Comunicarea Asertivă [PDF]

Zitiervorschau

1. Definire termenului de comunicare asertivă Comunicarea este un proces activ de transmitere şi recepţionare de informaţii. Pentru ca comunicare să se poata realiza sunt necesare:  ascultarea activa;  intelegerea mesajului transmis;  interpretarea limbajului nonverbal;  susţinerea conversaţiei. Pentru o comunicare corecta este necesar sa respectam doua reguli de baza: 1. transmiterea mesajului clar şi concis; 2. ascultarea activă şi înţelegerea mesajului pe care celălalt îl transmite. Iar pentru ca aceasta sa fie şi eficienta este necesar să avem un comportament şi o comunicare asertiva. Zilnic suntem confruntaţi cu situaţii care ne solicită să luăm atitudine. Se abuzează de timpul nostru, nu obţinem ceea ce dorim, nu ni se oferă sprijinul pe care îl merităm, nu ni se respectă drepturile. Comunicarea asertivă poate fi o soluţie – aceasta vizează capacitatea de a exprima propriile trăiri şi opţiuni într-o manieră în care stima de sine şi a celorlalţi să nu fie lezate. O persoană care deţine această competenţă comunicaţională ştie şi poate să-şi exprime dorinţele, să spună ce gândeşte, să refuze, să rezolve conflicte într-o manieră fermă dar fără să-şi jignească interlocutorii, menţinându-şi, în acelaşi timp, controlul asupra focarelor conflictuale. Ce inseamna a fi asertiv? Asertivitatea este cea mai eficienta modalitate de soluţionare a problemelor interpersonale. Comunicarea directă, deschisă şi sinceră permite recepţionarea mesajelor fară blocaje şi distorsiuni, ceea ce menţine şi imbunătăţeste relaţiile cu 1

ceilalţi. Capacitatea de a comunica în mod asertiv sentimentele, emoţiile şi gîndurile fara a leza integritatea celorlaţi, reprezinta un mod eficient de comunicare. Comunicarea asertivă este modalitatea de comunicare prin care persoana îşi exprimă necesităţile, dorinţele, sentimentele şi preferinţele într-un mod deschis şi onest, într-o manieră socialmente adecvată. Această manieră de comunicare nu poate avea loc atunci când individual este furios, frustrat, deprimat, anxios. În cadrul comunicării asertive, nu se încalcă nici drepturile personale, nici ale celorlalţi. Acest gen de comunicare, arată respectul faţă de sine şi faţă de ceilalţi, promovează auto dezvăluirea, autocontrolul şi aprecierea pozitivă a valorii de sine. 2. Elemente caracteristice ale comunicării asertive; Lange şi Jacubowski (1976) susţineau că „asertivitatea implică apararea drepturilor personale şi exprimarea gandurilor, sentimentelor şi convingerilor în mod direct, onest şi adecvat, fara a viola drepturile altei persoane”. Ca trasaturi caracteristice, asertivitatea este evidentiata prin:  refuzul cererilor- puterea de a spune nu;  solicitarea favorurilor si formularea de cereri;  exprimarea sentimentelor pozitive si negative;  initierea, continuarea si incheierea de noi conversatii. Comportamentul asertiv este intărit şi de o serie de elemente non-verbale:  contactul vizual- o persoană asertivă îşi priveşte interlocutorul drept în ochi. Lipsa contactului vizual poate transmite mesaje nedorite, de tipul: "eu nu sunt convins de ceea ce spun" sau "îmi este foarte frică".  tonul vocii- chiar şi cel mai asertiv mesaj îşi va pierde din semnificaţie dacă va fi exprimat cu o voce şoptită (aceasta va da impresia de nesiguranţă) sau prea tare, fapt care ar putea activa comportamentul depresiv al interlocutorului. 2

 postura- poziţia corpului unei persoane asertive diferă de la situaţie la situaţie. Totuşi, se apreciază că, în majoritatea cazurilor, subiectul trebuie să stea drept: nici prea rigid, pentru că aceasta exprimă o stare de încordare, nici prea relaxat, pentru că ceilalţi ar putea interpreta o astfel de poziţie ca fiind lipsită de respect.  mimica- pentru ca mesajul să aibă caracter asertiv, mimica trebuie să fie adecvată şi congruentă cu conţinutul mesajului. Astfel, de exemplu, dacă cineva zâmbește atunci când afirmă că ceva îl supără, oferă interlocutorului o informaţie ambiguă, care alterează sensul comunicării.

Stilul de comunicare asertiv este caracterizat printr-o serie de elemente: 

convingerea că toate persoanele îţi sunt egale;

 acorzi importanta parerilor si intereselor celorlati;  concordanţa între mesajul verbal transmis mimica şi gestica;  mesajele utilizate sunt de genul „eu cred că…, ma simt…”;  susţinerea privirii interlocutorului. 3. Tipuri de comunicare: Teoretic, există 3 moduri principale prin care oamenii comunică: pasiv/submisiv, agresiv sau asertiv. În cadrul fiecărei discuții, interlocutorii ocupă, inconștient, unul dintre roluri. În cazul comunicării pasive, cel care transmite mesajul are o doză mai mare de complianță față de partenerul de comunicare. Pentru el, este importantă aprobarea celuilalt și evitarea conflictelor. Preferă să lase de la sine, uneori cu prețul nemulțumirii interioare și al frustrării emoționale decât să- și supere interlocutorul! Cu siguranță fiecare dintre noi știe acele persoane politicoase, care vorbesc încet, zâmbesc mult și vor ca toată lumea să fie mulțumită. Și cât este de ciudat când vedem, o dată pe an, că î și ies din pepeni din nimic… Se numește efectul paharului care s-a umplut! 3

În cazul comunicării agresive, comunicatorul nu renunță nici în ruptul capului la ideile sale. Este în stare să ”negocieze” zile în șir doar ca lucrurile să iasă cum vrea, este inflexibil vizavi de situația celui din fața sa și are nevoie să țină lucrurile sub control. Este adesea genul de persoană care vrea ca nevoile sale să fie satisfăcute primele, chiar cu prețul sacrificării nevoilor celor din jur , care nu se teme să îi controleze sau chiar să îi manipuleze pe ceilal ți dacă interesele sale sunt la mijloc. Cel din urmă mod de comunicare reprezintă calea de mijloc dintre cele două metode prezentate mai sus. A asculta activ, a trata cu respect persoana din fața ta, a-ți expune punctul de vedere cu încredere, a-ți susține cauza cu argumente, a renunța la idei care s-au dovedit nepotrivite reprezintă doar câteva dintre caracteristicile unui comunicator asertiv. Acest stil de comunicare are mai multe beneficii, atât în viața profesională, cât și în cea socială/personal. Comunicarea asertivă ajută la creșterea stimei de sine, la crearea unor relații autentice. Nu vei mai juca nici rolul tiranului care simte nevoia să își impună punctul de vedere cu biciul cuvintelor, nici rolul celui care vrea să îi mulțumească pe toți. Ce face comunicatorul asertiv?  Își exprimă nevoile și dorințele într-o manieră respectuoasă și potrivită contextului.  Nu se teme să folosească pronumele ”Eu”: ”Eu vreau ca proiectul acesta să fie gata până vineri” în loc de ”Avem nevoie de proiect până vineri”.  Poate asculta în mod interesat și activ, fără a-l întrerupe pe cel din fața sa.  Are o voce calmă, clară, nu simte nevoia să ridice tonul pentru a se face înțeles ori ascultat.

4

 Are o poziție corporală deschisă, relaxată, creând o armonie între mesajele sale verbale și cele non-verbale.  Nu se teme de contactul vizual și se simte în control atunci când se exprimă în fața unui public, fie el și larg.  Se simte conectat la ceilalți, fiind mai degrabă adeptul dialogului decât al monologurilor.  Își apără drepturile și poziția, refuzând să fie manipulat de ceilalți.  Se simte responsabil pentru propriile decizii și pentru propria fericire. Câteva metode prin care să ne creștem gradul de asertivitate sunt: Fii specific/ă: În loc de ”aș vrea să facem lucrurile mai bine data viitoare” poți spune ”aș vrea să dai mai multă atenție părții de descriere și părții de concluzii a proiectului” Exprimă-te folosind pronumele ”eu” în loc de ”noi” sau vorbind la general: ”înțeleg că ai fost blocat/ă în trafic, dar ai fi putut suna pentru a anunța întârzierea”. Fii cinstit/ă: Dacă ceva îți displace, refuză să joci teatru. Pe de altă parte, exprimă-țicritica într-un mod constructiv și respectuos: ”Nu îmi place felul în care se succed slide-urile în această prezentare, personal mi se pare mai potrivit să raportezi întâi investiția, apoi profitul”. Cere-ți drepturile: Dacă vrei să nu stai la coadă pentru plata impozitelor până la revelion din cauza unui comunicator agresiv care are coatele mai ascuțite, spune răspicat și cu amabilitate ”am fost aici înaintea dumneavoastră”.

5

Limbajul corporal: Pentru ca mesajul să ajungă unde vrei, folosește-te și de corp – contactul vizual, gesturile, poziția corpului ușor aplecată în fa ță, brațele deschise reprezintă metode de a-ți sublinia asertivitatea. Acceptă lucrurile bune: profită de momentele în care îți poți împărtă și experiența, mulțumește relaxat pentru complimente, stai aproape de oamenii pe care îi percepi ca buni comunicatori asertivi sau zâmbește-le celor din jur doar pentru că te bucuri să dai ochii cu ei. Locul și timpul potrivite: Pentru ca o discuție să aiba succes, este nevoie ca ambii parteneri să se simtă disponibili spre comunicare. Alege un loc neutru și un moment al zilei când presiunea timpului nu e maximă. Nu duce lucrurile la nivel personal: Dacă cineva nu e de acord cu ideea ta, nu porni din start cu gândul că tu ești problema, nu ideea. La fel, încearcă să eviți etichetarea oamenilor doar pentru că nu-ți convine ce fac. În loc să-i spui cuiva ”nu ești bun de nimic” poți spune ”cred că ideea ta trebuie revizuită”. Ce poti face pentru a a avea un comportament şi o comunicare asertiva? 

exprima-te clar si concis;



evita sa fii sarcastic;



evita sa faci generalizari;



evita sa folosesti etichete;



evita comportamentul agresiv;



evita reactiile impulsive;



evita sa faci presupuneri;

4.Metode eficiente de comunicare, salvator- sinistrat; 6

Primul şi cel mai important pas în managementul crizei este să vorbiţi cu pacientul, comunicarea cu acesta, face ca pacientul să se simtă în siguranţă, cînd comunicaţi cu el fiţi sinceri, calzi, empatici. Cînd începeţi să vorbiţi cu pacientul, expresia corpului dumneavoastră este la fel de importantă ca şi cuvintele. Încercaţi să vă poziţionaţi la acelaşi nivel cu pacientul, dacă persoana stă pe jos, îngenuncheaţi lîngă ea, dacă persoana este aşezată, aplecaţi-vă la nivelul ei; nu staţi deasupra persoanei cu mîinile pe şolduri - aceasta este o poziţie ameninţătoare care exprimă o atitudine nepăsatoare şi indiferenţa faţă de problemele pacientului. Stabiliţi un contact direct (cu ochii), acesta asigură pacientul că sunteţi cu adevărat interesaţi să îl ajutaţi. Folosiţi o voce calmă, acelaşi ton fără inflexiuni cînd vorbiţi cu pacientul şi asiguraţi-l în mod sincer. Evitaţi să faceţi afirmaţii false sau să daţi asigurări false. Pacientul nu doreşte să i se spună că totul este bine cînd este evident că nu e aşa. Uneori un simplu act, ca de exemplu oferirea unei batiste sau a unei pături declanşează o reacţie pozitivă a pacientului, acte simple de bunătate pot asigura pacientul că sunteţi acolo să îl ajutaţi. Parafrazarea Pentru a arăta persoanei că înţelegeţi ce spune, puteţi folosi tehnica cunoscută sub numele de parafrazare. Aceasta înseamnă reformularea cuvintelor persoanei repetîndu-le. Exemplu: Pacient cu mîna fracturată: “Nu mai suport durerea!” Salvator: “Durerea pare a fi insuportabilă acum, dar va ceda după ce vom pune o atelă.” De obicei nu este de ajutor să spuneţi doar: “Înţeleg ce spuneţi” sau “Înţeleg ce simţiţi”. Nu ştiţi exact ce simte pacientul, chiar dacă aţi trecut printr-o situaţie similară. Fiţi sinceri şi oferiţi speranţă, dar nu o speranţă falsă. Redirecţionarea Uneori un pacient poate fi incomodat de faptul că e în centrul atenţiei sau poate fi îngrijorat de faptul că alţii sunt implicaţi în situaţia respectivă. Redirecţionarea ajută pacientul să îşi concentreze atenţia asupra situaţiei imediate sau asupra crizei. Aceasta este o încercare de a ocoli îngrijorarea exprimată a pacientului şi de a-i atrage atenţia asupra situaţiei imediate. 7

Exemplu: Pacient implicat într-un accident rutier: “O doamne! Unde sunt copii mei! Ce s-a întîmplat cu ei?” Salvator: “Copii dumneavoastră sunt cu colegul meu care are grijă de ei; sunt pe mîini bune. Acum trebuie să avem grijă de dumneavoastră.” Dacă pacientul este într-un loc public ca de exemplu pe trotuar sau în holul unei clădiri, mutaţi pacientul într-un loc care să ofere intimitate, dacă leziunea sau boala o permite.

Empatia Abilitatea de a empatiza implică capacitatea de a te imagina în situaţia unei alte persoane, împărtăşind sentimentele şi ideile acelei persoane. Empatia vă ajută să înţelegeţi trauma emoţională sau psihologică pe care o experimentează pacientul. Întrebaţi-vă “Cum m-aş simţi dacă aş fi pe trotuar cu hainele rupte şi pline de sînge şi cu străini care se uită la mine?” Empatia este una din cele mai ajutătoare concepte pe care le puteţi folosi în abordarea pacienţilor în situaţii de criză. Folosind aceste forme de comunicare, veţi fi capabili să faceţi faţă mai efficient problemelor pacienţilor. Repetaţi aceste forme de comunicare cu alte persoane pînă vă simţiţi stăpîni pe ele. Unele principii puteţi să le folosiţi cînd evaluaţi pacienţii 1. spuneţi pacientului că sunteţi acolo să-l ajutaţi. 2. Informaţi pacientul asupra a ceea ce faceţi. 3. Puneţi întrebări pe o voce calmă. 4. Lăsaţi pacientul să spună ce s-a întîmplat. Nu judecaţi pacientul. 5. Arătaţi că îl ascultaţi folosind reformularea şi redirecţionarea. Bibliografie selectivă: 1. Manual de prim Ajutor 8

2. www.psychologies.ro/.../comunicarea-asertiva 3. despresucces.ro/.../comunicare.../comunicarea-asertivă 4. psiho-chat.blogspot.com/.../comunicarea-asertivă 5. https://ro.scribd.com/.../Referat-Comunicarea-asertivă

9