Banii Si Functiile Banilor [PDF]

Zitiervorschau

MONEDĂ ŞI CREDIT Banii şi funcţiile lor. Analiza funcţiilor banilor pe exemplul monedei naţionale

2012 - 2013

Economia modernă nu poate fi concepută fără existenţa banilor sau a altor elemente foarte asemănătoare. Într - o economie bazată pe troc, în care nu exista banii, orice tranzacţie implica existenţa unei duble coincidenţe a trebuinţelor. Fără un mijloc de schimb, o economie modernă nu poate exista. Acest mijloc de schimb este banul.

În primul rand, prin “bani” se inţelege “moneda”, sub formă de bancnote şi moneda metalică, care sunt folosite direct pentru plata bunurilor economice.

În al doilea rând, banii nu sunt doar moneda, ci şi depozitele bancare, deoarece au acelaşi rol, adică servesc pentru plata bunurilorş serviciilor.

În al treilea rând, sunt sinonimi cu “avuţia”. Avuţia insă “amestecă” moneda şi depozitele cu stocurile de capital, cu acţiunile, obligaţiunile, cu alte tipuri şi forme de avuţie şi ignoră trăsăturile distinctive ale banilor.

Banii sunt tot ceea ce este general acceptat ca mijloc de schimb şi de plată. Banii sunt un instrument special, o formă particulară, imediat mobilizată, a avuţiei sociale, o întruchipare transmisibilă şi omnivalentă a puterii de cumpărare, care conferă deţinătorului dreptul asupra unei părţi din producţia ţării emitente.

Banii îndeplinesc următoarele funcţii:    

mijloc de schimb măsură a valorii mijloc de plată ulterioară mijloc de depozit de valoare

Funcţia de mijloc de schimb (de plată) – permite separarea în timp a cumpărării de vânzare, facând posibilă realizarea tranzacţiei fără coincidenţă a dorinţelor/nevoilor specifică trocului. În prezent, recunoaşterea generală ca mijloc de plată de către toţi participanţii la derularea tranzacţiilor din economie, este atribuită bancnotelor, monedelor metalice şi banilor de cont sau scriptuali. Pentru a funcţiona ca mijloc de schimb, banii trebuie:  înlătură inconvenientul stabilirii echivalentului reciproc între toate bunurile din economie  duce la disocierea schimbului marfă contra marfă în două operaţiuni distincte: o operaţiune de vânzare (flux real contra flux monetar) care permite obţinerea de monedă şi o operaţiune de cumpărare (care permite utilizarea fluxurilor monetare pentru obţinerea bunurilor reale)  deşi pe parcursul istoriei sale, banii au îmbrăcat diferite forme, s-au conturat anumite cerinţe generale faţă de bani. Respectarea acestor cerinţe sporeşte comoditatea utilizării banilor în calitatea sa de mijloc de plată.  standardizaţi  divizibili - 1, 5, 10, 50, 100, 200 şi 500 lei  durabili - să reziste mult timp în circulaţie  uniformi şi standardizaţi - mărimea, forma, greutatea etc.  portabili  protejaţi de contrafacere  general acceptaţi  să nu se deterioreze rapid în valoare

Funcţia de măsura a valorii - banii sunt folosiţi ca mijloc de comparaţie a valorilor relative ale diferitelor bunuri. Valoarea bunurilor se exprima în bani. Ei sunt etalonul de măsură a valorii, asa cum unitatea de măsura a lungimii este metru. Banii constituie un instrument universal de măsurare, aplicabil bunurilor şi altor drepturi actuale, trecute şi viitoare. Banii sunt cel mai întâlnit mijloc de măsură a valorii economice dintr-o economie. Preţurile bunurilor şi serviciilor nu sunt indicate de regulă cu referire la alte bunuri şi servicii, ci referindu-se la un singur bun „numeraire”, banii. Din nou, acest lucru creează un beneficiu imens informaţional şi din punct de vedere al costurilor faţă de economia de schimb.  moneda serveşte drept numitor comun al tuturor bunurilor economice - prin exprimarea valorii bunurilor într-un echivalent monetar se permite compărarea lucrurilor altfel incomparabile.  banii măsoară valoarea de schimb a bunurilor (în comerţ), dar nu valoarea de întrebuinţare (utilitatea)

 prin introducerea banilor (şi înlăturarea trocului) se micşorează numărul de preţuri dispar preţurile relative (adică raporturile de schimb a două bunuri), toate preţurile se exprimă în bani

Funcţia de mijloc de depozit de valoare - poate fi indeplinit de bunurile care îşi păstrează valoarea în timp. Dăcă un bun nu este un mijloc de tezaurizare a valorii, el nu va fi acceptat ca mijloc de schimb.  permite economisirea/acumularea valorilor (puterii de cumpărare) -- obţinerea venitului şi efectuarea cheltuielilor pot avea loc în momente diferite de timp.  permite amânarea unor cheltuieli - de exemplu, separarea momentului de livrare a mărfii şi momentului de achitare a ei. Astfel apar mijloacele băneşti temporar disponibile -oferta.  prin aceasta se introduce factorul „timp”  apariţia creditului (lat. credit - el crede)  lichiditatea - capacitatea activului de a fi transformat în mijloc de schimb repede şi uşor (fără pierderi)

Banca Naţională a României este singura instituţie autorizată să emită însemne monetare sub formă de bancnote si monede, ca mijloace legale de plată pe teritoriul României. Bancnotele şi monedele sunt acceptate la valoarea nominală pentru plata tuturor obligaţiilor publice şi private. Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia este banul. În prezent în România sunt aflate în circulaţie următoarele bancnote:  bancnota de 1 leu  bancnota de 5 lei  bancnota de 10 lei  bancnota de 50 lei  bancnota de 100 lei  bancnota de 200 lei  bancnota de 500 lei

Funcţii specifice ale banilor la nivel microeconomic:  Unitate de cont (o funcţie abstractă): este o funcţie care se suprapune peste funcţia banilor de unitate de măsură a valorii similară şi cu alte funcţii cum ar fi standard de valoare sau denominator de valoare (P. Khanna, 2005)  Unitate de măsură a valorii (o funcţie abstractă): exprimă mult mai uşor şi mai clar valoarea echivalentă a fiecărui bun sau serviciu de pe piaţă, asigurând o mai bună comparabilitate a acesteia, o informare mai bună a participanţilor la piaţă

 Mijloc de schimb (o funcţie concretă): simplifică sistemul anevoios de troc prin care o marfă era schimbată cu o altă marfă  Mijloc de plată (o funcţie concretă): permite stingerea unei datorii acumulate ca urmare a achiziţionării unor bunuri şi servicii

 Un etalon pentru plăţile la termen (o funcţie abstractă): orice plată la termen poate fi exprimată printr-o cantitate de bani pe care, în viitor, cel care cumpără bunurile este obligat să o plătească vânzătorului. Dacă valoarea banilor se schimbă semnificativ de mult până la momentul plăţii viitoare şi dacă suma este fixă cel care avea de încasat această sumă poate suferi pierderi semnificative  Un mijloc de păstrare a valorii (o funcţie concretă): rezultatele muncii noastre pot fi acumulate sub forma banilor care pot fi economisiţi pentru achiziţiona bunuri şi servicii în viitor.

Funcţiile generale ale banilor (la nivel macroeconomic şi abstracte):  Active lichide în piaţă: banii sunt activele cele mai lichide din piaţă şi care au cel mai mic risc asociat păstrării lor (doar riscul de inflaţie şi riscul de furt)  Cadru pentru sistemul de preţuri al pieţei: cantitatea de bani din economie determină şi modifică structura preţurilor pieţei

 Factor cauzativ în economie: cantitatea de bani din economie poate influenţa direct sau indirect echilibrul general al pieţei (nivelul preţurilor, nivelul dobânzilor, nivelul cursului de schimb, balanţa de plăţi)