târgurilor moldovene[ti de la Carpa]ii Orientali [i pân\ la Nistru, vor ap\rea monumente de arhitectur\ religioas\. Ceea ce ne surprinde la distinsul cercet\tor, dr. Vasile Ursachi, este faptul c\ reu[e[te (utilizând comparativ cercet\rile arheologice f\cute atât de muzeografii locali roma[cani, cu cele ale altor cercet\ri din Moldova atât pân\ la Prut cât [i pân\ la Nistru) s\ scoat\ `n eviden]\ caracterul aparte al edificiului episcopal de la Roman. ~n cei 50 de ani cât s-a aflat la conducerea Muzeului de istorie din urbea noastr\, domnul cercet\tor dr. Vasile Ursachi a fost un colaborator apropiat al Episcopiei Romanului, a PS Episcop Eftimie Luca ca [i al PS Arhiereu Vicar Ioachim B\c\uanul. Lucrarea de fa]\ scoate `n eviden]\ preocuparea permanent\ a ierarhilor locului de consolidare [i conservare a monumentului arhitectural, preocupare care a constat `n investirea de fonduri importante pentru restaurarea sa. Lucrarea ne reliefeaz\ `nceputul primelor investiga]ii arheologice dup\ 1980 la ini]iativa PS Episcop Eftimie Luca, când s-a sp\lat [i s-a ref\cut pictura interioar\ a Catedralei. ~n perioada 1997-2000, a `nceput un bogat program de restaurare `n cadrul Eparhiei Romanului, fiind restaurate Casa Veniamin Costache [i Catedrala episcopal\. Domnul Vasile Ursachi scoate `n eviden]\ preocuparea PS Episcop Eftimie Luca, care a fost primul dintre ierarhii acestei Episcopii care a apelat la serviciile cercet\rilor arheologice, `n descifrarea unor necunoscute ale istoriei acestor locuri. Autorul reu[e[te `n lucrarea sa, ca urmare a cercet\rilor f\cute `n urma s\p\turilor arheologice din incinta Episcopiei, s\ r\spund\ unor `ntreb\ri pe care [i le puneau mul]i cercet\tori: unde a fost cl\dit\ vechea biseric\ ridicat\ de Roman Mu[at [i Alexandru cel Bun (vechea catedral\ a Episcopiei Romanului c\reia {tefan cel Mare i-a d\ruit dou\ clopote), unde a fost cl\dit\ actuala biseric\ de c\tre Petru Rare[, materialele din care a fost confec]ionat\, pictura etc.

Invita]ie la cercetarea trecutului Lucrarea se bazeaz\ `n principal pe s\p\turile efectuate `n spa]iul celor dou\ edificii: biserica episcopal\ [i Casa Veniamin Costachi. Autorul se axeaz\ `n lucrare [i pe cercet\rile ulterioare din anii 20032004, când, cu sprijinul Prim\riei Romanului, s-a ob]inut o sum\ imanul I (VIII) nr. 5-6

~n]elegând necesitatea unei preg\tiri intelectuale superioare, `n 1694 Constantin Brâncoveanu `nfiin]eaz\ pe lâng\ Mân\stirea „Sfântul Sava “ o Academie, dup\ modelul celei din Constantinopol care corespundea unei facult\]i de litere-ffilosofie (Facultas - Artrium) din cadrul universit\]ilor europene.

prof. Constantin ADAMOVICI

RECENZIE

septembrie-octombrie 2008

Atunci când se trece la prezentarea galeriei episcopilor `n lungul vremii, autorul subliniaz\ faptul c\ mul]i, chiar foarte mul]i dintre ei, aveau metania la M\n\stirea Neam] ori M\n\stirea Secu, l\ca[uri cu totul osebite `n râvna [i puternicia credin]ei. Nu mir\ faptul c\ mult\ vreme din scaunul Episcopal de Roman se urca `n cel metropolitan, semn limpede de cinstire a ierarului de Roman. C\rturari de marc\, buni chivernisitori, mari rug\tori [i sfin]i, f\c\tori de pace, diploma]i abili, poe]i ori savan]i, ctitori de l\ca[uri sfinte au fost episcopii Romanului. Fiecare p\stor e prins `n virtutea lui caracterizatoare [i, `n func]ie de m\re]ia ei, `[i are lungimea de loc `n carte. Se insist\ asupra rolului pozitiv `ndeplinit de episcopii Romanului `n Revolu]ia de la 1848 [i `n Unirea Principatelor Române de la 1859, `n primul [i `n cel de-al doilea r\zboi mondial etc. Un capitol `ntreg prezint\ bog\]ia odoarelor (daniilor voievodale prin vreme): Felonul Sf. Ioan Gur\ de Aur, cârja cu pateri]\, Icoana Maicii Domnului cu Pruncul (sec. al XVI-lea) etc., [i a c\r]ilor rare: Cazania lui Varlaam, Biblia de la Bucure[ti (1688), manuscrise vechi (slavone, grece[ti, române[ti). Absolut orice latur\ a vie]ii episcopale e analizat\ `n carte la modul cel mai atent [i competent `n am\nuntul cel mai mic, de aceea gestul retip\ririi acestei c\r]i `n 2008, e gest `ntru tot l\udabil [i necesar. {i prima (1984) [i cea de-a doua edi]ie au ap\rut cu binecuvântarea [i Cuvântul `nainte al PS Eftimie Luca, Episcopul Romanului. Adaosul de Argument `ntocmit de PS Ioachim B\c\uanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Romanului, la cea de-a II-a edi]ie (2008), subliniaz\ inspirat necesitatea absolut\ a retip\ririi acestei formidabile c\r]i a preotului c\rturar Scarlat Porcescu, mai ales acum, la ceas aniversar. ‰

Analiz\ competent\ a fiec\rei laturi a vie]ii episcopale

Firul ro[u, `ngem\nând - la modul subtil, `nalt - sentimental cu t\ria min]ii exegetului `l afl\m `nc\ din primul capitol: t\râmul Romanului e t\râm binecuvântat. Nuan]area aleas\ crescut\ din amestecul elementului geografic (târgul nostru e a[ezat parc\ `n centrul lumii) cu cel istoric (Romanul e a[ezare veche hr\nind legenda) [i religios (aici s-au aflat urme de via]\ cre[tin\ `nc\ `n sec. IV-V) `ndrept\]e[te astfel `ntemeierea primei episcopii a }\rii Moldovei, anume aici, la Roman, târg care la 1408, num\ra deja câteva bune decenii de existen]\. ~n paginile unde se arat\ leg\tura Cetate-Episcopie `n mai toate laturile vie]ii (organizarea breslelor, a `nv\]\mântului, a bolni]elor pentru „calici“ etc.), lucrarea absurd\ `n lux de am\nunte, ce toate converg `nspre sublinierea rolului major `ndeplinit de l\ca[ul sfânt atât pentru via]a Romanului cât [i pentru via]a ]\rii [i chiar a lumii ([irag de `nal]i ierarhi str\ini viziteaz\ Episcopia Romanului, unde au sfat de tain\ cu ierarhul de aici pentru citirea semnelor vremii, mai ales `n latura ap\r\rii credin]ei ortodoxe).

Roman, t\râm binecuvântat

Nu se uit\ sublinierea `ntâiet\]ii, importan]a aparte [i a cinstirii alese de care s-a bucurat Episcopia Romanului `l lunga sa vârst\. Vârst\ biblic\ - 600 de ani! ~n marea ei parte, `ntocmit\ `n stil sobru, obiectiv pentru a nu cl\tina limpezimea argumentului [tiin]ific, pe alocuri, cartea p\rintelui Scarlat Porcescu arat\ [i frumoase alc\tuiri imaginative: lucrarea poetic\ a „Psaltirii `n versuri“ s\vâr[it\ `n miez de noapte a mitropolitului Dosoftei, vremea de zbucium tr\it\ de episcopul Macarie, cronicarul la ridicarea catedralei poruncit\ de Petru Rare[. Sentimentul p\trunde aici r\ceala documentului. Subliniem c\ aceste pagini de zvâcnet sentimental probând har artistic, sting cenu[iul ivit (ce-i drept, foarte arareori) `n arborescen]a explicativ\ a preotului.

O prezentare complet\ [i documentat\ a Episcopiei Romanului

„E

piscopia Romanului“, acum la edi]ia a II-a, scris\ de p\rintele Scarlat Porcescu, ilustru istoric al Bisericii Ortodoxe Române, `ntrune[te virtu]ile monografiei judicious `ntocmite. Sprijinul documentar bogat conduce hot\rât orice capitol al c\r]ii `nspre argument fiind peremptoriu. Materialul urmeaz\ cursul gradual dup\ tipicul monografiei tradi]ionale, primind r\sfir de capitole cu titluri bine alese [i sugestive: Târgul Romanului, Biserica Sf. Vineri, ~ntemeierea Episcopiei, Teritoriul de jurisdic]ie, Ctitoria lui Petru Rare[, Bresle, ~nv\]\mântul, Episcopii Romanului (pe secole) etc. Lucrarea p\rintelui Scarlat Porcescu se vrea [i reu[e[te s\ fie o prezentare complet\ [i documentat\ a Episcopiei Romanului, `n istoria ei bogat\ [i plin\ de zbucium.

O documentare vast\ Spuneam c\ sprijinul documentar este bogat: autorul al\tur\ analizei comparative elemente ale tradi]iei locale cu cele având acoperire documentar\ cert\; izvoare vechi (religioase, etnografice, istorice, geografice) stau al\turi ultimelor descoperiri (`n special arheologice [i intereparhiale). Aceste toate elemente se `ntrunesc `n sintez\ [i sunt folosite cu mare precizie la momentul analitic, ori argumentativ potrivit. De aici consonan]a [i simetrizarea capitolelor [i, `n final, logica hot\rât\ a c\r]ii. Studiul atent al variet\]ii documentelor r\zbate uneori solu]ii absolut nea[teptate [i originale care arat\ ochiul scrut\tor al istoricului de chemare real\ care a fost p\rintele Scarlat Porcescu.

34

EVENIMENT Programul manifest\rilor cultural-rreligioase organizate de Centrul Eparhial de la Roman, sub genericul:

28 septembrie-13 octombrie 2008

60 0 de tara ani de atestare documen

Episcopia Romanului - 600 de ani, continuitate [i unicitate Duminic\ - 28 septembrie z ora 9.30 - Sf. Liturghie arhiereasc\ la Biserica Precista - Bac\u; z ora 16.00 - Muzeul „Iulian Antonescu“: Simpozion cu tema „Episcopia Romanului - 600 de ani de istorie [i spiritualitate cre[tin-ortodox\“, urmat de vernisaj cu expozi]ie de carte, imagini [i materiale documentare; z Lansare de carte: „Albumul m\n\stirilor din jude]ul Bac\u - Praxis [i teosis“; „Episcopia Romanului“, de Pr. Scarlat Porcescu; „Episcopia Romanului, cercet\ri arheologice“, de Vasile Ursachi [.a.;

Mar]i - 30 septembrie

35

z ora 08.00-12.00 - Sfânta Liturghie cu ocazia hramului Catedrala episcopale „Sf. Cuvioas\ Parascheva“ din Roman. ‰

Mar]i - 14 octombrie

z orele 16.00 - Slujba de Priveghere la Catedrala episcopal\ ; z Orele 18.00 - Ateneul Bac\u concert sus]inut de Gheorghe Zamfir [i Orchestra Filarmonicii „Mihail Jora“ din Bac\u;

Luni - 13 octombrie

z Lansare de carte: „Albumul cu participarea mai multor membri ai m\n\stirilor din jude]ul Bac\u - Praxis Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe [i teosis“; Albumul „Catedrala episco- Române; aducerea moa[telor Sf. Nifon pal\ din Roman“; „Episcopia Romanu- de la One[ti; lui“, de Pr. Scarlat Porcescu; „Episcoz ora 18.00 - Slujba Vecerniei, la pia Romanului, cercet\ri arheologice“, Catedrala episcopal\ „Cuvioasa Parasde Vasile Ursachi [.a.; cheva“ din Roman; z ora 19.30 - Vizionarea filmului documentar: „Episcopia Romanului Mar]i - 7 octombrie 600 de ani de istorie“, regia [i scenariul Constantin Adamovici; z ora 16.00 - Biblioteca Municipiului Moine[ti: Simpozion cu tema „Episcopia Romanului - 600 de ani de istorie [i spiritualitate cre[tin-ortodox\“. Duminic\ - 12 octombrie z Lansare de carte: „Albumul z ora 9.00 - Catedrala episcopal\ m\n\stirilor din jude]ul Bac\u - Praxis [i teosis“; Episcopia Romanului, de Pr. „Cuvioasa Parascheva“, Roman: Sf. Liturghie arhiereasc\, cu participarea Scarlat Porcescu [.a.; mai multor membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Depunerea spre `nchinare a moa[telor Sf. Nifon;

z ora 16.00 - primirea invita]ilor, ierarhi [i reprezentan]i ai autorit\]ilor centrale [i locale, la Hotelul Trotu[ din One[ti; z ora 18.00 - slujba Vecerniei la Catedrala „Pogorârea Duhului Sfânt“ din One[ti, unde se vor afla depuse moa[tele Sfântului Ierarh Nifon, aduse de la Catedrala mitropolitan\ „Sfântul Dimitrie“ din Craiova;

z ora 16.00 - Casa de Cultur\ Bac\u: conferin]a plenar\ a protopopi- Vineri - 10 octombrie atelor, cu tema: „Episcopia Romanului - 600 de ani de istorie [i spiritualitate cre[tin-ortodox\: `ntemeiere, continuitate, unicitate“. z ora 18.30 - spectacol folcloric sus]inut de Ansamblul Busuiocul, condus de Dl. Vlasie Petru, intrarea liber\, Casa de Cultur\ Bac\u;

Duminic\ - 5 octombrie z ora 16.00 - Casa de Cultur\ Roman: conferin]a cu tema „Episcopia Sâmb\t\ - 11 octombrie Romanului - 600 de ani de istorie [i spiz ora 9.00 - Sf. Liturghie arhieritualitate cre[tin-ortodox\: `ntemeiere, reasc\ [i resfin]irea Bisericii „Adormirea Maicii Domnului“ din Borze[ti, continuitate, unicitate“; anul I (VIII) nr. 5-6

~n cazul Cuvioasei Parascheva, generalizarea cultului ei s-aa f\cut `n Catedrala mitropolitan\ din Ia[i, la 14 octombrie 1955, `n prezen]a a numero[i ierarhi români, precum [i a unor reprezentan]i ai Bisericii Ortodoxe Rus\ [i Bulgar\.

DOCUMENTAR

Sfânta Parascheva, de 600 de ani ocrotitoare a Romanului Sfânta Parascheva este cea mai popular\ dintre to]i sfin]ii ale c\ror moa[te se afl\ pe teritoriul României. Sute de biserici de parohie din România sunt `nchinate ei pentru a le ocroti, iar `n nordul Greciei, `n Bulgaria [i Serbia credincio[ii ortodoc[i o cinstesc de asemenea cu mult\ evlavie.

septembrie-octombrie 2008

Ea s-a n\scut `n Epivat (azi Boiados), pe ]\rmul M\rii Marmara, `n apropiere de Constantinopol (mai târziu, Istanbul), pe atunci capitala Imperiului bizantin. Sfânta Parascheva [i-a petrecut anii copil\riei `n casa p\rin]ilor, care au crescut-o `n fric\ de Dumnezeu. Mo[tenind o mare avere de la p\rin]i, `mpreun\ cu fratele ei, tân\ra Parascheva a d\ruit s\racilor partea ce i se cuvenea de mo[tenire [i s-a retras „`n adâncul pustiei“, dup\ cum scrie mitropolitul Varlaam. S-a oprit mai `ntâi la Constantinopol, `ndreptându-se apoi spre ]inutul Pontului. Vreme de cinci ani a r\mas la M\n\stirea Maicii Domnului din Heracleea. De aici a plecat spre }ara Sfânt\. Dup\ ce a v\zut Ierusalimul, s-a a[ezat `ntr-o m\n\stire de c\lug\ri]e `n pustiul Iordanului. ~ntr-o noapte, pe când avea ca la 25 de ani, un `nger i-a spus, `n vis, s\ se re`ntoarc\ `n ]inuturile natale. Dup\ ce a avut aceast\ vedenie, Sfânta a plecat spre Epivat. Dup\ ce a ajuns acolo, `mp\cat\ cu sine, cu oamenii [i cu Dumnezeu, [i-a dat sufletul `n m=inile Tat\lui ceresc. A fost `ngropat\ ca o str\in\, f\r\ ca nimeni s\ [tie cine era. Dar Dumnezeu a descoperit `n chip minunat cine era acea str\in\.

O via]\ `nchinat\ Domnului

Cuvioasa Parascheva a fost cinstit\ `n Biserica noastr\ veacuri de-a rândul. ~nc\ de la sfâr[itul veacului al XIV-lea exista o biseric\ cu hramul Prea Cuvioasa Parascheva `n R\[inari, lâng\ Sibiu, iar `n anul 1408 este men]ionat\ biserica cu hramul Sfânta Vineri din Roman. Multe alte biserici din Moldova sau din alte p\r]i ale p\mântului românesc au acela[i hram, chipul ei sau scene din via]a ei fiind zugr\vite `n diferite biserici române[ti. (`n imagine, Sf. Cuvioas\ Parascheva pe tron, fresc\ din Catedrala episcopal\ din Roman, sec. XV)

spre via]a sfintei o g\sim `n „Cartea româneasc\ de `nv\]\tur\“ a mitropolitului Varlaam al Moldovei, tip\rit\ la Ia[i, `n 1643.

~n fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Ortodox\ de pretutindeni pr\znuie[te pe Cuvioasa Maic\ Parascheva. ~n chip deosebit, ea este cinstit\ `n Moldova, `ntrucât de aproape patru secole moa[tele ei se g\sesc la Ia[i. M\rturie despre cinstirea adus\ de str\mo[ii no[tri Sfintei Parascheva sunt bisericile ctitorite cu hramul Cuvioasa Parascheva nu numai `n Moldova, dar [i `n Transilvania [i `n }ara Româneasc\.

S

fânta Cuvioas\ Parascheva a tr\it `n prima jum\tate a veacului al XI-lea. Prima `nv\]\tur\ `n limba român\ de-

C\l\toria spre Moldova

de episcopii de Roman [i Hu[i, de cler [i credincio[i. ~n ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moa[te au fost a[ezate `n minunata biseric\ a M\n\stirii „Sfin]ii Trei Ierarhi“, ctitoria domnitorului. Cinstitele moa[te au r\mas aici pân\ `n anul 1884, când au `nceput lucr\rile de restaurare a sfântului l\ca[, din acest motiv fiind mutate `n paraclisul m\n\stirii [i `n curând str\mutate `n noua Catedral\ mitropolitan\ din Ia[i, unde se g\sesc [i ast\zi. ~n [edin]a din 28 februarie 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hot\rât canonizarea unor sfin]i din neamul nostru, precum [i generalizarea cultului unor sfin]i ale c\ror moa[te se g\sesc `n ]ar\ la noi. Hot\rârea respectiv\ a fost transpus\ `n fapte `n cadrul unor mari festivit\]i biserice[ti din cursul lunii octombrie 1955. ~n cazul Cuvioasei Parascheva, generalizarea cultului ei s-a f\cut `n Catedrala mitropolitan\ din Ia[i, la 14 octombrie 1955, `n prezen]a a numero[i ierarhi români, precum [i a unor reprezentan]i ai Bisericii Ortodoxe Rus\ [i Bulgar\.

Dup\ 120 de ani ele au cunoscut ultima str\mutare, de data aceasta spre p\mântul românesc. ~n anul 1641, dup\ ce binecredinciosul domn Vasile Lupu al Moldovei a pl\tit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, cârmuitorii ei de atunci, patriarhul Partenie I, zis cel B\trân (1639-1644), `mpreun\ cu membrii Sinodului s\u, au hot\rât s\-i ofere, drept recuno[tin]\, moa[tele Cuvioasei Parascheva „pentru sfin]irea [i binecuvântarea acelui loc al Bogdaniei (}ara Moldovei, n.n.)“, dup\ cum se spune `n „scrisoarea sinodiceasc\“. Racla cu cinstitele moa[te a fost transportat\ cu o corabie pe Marea Neagr\, fiind `nso]it\ de trei mitropoli]i greci (Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului [i Teofan al Paleopatrei). Ajungând la Gala]i, apoi la Ia[i, au fost `ntâmpinate de Vasile Vod\ Lupu, de mitropolitul Varlaam [i

36

~n anul 1517, dup\ terminarea construirii Catedralei de la Curtea de Arge[, Neagoe cere ierarhilor ]\rii ca mitropolitul Nifon s\ fie trecut `n rândul sfin]ilor, pomenirea lui urmând a se face la 11 august a fiec\rui an. Aceasta a fost `n fapt prima canonizare a unui sfânt s\vâr[it\ pe teritoriul ]\rii noastre.

Primul sfânt canonizat de români Anul acesta, `n cadrul s\rb\torilor dedicate anivers\rii a 600 de ani de la atestarea documentar\ a Episcopiei Romanului, al\turi de Sf=nta Parascheva, ocrotitoarea Catedralei eipiscopale, participan]ii se vor bucura [i de binecuv=ntarea aducerii unor fragmente din moa[tele Sf. Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului. Fragmentele din moa[tele Sf. Ierarh Nifon vor fi aduse din Catedrala mitropolitan\ „Sfântul Dumitru“ din Craiova.

60 0 de tara ani de atestare documen

37

aceea, c=nd ele au fost str\mutate de la Epivat la Târnovo, capitala imperiului româno-bulgar, ora[ care devenise `ntre timp re[edin]\ patriarhal\. Acolo moa[tele Cuvioasei Parascheva au r\mas timp de 160 de ani. Probabil atunci sa alc\tuit slujba ei, care a intrat `n Mineiul pe luna octombrie. C=nd Târnovo a fost cucerit de turci, mo[tele Cuvioasei Parascheva au fost mutate la Belgrad. Acolo au stat pân\ `n anul 1521, când turcii au cucerit [i acest ora[. De aici moa[tele au fost str\mutate la Constantinopol, oprindu-se c=te pu]in `n bisericile „Sfânta Maria Panmacaristos“, pe atunci Catedral\ patriarhal\, Vlahserai (1586), „Sfântul Dumitru“ (1597) [i „Sfântul Gheorghe“ din cartierul Fanar (1601). Acolo a r\mas vreme de 120 de ani, dup\ care moa[tele sale au fost aduse la Ia[i, unde se afl\ [i ast\zi. Sfânta Cuvioas\ Parascheva este considerat\, pe drept cuvânt, ocrotitoarea ora[ului Ia[i [i a `ntregii Moldovei, pentru c\ de-a lungul anilor moldovenii au sim]it `n via]a lor lucrarea minunat\ a harului dumnezeiesc prin mijlocirea Cuvioasei Parascheva cea mult folositoare. ‰

itoriul ]\rii noastre. Drept mul]umire, c\lug\rii din Sfântul Munte Athos au d\ruit lui Neagoe Basarab capul [i o mân\ a Sfântului Nifon, moa[te care au fost aduse de acesta la Curtea de Arge[. Mai târziu ele au fost mutate la Catedrala episcopal\ din Râmnicu Vâlcea, iar dup\ ridicarea Craiovei la rang de Arhiepiscopie [i Mitropolie, `n anul 1945, au fost aduse la Catedrala mitropolitan\ „Sfântul Dumitru“ din Craiova, acolo unde se g\sesc [i ast\zi.

Dup\ ce au stat `n Biserica Sfin]ii Apostoli din Epivat vreme de vreo dou\ sute de ani, s\vâr[indu-se multe semne [i minuni `n jurul lor, datorit\ evenimentelor politice care au adus mult\ durere `n ]\rile balcanice, cinstitele moa[te ale Sfintei Parascheva au fost str\mutate `n mai multe locuri, fiind tuturor alinare `n suferin]\. Prima mutare a moa[telor Sfintei Parascheva s-a petrecut `n anul 1235 sau curând dup\

Sfânta balcanicilor

[i `n aceea[i noapte, [i a doua zi amândoi au spus tuturor minunata `ntâmplare. Credincio[ii de acolo, auzind de visul celor doi, au `n]eles c\ este un semn dumnezeiesc, drept care au luat trupul Cuvioasei din mormânt [i l-au adus cu mare bucurie `n Biserica „Sfin]ii Apostoli“ din Epivat. Vestea despre minunile care se s\vâr[eau `n apropierea cinstitelor moa[te s-a r\spândit curând `n Tracia [i `n Peninsula Balcanic\. Este foarte probabil c\ Patriarhia Ecumenic\ va fi procedat de timpuriu la canonizarea ei.

~n fiecare an, `n ziua de 11 august, Biserica Ortodox\ Român\ s\vâr[e[te pomenirea Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului [i, pentru o vreme (`n timpul domnitorului Radu cel Mare), Mitropolit al }\rii Române[ti. Sfântul Nifon a fost chemat `n }ara Româneasc\ pentru organizarea bisericii `n timpul domniei lui Radu cel Mare (1496-1508). ~n anul 1503 a `nfiin]at Episcopiile Râmnicului [i Buz\ului, dup\ care, `n urma unor ne`n]elegeri cu domnul ]\rii, s-a retras la Sfântul Munte Athos, unde a murit `n anul 1508. ~n anul 1515, domnitorul Neagoe Basarab, care `l respecta mult pe marele mitropolit, i-a adus osemintele `n ]ar\, `ntr-o racl\ de argint. Primite cu mare alai [i bucurie, osemintele lui Nifon au fost a[ezate deasupra mormântului domnitorului Radu cel Mare, la M\n\stirea Dealu (Târgovi[te), f\cându-se rug\ciuni pentru iertarea domnitorului. Dup\ o s\pt\mân\, osemintele au fost trimise `napoi la Sfântul Munte, fiind a[ezate de Neagoe Basarab `ntr-un chivot special. ~n anul 1517, dup\ terminarea construirii Catedralei de la Curtea de Arge[, Neagoe cere ierarhilor ]\rii ca mitropolitul Nifon s\ fie trecut `n rândul sfin]ilor, pomenirea lui urmând a se face la 11 august a fiec\rui an. Aceasta a fost `n fapt prima canonizare a unui sfânt s\vâr[it\ pe ter-

Dumnezeu a iubit frumuse]ea ei Se spune c\ un marinar a murit pe o corabie [i trupul i-a fost aruncat `n mare. Valurile l-au adus la ]\rm, iar un sihastru care tr\ia acolo a rugat pe ni[te cre[tini s\-l `ngroape dup\ rânduiala cre[tineasc\. C=nd i-au s\pat aceluia groapa, au g\sit trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputrezit [i plin de mireasm\. Cu toate acestea, au pus al\turi de ea [i trupul cor\bierului. Dar, `n noaptea urm\toare, unuia din cre[tinii care s\paser\ groapa, cu numele Gheorghe, i s-a ar\tat `n vis o `mp\r\teas\, [ezând pe un scaun luminat [i `nconjurat\ de mul]ime de `ngeri. Unul dintre `ngeri l-a luat de mân\, l-a ridicat [i i-a zis: „Gheorghe, pentru ce n-a]i socotit trupul Sfintei Parascheva? Nu [ti]i c\ Dumnezeu a iubit frumuse]ea ei [i a vrut s\ o prosl\veasc\ pe p\mânt?“ Iar `mp\r\teasa pe care o v\zuse `n vis [i care nu era alta decât Cuvioasa Parascheva i-a poruncit s\ ia degrab\ trupul ei [i s\-l a[eze undeva, `ntr-un loc de cinste. Aceea[i vedenie a avut-o [i o femeie credincioas\, cu numele Eftimia, `ntr-acela[i chip anul I (VIII) nr. 5-6