Contabilitatea Verde [PDF]

Zitiervorschau

REFERAT Tema:,, Contabilitatea verde”

Chișinău 2020

Cuprins: I. Contabilitatea verde:

1. Introducere; 2. Generalitati Contabilitatea verde 3. Concepte, convenţii şi termeni-cheie; 4. Background de reglementare;

5. Global Reporting Initiative; 6. International Federation of Accounting; 7. Conținutul Rapoartelor de Mediu a Companiilor din România in comparative cu cele a RM

II. Studiu de caz; III. Concluzii; IV. Bibliografie.

1. Introducere

Este unanim acceptat astăzi faptul că între mediul înconjurător și entitățile economice există o relație simbiotică. Ca implicație directă a acestui aspect, comunitatea globală a decidenților politici a evidențiat acestă problemă ca fiind una de o reală importanță.

Catastrofele ecologice, rarefierea resurselor natural, dispariţia anumitor specii animale şi vegetale au avut drept consecinţă introducerea gestiunii mediului natural, atât în planul operaţional, cât şi în planul strategic al entităţilor. În contextul manifestării tot mai acute a efectelor crizei ecologice la nivelul întregii ecosfere, societatea umană începe să reacţioneze şi încearcă să reducă consecinţele devastatoare ale acesteia. A apărut astfel nevoia unei contabilităţi a mediului ecologic, cunoscută sub denumirea de contabilitate verde. Obiectivul cercetării este ridicarea calităţii raportării socio-economice şi de mediu la nivelul de inteligibilitate, relevanta, credibilitate şi comparabilitate specifice raportării calitative. Scopul acestei cercetări este acela de a identifica implicaţiile socio-economice şi de mediu generate de introducerea unei dimensiuni a schimbării în contabilitate: contabilitatea verde . Obiectivul contabilităţii verzi este acela de a lua în considerare în mod sistematic faptele legate de protecţia şi refacerea mediului natural, prin respectarea rolului tradiţional al contabilităţii de a ţine cont de fluxurile şi riscurile legate de mediul natural, pentru a putea comunica utilizatorilor o imagine fidelă a întreprinderii. Acest rol limitat al contabilităţii verzi pune deja numeroase probleme practice deoarece relaţiile între întreprindere şi mediul său natural sunt complexe şi fac referirie întotdeauna la noţiunea de ecologie. Contabilitatea verde trebuie să ia în considerare nu doar contabilizarea consecinţelor activităţilor întreprinderii asupra mediului natural după ce acestea au fost deja produse, ci şi administrarea acţiunilor întreprinse de societate pentru a se evita astfel de incidente. Profesioniştii contabilităţii, indiferent că sunt contabili, controlori de gestiune, auditori sau normalizatori sunt interesaţi de acesta “revoluţie “care va modifica în viitorul apropiat conţinutul misiunii lor, practicile lor şi perimetrul responsabilităţii lor. Pentru a preveni, restricționa sau elimina efectele nedorite asupra mediului, este nevoie de un efort finaciar special din partea tuturor participanților: guvern, persoane juridice și fizice, deopotrivă. Așadar, Contabilitatea Verde apare ca un răspuns adaptat la nevoia unei reevaluări a modului în care informația contabilă este ilustrată. Un obiectiv important al contabilității verzi este stabilirea concretă a potențialului ecosistemelor care vor fi disponibile în mod real pentru a fi introduse în sistemul economic (ca bunuri de capital, intermediare sau de consum) sub o formă durabilă în timp. Contabilitatea verde are în vedere atât utilizatorii externi, cât și cei interni. Pe de o parte, contabilitatea verde externă are ca obiectiv prezentarea aspectelor despre mediul natural în cadrul situațiilor financiare (prin inserarea unor rubrici verzi în bilanț, în contul de profit și pierdere sau în notele explicative la situațiile financiare), al soldurilor intermediare de gestiune (prin calculul valorii actuale nete care ia în considerare consumul de resurse naturale), al rapoartelor anuale de activitate sau în cadrul unui raport specific privind mediul natural. Pe de altă parte, contabilitatea verde internă vizează informații importante în luarea diciziilor

.

2.Generalitati:

Contabilitatea verde este destinată atât utilizatorilor externi, cât şi utilizatorilor interni. Contabilitatea verde externă prezintă informaţiile şi indicatorii despre mediul în cadrul situaţiilor finaciare, elaborează rapoartele care informează asupra politicii entităţii faţă de mediu. Contabilitatea verde internă are ca obiectiv principal obţinerea de informaţii utile în luarea deciziilor. Această contabilitate asigură dezvoltarea durabilă a activităţii entităţii, analiza costurilor şi beneficiilor generate de impactul mediului asupra activităţii, dezvoltarea de practici şi politici privind controlul poluării, alegerea materialelor care asigură minimizarea costurilor, căutarea alternativelor posibile privind reciclaj. Contabilitatea verde externă urmăreşte prezentarea informaţiilor despre mediul natural în cadrul sitiatiilor financiare (prin introducerea unor rubrici verzi în bilanţ, în contul de profit şi pierdere sau în notele la situaţiile financiare), al soldurilor intermediare de gestiune (prin calcului valorii actuale nete care ia în considerare consumul de resurse naturale), al rapoartelor anuale de activitate sau în cadrul unui raport specific privind mediul natural, prezentare care vizează ameliorarea informaţiilor oferite utilizatorilor şi care ar trebui normalizată sau standardizată. Publicarea voluntară a unor informaţii privind mediul natural poate fi considerată un element al politicii contabile a întreprinderii ca şi în cazul alegerii metodelor de prezentare a informaţiilor în situaţiile financiare. Contabilitatea verde internă are ca obiectiv principal producerea de informaţii utile în luarea deciziilor. Punerea în aplicare a unor proceduri bugetare permite previzionarea şi urmărirea costurilor verzi, iar întocmirea unui tablou de bord verde prezintă de maniera sintetică indicatorii semnificativi privind mediul natural.În plus, ecobilantul permite evaluarea impactului asupra mediului natural al unui produs, pe toată durata de viaţă a acestuia, aşa cum rezultă în schema următoare. A ţine o contabilitate verde presupune cumularea informaţiilor în vederea evaluării costurilor şi riscurilor naturale şi în special estimarea costului externalitatilor care ar trebui suportat de întreprindere.În determinarea cheltuielilor cu mediul natural apar o serie de probleme. Prima dintre acestea constă în definirea perimetrului mediului natural. Noţiunea de perimetru se utilizează în contabilitatea financiară doar în cazul consolidării. Cum contabilitatea verde nu are o coerentă globală, trebuie găsite criteriile care să permită stabilirea cheltuielilor care aparţin contabilităţii mediului natural. Aceste criterii depind de obiectivele urmărite de întreprindere şi prin urmare sunt subiective. Noţiunea de externalitate este singurul criteriu obiectiv, însă el nu rezolvă totul. Există costuri mixte care aparţin mai multor obiective, obiectivul privind protecţia mediului fiind doar unul printre multe altele. Absenţa criteriilor obiective pentru a determina dacă o operaţie aparţine sau nu contabilităţii verzi îngreunează realizarea de comparaţii între întreprindere, uneori conducând chiar la imposibilitatea realizării de comparaţii. O altă problemă apare ca urmare a instrumentelor tradiţionale de evaluare inadaptate contabilităţii mediului natural. Această inadaptare poate fi consecinţa mai multor factori: - Individualizarea investiţiilor pentru protecţia mediului natural: Investiţii de depoluare (presupune eliminarea poluării la sfârşitul procesului de producţie) şi investiţii antipoluate (presupune restructurarea întregului proces de producţie);

- Individualizarea cheltuielilor: calculul unui cost total privind efortul întreprinderii pentru protecţia mediului natural; - Incertitudinile apărute în evaluarea elementelor care caracterizea mediul natural îngreunează punerea în aplicare a unei contabilităţi verzi ( de exemplu: orizontul economic îndepărtat trebuie luat în considerare când întreprinderea constată un provizion care caracterizează mediul ecologic). Contabilitatea nu ia în considerare decât consumurile de resurse care au un preț. Consumurile de resurse naturale care sunt gratuite nu intră în costul de producție. Aceste resurse sunt considerate gratuite deoarece ele sunt inepuizabile, fie datorită faptului că stocurile sunt superioare fluxurilor de consumuri, fie datorită reinoirii lor naturale. În zilele noastre creșterea accentuată a consumului resurselor naturale, considerate gratuite, conduce la diminuarea acestor resurse, ceea ce în viitorul previzibil va conduce la estimarea unui cost pentru resursele naturale gratuite. În prezent se remarcă politica condusă de unele întreprinderi și chiar de unele colectivități de a diminua consumul resurselor naturale considerate gratuite. În plus, o serie de întreprinderi, prin metode proprii, stabilesc un cost pentru aceste resurse naturale, și includ costul astfel determinat în calculul valorii adăugate nete, după formula: Valoarea adăugată neta= Valoarea adăugată tradițională - Consumul de resurse naturale Se impune însă un model standardizat pentru calculul costului acestor resurse gratuite, ceea ce, foarte probabil, va face obiectul de studiu al viitoarelor cercetări în domeniu. Contabilitatea verde va introduce noi metode de contabilizare a elementelor specifice mediului natural. Putem exemplifica contabilizarea cotelor de emisii de gaz de seră, având la bază legislația franceză în domeniu. Astfel, pentru fiecare instalație care are autorizația de a emite gaze cu efect de seră, statul atribuie întreprinderii, pentru o perioadă determinata cote de emisii care îi sunt atribuite în fiecare an de-a lungul acestei perioade. În notele la situațiile financiare, întreprinderea trebuie să prezinte cotele care urmează să le mai primească până la sfârșitul perioadei. La sfârșitul fiecărui an al perioadei de afectare întreprinderea trebuie să restituie statului un număr de cote egale cu totalul emisiilor de gaze cu efect de seră al instalațiilor sale, cote care pot fi cele primate de întreprindere de la stat sau, în cazul în care acestea au fost insuficiente, cotele cumpărate de pe piață.

3. Contabilitatea verde: concepte, convenții și termeni-cheie În prezent se identifică două abordări ale contabilității mediului





Abordarea funcționalistă, care ignoră aspectele de mediu în procesul contabil, astfel încât să se păstreze starea inițială a rațiunii economice. Totul se clădește pe o ideologie care exclude resursele naturale, precum și orice alte resurse care nu pot fi evaluate credibil .Contabilitatea funcționalistă a mediului privilegiază oamenii mai mult decât natura, profitul mai mult decât capitalul investit, corporațiile mai mult decât sistemele și oamenii mai mult decât inteligența; Abordarea verde, care asigură vizibilitatea contabilității mediului în cadrul procesului contabil. Astfel, contabilitatea verde nu reprezintă doar un instrument pasiv de înregistrare a fluxurilor imediate sau viitoare, sigure sau potențiale, ci și un levier pentru a incita entitățile spre activități și strategii care să se înscrie în logica dezvoltării durabile.

Termenul contabilitate verde poate fi utilizat în contexte și cu semnificații diferite:  În contextul contabilității naționale, contabilitatea verde este numită contabilitatea resurselor naturale și are o dimensiune macroeconomică. Ea furnizează informații despre consumul, cantitatea și calitatea resurselor naturale, regenerabile sau neregenerabile;  În contextual contabilității financiare, contabilitatea verde se referă la estimarea și raportarea financiară a costurilor de mediu și a datoriilor aferente, în conformitate cu standardele de contabilitate;  În contextul contabilității manageriale, contabilitatea verde este orientată spre furnizarea de informații necesare fundamentării deciziilor economice privind investițiile, nivelul și structura producției, pornind de la costurile de mediu asociate unei organizații/ unui departament/unei linii de producție/unui sistem. Obiectivul Contabilității verzi este acela de a lua în considerare în mod sistematic, faptele legate de protecția și refacerea mediului natural, prin respectarea rolului tradițional al contabilității de a ține cont de fluxurile și riscurile legate de mediul natural, pentru a putea comunica utilizatorilor o imagine fidelă a entității. Acest rol limitat al contabilității verzi pune deja numeroase probleme practice deoarece relațiile între entitate și mediul său natural sunt complexe și fac referire intodeauna la noțiunea de ecologie. Contabilitatea verde trebuie să ia în considerare nu doar contabilizarea consecințelor activităților entității asupra mediului natural după ce acestea au fost deja produse, ci și administrarea acțiunilor întreprinse de societate pentru a se evita astfel de incidente. Pentru a realiza acest obiectiv entitatea trebuie să inițieze un demers pentru includerea costurilor și beneficiilor legate de relația cu mediul înconjurător în fundamentarea deciziilor economice. Astfel, contabilitatea verde este și un instrument de management utilizat în scopuri precum:  îmbunătățirea performanței mediului  controlul costurilor  investirea în tehnologii nepoluante  dezvoltarea unor produse și procese ecologice sau informarea pentru decizii legate de mixul de produse  formarea prețurilor sau stocarea produselor

A practica o contabilitate verde presupune cumularea informațiilor în vederea evaluării costurilor și riscurilor naturale și în special estimarea costului externalităților care ar trebui suportate de către entitate, precum și dezvoltarea de strategii care să se înscrie în logica dezvoltării durabile.

4. Contabilitatea verde: background pentru reglementare Ca efect al acţiunii mai puţin gândite şi controlate a omului (uneori foarte bine gândită, dar scăpată de sub control: experienţele nucleare), lumea contemporană se confruntă cu problema crizei ecologice, care îşi vă pune amprenta şi asupra generaţiilor viitoare, lucru foarte grav, deoarece suntem datori să lăsăm celor care urmează un mediu curat şi sănătos. Problema mediului vizează nu doar o anumită ţară, acţiunea fiind una globală având ca obiectiv major protecţia mediului. Ca urmare, la nivel european s-a definit pentru prima oară politica mediului prin Actul Unic European, care stabileşte că activităţile desfăşurate într-o ţară nu trebuie să cauzeze deteriorări ale mediului într-un alt stat. În consecinţă, statele membre ale Uniunii Europene trebuie să acţioneze conjugat şi sa promoveze o politică mondială coerentă în domeniul protecţiei mediului. În plus, acţiunile stabilite trebuie să corespundă tipului de poluare şi zonei geografice. În privinţa Republicei Moldova, al cărei viitor se leagă de Uniunea Europeană, este de neconceput o politică fără o orientare clară spre protecţia mediului. Astfel, încă din perioada negocierilor de aderare la Uniunea Europeană s-au prevăzut politicile privind protecţia mediului. Prin tratatul de aderare la Uniunea Europeană s-a stabilit implementarea acquis-ului comunitar în domeniul protecţiei mediului până la data aderării, cu câteva excepţii pentru care s-a solicitat o perioadă de tranziţie.R.M. şi-a definit şi finalizat strategiile referitoare la managementul protecţiei mediului şi a demarat procesul de amortizare a legislaţiei privind mediul, bazată pe cerinţele UE şi integrată în politica mondială.

5. Global Reporting Initiative (GRI) Organismal internaţional Global Reporting Initiative (GRI) a elaborat un cadru conceptual adaptat cerinţelor mediului. Scopul acestui organism este promovarea publicării de informaţii privind dezvoltarea durabilă şi ridicarea calităţii reportingului social şi al mediului natural la nivelul de contabilitate, de rigoare şi de verificabilitate specific reportingului financiar. Aşa cum obiectivul situaţiilor financiare este acela de a oferi o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţei şi a evoluţiei poziţiei financiare a entităţii, şi obiectivul cadrului conceptual social şi al mediului natural emis de Global Reporting Initiative este de a oferi o imagine echilibrată şi rezonabilă asupra domeniilor vizate: economic, social şi ecologic.

Preocupările acestui referenţial privind protecţia mediului natural sunt regrupate pe trei mari teme: consumul de resurse (apă, material, energie), impactul activităţii entităţii asupra mediului natural şi măsurile luate de entitate pentru a diminua acest impact.

6. International Federation of Accounting International Federation of Accounting a publicat un ghid privind contabilitatea de gestiune aplicată mediului natural, în care rezumă cele mai bune practice observate în lume, pe baza cărora face comentarii. Însă acest ghid nu are caracterul unei norme sau al unei reglementări. Scopul său este acela de a propune un demers de analiză, un cadru conceptual şi definiţii menite să pună capăt erorilor care se fac în materie de contabilitate de gestiune aplicată mediului natural. Până în present nu există o definiţie unanim acceptată privind contabilitatea de gestiune aplicată mediului natural, iar ghidul mai sus amintit încearcă să dea o definiţie. Contabilitatea de gestiune trebuie să colecteze date fiabile privind consumurile de materii prime, de apă, de energie, deşeurile generate de activităţile entităţii; date monetare privind costurile cu protecţia şi restaurarea mediului natural; câştigurile obţinute în urma politicii pentru protecţia mediului natural şi diminuarea consumului de resurse naturale. Indicatori

Continut

Suma indemnizaţiilor plătite în Costul nerespectării dreptului cursul exerciţiului ca urmare a executării privind protecţia mediului natural unei decizii judiciare privind mediul natural Cheltuielile angajate pentru a Efortul bugetar în favoarea mediului prevenii consecinţele activităţii societăţii natural (cheltuieli capitalizabile sau nu) asupra mediului natural Suma provizioanelor şi garanţiilor Natura degradărilor asupra mediului pentru riscuri în legătură cu mediul natural natural şi suma reparaţiilor viitoare În present, entităţile care publică rapoartele sociale şi specific mediului natural au posibilitatea de a alege indicatorii pe care îi consideră cei mai pertinenţi. Absenţa standardizării privind informaţiile care trebuie publicate face dificilă comparaţia între entităţi, şi uneori şi de la un exerciţiu financiar la altul pentru aceeaşi societate. Utilizarea liniilor directoare din GRI permite doar rezolvarea parţială a acestei probleme. specifice, inclusiv informații despre aspecte privind mediul înconjurător și angajații.”

7. Conținutul Rapoartelor de Mediu a Companiilor din România in comparatie cu cele a RM Începând cu anul 1999, România a adoptat Strategia Națională pentru Dezvoltarea Sustenabilă, în acord cu reglementările internaționale. De asemenea, în 2008, țara noastră a adoptat o nouă strategie

de dezvoltare sustenabilă, de data aceasta, proprie Uniunii Europene. Această strategie are ca scop tranziția spre un model de dezvoltare care generează valoare adăugată în ceea ce privește îmbunătățirea continuă a calității vieții și a relației om-mediu. În prezent, legislația în vigoare în România nu impune companiilor, listate sau nu la Bursă, să elaboreze separat raporarte de mediu. Conform Ordinului 3055/2014, raportul trebuie să includă “cel puțin o prezentare fidelă a dezvoltării și performanței activităților entității și a poziției sale financiare, împreună cu o descriere a principalelor riscuri și incertitudini cu care se confruntă.” De asemenea, “în măsura în care este necesar pentru a înțelege dezvoltarea entității, performanța sau poziția sa financiară, analiza cuprinde indicatori financiari și, atunci când e cazul, indicatori nefinanciari- cheie de performanță, relevanți pentru activități specifice, inclusiv informații despre aspecte privind mediul înconjurător și angajații.”

III. Studiu de caz: Obiectivul acestui studiu este să determine impactul emisiilor de CO2 (tone metrice pe cap de locuitor) asupra economiei din țările Uniunii Europene.

Având în vedere contextul actual, tendința Uniunii Europene de a trasa o politică de energie și schimbări climatice, care să stabilească o convergență a acțiunilor statelor membre într-un domeniu strategic pentru dezvoltarea Europei, acest studiu capătă valențe multiple în legătură cu: - dezvoltarea structurală a economiei și a piețelor de energie și certificate de emisie; - hotărârile de dezvoltare și noile restrâgeri asociate; - măsurile de reducere a emisiilor, care produc dezvoltare economică; Astfel, pentru a demonstra dacă între emisiile de CO2 si PIB/ cap de locuitor există o corelație, a fost 1

efectuată o regresie simplă. Datele necesare regresiei au fost colectate de pe site-ul Băncii Mondiale , iar regresia a fost efectuată în excel. Modelul regresiei simple este următorul:

= Unde:

= variabila dependentă, în cazul de față PIB/ cap de locuitor = termenul liber = panta = variabila independentă, în cazul de față emisiile de CO2 = eroarea Pentru a afla valoarea coeficientului de corelație, a fost folosită următoarea formulă: R=

=

coeficientul de determinare este R  2=

,

unde

.

Coeficientul R măsoară tăria asocierii și direcția unei relații liniare dintre două variabile. Dacă x și y au o corelație puternic pozitivă, atunci R este aproape de +1. O valoare R de +1 indică o corelație perfectă, pozitivă. Astfel, în cazul unei relații pozitive valoarea lui x crește, și implicit crește și valoarea lui y. În cazul de față, rezultate analizei arată că R este 0,52; ceea ce înseamnă că PIB/cap de locuitor și emisiile de CO2 sunt corelate pozitiv. De exemplu, industria contribuie la creșterea PIBului, iar acest fapt implică automat creșterea emisiilor de CO2. Deci, emisiile de CO2 infleunțează 1

PIB-ul. Bineînțeles, procentul emisiilor de CO2 trebuie să se încadreze în limitele impuse de reglementările aflate în vigoare.

Concluzii: Dacă în trecut problema calităţii mediului înconjurător nu reprezenta o problemă de actualitate, acum, în secolul XXI, aceasta constituie una din cele mai importante preocupări globale ale omenirii, deoarece nu mai este vorba numai de conservarea cadrului natural, ci este pusă sub semnul întrebării însăşi supravieţuirea speciei umane. Politica de mediu reprezintă un ansamblu coerent de măsuri şi mijloace prin care se urmăreşte conservarea capacităţii de suport a sistemelor naturale. În ceea ce priveşte abordarea economică, se observă o revizuire a schemele de gândire şi de acţiune, deoarece factorul natural de producţie a contat mult prea puţin din perspectiva acesteia. Criticile privind raportarea socială şi de mediu se circumscriu responsabilităţii corporaţiei şi limitării informaţiilor ce trebuie prezentate în mod public. În unele cazuri, însă, o serie de entităţi care se autoproclamă susţinători ai raportării sociale şi de mediu nu se comportă întrun mod responsabil. Totodată sunt aduse critici şi organizaţiilor care, deşi au intenţii bune nu au abilitatea de a transforma intenţiile în rezultate positive.Organismele de reglementare şi asociaţiile de prestigiu în domeniu recunosc importanţa factorilor legaţi de mediul de activitate în determinarea politicilor şi cerinţelor de raportare socială şi de mediu.Doua tendinţe semnificative caracterizează evoluţia economiei moderne şi anume: în primul rând, globalizarea activităţii economice, iar în al doilea rând, este vorba, mai ales în ţările puternic industrializate, de intensificarea preocupărilor în ceea ce priveşte protejarea mediului înconjurător. Actualul trend global este caracterizat de o rapidă diversificare a tehnologiilor, implicând o activitate intensă a companiilor. Impactul acestora asupra mediului și, totodată, asupra societății este din ce în ce mai important pentru manageri, dar și pentru investitori, ceea ce înseamnă că entitățile trebuie să facă față riscurilor viitoare. Așadar, este necesar ca o companie să includă aceste aspecte în raportările publice. De asemenea, cererea pentru produse care să nu afecteze mediul înconjurător a crescut din ce în ce mai mult. Prin urmare, companiile ar trebui să raporteze informații legate de aceste caracteristici ale serviciilor și ale produselor pe care le comercializează, deși reglementările din România nu le impun. Contabilitatea verde reprezintă un instrument folositor care vine în întâmpinarea dezvoltării sustenabile. Așadar, aplicarea sistemului de conturi ale mediului și resurselor poate fi privită ca fiind una benefică pentru dezvoltarea și îmbunătățirea relației economiemediu. Metodele şi tehnicile pentru contabilizarea mediului şi a resurselor naturale se află într-

un stadiu primitiv şi este necesară dezvoltarea şi îmbunătăţirea permanentă. Contabilitatea resurselor de mediu poate oferi un instrument folositor care să ajute ţările să realizeze o dezvoltare durabilă. În concluzie, aplicarea sistemului de conturi ale mediului şi resurselor naturale ar trebui privită ca un proces de evoluţie în evidenţierea efectivă a relaţiei dintre economie şi mediu, fiind necesară substituirea sistemului actual de contabilizare şi cuantificare economică, deoarece acesta se bazează pe considerarea mediului ambiant şi a

resurselor sale ca fiind daruri ale naturii, şi oferă indicatori ai creşterii economice care ignoră supraexploatarea capitalului natural şi pierderea durabilităţii mediului natural.

Bibliografie: 1) Bușan, G., Contabilitatea Verde – o necesitate în contextual economicosocial actual, 2008, Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Economie, N. 1 2) “Contabilitatea, expertiza si auditul afacerilor” -“Contabilitatea verde-o perspectivaa schimbarii in contabilitate”, Nr. 4,Aprilie 2007; 3) “Gestiunea si contabilitatea firmei”-“Contabilitatea verde- o noua “revolutie”, Nr.3, Martie 2007; 4)Caraiani, C., Jianu, I. (2006), Contabilitatea verde & Ecoperformanța abordrii calitative, UNA CAROLI, Bucharest (Romania) 5) Dumitrana, M., Caraiani, C., Dascalu, C. (2006), From Traditional Accounting to Environmental Accounting - a Demand for European Integration, ASE, Bucharest (Romania) 6) www.globalreporting.org; 7) Yusoff H., Lehman G., (2006), Environmental engagements through the lens of disclosure practices: A Malaysian story, Asian Review of Accounting, Vol. 14, Issue ½, pp, 122-148 8) Rojanschi, V., Bran, F., Grigore, F., „Elemente de economia şi managementul mediului”, Editura Economică, Bucureşti, 2004;; 9)https://www.globalreporting.org/standards/gri-standards-download-center/? g=d9cbed28-1192-4a87-b968-5945f38632d6, 10) Cormier, D., Gordon, I. M., Magnan M. (2004), Corporate environmental disclosure: Contrasting management’s perceptions with reality, Journal of Business Ethics, Vol. 49, Issue 2, pp 143-165 11) Cartea Verde a contabilitatii autor colectiv RENTROP&STRATON 12) http://data.worldbank.org/indicator/EN.ATM.CO2E.PC?view=chart, 13)http://mediu.gov.md/sites/default/files/document/attachments/Raport %20Agentia%20de%20Mediu%2010.06.2019%20-14.06.2019_0.pdf