Atractii Turistice Culinare in Moldova Ok [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI Program conversie profesională de „Tehnologie și control în alimentație publică și turism”

LUCRARE DE ABSOLVIRE

Coordonator, Sef lucrări: Conf.dr.ing. OCTAVIAN BARNA

Nume şi prenume cursant, IOSTIN CLAUDIA MIHAELA (MIDOSCHI)

Galaţi 2019

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI Program conversie profesională de „Tehnologie și control în alimentație publică și turism”

LUCRARE DE ABSOLVIRE ATRACȚII TURISTICE CULINARE ÎN MOLDOVA

Coordonator, Sef lucrari Conf.dr.ing. OCTAVIAN BARNA

Nume şi prenume cursant, IOSTIN CLAUDIA MIHAELA (MIDOSCHI)

Galaţi 2019

2

Cuprins Introducere I. Concepte și metodologie II. Aspecte generale II.1 Așezare geografică II.2 Descrierea atracțiilor naturale și antropice ale regiunii Moldova II.2.1 Potențialul natural II.2.2 Potențialul antropic II.2.3 Principalele obiective turistice III. Turismul culinar III.1 Turismul culinar. Definiţii III.2 Turismul gastronomic III.3 Turismul gastronomic pe plan internațional III.4 Turismul gastronomic pe plan naţional IV. Turismul gastronomic în Moldova IV.1 Gastronomia în regiunea Moldova IV.2 Tradiții și obiceiuri în Moldova IV.3 Festivaluri IV.4 Contribuția gastronomiei și a tradițiilor la dezvoltarea durabilă a comunităților locale IV.4.1 Regiunea Moldova este pregătită pentru turismului gastronomic? IV.4.2 Turismul gastronomic ia cote astronomice în Moldova IV.4.3 Turismul gastronomic- Drumul vinului pe meleagurile Iașului V. Cercetare privind turismul culinar în spațiul moldav Concluzii Bibliografie

3

Introducere Lucrarea intitulată ,,Atracții turistice culinare în Moldova’’ reprezintă o analiză asupra unei forme de turism care a început să se dezvolte relativ recent în România, și anume turismul gastronomic. Cu toate că în prezent, turismul culinar este practicat doar de o nișă de turiști, acesta reușește să atragă tot mai mulți turiști pasionați de gastronomie și nu numai, aceasta deoarece prin intermediul gastronomiei locale poți să descoperi o parte din cultura și istoria unui anumit areal, mâncarea constituindu-se un serviciu de bază în cadrul oricărui pachet turistic. Conținutul lucrării este unul sistematic, presupunând o abordare dinspre general spre particular, pornind de la apariția și dezvoltarea turismului culinar la nivel european, național și local (la nivelul Moldovei). În acest sens, primul capitol abordează aspecte teoretice cu privire la principalele concepte și metode folosite în geografie, și implicit în turism. În capitolul al-II-lea este realizată o prezentare generală asupra cadrului natural, precum și asupra infrastructurii de profil care este un element definitoriu în ceea ce privește desfășurarea actului turistic. Capitolul al-III-lea prezintă principalele aspecte teoretice care vizează turismul culinar, precum și aspecte cu privire la apariția și dezvoltarea turismului culinar la nivel internațional, cu prezentarea și analiza celor șase regiuni gastronomice ce se individualizează la nivelul Europei: gastronomia mediteraneană, baltică, nord-europeană, balcanică, atlantică și central-europeană. Ultima parte a acestui capitol este dedicată evoluției, dezvoltării și promovării bucătăriei tradiționale românești. Capitolul al-IV-lea este focusat în întregime pe turismul culinar în Moldova, prezentând sistematic principalele festivaluri care au contribuit la dezvoltarea acestei forme de turism, produsele tradiționale moldovenești, aspecte cu privire la podgoriile autohtone. În ultimul capitol am realizat un studiu care a avut următoarele obiective: identificarea caracteristicilor, tendințelor și a destinațiilor populare pentru turistul culinar în zona Moldovei. Așadar, scopul general al acestei lucrări este acela de a scoate în evidență importanța dezvoltării turismului culinar, precum și acela de a sublinia importanța promovării, păstrării și valorificării gastronomiei tradiționale românești, gastronomie care a reușit să reziste de-a lungul secolelor, în fiecare preparat tradițional reflectându-se o parte din istoria noastră ca și popor.

4

I. Concepte și metodologie Din punct de vedere etimologic, cuvântul „TURISM” îşi are originea în englezescul „TO TOUR”, care înseamnă a călători, termen ce apare pentru prima dată în secolul XVIII în Anglia. Conform Organizaţiei Mondiale de Turism (OMT), turismul cuprinde activităţile persoanelor care călătoresc înafara mediului lor obişnuit, pentru cel mult un an în scop de relaxare, afaceri sau alte motive. Page (2003) defineşte turismul ca fiind utilizarea timpului liber pentru a vizita diferite locuri, destinaţii şi localităţi, care apar adesea sub formă de excursii şi vacanţe la care oamenii participă. Turismul este considerat ca fiind totalitatea relațiilor și fenomenelor care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara locului lor de reședință (Dicţionar explicativ al limbii române, 2009). Totodată, turismul este văzut ca un fenomen social şi economic cu o importanţă tot mai mare pentru societate, care pe lângă satisfacerea nevoilor umane de recreere, cunoaştere, refacere, se constituie o ramură important a economiei, prin faptul că înglobează o serie de servicii din sfera sectorului terţiar. „Turismul este un fenomen social-economic în continuă expansiune, generat de nevoia umană de cunoaştere, recreere şi recuperare fizico-psihică în condiţiile unei civilizaţii solicitante, dar cu posibilităţi material superioare pentru majoritatea populaţiei” (Cocean, 2007, 15). În literatura de specialitate au fost identificate trei tipuri majore de turism, respectiv: 

turism intern (domestic tourism): rezidenţii unei ţări date care călătoresc numai în interiorul

 

acesteia; turism receptor (inbound tourism): non-rezidenţii care călătoresc în ţara dată; turism emițător (outbound tourism): rezidenţii ţării date care călătoresc în alte ţări (Turcu, 2008, 5). Aşadar, turismul este o activitate complexă, care presupune deplasarea turiştilor în afara

domiciliului lor pe o perioadă de ce puţin o noapte şi maxim 365 zile, cu scopul principal de odihnă, relaxare, descoperire, cunoaştere, efectuarea de tratamente terapeutice, dar fără a desfăşura activităţi cu scop remunerativ în locul de destinaţie. Deasemenea, putem spune că turismul este o activitate complexă la desfășurarea căreia trebuie să participe elemente din diverse domenii, acesta având o pondere destul de însemnată în ceea ce privește economia unei țări. 5

Ca şi element dinamic al actului turistic se identifică turistul, care este considerat ca fiind orice persoană ce se deplasează înafara domiciliului său, având ca scop principal recreerea şi refacerea fizico-psihică, fără a efectua activităţi cu scop remunerativ în locul de destinaţie, acesta fiind cel care beneficiază de potențialul turistic. Potențialul turistic este considerat ca fiind sinonim cu oferta turistică și reprezintă asocierea resurselor turistice, fie ele de factură naturală sau antropică, cu baza tehnico materială. Ielenicz (2009) definește potențialul turistic ca fiind ansamblul elementelor naturale şi antropice de pe un teritoriu care stârnesc interesul turiştilor conducând la realizarea unor activităţi turistice (Ielenicz, 2009). Altfel spus, potențialul turistic cuprinde toate elementele ce se constituie ca atracții turistice și care pot fi la un moment dat valorificate în scop turistic. Dat fiind faptul că geografia este o știință, aceasta folosește o metodologie specifică, adică o serie de metode de cercetare. Conform lui Donisă (1978), principalele metode de studiu folosite în geografie sunt: metoda inductivă, metoda deductivă, metoda dialectică, metoda analizei, metoda sintezei, metoda experimentală, metoda istorică, metoda cartografică, metoda matematică, metoda modelării, metoda comparativă. Astfel, în studiul intitulat ,,Atracții turistice culinare în Moldova’’ s-au folosit următoarele metode de cercetare: metoda deductivă, care presupune o abordare dinspre general spre particular, concretizată prin studierea turismului culinar la nivel internațional, național si local (la nivelul Moldovei). O altă metodă utilizată este metoda analizei, metodă ce constă în studierea realității geografice, descompunând întregul în părți componente, ajungându-se astfel la cercetarea în detaliu a turismului culinar, prin înțelegerea fiecărui component al său. Dat fiind faptul că analiza nu poate exista fără sinteză, acestea având caracter dialectic, metoda sintezei am folosit-o pentru a reuni și sintetiza toate acele elemente descompuse anterior prin analiză. Metoda cartografică și matematică au fost deasemenea folosite în vederea realizării hărților și prelucrarea datelor statistice. Deasemenea, pentru a prezenta evoluția și dezvoltarea bucătăriei tradiționale românești și implicit a turismului culinar de-a lungul timpului, am folosit metoda istorică.

II. Aspecte generale II.1. Așezare geografică Pe parcursul mai multor veacuri pământul moldav a fost vizitat de o mulţime de călători, cercetători sau de oameni, care erau poate doar în trecere pe aici. Fiecare dintre acei, care au lăsat mărturii scrise despre călătoriile sale pe acest pământ, nu a putut rezista tentaţiei de a repeta în mai multe rînduri despre diversitatea şi unicitatea acestui pămînt, despre configuraţia sa geografică 6

„muntoasă” sau de stepă, despre bogăţia lumii vegetale şi animale, despre fertilitatea lui, despre clima favorabilă, despre multitudinea şi irepetabilitatea râurilor, despre poporul ospitalier, despre roadele bogate ale acestui pămînt şi ce e mai important despre frumuseţea lui schimbătoare şi fermecătoare. Regiunea Moldova este localizată în nord-estul țării și cuprinde astăzi urmatoarele județe: Iași, Vaslui, Galați, Botoșani, Neamț (fără localitățile Bicazu Ardelean, Bicaz-Chei, Damuc și Lacu Roșu, care fac parte din Ardeal), Bacău (fără localitațile Ghimeș-Faget și Poiana Sărată, care fac parte din Ardeal), Vrancea (fara localitățile de la sud de râul Milcov, care fac parte din Muntenia, Suceava (doar sudul și estul județului, împreună cu orașul Fălticeni). Moldova este regiunea din nord-estul României moderne, cuprinzând teritoriul rămas din Principatul Moldovei dupa pierderea în 1775 a regiunii din nord-vest numită de atunci încoace Bucovina și în 1812 a jumatății de răsărit din Principat, numită de atunci încoace Basarabia. Ţinutul Herta este un teritoriu din regiunea Moldova ocupat de trupele sovietice în urma ultimatumului din iunie 1940 (Herta nu era revendicată în ultimatumul textului sovietic din iunie 1940) și este astăzi inclus în regiunea Cernauți din Ucraina. Regiunea este caracterizată printr-o îmbinare armonioasă a formelor de relief. Extrem de variat sub toate aspectele - altitudine, morfologie, dispunere spațială - relieful Regiunii Moldova se etalează la 2100 m (altitudine maximă a regiunii) în vârful Pietrosu din Muntii Călimani (de pe teritoriul județului Suceava) la frecvente valori altitudinale inferioare celei de 10 m la Galați. Date pe scurt: Nume: Moldova Suprafața: 38100 km²/14700 mile pătrate Populația: aproximativ 4.9 milioane. Principalele orașe: Iași (330.000 loc), Suceava (105.000 loc.), Bacău, Galați, Brăila, Piatra Neamț Limba oficială: româna Alte limbi vorbite: engleza, franceza (în special în orașe), rusa (lânga frontiera cu Ucraina și Republica Moldova). Religia: majoritară este ortodoxă. Alte religii prezente: neoprotestantă și evreiască.

7

Figura 1. Harta României cu provinciile sale

Sursa:http://calatorindprintrecuvinte.files.wordpress.com/2019/03/provinciile_romaniei_in_prez ent_cu_judetele_aferente_celendo.jpg Căi de acces Transportul feroviar: drumurile feroviare sunt reprezentate de multiple legături de interes local, reunind toate localitățile din Moldova. De interes național se bucură magistralele BucureștiSuceava și București-Iași. Transportul rutier: Moldova este traversată de multe șosele, majoritatea fiind modernizate. Pe aici trece drumul european E 85 București-Siret, cu o deviație de la Mărășești spre Tecuci-Bârlad-HușiAlbița (punct de graniță). Transportul aerian: în regiune funcționează aeroporturile de la Bacău, de la Salcea- Suceava și de la Iași. II.2 Descrierea atracțiilor naturale și antropice ale regiunii Moldova Zona Moldovei nu este una dintre cele mai bine dezvoltate din ţară, din contră este de cele mai multe ori ocolită de investitori, ȋnsă este salvată de ceea ce ȋnseamnă turismul ȋn Moldova. Zona este salvată pentru că investiţiile Ministerului Turismului şi Dezvoltării Regionale ȋn anumite oraşe precum 8

Piatra Neamţ, Gura Humorului, Suceava, au modernizat unele obiective şi au atras astfel tot mai mulţi turişti. Bogăţiile naturale, peisajele şi monumentele istorice au ridicat potenţialul acestei părţi de ţară astfel ȋncât a reuşit să ȋşi câştige un loc important pe harta turistică a României. Vacanţele ȋn care se merge cu toată familia pot fi cu uşurinţă rezolvate dacă se alege Moldova ca destinaţie. De asemenea este indicată pentru petrecerea sărbătorilor de Paşte sau de Crăciun ȋn mod tradiţional. Zona este renumită pentru numărul mare de pensiuni unde produsele sunt proaspete şi pregătite tradiţional, iar gazdele sunt primitoare. II.2.1 Potențialul natural În ceea ce privește relieful regiunii Nord-Est, acesta este unul variat, fiind prezentă întreaga gamă a treptelor de relief de pe teritoriul României. Altitudinea maximă este de 2.100 de metri, în Vărful Pietrosul din Munții Călimani (județul Suceava), iar cea minimă de sub 100 de metri, pe valea Prutului. Pe teritoriul a trei județe, Bacău, Neamț și Suceava, se găsesc unități montane din Carpații Orientali. În județele Bacău și Neamț sunt prezente subunități aparținând Subcarpaților Moldovei. Pe teritoriile județelor Botoșani, Iași și Vaslui se găsesc subunități de câmpie și de luncă aparținând Câmpiei Moldovei și luncii Prutului. Un caz special îl constituie Culoarul Siretului și Moldovei. Clima variază corespunzător reliefului. De la temperaturi medii anuale de 0 °C și precipitații de 1400 mm pe cele mai înalte culmi montane din Munții Călimani la temperaturi de 9,8 °C (Bârlad) și precipitații de 450-500 mm (zonele de câmpie din județele Botoșani, Iași și Vaslui). Vegetația și fauna sunt determinate la rândul lor de climă și relief, variind de la etajul alpin și subalpin de pe vârfurile montane din județul Suceava la etajul silvostepei și stepei din județele Botoșani, Iași și Vaslui. Regiunea Nord-Est dispune și de un imens potențial balneo-terapeut ce este evidențiat de bogatia de izvoare minerale din Slănic Moldova (ce datează din 1800) și Târgu Ocna (Bacău), Sărata Băi, stațiune balneară în cadrul căreia se tratează boli reumatismale (com. Sărata – județ Bacău), stațiunile balneoclimaterice Strunga și Nicolina (județu l Iași), stațiunile Durău, Oglinzi și Negulești din județul Neamț, stațiunile balneo-climaterice din municipiile Câmpulung Moldovenesc și Vatra Dornei (Suceava), centrul balnear la Ghermănești, situat la aproximativ 25 de kilometri de Huși, care captează apa de la izvoarele minerale sulfuroase aflate în apropiere. Având condiții geologice, de relief, climă, vegetaţie şi faună deosebit de variate, zona Moldovei include un mare număr de rezervații geologice, floristice, faunistice şi monumente ale naturii, unele dintre ele de mare importanță ştiințifică şi turistică. Printre cele mai importante se numără urmatoarele atracții: Cheile Tișiței, Rezervația naturală Focul Viu, Rezervația Repedea, Cascada Buciaș, Cascada

9

Duruitoarea, Pădurea seculară Giumalău, Pădurea de stejar de la Vânatori-Neamţ, "Codrii de Aramă" şi "Pădurea de Argint”de la Văratec, și multe altele. II.2.2 Potențialul antropic Regiunea Nord Est deține numeroase monumente de interes internațional, național și local, conform listei de patrimoniu a Ministerului Culturii și Cultelor. Acestea includ situri arheologice, clădiri de interes istoric și arheologic, case memoriale. În afară de vizitele în scop de pelerinaj sau rugăciune, majoritatea vizitelor turiștilor la obiective turistice sunt de preferință orientate către monumentele religioase. Acestea formează „coloana vertebrală” a atracțiilor turistice din această regiune. De un mare interes pentru turismul în aceste zone sunt și edificiile culturale, astfel că itinerariile moldave sunt nu numai atractive, ci și profund educative. Bogăția acestui ținut s-a manifestat și în faptul că pe acest meleag au trăit și trăiesc atât de mulți oameni de aleasă cultură, a căror moștenire însuflețește generațiile. Este zona unde s-au născut Mihai Eminescu, George Enescu, Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Mihail Kogalniceanu, Ion Creangă, Ciprian Porumbescu, Ștefan Luchian, Octav Onicescu, Costache Negri, Calistrat Hogaș, Nicolae Labiș, Emil Racoviță și Vasile Parvan. Amintirea acestora este păstrată în muzee, case memoriale, iar memoria lor este omagiată de monumente și statui. II.2.3 Principalele obiective turistice JUDEŢUL VRANCEA -Cheile Tişiţei -Rezervaţia Naturală Focul Viu - Cascada Putnei -Mausoleul de la Mărăşeşti JUDEŢUL BOTOŞANI -Casa memorială "Nicolae Iorga" -Muzeul memorial "Octav Onicescu" -Galeriile de artă "Ştefan Luchian" -Ansamblul "Rapsozii Botoşanilor" JUDEŢUL GALAŢI -Rezervaţia paleontologică de la Barbosi - Rezervaţia paleontologică -Râpa Bălaia, - Rezervaţia paleontologică-La Rates JUDEŢUL IAŞI - Rezervaţia geologică Repedea -Plopii fără soţ 10

-Biblioteca Central Universitară Mihai Eminescu -Gradina Botanică Iaşi -Bojdeuca lui Ion Creangă -Casa memorială Vasile Alecsandri JUDEŢUL NEAMŢ -Rezervaţia de zimbri "Dragoş Vodă" -Cascada Duruitoarea -"Codrii de Aramă" şi "Pădurea de Argint" -Cetatea Neamţ -Mănăstirea Durău -Mănăstirea Agapia JUDEŢUL SUCEAVA -Moara Dracului -Peştera Liliecilor -Mănăstirea Voroneț -Mănăstirea Suceviţa JUDEŢUL VASLUI Rezervaţia Paleontologică Nisiparia Hulubat Biserica Domneasca „Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul” Muzeul Judeţean. JUDEŢUL BACĂU Observatorul Astronomic "Victor Anestin" Casa memorială George Bacovia

III. Turismul culinar III.1 Turismul culinar. Definiţii Turismul culinar sau turismul gastronomic este parte a turismului cultural; produsele gastronomice pot deveni emblematice pentru o țară sau pentru un oraș, așa cum croissant-ul și champagne sunt specfice Franței, sushi și sake reprezintă Japonia sau vinul Port este specific zonei orașului portughez Porto iar turismul culinar ajută la promovarea acestor țări sau zone. Această ramură a turismului poate fi ușor dezvoltată deoarece presupunem că un turist aflat la destinație consumă cel puțin 3 mese principale/zi, așadar, cererea există deja pe piață. Această nevoie a turistului consumator va trebui satisfăcută prin acordarea acestuia a preparatelor locale, tipice zonei în care se află. Pentru a înțelege și mai bine ce înseamnă turismul culinar și ce anume îi este specific, etimologia cuvântului „culinar” este de folos. În acest sens, Kivela, J. și Crotts, J susțin că termenul

11

culinaria, cu origini grecești, reprezintă alimentele unei țări sau regiuni, și felul în care sunt ele gătite, dând astfel naștere bucătăriei distincive țării sau regiunii respective. Turismul culinar este un tip de turism care s-a dezvoltat relativ recent. Conceptul apare în anul 1998 și a fost creat de Long reprezentând consumul de mâncare autentică, acesta fiind principalul motiv, sau unul din cele mai importante motive de călătorie, reprezentând o sursă importantă de satisfacere a turiștilor. Mai mult decât atât, turismul culinar însemnă vizitarea festivalurilor gastronomice, expozițiilor gastronomice, restaurantelor și locaților specifice pentru care experiența mâncatului reprezintă principalul motiv de călătorie. În momentul de față turismul culinar se bucură de o piață în continuă creștere datorită turiștilor care încep să fie interesați de bucătăria specifică statelor/zonelor pe care le vizitează; aceștia devin mai interesați de cultura zonei unde se află la destinație pe măsură ce se bucură de ea, astfel, consumul de alimente, care altădată devenise rutină, acum, reprezintă o experiență unică pentru turist. Acest lucru se poate observa din numărul turiștilor interesați de turismul culinar, după cum reiese din articolul ziarului Forbes, în care se menționează că 1/5 din cetățenii americani își aleg destinația în funcție de mâncarea și băutura pe care acesta le oferă. Miriam Marcus, autoarea articolului, afirmă că acești turiști cheltuie, în medie, în timpul sejururilor, 50% din buget pe activități care au legătură cu mâncarea. După cum afirmă Michael Hall, turismul culinar poate fi facilitat cu ajutorul sejururilor în mediile rurale, prin cumpărarea produselor alimentare direct de la fermă, prin crearea unor meniuri specializate cu mâncăruri și băuturi specifice zonei, în cadrul restaurantelor și prin cazarea turiștilor în astfel de proprietăți. Experiența autentică pe care o caută practicanții turismului culinar, după afirmația lui Ottenbacher M. și Harrington R. , poate include numeroase elemente care țin de cultura țării sau zonei în care se află aceștia, printre care vestimentația tradițională, produse alimentare locale și ritualuri asociate cu experiența gastronomică – felul în care este servită și prezentată, ingredientele, metodele de preparare și păstrare. Conform World Food Travel Association (asociație americană care promovează mâncărurile, băuturile și cultura culinară prin călătorii), a doua conferință internațională a turismului culinar se va desfășura în Gothenburg, Suedia în perioada 21-24 septembrie, 2013. Dintre subiectele care se vor discuta se numară și numărul în creștere al turiștilor interesați de turismul culinar și conștientizarea acestora cu privire la alimentele pe care le consumă, și felul în care mâncarea poate influența mediul înconjurător.

12

Nu este important doar ce poate oferi turismul culinar, ci și cei care devin parte a turismului culinar – turiștii. Conform The Culinary Tourism in Ontario: Strategy and Action Plan 2005-2015, călătorii care formează piața țintă a turismului culinar se împart în călători primari – cei ai căror scop și intenție este de a avea o experiență turistică culinară, secundari – interesul pentru turismul culinar este împărțit cu un factor motivator de turism,cum ar fi cumpărăturile, vizitarea rudelor sau a prietenilor. Turismul culinar fiind o parte a itineriarului lor. Și terțiari – itinerariul turistic nu include și turismul culinar. Experiența turismului culinar este întămplătoare. După părerea celor 2 autori, Jakša Kivela și John Crotts, turistul care practică turismul culinar este caracterizat ca fiind o persoană care este serios implicată în gastronomie, în degustări, care are de a face cu mâncarea, care prepară, experimentează, cercetează, descoperă, întelege și scrie despre mâncare, și, uneori, dar nu exclusiv, despre vin. Se consideră turist atras de măncare, persoana care vizitează tărguri ale fermierilor sau piețe, care cumpără delicatese alimentare din magazinele cu vânzare cu amănuntul, ia masa la restaurante care servesc mâncare locală sau regională sau la cele care sunt recunoscute internațional, se cazează la restaurante care au și spații de dormit. Conform The Culinary Tourism in Ontario: Strategy and Action Plan 2005-2015 , acest turist este, cel mai probabil, femeie, are un nivel mai scăzut de educație, venituri medii, merge în călătorii împreună cu familia și se bazează pe experiențele trecute în ceea ce privește viitoarele călătorii. O altă abordare a conceptului de turism culinar este adusă de Jennie Germann Molz, ea considerând că locuitorii din zonele urbane pot ‘mânca pentru a călători’ și nu invers, cum ar fi normal. Acest lucru se întâmplă datorită modului indirect în care individul călătorește; el vizitează restaurante etnice din cartier sau cumpără produse din afara țării de la supermarketul local. III.2 Turismul gastronomic Alături de cazare şi transport, mâncarea este un serviciu de bază în cadrul oricărui pachet turistic. În ultimul timp, gastronomia a cunoscut o dezvoltare semnificativă, devenind ea însăşi un serviciu principal în cadrul pachetelor turistice, putem vorbi chiar despre adevărate destinaţii gastronomice. În ceea ce priveşte etimologia cuvântului gastronomie, acesta derivă din grecescul ,,gaster” şi înseamnă stomac. Gastronomia este considerata ca fiind :„Arta de a prepara mâncăruri alese sau însușirea de a le aprecia calitatea, gustul” (Dicţionar explicativ al limbii române, 2009).

13

Gastronomia presupune cunoasterea a tot ce inseamna si are legatura cu hranirea oamenilor, având la bază obiceiurile şi tradiţiile specifice unei anumite regiuni. Totodată, gastronomia reprezintă suma relaţiilor care se stabilesc între cultură şi alimentaţie. Ea studiază acele componente culturale care au mâncarea şi alimentaţia ca element de bază, cuprinzând deasemenea şi obiceiurile şi tradiţiile locale. Este cunoscut faptul că, însuşi produsele alimentare reflectă identitatea şi cultura unei regiuni, ele devenind o componentă importantă a turismului cultural şi al patrimoniului local. O componentă majoră a istoriei, tradiţiei şi identităţii, gastronomia a devenit o motivaţie tot mai importantă în ceea ce priveşte alegerea unei destinaţii, oferind un potenţial tot mai mare de stimulare a economiilor locale. Aşa cum unii turişti vor să cunoască mai bine arta, muzica, arhitectura unui anumit areal, o mare parte a turiştilor caută să trăiască noi experienţe gastronomice. Turismul gastronomic, cunoscut în literatura de specialitate şi drept turism culinar, turism de specialităţi culinare sau călătorie pentru plăcerea gustului, pune accent pe degustarea preparatelor alimentare şi băuturile locale. Experienţele culinare se pot transforma în adevărate momente memorabile pentru turişti, motiv pentru care turismul culinar a devenit o piaţă de nişă cu mare potenţial. Turismul gastronomic este o nouă formă de turism, fiind o parte a turismului cultural, ce studiază atât cultura unei regiuni, cât şi activităţile specifice acesteia, spre exemplu: festivaluri culinare, degustări de produse. Conform definiţiei dată de Organizaţia Mondială a Turismului (OMT), turismul gastronomic este acea formă de turism conform căreia turiştii şi vizitatorii îşi planifică călătoriile cu scopul de a încerca bucătăria locală sau pentru a realiza activităţi legate de gastronomie (http://www2.unwto.org), definiţia scoate în evidenţă faptul că turismul gastronomic oferă dinamism turismului, fiind în strânsă legatură cu tradiţiile locale. Conform Asociaţiei Internaţionale a Turismului Culinar, turismul gastronomic presupune „căutarea unor experiențe culinare unice și memorabile de alimantaţie şi de băut”. În conformitate cu definiţia lui Hall (2003, 10), „turismul gastronomic presupune vizita la producătorii primari sau secundari de alimente, participarea la festivaluri gastronomice și căutarea de restaurante sau locuri specifice unde degustarea alimentelor și toată experiența inerentă este motivul principal al călătoriei”, se poate observa că turismul gastronomic este o formă nouă de turism, în care tradiţia şi obiceiurile specifice locului au rol definitoriu în vederea alegerii destinaţiei. Totodată, trebuie să facem distincţie între turiştii care consumă alimente ca parte a sejurului lor, şi turiştii care îşi aleg destinaţiile de vacanţă în funcţie de interesul pentru gastronomia locală. 14

Turismul gastronomic se referă la turiştii care îşi planifică întreaga călătorie cu scopul principal de a gusta produse locale sau de a lua parte la diferite activităţi care au legătură cu gastronomia, astfel, principalele activităţi ale unui turist gastronomic cuprind descoperirea, documentarea, experimentarea şi gustarea alimentelor şi mâncărilor tradiţionale, gastronomia devenind în acest mod, o activitate destul de complexă. Turismul gastronomic este în strânsă legătură cu turismul vini-viticol, care presupune vizitarea podgoriilor, cramelor, plantaţiilor, precum şi participarea la festivaluri şi spectacole de degustat vin. În literatura de specialitate, turismul gastronomic se consideră ca fiind parte a turismului cultural, dar totodată, turismul culinar şi turismul vinului sunt subgenuri ale turismului gastronomic (Fig. 2).

Fig. 2. Formele turismului cultural Potrivit Global Report of Food Tourism (2012, 20), gastronomia oferă o bază turismului prin:     

legătura dintre cultură și turism; dezvoltarea experienței culinare; producerea de alimente diferite; dezvoltarea infrastructurii critice pentru producția de alimente și a consumului; încurajarea culturii locale.

Ca o concretizare a turismului gastronomic au luat naştere festivalurile gastronomice, dedicate degustării produselor tradiţionale locale, festivaluri ce atrag tot mai mulţi turişti din toate colţurile lumii. Factorii care favorizează evoluţia turismului gastronomic (Hall, 2003, 11):

15



teritoriul, este considerat factor de bază în ceea ce priveşte dezvoltarea ofertei turistice gastronomic, înglobând elemente de istorie, cultură, tradiţii şi gastronomie prin existenţa unui



patrimoniu natural, cultural , spiritual şi gastronomic specific zonei. existenţa unor produse alimentare specifice zonei, ce pot fi transformate în produs turistic



autentic. gastronomia locală, care este o motivaţie de bază în alagerea destinaţiei, ea permiţându-le



turiştilor să acceseze patrimonial cultural şi istoric al locului. patrimoniul cultural şi moştenirea culturală locală, care influenţează foarte mult gastronomia



locală. comunicarea, destinaţiile turistice gastronomice trebuie să prezinte oferte autentice şi reale, aceasta având un rol

deosebit de important în ceea ce priveşte promovarea destinaţiei,

principalele personaje în ceea ce priveşte promovarea fiind : bucătarii de renume, blogurile gastronomice, mass-media, ghidurile gastronomice. Se consideră că turismul gastronomic datează încă din vremea când europenii călătoreau pentru a găsi mirodenii. Turismul gastronomic ca industrie turistică propriu-zisă a apărut în anul 2001, când actualul preşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Turism Culinar a elaborat un document în care prezintă principiile acestei noi forme de turism. Documentul se bazează pe ideea că mâncarea reprezintă o atracţie turistică de sine stătătoare, iar începând cu anul 2003, turimul gastronomic s-a dezvoltat foarte mult pe plan mondial. Astfel, pentru turişti, motivaţia de a călătorii în scopul de a trăi noi experienţe gastronomice este tot mai mare, gastronomia fiind considerată un element strategic în ceea ce priveşte definirea imaginii unei destinaţii. Odata cu dezvoltarea turismului gastronomic, s-a individualizat o fomă al acestuia, şi anume turismul pentru gurmanzi ,,gourmet tourism” care presupune consumarea preparatelor culinare rafinate, luxoase. Turismul gastronomic este o formă de turism care oferă soluţii în ceea ce priveşte diversificarea ofertelor destinaţiilor turistice prin faptul că oferă produse unice şi autentice . Au fost identificare cinci motive fundamentale care explică dezvoltarea tot mai accentuată a acestei forme de turism (Red de Gastronomía de la OMT, Plan de Acción, 2016/2017, 7): 1. nevoia unei destinaţii de a diferenţia şi dezvolta o propunere comercială unică, bazată pe patrimoniul autentic, unde gastronomia este un element esenţial.

16

2. destinaţiile se îndreaptă spre gastronomie pentru a atrage acei turişti dispuşi să se aventureze în locurile şi culturile pe care le vizitează. Acest tip de călătorii au o durată de desfăşurare mai mare şi poate avea un impact mai pronunţat în întregul lanţ valoric al turismului. 3. turismul gastronomic are potenţialul de a direcţiona fluxul turistic spre destinaţii mai puţin vizitate, ceea cear putea duce la o îmbunătăţire în ceea ce priveşte economia acelor regiuni. 4. gastronomia permite proiectarea unei strategii eficiente de comunicare prin utilizarea unei naraţiuni care face apel uşor la parteaemoţională a turistului, oferind experienţe mai profunde şi semnificative, capabile să lase o amprentă mai durabilă. 5. aceste experienţe autentice sunt o modalitate de fidelizare a turiştilor, care pot împărtăşi experienţele lor şi altor călători, aceasta find o modalitate foarte bună de promovare. Aşadar, turismul gastronomic este o nouă formă de turism, ce îmbină trăsături ale turismului cultural şi are drept scop principal satisfacerea şi formarea cunoştinţelor culinare ale turiştilor în ceea ce priveşte bucătăria tradiţională. Gastronomia reprezintă principalul punct de diferenţă culturală, fiind o piatră de temelie a identităţii culturale a unei regiuni, deoarece fiecare cultură se caracterizează prin preparatele proprii şi reţete culinare specifice. Arta culinară este singura care vorbeşte tuturor celor cinci simţuri (şi chiar şi celui de-al şaselea simţ). Experienţele gastronomice se pot transforma în adevărate momente memorabile, mai ales într-o ţară străină. Este şi motivul pentru care turismul culinar a devenit o piaţă de nişă cu mare potenţial. Numai în Statele Unite, numărul turiştilor pe acest segment au totalizat 27 de milioane, în ultimii trei ani (Asociatia Industriei de Turism). Când o singură ţară promite un val de turişti care depăşeşte populaţia propriei tale ţări, este clar că nu poţi ignora asta. Turismul culinar a început pe vremea când europenii călătoreau ani de zile în căutarea mirodeniilor asiatice. Astăzi face parte din agroturism şi pune accent pe degustarea de preparate alimentare şi băuturi locale. "El promovează experienţele gastronomice unice şi impresionante, nu doar pe cele care au câştigat patru stele", subliniază Erik Wolf, preşedintele Asociaţiei Internaţionale de Turism Culinar. "Deşi neglijat în trecut, turismul culinar este o piaţă importantă care susţine dezvoltarea economică şi a comunităţii, oferind totodată turistului o imagine mai amănunţită asupra diverselor culturi". Acest tip de turism, continuă el, este practicat atât în zonele rurale, cât şi în oraşe, şi ar trebui să fie o activitate constantă, accesibilă pe tot parcursul anului. Rich Harrill, directorul Institutului International de Cercetare în Turism, adaugă că el devine o ramură importantă a turismului cultural. "Oamenii care practică turismul culinar sunt pensionari cu bani şi timp, precum şi cu un anumit nivel de sofisticare", explică el. "În principiu, sunt oameni educaţi, interesaţi de mâncare şi vin". 17

Wolf consideră că viitorul stă în produsele tradiţionale: "Oamenii caută lucruri proaspete, pline de savoare şi sănătoase. Din ce în ce mai mulţi oameni sunt preocupaţi de provenienţa produselor. Se simte o tendinţă de creştere pentru mâncărurile tradiţionale". O problemă de marketing Când e vorba de mâncare, românii au cu ce se lăuda. Problema, spune Vintila Mihăilescu, directorul general al Muzeului Țăranul Român, este "marketingul tradiţiilor". "O activitate cotidiană pe cale de a se pierde trebuie transformată într-o activitate turistică. Asta se poate face printr-un marketing al tradiţiilor. Ceea ce era spontaneitate trebuie să devină învăţătură. Dacă din această îndeletnicire nu se câştigă, ţăranii vor renunţa să o mai practice". În Franţa, continuă el, unde exista un cult al gastronomiei locale, aproximativ 77% din populaţia rurală se ocupă cu turismul gastronomic. În România, cu o populaţie rurală în proporţie de peste 50% (cel mai mare procentaj din Europa), aproape o treime din locuitorii acestor zone au activităţi legate de turismul culinar. Mihăilescu atrage atenţia că nu este important ceea ce caracterizează Romania în general, ci ceea ce caracterizează specificul zonelor - sudul Vrancei, de exemplu, sau Moldova. "Sarmaua se găteşte în 70 de feluri diferite. Provocarea turistului culinar este tocmai de a redescoperi mâncărurile locale". Strategia Slow Food Reîntoarcerea la tradiţie ca stimulent al industriei turistice este o soluţie prezentată recent la Festivalul Filmului European, organizat în Romania sub sloganul "Diversitate cinematografică şi gastronomică europeană". Iniţiativa se încadrează în conceptul european Slow Food, care a revoluţionat continentul în ultimii ani. Slow Food a apărut ca reacţie la mâncarea de tip fast food şi la viaţa trăită într-un ritm mult alert. A fost iniţiat în mediul universitar din Italia şi este o mişcare de recuperare care a luat amploare, avand în prezent aproximativ 80.000 de membri în peste 50 de ţări. Muzeul ţăranului Roman a găzduit expoziţia gastronomică din timpul festivalului. Directorul general Mihăilescu povesteşte cum s-a născut acest proiect. "Ideea de a combina cele două concepte aparţine reprezentanţilor din România ai Comisiei Europene. Organizarea de anul acesta a urmărit să ne transmită un mesaj: Nu vă speriaţi, Europa nu înseamnă numai uniformizare şi foaie de parcurs, ci şi diversitate. Voi aveţi diversitate, nu o distrugeţi!" Reacţia a fost pozitivă, consideră Mihăilescu, dovedind astfel că există un mare interes pe piaţă. Mişcarea este susţinută şi de specialişti din străinătate. Rosemary Barron, preşedintele Asociaţiei Internaţionale a Profesioniştilor în Arta Culinară, s-a arătat interesată de "gustul" României. 18

A venit aici în luna mai pentru a susţine seminarul "Turism culinar tradiţional pe Valea Arieşului". Acum pregăteşte pe site-ul ei (rosemarybarron.com) o rubrică special dedicată gastronomiei din Transilvania. "România are potenţial pentru că la noi încă nu s-a pierdut arta de a găti", subliniază Mihăilescu. Slow Food a apărut datorită unor intelectuali care au realizat că ceva de valoare se pierde şi că trebuie recuperat. La noi, încă nu este cazul… Dar dacă vom mai aştepta cinci - şase ani, se va întâmpla şi în România acelaşi lucru. Deocamdată, cu toţii avem o bunică sau o mamă care ştie să gătească 'slow'…" De ce este important turismul culinar? 1. Aproape 100% dintre turişti iau masa în oraş; 2. A lua cina rămâne una dintre primele trei activităţile preferate ale turiştilor; 3. Cu cât e mai mare nota, cu atât mai probabil clienţii sunt turişti; 4. Există o corelare mare între turiştii interesaţi de vin/gastronomie şi muzee, spectacole, cumpărături; 5. Turiştii

culinari

6. Interesul

pentru

7. Gastronomia

este

îşi

dedică

turismul singura

o

culinar formă

mare

parte

se

din

răspândeşte

de

artă

care

timp

la

toate

vorbeşte

activităţilor grupurile celor

recreative; de

cinci

vârstă; simţuri;

8. Turiştii culinari sunt exploratori; 9. Atracţiile culinare sunt disponibile pe tot parcursul anului; 10. Bucătăria locală este primul factor de decizie. (Asociaţia Internaţională a Turismului Culinar) Pentru o experienţă unică şi memorabilă, recomandăm... - organizarea unor cursuri despre produsul tău atât în zona rurală cât şi în zona urbană; - găsirea unor locuri interesante de degustare a produselor (de exemplu, o peşteră veche); - deschiderea unui restaurant în provincie care are ca punct de atracţie cea mai bună plăcintă de dovleac; - o bere unică pentru care oamenii fac pelerinaje măcar o dată în viaţă la locul unde se fabrică; - profită la maximum de reţelele tradiţionale şi secrete ale bunicii; - amenajarea un restaurant cu ambient deosebit în apropierea livezii sau fermei poate avea un potenţial uriaş (Asociatia Internaţională a Turismului Culinar) Mărcile româneşti recunoscute european Salamul de Sibiu Palinca de Bihor 19

Plăcintele poale-n brâu Telemea oltenească cu praz Salam de casă "Târnăvioara" Pastrama de oaie Țuica, din diverse regiuni- de Zetea, de Valea Milcovului, de Buzău, de Argeş, de Zalău şi ardelenească de Bistriţa Horinca de Maramureş de Cămârzana, de Seini, de Chioar şi de Lăpuş Vin ars de Târnave, de Vaslui, de Murfatlar, de Vrancea şi de Segarcea. III.3 Turismul gastronomic pe plan internațional În ultimii ani, turismul gastronomic s-a dezvoltat foarte mult, turiştii fiind tot mai atraşi de produsele locale, astfel că unele destinaţii s-au axat pe dezvoltarea acestei noi forme de turism. Gastronomia a devenit un element cheie pentru a cunoaşte cultura, valorile tradiţionale, autenticitatea unui teritoriu. Studiile arată că tot mai mulţi turişti călătoresc către anumite destinaţii pentru a experimenta produsele locale.

(Sursa:Ionica Soare,”Turism,Tipologii şi Destinaţii”Editura Transversal Târgovişte,2007)

În anul 2017, în cadrul Raportului Global pentru Turism Culinar, s-a realizat un studiu cu privire la situaţia turismului gastronomic. Rezultatele studiului arată că 88,2% din persoanele chestionate sunt de părere că gastronomia este un element strategic în ceea ce priveşte definirea brandului şi imaginii destinaţiei lor, și doar 11,8% consideră că gastronomia joacă un rol minor. Tot în cadrul aceluiaşi studiu s-au scos în evidenţă principalele produse gastronomice dintr-o destinaţie şi ponderea acestora: pe primul loc se situează evenimentele gastronomice (79%), urmate de rutele gastronomice și atelierele de gătit (62%), târgurile de produse gastronomice (59%), vizitarea piețelor și a producătorilor locali (53%), iar pe ultimul loc muzeele (12%) (Fig.3). 20

Fig.3. Ponderea produselor gastronomice într-o destinație turistică (sursa datelor: Global Report on Food Tourism, 2017) La nivel european, punctul de plecare al turismului gastronomic l-a reprezentat apariţia Ghidului Michelin, supranumit şi ,,Oscarul restaurantelor”. Ghidul a apărut în anul 1900, în Franţa, când fraţii Andre şi Eduard Michelin, deţinătorii firmei de anvelope Michelin, care în prezent este una dintre cele mai cunoscute din lume, încearcă să conceapă o strategie de marketing menită să le crească vânzările, dat fiind că la momentul respectiv în Franţa existau mai puţin de 3000 de automobile. Ghidul era alcătuit din două părţi: Ghidul Roşu (cu cele mai bune restaurant şi hoteluri din Europa), Ghidul Verde (dedicat drumeţilor şi turiştilor). Ghidul Roşu conţinea hărţi, informaţii cu privire la noţiunile de mecanică,instrucţiuni cu privire la repararea şi schimbarea anvelopelor dar şi o listă cu hoteluri şi restaurente. Acesta a fost tipărit în 35000 de exemplare care au fost oferite gratuit şoferilor. În anul 1920, a fost lansat un nou ghid,mai complex, ce conţinea şi o listă de hoteluri din Paris şi restaurante în funcţie de categorii, acesta fiind vândut pentru 7 franci. În anul 1926 Ghidul Roşu a început să atribuie stele pentru restaurante, iniţial oferind doar o singură stea, urmând ca din anul 1930 să apară liste cu cele mai bune restaurant, clasificate în funcţie de una, două sau trei stele. Stelele sunt atribuite în felul următor: O stea: un restaurant foarte bun la categoria sa, oferind o bucătărie pregătită la un standard înalt; Două stele: restaurant cu bucătărie excelentă şi mâncăruri de o calitate excepţională; Trei stele: bucătărie excepţională,cu ingrediente dintre cele mai bune şi mâncare executată cu precizie, o destinaţie turistică în sine. 21

Criteriile după care inspectorii Michelin acordă stelele sunt următoarele:     

Calitatea ingredientelor; Raportul calitate/preţ; Personalitatea bucătarului reprezentată în experienţa culinară; Respectarea standardelor culinare; Creativitatea.

Deasemenea, restaurantelor li se mai atribuie, pe lângă celebrele stele, un număr de la 1 la 5 linguri şi furculiţe, care indică gradul de confort al localului. Colorarea simbolurilor în roşu denotă că restaurantul

este

foarte

plăcut

sau

este

situat

într-un

loc

deosebit.

Potrivit

site-ului

http://travel.michelin.co.uk/europe, în anul 2018 în Europa, 497 de restaurante au primit stele Michelin, dintre care 20 au primit 3 stele, 91 au primit 2 stele şi 386 au primit o stea. La nivelul Europei, se individualizează șase mari regiuni gastronomice, respectiv: mediteraneană, nord-europeană, baltică, balcanică, central-europeană şi atlantică. Gastronomia mediteraneană, se identifică în toate ţările adiacente mării Mediterane. Principalele ingredient folosite în bucătăria mediteraneană sunt: 

legumele, fructele şi cerealele, care sunt considerate elemente esenţiale în prepararea mâncărurilor, cele mai folosite fiind: roșiile, vinetele, dovleceii, ardeii, cartoful, ceapa,



usturoiul, morcovul, lintea, grâul, orezul, citricele, mango, avocado, strugurii, smochinele; uleiul de măsline este considerat pilonul de susţinere al bucătăriei mediteraneene, fiind

 

supranumit şi ,,aurul lichid”; iaurtul şi brânzeturile sunt folosite destul de des, în special ca bază pentru sosuri; peştele şi fructele de mare ocupă şi ele un loc aparte, cele mai folosite fiind: calamarii, creveţii,



scoicile, tonul, heringul, sardinele; plantele aromatice şi mirodeniile sunt şi ele ingredient de bază în bucătăria mediteraneană, considerându-se că cel puţin jumătate din gustul final al mâncării este dat de mirodenii (rozmarin, busuioc, patrunjel, cimbru, salvia, oregano, ghimbir, şofran).

Bucătăria spaniolă este una foarte variată, ingredientele de bază fiind peştele, fructele de mare, orezul, uleiul de măsline, legumele care se remarcă prin modul inedit de preparare. Cele mai renumite preparate alimentare sunt:       

Paella (orez cu carne sau peşte, combinat cu şofran, fig.4); Gazpacho (supă rece de roşii); Jamon (felii foarte subţiri de şuncă uscate); Tortilla de patatas (omletă de cartofi); Tapas (gustări reci); Turron (asemănătoare cu nuga, dar are în componenţă şi miere şi migdale); Crema catalană (cremă de vanilie caramelizată);

22

Fig.4. Paella

Fig.5. Fidea cu creveți

Bucătăria italiană este una dintre cele mai apreciate şi renumite bucătării la nivel mondial, fiind totodată şi foarte diversificată, aceasta deoarece felurile de mâncare şi ingredientele diferă de la o regine la alta. Ingredientele de bază sunt: pastele, uleiul de măsline, orezul, brânza, iar cele mai renumite preparate sunt:        

Pizza; Paste (Fig.6); Lasagna; Tiramisu (Fig.7); Ravioli; Ceapă umplută; Risotto (orez cremos cu ceapă, unt şi mirodenii); Insalata Caprese ( cea mai renumită salată, alcătuită din mozzarella, roşii, Frunze de busuioc şi

   

condimente); Pinettone (cozonac specific zonei oraşului Milano, preparat în special de Crăciun); Foccacia ( păine curozmarin şi ulei de măsline); Panini ( sandwich-uri făcute pe baghete mici); Gelato (îngheţata cea mai renumită din Italia).

Fig.6 Paste Carbonara

Fig.7 Tiramisu 23

Bucătăria franceză este foarte cunoscută la nivel mondial în special pentru eleganţa şi fineţea cu care sunt realizate preparatele. Într-un articol al publicaţiei franceze L’Obs din 16 noiembrie 2010 este anunţat faptul că gastronomia franceză a fost introdusă în patrimoniul mondial UNESCO, fiind pentru prima dată când o cultură gastronomică este introdusă pe lista elementelor ce trebuiesc protejate şi conservate. Bucătătia franceză este foarte diversificată, în sensul că în fiecare regiune se găteşte diferit şi se folosesc ingredient diferite, spre exemplu: în nord-vest se folosesc foarte mult merele, untul şi smântâna (crème fraiche), în nord-est se folosesc mai mult slănina, cârnaţii, berea, aceasta datorită influenţei germane, în sud-vestul Franţei sunt specifice grăsimea de raţă, ciupercile şi foie gras (pate din ficat de gâscă), iar în partea sud-estică domină uleiul de măsline, roşiile şi condimentele. În cadrul gastronomiei franceze, se identifică trei categorii: 

Cuisine bourgeoise ( bucătăria burgheză) ce include preparatele alimentare clasice, se folosesc



tehnici complexe de gătit Cuisine du terroir care este inspirată din bucătăria tradiţională ţărănească şi utilizează produse



locale de calitate Nouvelle cuisine a apărut în jurul anului 1970 ca o reacţie la bucătăria tradiţională. Este caracterizată prin rafinament, timp de gătit mai scurt, porţii mici decorate într-o manieră cât mai artistică, accentul fiind pus pe modul de prezentare al produselor culinare. Acest tip de bucătărie a influenţat stilurile de gătit la nivel mondial.

Printre cele mai cunoscute preparate ale bucătăriei franceze se numără:             

Croasant; Macarons; Sufleuri; Tarte; Choux a la creme (eclere cu diferite umpluturi); Supă cremă; Gordon bleu; Quiche ( tartă umplută cu carne tocată, legume sau brânză); Ratatouille ( tocană de legume originară din Provence); Salată beuf; Foie gras (pate din ficat de gâscă); Raţa cu portocale; Creier pane. Bucătăria grecească este o bucătărie relativ simplă, dar care reuşeşte să îmbine foarte bine

clasicul cu modernul, accentual fiind pus pe calitatea şi savoarea ingredientelor folosite. Principalele ingredient din bucătăria grecească sunt: uleiul de măsline, condimentele (oregano, menta, foi de dafin, chimen, mărar), mierea, brânza (în special feta), carnea de porc, vită, fructele de mare. Cele mai reprezentative feluri de mâncare greceşti sunt: 24

 

Horiatiki (salata grecească); Tzatziki (iaurt din lapte de oaie sau capră, amestecat cu mentă, urturoi, castravete, ulei de

        

măsline); Gyros; Souvlaki (frigărui specifice greceşti); Musaka; Avegolemono ( supă de ou cu lămâie); Portokalopita (plăcintă cu portocale); Garides saganaki (Creveți cu sos de roșii și brânză Feta); Galatopita (placintă cu gris şi lapte); Taramosalata (salată de icre); Trahana (amestec de cereale fermentate şi iaurt). Gastronomia din nordul Europei, cunoscută şi drept bucătăria scandinavă, cuprinde ţările din

Peninsula Scandinavă şi limitrofe acesteia: Suedia, Norvegia, Finlanda, Islanda, Danemarca, Insulele Feroe.În cadrul bucătăriei nordice se remarcă modalităţile de conservare a preparatelor, în special a cărnii prin uscare, fermentare şi sărare. Ingredientele de bază folosite sunt: fructele de pădure (folosite în special în Finlanda şi Suedia la deserturi, supe), peştele (somon, cod, păstrăv, hering), legume (cartofi, varză, morcov, sfeclă, ceapă, rubarbă), carne de berbec, oaie (Insulele Feroe), miel, vită (Islanda), ren, lactate, cereale (în special în Finlanda, Danemarca, Suedia), grăsimea de balenă (Insulele Feroe). Principalele preparate alimentare din bucătăria scandinavă sunt: Finlanda:       

Kalakukko (pâine de secară umplută cu carne de porc, peşte şi bacon); Lohikeitto (supă cremoasă de somon); Porkkanalaatikko (puire de morcovi cu orez); Karjalanpiirakka (plăcintă cu orez); Silakat (hering prăjit); Puolukkapiirakka (tartă cu merişoare); Korvasienimuhennos (sparanghel cu sos de ciuperci).

Suedia:      

Julskinka (este o șuncă gătită și sărată); Köttbullar (chiftele suedeze); Kalldormar (rulouri de varză); Raggmunk (clătite suedeze cu cartofi); Smorgastartor (cheesecake cu somon); Artsoppa ( supă tradiţională cu mazăre).

Norvegia:   

Reinsdyrsteik (friptura de ren); Pinnekjott (coaste de miel sărate); Rakfisk (peşte fermentat).

Islanda: 25

  

Hakarl (carne de rechin conservată şi afumată); Harshfiskur ( pastramă de peşte); Skyr (iaurt).

Danemarca:   

Gule Aerter (supă de mazăre galbenă); Smorrebrod ( sandwich danez); Frikadeller (chiftele din carne de porc, vită, ceapă, lapte, prăjite în unt).

Gastronomia baltică se identifică cu ţările din apropierea Mării Baltice, respectiv Estonia, Letonia şi Lituania. Datorită aşezării geografice, ingredientul de bază al bucătăriei baltice îl reprezintă peştele şi fructele de mare, cele mai des întâlnite fiind: midiile, codul, heringul, somonul, sardine, crap, sturion. Omniprezente în bucătăria baltică sunt carnea de porc şi vită, legumele: cartofi, ciuperci, sfecla roşie, varza, ridichi, iar din categoria cerealelor, cea mai utilizată este secara, care se foloseşte la prepararea pâinii. Cele mai renumite feluri de mâncare din gastronomia baltică sunt:      

Sakotis ( prăjitură tradiţională din perioada Crăciunului, simbol al gastronomiei Lituaniei); Cepelinai (chiftele din cartofi umplute cu carne, specifice Lituaniei); Saltibarsciai (supă rece preparată din lapte ferarmentat, ouă fierte şi sfeclă); Verivorst (cârnat făcut din sânge de porc, specific Estoniei); Rosolje (salată de sfeclă, carne de porc şi hering); Janu Siers (brânză foarte populară în Letonia). Gastronomia balcanică include ţările din Peninsula Balcanică: România, Bulgaria, Croația,

Slovenia, Macedonia, Muntenegru, Albania, Bosnia și Herțegovina. Este o gastronomie destul de asemănătoare cu cea mediteraneană, datorită influenţelor climatice şi deschiderea spre Marea Mediteraneană. Cele mai utilizate ingrediene sunt legumele: roşii, ardei, castraveţi, ceapă, varză, vinete, măsline, lactatele, carnea de miel, porc, vită şi pui. Peştele se consumă cu precădere în zonele costiere, în interiorul continentului carnea şi legumele reprezentând baza pentru preparatele alimentare. Nelipsite din bucătăria balcanică sunt aperitivele meze (platourile cu roşii, şuncă, brânză, ceapă, icre), care se pot servi înintea felului principal împreună cu o băutută tare, care variază în funcţie de ţară. În bucătăria balcanică se resimt şi influenţele turceşti, în special în prepararea supelor, care se pot servi atât reci, spre exemplu tarator: supă bulgară cu iaurt şi castraveţi, cât şi calde: tripe soup sau shkembe-chorba (ciorba de burtă), supă cremă de linte roşie, supa de bame, preparat specific pentru Bosnia şi Herţegovina. Gastronomia atlantică este bucătăria specifică statelor din Oceanul Atlantic, respectiv Insulele Britanice. Cunoscută şi sub denumirea de bucătăria britanică, aceasta este una simplă, uşoară, se

26

folosesc puţine ingrediente, printre care legumele: cartofi, varza, morcovi, praz, ceapă, acestea fiind folosite drept garnituri. Carnea de porc, miel şi vită sunt cele mai folosite la prepararea mâncărurilor tradiţionale, în acest sens, cel mai reprezentativ preparat pentru Marea Britanie este Wellington Beef (muşchi de vită gătit în aluat la cuptor). Alte preparate tradiţionale pentru bucătăria britanică sunt:bangers and mash (cârnat de porc cu piure de cartofi, asezonat cu sos de ceapă), budinca de urdă, budinca de yorkshire, porridge, ouă scoţiene, supă de arpacaş scoţiană. În ceea ce priveşte consumul de peşte, englezii consumă în special somon, cod şi păstrăv, alături de fructe de mare, cele mai consumate fiind crustaceele, moluştele şi stridiile. Unele dintre cele mai cunoscute preparate tradiţionale din peşte pentru Marea Britanie suntfish and fhips (peşte pane cu cartofi prăjiţi) şi kedgeree (peşte cu orez, ouă şi curry).Un alt preparat tipic englezesc este English breakfast, care conţine ouă ochiuri, bacon prăjit, cârnaţi de porc, roşii, ciuperci şi iahnie de fasole. La capitolul băuturi, se cunoaşte faptul că englezii sunt mari consumatori de ceai, acesta fiind servit cu lămâie sau chiar cu lapte, alături de biscuiţi sau fursecuri. Gastronomia Central-Europeană este specifică ţărilor din Europa Centrală, respectiv: Ungaria, Slovacia, Austria, Polonia, Cehia, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg, Centrul şi Nordul Franţei. În cadrul bucătăriei central-europene se remarcă prezenţa influenţelor culinare din nordul şi sudul Europei, respectiv influenţe nordice, mediteraneene şi baltice.Astfel, în ţările din apropierea Mării Nordului şi Mării Baltice se consumă mai mult peşte şi fructe de mare, respective doc, hering, midi, iar în partea sudică se consumă carne de porc, miel, vită, pui. Fructele se folosesc foarte mult în prepararea produselor tradiţionale, în special merele, căpşunile, perele. Legumele sunt şi ele foarte folosite în bucătăria central-europeană, cartoful fiind aproape nelipsit în preparatele tradiționale, dintre care cele mai renumite sunt: Marillenknodel (găluşte dulci din cartofi) în Austria, Frites (cartofi prăjiţi specifici Belgiei), cartofii Parmentier în Franţa, Hutspot (mâncare scăzută cu cartofi, morcovi, ceapă tocată tradiţională Olandei), Stoemp (cartofi cu varză călită din Belgia). Alte preparate tradiţionale din centrul Europei: papricaş în Ungaria, kapustnica (supă cu varză murată, cârnaţi şi ciuperci), cibulova polievka (după cu carne afumată şi ceapă) în Slovacia, knodel (găluşte umplute cu carne, verdeaţă sau peşte) în Austria, mosselen-friet (midii cu cartofi prăjiţi) în Belgia, cesnakova polevka (supă de usturoi), şunca de Praga în Cehia, leberwurst (cârnat de ficat), şerbet, jeleu de fructe în Germania, Stamppot rauwe andijvie (andive crude batute cu cartofi fierţi şi 27

servite alături de bacon afumat) în Olanda, bigos (tocăniţă cu carne şi varză), zurek (borş din făină de secară), heringi cu smântână în Polonia, cochon de lait en gelee (porc de lapte în gelatină) în Luxemburg, care deasemenea se remarcă în industria berii, iar Ungaria mai fiind renumită pentru calitatea vinurilor, în mod particular cele din regiunea Tokaj. III.4 Turismul gastronomic pe plan naţional În România, zonele care se deosebesc prin anumite elemente de atracție gastronomică au condus la crearea așa-ziselor trasee turistice ca: „drumul brânzei”, „drumul vinului”, „drumul pălincii” etc. Aceste „drumuri”, cunoscute de altfel în literatura de specialitate drept „rute gastronomice” devin fără îndoială unul din produsele cu cea mai mare proiecţie. Itinerariile amintite combină, de asemenea, locuri de interes istoric şi alte atracţii turistice, cu un bun amabalaj pentru a prelungi şederea în destinaţie şi a promova astfel dezvoltarea economică a zonei sale de influenţă. De asemenea, acestea vor trebuie să se diferenţieze de concurenţă, deoarece vizitatorii caută varietate, noutate şi autenticitate în experienţele lor. De altfel concurența este cea care generează inovația, iar acest aspect este de bun augur pentru turism. Bucătăria românească a început să se individualizeze încă de la sfârşitul secolului al-II-lea, de pe vremea dacilor, când singurele preparate alimentare erau fiertura de miel şi grâul fiert, cunoscut astăzi sub denumirea de colivă, iar alimentele le conservau în peşteri prin afumare şi sărare. Odată cu cucerirea romană, în bucătăria românească au pătruns noi preparate, cel mai reprezentativ fiind plăcinta (aluat cu diferite umpluturi), pâinea coaptă pe vatră şi folosirea uleiului de măsline. Tot în această perioadă a apărut ţestul (obiect de lut ars sau de fontă de forma unui clopot), care a permis fierberea şi coacerea alimentelor, deci a dus la o diversificare a preparatelor alimentare. Influenţa orientală asupra bucătăriei româneşti este foarte diversificată: arabă, turcă, greacă, bizantină, toate punându-şi amprenta asupra bucătăriei autohtone, oferindu-i asftel un caracter unic. Printre preparatele alimentare noi care au apărut se numără: pilaful, musacaua, zacusca, sarmale, mămăliga, baclavaua. Odată cu influenţele occidentale, când o mulţime de copii din familii înstărite au plecat la studii în străinătate şi s-au reîntors în ţară cu o deschidere mai mare înspre modernitate, încep să apară primele cărţi de bucate în limba română, printre care cea mai cunoscută fiind o culegere numită ,,200 Reţete cercare de bucate, prăjituri şi alte trebi gospodăreşti” apărută în 1841, avându-i drept autori pe Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi.

28

În perioada comunismului nu s-a încurajat dezvoltarea naţională a bucătăriei româneşti, marcându-se un regres al acesteia înspre preparatele tradiţionale rurale,fiind considerată cea mai întunecată perioadă a gastronomiei româneşti. După 1990, începe o resurscitare a bucătăriei româneşti, o redobândire a valorilor tradiţionale, aceasta începând treptat să se individualizeze în ceea ce numim astăzi bucătărie românească, bucătărie ce a reuşit să reziste de-a lungul istoriei pentru aproape două mii de ani. Bucătăria tradiţională românească este una foarte variată, ea a rezultat şi s-a individualizat pe parcursul a nu mai puţin de două mii de ani, prin îmbinarea obiceiurilor şi tradiţiilor culinare specifice poporului român cu cele ale popoarelor cu care acesta a intrat în contact de-a lungul istoriei. Astfel, în prezent în bucătăria tradiţionala românească se disting puternice influenţe străine care au fost acumulate de-a lungul istoriei. Bucătăria din Bucovina a fost puternic influenţată de dominaţia Imperiului Habsburgic, în Transilvania se resimt influenţe din bucătăria ungurească şi a Imperiului Habsburgic, în preparatele din Moldova se resimt influenţe ale Imperiului Rus, Imperiul Otoman a influenţat bucătăria Dobrogei, Muntenia are influenţe ale bucătăriei din Franţa, Grecia şi Italia, iar regiunea cea mai autentică din punct de vedere al gastronomiei este cea din Maramureş, care a fost foarte puţin influenţată de-a lungul istoriei. Astfel, fiecare regiune a României a preluat de-a lungul timpului o serie de practici culinare ale diferitelor popoare europene, pe care nu doar că le-a asimilat, dar le-a şi perfecţionat şi îmbogăţit fapt ce a dus la posibilitatea de diversificare a reţetelor tradiţionale româneşti, şi individualizarea a ceea ce numim astăzi bucătăria tradiţională românească. Bucătăria din Banat este una foarte bogată, fiind dominată în cea mai mare parte de influenţele maghiare, germane şi slave, iar într-o mai mică măsură franceze, italieneşti şi grecesti. În ceea ce priveşte consumul de carne, în Banat se consumă în special carne de porc si de pasăre , cea de vită şi peşte fiind consumată mai rar, iar ca şi condimente se folosesc la scară mai mare piperul, boiaua de ardei, chimen şi cimbru. În Banat, mâncărurile şi ciorbele sunt foarte grase, bogate, conţin în general legume prăjite, ou şi smântână, fiind acrite cu oţet sau lămâie. Caracteristice mâncărurilor bănăţene sunt sosurile de rântaş făcute din făină şi subţiate cu supă de oase sau supă de zarzavat. În general, ciorbele sunt făcute cu tăiţei de casă, care sunt folosiţi şi la prepararea deserturilor, precum iofca (pastă făinoasă în formă de pătrăţele) cu brânză, mac, nucă sau lapte. Printre preparatele specifice bănăţene se remarcă: Varga Beleş (o budincă preparată din tăiţei de casă umplută cu brânză de vaci şi stafide coaptă la cuptor într-o foaie de plăcintă), sarmalele (Fig.8), plăcintele bănăţene cu varză sau cu ceapă, boți de scoacă (găluște cu brânză), plăcintă lugojană cu

29

carne, cotlet de porc bănățean, pilaf bănățean, brânză îndulcită cu fructe, ceapa umplută, pizza pe pat de mămăligă.

Fig.8 Sarmale în pâine Bucătăria din Bucovina este una uşoară, se consumă în special carne de viţel şi foarte multe legume şi fructe. Cea mai folosită legumă este leuşteanul, care se pune în vestitul borş, precum şi în murături. „Bucovina e patria smântânii” (Nistor, 2004,74), cu smântână se mănâncă toate borşurile, precum şi sarmalele, chiftelele. Smântâna preparată aici are o textură aparte, fiind foarte grasă precum untul şi tare, astfel că oamenii locului mănâncă mămăligă rece unsă cu smântână. Datorită numărului mare de biserici de aici, majoritatea fiind incluse în patrimoniul UNESCO datorită unicităţii şi arhitecturii lor (Voroneţ, Moldoviţa, Putna, Suceviţa, Humor), Bucovina are o mulţime de mâncăruri mănăstireşti şi de post, printre care cele mai recunoscute sunt: sărmăluțe cu urdă la Sucevița, cârnat de legume la Putna, plăcinta cu ciuperci la Dragomirna și un preparat emblematic de post: zacusca de legume și ciuperci servită cu mămăligă stropită cu vin. Alte preparate tradiţionale bucovinene sunt: mămăligă cu povidlă (gem de prune), cu fragi, balmoș de Bucovina, chișcă de Bucovina, cârnat de urs, păstrăv fiert în smântână, pulpă de căprioare cu afine, iepure cu smântână și ceapă, tocană suceveană, prăjitură „turta lui Napoleon” (cunoscută şi sub numele de cremşnit), colaci, poale-n brâu (Fig.9), cocoș de munte pe jar, borș polonez cu sfeclă roșie și cartofi.

30

În

Fig.9 Poale-n brâu bucătăria din Dobrogea predomină carnea de oaie şi peştele, obţinut din apa dulce a Deltei Dunării sau din apa sărată a Mării Negre. Bucătăria dobrogeană dispune de o mare varietate a felurilor de mâncare datorită influenţelor turceşti, greceşti, lipoveşti, feluri de mâncare care sunt foarte apreciate de turişti. Printre preparatele specifice dobrogene amintim: borșul de pește (care se găteşte cu apă din Dunăre), storceag (ciorbă de peşte specifică Deltei Dunării, fig.10), ciorba de burtă, saramura de pește , crap umplut, pește la proțap, plăcinta dobrogeană cu brânză de oaie, chebab, tocătura de oaie, tochitură dunăreană, musaca dobrogeană, gogoși cu chefir umplute cu rahat, dulceață sau stafide. Influenţele turceşti şi-au pus amprenta în special pe partea de deserturi, cel mai renumit desert fiind baclavaua.

Fig.10. Storceag Bucătăria din Maramureş se caracterizează prin îmbinarea bucătăriei tradiţionale româneşti cu preparatele autohtone, păstoreşti. Se găteşte cu foarte multă untură de porc, aceasta fiind uneori înlocuită cu slănină sau costiţă topită. Nelipsite de pe masa maramureşenilor sunt brânza, consumată în nenumărate combinaţii, horinca de prune şi ţuica fiartă cu miere de albine. Printre preparatele tradiţionale maramureşene se numără: curechi umplute (sarmale), tocană (mămăligă) cu brânză, clătite (plăcinte subțiri) cu brânză de vacă şi smântână, mămaliga cu caș şi 31

jumări, balmoș, ciorbe pregătite cu rântaş şi smântână, găină unsă cu untură de porc pusă pe jar şi umplută cu ficat şi legume. Bucătăria din Moldova este o bucătărie cu tradiţii ce datează din cele mai vechi timpuri, fiind reprezentată in special de: poale-n brâu (brânzoaice), alivence (plăcintă din făină de mălai și brânză), sarmale moldovenești, borșuri și pârjoale. Mâncarea moldovenească este una simplă, ingredientele de bază fiind mălaiul, slănina de porc, brânza şi ceapa. Alte preparate specifice acestei zone sunt: ciorba de potroace cu leuștean, tochitură cu mămăliguță, plăcinta cu cighir sau cârnați de casă, borș de găină, pârjoale moldovenești, cozonac moldovenesc, toci moldovenesc, guguluf moldovenesc, răcituri, deasemenea, Moldova este renumită pentru podgoriile ei, cateva din zonele unde se produc vinuri fiind : Coteşti, Cotnari, Dealurile Buzăului, cea mai mare colecţie de vinuri fiind cea de la Milestii Mici, care a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cea mai mare colecţie de vinuri din Europa, cu peste 1,5 milioane de sticle. Bucătăria din Muntenia este caraterizată de o foarte mare diversitate, ingeniozitate şi delicateţe a preparatelor, aceasta datorându-se numărului mare de influenţe (greceşti, turceşti, franţuzeşti, orientale, nemţeşti). Printre mâncărurile specifice se găsesc: budincile gratinate din legume, ciulama, ciorbe acrite cu borş (ciorbă de burtă, ciorbă de perişoare), mititei, tocăniţă, cartofii muntenești, puiul de Voinești, fripturi la grătar şi peşte, ostropel din carne de pasăre, musaca, budinci din paste făinoase, mucenici munteneşti. Bucătăria din Oltenia se caracterizează prin condimentarea excesivă, ardeiul iute fiind elementul principal, o altă caracteristică care defineşte bucătăria oltenească este faptul că mâncarea se găteşte în oale de pământ. Ciorbele sunt emblema bucătăriei olteneşti, care sunt acrite cu zeamă de varză sau suc de roşii, cele mai frecvent preparate fiind : ciorbă de praz, ciorbă de pui, ciorbă de lobodă, ciorbă de ștevie, ciorbă de burtă cu hrean și oțet, ciorbele cu carne de porc și pește, și mai rar ciorbele cu carne de vânat sau vită. În ceea ce priveşte verdeţurile, predominante sunt : pătrunjelul, leuşteanul, ştevia, prazul, loboda. Alte preparate care caracteriează Oltenia sunt: roșiile umplute cu orez, cârnații oltenești, ciulamaua de pui, praz umplut, tochitură oltenească, mâncare oltenească de vinete, mămăligă pe paturi de fructe, șerbeturi de fructe (de nuci verzi, de aguridă, de caise, vişine, gutui, cireşe, piersici, prune, mere, corcoduşe). România este o ţară cu foarte multe resurse, atât de factură naturală cât şi antropică şi totodată este o ţară bogată în tradiţii, dispune de un potenţial turistic imens, fapt ce ar putea duce la dezvoltarea mult mai accentuată a fenomenului turistic. Dat fiind faptul că la nivel global România nu poate concura cu ţările mai dezvoltate care au o industrie turistică foarte bine pusă la punct, accentul ar trebui 32

pus pe dezvoltarea unor nişe de turism, spre exemplu al turismului gastronomic, care are un potenţial foarte mare şi ar putea chiar să ajungă un brand în ceea ce priveşte imaginea României la nivel mondial. În ultimii ani, se remarcă o dezvoltare a turismului gastronomic prin intermediul numeroaselor evenimente de natură gastronomică, respectiv a târgurilor, festivalurilor. Astfel, în anul 2017 Organizaţia Naţională a Agenţiilor de Turism (ANAT) a realizat un calendar gastronomic al României (tabel 1) în care sunt enumerate principalele evenimente gastronomice care se derulează anual la nivel naţional. În România, festivalurile gastronomice s-au dezvoltat semnificativ în ultimul timp, atrag anual mii de turişti interesaţi de gastronomie, de descoperirea şi testarea de noi preparate alimentare, atât din bucătăria tradiţională cât şi din cea internaţională. În acest sens, România are un potenţial turistic fantastic, tradiţii şi obiceiuri dintre cele mai diversificate, care în ultimul timp sunt promovate tot mai mult prin prisma evenimentelor gastronomice.

33

FEBRUARIE Festivalul Internaţional Pomana Porcului - Băile Balvanyos, jud. Covasna Fasching, Festivalul clătitelor - Prejmer, jud. Brașov Festivalul Mierii - Câmpina, jud. Prahova APRILIE Expoziția GastroPan - Târgu Mureș, jud. Mureș Vinvest Timişoara - Timişoara, jud. Timiş Festivalul Vinului Sătmărean - Satu Mare, jud. Satu Mare MAI Festivalul Țuicii - Coșești, jud. Argeș Festivalul Porcului de Mangaliţă - Baia Mare, jud. Maramureș Festivalul Căpşunelor - Halmeu, jud. Satu Mare Festivalul Stuparilor - Cernești, jud. Maramureș Gustos de Alba - Alba Iulia, jud. Alba Festivalul Transilvanian Brunch - diferite locați, jud. Sibiu IUNIE Campionatul internaţional de gătit în aer liber, Cupa Aradului la Gastronomie, Târgul de produse şi preparate tradiţionale - Arad jud. Arad Festivalul virşlilor - medieval şi gastronomic la Castelul Corvinilor - Hunedoara, jud. Hunedoara Festivalul Un’te duci tu mielule - Bran, jud. Braşov IULIE Parada Clătitelor - Moneasa jud. Arad Festivalul ,,Cașcavalul de Brăduleț” - Brăduleț, jud. Argeș AUGUST Festivalul cătlanelor - Arad jud. Arad Festivalul Tradiții Argeșene - Corbeni, jud. Argeș Festivalul cartofului - Miercurea Ciuc, jud. Harghita Festivalul național al păstrăvului - Ciocăneşti, jud. Suceava Festivalul Brânzei şi al Ţuicii - Rășinari, județul Sibiu Festivalul dulceței - Izvoarele, jud. Prahova Festivalul Plăcintelor - Oituz, jud. Bacău Festivalul etnografic al comunităților Văii Mureșului - Valea Mureșului, jud. Mureș Festivalul Smochinelor - Şviniţa, jud. Mehedinți Festivalul Prunelor - Medieşu Aurit, jud. Satu Mare Festivalul Gulaşului - Ocna Șugatag, jud. Maramureș Festivalul Clătitelor - Amara, jud. Ialomița SEPTEMBRIE Festivalul internațional de gătit - Turia, jud. Covasna Festivalul borșului de pește - Crișan, jud. Tulcea 34 Festival itinerant Sărbătoarea Vinului în Podgoria Miniş-Măderat ed. a-VIII-a, localităţile din Podgoria Aradului, jud. Arad

Tabel 1. Calendarul gastronomic al României 2017 (sursa: http://www.anat.ro/calendarul-gastronomic-2017/) În ultimii ani au avut loc o serie de festivaluri care au dus la promovarea imaginii României şi implicit la dezvoltarea turismului gastronomic, cele ce au avut cel mai mare impact asupra populației au fost: Bucharest Food Festival-Gourmet Edition s-a desfăşurat la Bucureşti în perioada 14– 16 octombrie 2018. Evenimentul s-a adresat bucătarilor, gurmanzilor, specialiştilor în gastronomie şi tuturor persoanelor interesate de bucătăria gourmet şi de gastronomie în general. În anul 2018 festivalul a fost la a treia ediţie, după ce în 2017 s-a bucurat de un real succes, reuşind să adune peste 20000 participanţi. Festivalul a reunit unele dintre cele mai recunoscute restaurante din Bucureşti şi din ţară, precum şi cei mai renumiţi chefi ai bucătăriei româneşti, având ca principal scop promovarea culturii gastronomice a României. Într-un interviu oferit revistei Libertatea în data de 22 octombrie 2018, organizatorii festivalului au afirmat că ,,Bucharest Food Festival reprezintă o celebrare a pasiunii pentru gastronomie. Acesta înglobează o serie de superlative, de la prezentarea non-conformistă până la gusturile extravagante, pentru a demonstra că gătitul este o artă extrem de sofisticată și diversificată’’. Pentru a satisface toate gusturile şi preferinţele în materie de gastronomie, festivalul a fost împărţit în mai multe zone principale: Fine Dining & Urban Contemporary, Romanian Gastronomy, International Cuisine, Grill & BBQ, Gourmet Area, Street Food sau Ice cream & Sweets Corner. Deasemenea, în cadrul festivalului s-au desfăşurat o mulţime de activităţi pentru toate categoriile de vârstă: cursuri de gătit, workshopuri cu caracter culinar, degustări de preparate, de vinuri, concursuri culinare, ateliere de gătit pentru copii. Un alt eveniment culinar care a luat amploare în ultimul timp în România este Street Food Festival, care a debutat pentru prima dată la Cluj Napoca în anul 2016 unde s-a bucurat de un real succes, reuşind să atragă peste 50000 de gurmanzi. În anul 2016 festivalul s-a mai organizat la Oradea şi Iaşi, în anul 2017 evenimentul s-a derulat în nouă oraşe din ţară: Oradea, Iași, Sibiu, Arad, ClujNapoca, Brașov, Alba-Iulia, Bacău, Timișoara. În 2018 acest eveniment cultural s-a desfașurat in perioada 6-8 septembrie la București, urmând ca în anul 2019 să se desfășoare în unsprezece orașe din țară.

35

Ambasadorul Street Food, Chef Foa, promite și în 2019 să bucure ,,papilele gustative ale gurmanzilor cât și cunoștințele gastronomice prin demonstrații și conferințe inspiraționale pentru pasionații de gătit în zona The Cooking Spot (https://www.clujlife.com)”. În cadrul festivalului s-au derulat și se derulează o mulţime de activităţi: workshopuri de gătit asistate de unii dintre cei mai renumiţi bucătari din România, concerte live, cinema în aer liber. Printre chefi care au participat la eveniment se numără şi Chef Foa, ambasadorul Street Food Festival şi unul dintre cei mai renumiţi bucătari din România. Foa sau Florin Scripca, are o experienţă fascinabilă în ceea ce priveşte sfera gastronomiei, a colaborat cu renumiţi bucătari la nivel mondial, printre care şi Jamie Oliver şi a lucrat în Londra la un restaurant cu o stea Michelin,a fost şi bucătarul Regelui Mihai, astfel experienţele sale în domeniu sunt de necontestat. Alături de echipa sa au făcut un adevărat show de live cooking la Street Food Festival, oferind publicului preparatele sale consacrate: Foa’s Pastrami, Wok, Short Ribs, Boneless Chicken, Bauru (sandwich cu origini braziliene, specialitatea lui Chef Foa). Alte preparate pe care gurmanzii le-au putut savura în cadrul evenimentului au fost: burgerii şi sandwichurile cu specific din bucătăria internaţională, gulaş cu hribi, pizza, dar şi numeroase deserturi, bere, vin.

Fig.11 Gyros by Chef Foa

Fig.12 Burger

36

Sărbătoarea Gastronomiei este deasemenea un festival care s-a bucurat de un real succes, devenind foarte popular, acesta s-a derulat în perioada 22-24 septembrie 2017 la Bucureşti. Conform Agenţiei Naţionale de Presă AGERPRES ,,evenimentul este organizat anual de către Ambasada Franței în România, Camera de Comerț și Industrie Franceză în România, Institutul Francez din România și Business France alături de partenerii lor’’. Sărbătoarea Gastronomiei a fost organizată pentru prima dată în anul 2011 în Franţa, cu scopul de a celebra includerea bucătăriei fraceze în patrimonial mondial UNESCO, dorindu-se promovarea şi valorificarea produselor din bucătăria franceză, precum şi a modului lor de prezentare şi preparare. Pe durata festivalului s-au desfăşurat peste 30 evenimente gastronomice în diverse locaţii din Bucureşti: restaurante, hoteluri, bistro-uri, spaţii amenajate în aer liber.Festivalul a ajuns la a patra ediţie, tema de anul acesta intitulându-se ,,în inima produsului’’şi are drept scop principal evidenţierea importanţei produselor folosite în gastronomie. În 2017, evenimentul a l-a avut drept invitat special pe Fabrice Giraud, bucătar şef la restaurantuli Maison Blanche din Paris şi deţinătorul unei stele Michelin. În cadrul emisiunii ,,Sănatatea în Bucate’’ difuzatăîn data de 01.11.2017 pe Digi24, Fabrice Giraud prezintă o reţetă deosebită pe care a creat-o special pentru venirea sa în România în vederea participării la Sărbătoarea Gastronomică, şi anume risotto cu suc de sfeclă roşie. Un festival dedicat în totalitate produselor tradiţionale este Toamna la ceaun, desfăşurat în perioada 5-7 octombrie 2018 la Bucureşti. Festivalul a adunat participanţi din toate regiunile ţării, de la producători agricoli, producători de produse lactate, apicultori, până la meşteri populari, artişti handmade,ansambluri folclorice şi mari interpreţi de muzică populară, totul cu scopul de a valorifica şi promova patrimoniul cultural al fiecărei regiuni a ţării. Printre preparatele care au putut fi savutate la festival se numără: varza a la Cluj, fasolea cu ciolan, sarmale, gulaş, tocăniţe, pastrama la ceaun, bulz, pâine coaptă pe vatră, plăcinte maramureşene, afumături, mici, cârnaţi. Nu au lipsit nici preparatle din categoria deserturilor, alături de bere, vin şi must. Potrivit bucurestifm.ro, vedeta festivalului a fost zacusta gătită într-un ceaun uriaş de către gospodinele din Oltenia. La realizarea acesteia au fost folosite: 300 kg de vinete, 200 kg de gogoşari, 200 kg de ceapă, 100 litri de ulei, 100 kg sos de roşii, sare, piper, foi de dafin şi alte mirodenii secrete. Aşadar, gastronomia României este foarte bogată, diversificată, ea s-a individualizat încă de pe vremea dacilor, fiecare preparat tradiţional românesc cuprinde o parte din istoria poporului roman,

37

aşadar este de datoria noastră să o protejăm şi de ce nu să o promovăm, deoarece gastronomia este o parte din cultura noastră ca şi popor.

IV. Turismul gastronomic în Moldova IV.1 Gastronomia în regiunea Moldova ,,Dacă oricum trebuie să mâncăm şi să bem pentru a trăi, de ce să nu facem din aceasta o pasiune.” (ANDRÉ L. SIMION) Hrana este condiția vieții și sănătății omului. Ea a fost și va rămâne una din principalele griji și ocupații ale oamenilor pe întregul parcurs al timpului. Interdependența dintre alimentație și sănătate este una din cele mai vechi preocupări ale omenirii și este strâns legată de mediul natural și condițiile climaterice, de caracterul și nivelul de dezvoltare al economiei, de ocupațiile populației, de relațiile cu alte etnii. Bucătăria moldovenească este foarte diversificată din punct de vedere al tipurilor de preparate. Există mâncăruri specifice acestei regiuni pentru antreuri, supe, feluri principale cu legume, feluri principale din carne, deserturi, conserve, murături și altele. Cei care preferă mâncărurile ușoare găsesc în bucătăria moldovenească o mulțime de preparate pe bază de legume și zarzavat, precum varză, viță-de-vie, vinete, fasole, roșii, ardei gras, ceapă, praz, ciuperci, usturoi. Carnivorii au parte de un adevarat festin în ceea ce privește gastronomia Moldovei. Tochitura moldovenească este doar un exemplu. Unele mâncăruri, precum celebrele plăcinte poale-n brau, se fac pe toată durata anului, indiferent de ocazie. Alte preparate, însă, sunt specifice sărbătorilor religioase și anumitor momente din an. De Mucenici, de exemplu, gospodinele pregătesc “prințișori” sau mucenici moldovenești, din aluat și nucă. Modalitățile de preparare ale mâncărurilor moldovenești sunt multiple, de la coacere sau murare, la sărare, afumare, prăjire sau înăbușire. Mâncărurile pregătite astfel sunt adesea foarte gustoase, însă nu neaparat și dietetice. Printre preparatele tradiționale moldovenești se numără: Platoul tradițional reprezintă unul dintre antreurile favorite ale pasionaților de mâncare moldovenească. Platoul se pregătește din mușchi de porc afumat, cârnăciori afumați, tobă, slăninuță, telemea de burduf, ceapă roșie, ardei gras și roșie. Un astfel de aperitiv este servit în general la diverse ocazii și mese festive.

38

Fig. 13 Platou tradițional Papara moldovenească reprezintă un amestec de papara (omletă) și mămăligă. Acest tip de mâncare are la bază ouăle, mălaiul, smântâna și brânza de oaie. Pârjoalele moldovenești au o formă lunguiață și sunt unele dintre cele mai cunoscute tipuri de chiftele tradiționale românești. Pe langă forma lor lungă, în loc de rotundă, pârjoalele au un conținut bogat de verdeață, legume și plante aromatice. În ele se pot pune morcovi, pătrunjel, mărar, ceapă verde, cimbru, usturoi și, desigur, carne tocată. Acreala moldovenească este un tip de ciorbă specific regiunii Moldovei. Preparatul se face din legume și zarzavat, la care se adaugă zer , dupa care se servește cu ceapă verde și cu pătrunjel proaspăt, tocat. Borșul moldovenesc reprezintă un preparat aparte, cu o tehnică de gătit foarte specială. Pentru borșul moldovenesc se folosesc crenguțe de cimbru, vișin și țelină, precum și tărâțe de grâu și mălai. Borșul se folosește la prepararea ciorbelor cunoscute ca borș de carne (de obicei pui sau găină), borș de legume etc. Dresala este un tip de ciorbă specifică zonei Neamțului. Preparatul se face cu legume, smântână, lapte bătut sau zer, ouă, verdeață și ulei. Ciorba dresala este servită de obicei rece sau amorțită, cu ceapă verde. Sarbusca moldovenească reprezintă un tip de ciorbă preparată din zer de lapte, legume, mălai și verdeață. Preparatul mai este cunoscut și sub numele de năcreală și se servește în general cu mămăligă. Tochitura moldovenească este un fel principal, pregătit din carne de porc cu mămăliguță și ou, ficăței, telemea de oaie și cârnați. 39

Chișca moldovenească face parte dintre preparatele tradiționale din carne de porc, de tipul cârnaților. La bază, chișca se pregătește din carne de porc, ceapă și orez care, odată preparate, se introduc într-un maț de porc. După pregătire, noul cârnat trebuie prăjit și se servește ca fel principal. Alte variante pot conține și diverse alte ingrediente, precum slănină, bulion, costită etc. Sfârâiala moldovenească este un preparat servit ca fel principal, pe bază de carne de vită. Carnea se servește cu mămăliguță, unt și smântână. Sarmalele moldovenești reprezintă unul dintre cele mai cunoscute preparate din bucătăria Moldovei. Acestea pot fi făcute din frunze de varză sau viță-de-vie, cu o umplutură din carne de porc sau un amestec de porc și vită sau chiar un amestec de porc, vită și oaie. De asemenea, la sarmalele moldovenești se folosește adesea borșul. Poale-n brâu sunt unele dintre plăcintele cele mai populare, atât în regiunea Moldovei, cât și în restul teritoriului. Plăcintele se umplu de obicei cu brânză dulce, dar există și alte variante de umpluturi. După ce se pregătește aluatul și se umple, plăcintele sunt date la cuptor. La final se presară cu zahăr pudră. Există două variante foarte cunoscute de poale-n brâu: cele sărate, servite ca aperitiv și cele dulci, servită ca desert. Preparatul poate fi servit atât cald, cât și rece. Alivenci moldovenești reprezintă un tip de desert specific regiunii Moldova. Preparatul se realizează din brânză de vaci, mălai, lapte, făină, ouă, unt și smântână. Compoziția se pune la cuptor precum o plăcintă, iar preparatul final se servește cald, garnisit cu smântână. Mucenici moldovenești gospodinele pregătesc “prințișori” sau mucenici moldovenești, din aluat și nucă specifici lunii martie, diferența față de alte zone este faptul că se coc la cuptor. Vinete împănate care sunt o garnitură acră, dar în același timp usturată pentru diferite mâncăruri. Găluște cu prune (ghiulele) moldovenești este desertul care a marcat copilăria multor persoane prin îmbinarea cartofului cu fructul ( prune sau zarzăre ). Plăcinta cu varză specific moldovenească prin prezența varzei călite. Togmagei cu nuci se aseamană cu mucenicii muntenești, în sensul că se presară deasupra nuci pisate, zahăr tos și scorțișoară. Salată de murături. Murăturile sunt una din specialitățile zonei, având o mare diversitate: castraveți, gogonele, varză tocată, harbuz (pepene verde) murate dar și specialități din mere murate, gogoșari în oțet, conopidă etc. sunt utilizate ca salate de însoțire pentru preparatele de bază.

40

În ceea ce privește băuturile tradiționale, în bucătăria moldovenească sunt servite o gamă variată de astfel de băuturi ele putând fi diferenţiate conform produselor din care sunt făcute, tehnologiilor, vârstei, anotimpului etc. şi clasificate în câteva categorii: răcoritoare, nealcoolizate, alcoolizate. Atît cele nealcoolizate, cît şi cele alcoolizate au fost şi continuă să rămână o parte componentă însemnată a sistemului alimentar specific fiecărei etnii. În categoria băuturilor tradiţionale răcoritoare nealcoolizate reci utilizate de populaţia din Moldova intră: apa, laptele dulce, alte lichide lactate, compotul, sucul; dar şi fierbinţi: ceaiul, iar mai târziu cafeaua. Băuturile răcoritoare tradiţionale cu alcoolitate redusă sunt: mustul, cvasul, braga, vişinata, zmeurata etc. pregătite în condiţii casnice sau în sistemul industrial. Printre cele mai arhaice putem enumera vișinata, băutura extrasă din fructe de pădure şi din fructe, pomuşoare din grădină. Fructele, pomuşoarele (vişinele, zmeura, cireşele amare, porumbrele etc.) sunt puse în sticle, adăugîndu-se zahăr se lasă să fermenteze un timp, după care se adaugă rachiu să se oprească fermentarea şi să-i sporească gradele. Se consumă la sărbători în scopuri curative. Braga este cunoscută în Moldova încă din secolul al XIV-lea ca o băutură răcoritoare cu alcoolitate redusă, ce se pregăteşte pentru mesele de sărbătoare şi rituale. Au existat şi meşteri brăgari care se ocupau de prepararea acestei băuturi în târgurile Moldovei medievale. Braga se prepară din 2 kg tărâțe de grâu, care se amestecă cu 1 kg mălai, până se obține un aluat. Toate acestea se amestecă pe lopata de la cuptor și apoi se pune la foc. După ce se coace, se scoate din cuptor și se pune la dospit într-un butoi de lemn. Se frământă, se adaugă apă, drojdie și se lasă apoi timp de 4-5 zile. După ce se scoate din butoi, se strecoară (să nu aibă crupe) și se pune într-o cană de lut sau de sticlă, în care se adaugă zahăr. Băuturile tari produse în Moldova includ: rachiul sau basamacul din sfeclă de zahăr, melasă, zahăr; ţuica din prune, caise, pere şi vodcă cumpărată. Rachiul, vinul, se produc în gospodăriile ţărăneşti şi pe cale industrială.

41

În Moldova sfecla de zahăr rasă și lăsată la măcerat se folosește pentru distilarea unei băuturi alcoolice numite "rachiu de sfeclă". Rachiul de sfeclă are un miros pronunțat, dar se spune că face foarte bine la stomac. Se prepară toamna, după recoltat. O legendă urbană care circulă prin regiune este cea a rachiului de pufoaică. Producerea şi consumul vinului la moldoveni este parte integrantă a culturii. Această trăsătură ţine de tradiţie şi s-a înrădăcinat treptat pe parcursul secolelor, s-a transmis din generaţie în generaţie ca să rămînă şi azi un criteriu important după care sunt apreciaţi moldovenii. Vinul specific zonei Moldovei este vinul de Cotnari. O altă băutură moldovenească este izvarul aceasta fiind băutura perfectă pe timp rece şi este considerată un remediu bun pentru răceală. Izvarul original se face doar din vin roşu. Uneori se foloseşte în loc de piper iute roşu, boabe de piper negru măcinat, ce de fapt poate servi ca înlocuitor, dar nu redă gustul exact. Opţional se poate adăuga coajă de citrice, nucşoară sau scorţişoară. IV.2 Tradiții și obiceiuri în Moldova Moldova se bucură de o bogată istorie, iar tradițiile nu s-au pierdut, dimpotrivă, acestea au fost îmbogățite de-a lungul timpului cu noi calități, căpătând astfel un nou colorit, formând un original conglomerat de obiceiuri, ritualuri și folclor, omniprezente în satele acestei regiuni. Moldova se mândrește cu o bogată tradiție în arta populară, prelucrarea pietrei, în confecții originale și colorate, produse de olărit și tâmplărie. Una dintre cele mai vechi meserii din Moldova este olăritul, aici arta ceramicii fiind de o înaltă calitate, deosebindu-se prin diversitatea formelor, mărimilor și prin varietatea amplă a desenelor. Județul Bacău se remarcă printr-un tezaur etnografic și folcloric de o mare originalitate, prezentat în cadrul centrelor etnografice Brusturoasa – important centru de țesături, cojocărie și prelucrarea lemnului, Oituz – important centru de olărit și împletituri din ramuri de alun, muzeul etnografic Prăjești cu țesături, obiecte din lemn etc. În satul Poiana Sărată, de pe Valea Oituzului, s-au păstrat tradiții și obiceiuri de o rară frumusețe. Printre acestea se numără Santilia Mocănească, organizată anual cu ocazia Sf. Ilie, prilej de întâlnire al ansamblurilor folclorice și grupurilor vocalinstrumentale. În Județul Botoșani, localitatea Vorona constituie un centru cu vechi tradiții etno-folclorice. Este un loc în care se poate admira portul popular local, pictura religioasă, sculptura în lemn, țesături tradiționale, măști populare și împletituri de nuiele. Localitatea Tudora este un centru etnografic cu elemente în arta populară, tradiții și obiceiuri bine păstrate, având și o renumită echipă de dansuri populare. 42

În județul Neamț este situat muzeul Neculai Popa, din satul Tripești, care adăpostește colecții etnografice, arheologice, de artă religioasă, precum și sculpturi în piatră și lemn și galerii de artă. Casa muzeu Vasile Gaman, din satul Lunca, cuprinde numeroase exponate: picturi în lemn, manuscrise vechi, unelte pentru agricultură, costume populare etc. Județul Suceava se remarcă prin tradiția în olărit, străvechi meșteșug, practicat pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri. Vasele din Rădăuți se disting prin fondul alb cu desene maro, verde, galben sau fondul roșu sau verde cu desene geometrice sau florale stilizate, cu alb, verde, maro, cărămiziu. Centrul de ceramică de la Marginea este renumit în întreaga țară pentru ceramica neagră lustruită cu piatră (tehnică preluată de la geto-daci). Alte localități vestite din județul Suceava sunt: Dorna – arhitectură specific bucovineană, cu decorații exterioare având motive florale sau geometrice, Ciocănești – renumit pentru covoare, Fundul Moldovei – centru de construcție al instrumentelor populare și de prelucrare artistică a lemnului ș.a. Tradițiile și obiceiurile din zona de Nord-Est a României sunt unele dintre cele mai frumoase și emoționante obiceiuri cu care se mândrește țara noastră. Sărbătorile sunt desfășurate în “casa mare”, cea mai frumoasă odaie dintr-o casă moldovenească, alături de rude, prieteni, vecini și cunoștințe, pereții acestei camere fiind decorați cu fotografii ale rudelor și cu prosoape brodate din stofă de casă. Datinile respectate cu sfințenie la Crăciun, Paște, Anul Nou, Mărțișor, nuntă ori la oricare eveniment important de peste an reprezintă moștenirile lăsate de strămoșii noștri spre a fi transmise din generație în generație. Moldova este una dintre puținele regiuni din România care se mai poate lăuda în secolul XXI cu păstrarea și perpetuarea valorilor tradiționale. IV.3 Festivaluri Manifestările artistice și sărbătorile populare tradiționale de pe tot parcursul anului aduc în atenția publicului larg spiritul viu, autentic al Moldovei, prin portul popular, cântece, dansuri și obiceiuri străvechi. O zonă cu o cultură bogată, prin prisma monumentelor care se regăsesc pe teritoriul acesteia, dar și a valorilor specifice, regiunea de Nord-Est a țării reunește, an de an, evenimente cu tradiție care atrag numeroși turiști, din țară și din străinătate. Printre cele mai cunoscute evenimente tradiționale se numără:  Festivalul Ouălor Încondeiate – Ciocănești, jud. Suceava: participă artiști încondeietori de ouă din toată țara; are loc anual în februarie – martie;  Festivalul “Flori de pe Dorna” – Poiana Stampei, jud. Suceava: expoziții cu flori de câmp, de grădină și aranjamente florale, concursuri sportive, de gătit etc.  Sărbătoarea Hribului – Vama, jud. Suceava: reunește meșteri populari, agenți economici cu profil de alimentație publică din zonă, ansambluri folclorice și soliști de muzică populară; scopul 43

este acela de a promova produsele culinare tradiționale, în special ciupercile; are loc în septembrie – octombrie;  Hora de la Flămânzi – Flămânzi, jud. Botoșani: spectacole ale formațiilor din județ, cât și din Republica Moldova; are loc în august;  Festivalul Național al Păstrăvului – Ciocănești, jud. Suceava: concursuri de pescuit, de gătit, spectacole folclorice; are loc în luna august; Acestora li se adaugă evenimentele culturale ce au loc în principalele orașe ale regiunii: Iași (Sărbătoarea Liliacului, Festivalul Berii, Târgul Meșteșugarilor, Festivalul internațional de folclor “Cătălina”, Noaptea Albă a Filmului Românesc etc.), Botoșani (Festivalul Comunităților Etnice din România), Bacău (Festivalul Sânzienelor), Piatra Neamț (Festivalul Ursului, Festivalul Internațional de Teatru), Vaslui (Festivalul Internațional de Folclor, Festivalul Internațional de Umor “Constantin Tănase” etc.). IV.4 Contribuția gastronomiei și a tradițiilor la dezvoltarea durabilă a comunităților locale Moldova este una dintre cele mai atractive regiuni ale României, punând la dispoziția turiștilor mănăstri, muzee, case memoriale sau parcuri naturale spectaculoase care amintesc de datini și obiceiuri strămoșești. Anual, în această regiune au loc numeroase evenimente culturale și festivaluri, adevărate atracții turistice pentru vizitatori, menite să pastreze obiceiurile și tradițiile din toate punctele de vedere, inclusiv cel gastronomic. În ultimii ani, s-au înregistrat noi tendințe semnificative în domeniul turismului. Astfel, turiștii doresc să asimileze cât mai multe cunoștinte despre istoria, cultura și natura din zonele pe care le vizitează. Mulți turiști caută destinații și produse turistice noi. Tradițiile, obiceiurile și gastronomia Moldovei pot reprezenta astfel aspecte cheie în atragerea unui număr cât mai mare de vizitatori. De asemenea, o altă tendință importantă se referă la dezvoltarea turistică prin promovarea conservării mediului, a așezărilor istorice și a tradițiilor culturale. Dacă o regiune este capabilă să atragă turiști, cel mai probabil aceștia vizitează zona pentru a participa la diferite evenimente, festivaluri specifice zonei, pentru a imortaliza unele momente pe care nu le mai pot trăi în altă parte. Astfel, tradițiile și obiceiurile din zonă se păstreaza, ele fiind perpetuate de la o generație la alta și prin urmare, tinerii din acele zone nu mai sunt nevoiți să plece în alte părți pentru a-și găsi un loc de muncă care să le asigure un nivel de trai decent. Cea mai mare contribuție la dezvoltarea durabilă a comunităților locale din Moldova o au organismele de conducere, în special Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, deoarece o zonă

44

pentru a fi vizitată și cunoscută trebuie mai întâi promovată, iar acest lucru se poate face prin introducerea zonei Moldovei în circuitele turistice, mai ales către vizitatorii străini. Un început promițător este făcut prin faptul că persoane străine vin în România, în mediul rural, să facă schimb de experiență și se cazează la sătenii dintr-un sat, unde sunt puși să facă treburile gospodărești ale unui țăran și anume să hrănească animalele, să le îngrijească. Dacă experiența este una inedită, plăcută, satisfăcătoare, atunci cu siguranță vizitatorii vor face cunoscut acest aspect familiei, prietenilor, cunoștințelor și vor îndruma astfel noi turiști către regiunea vizitată. Experiența culturală unică a Moldovei are un potențial ridicat în atragerea turiștilor, în special a celor străini și a celor care și-au petrecut mare parte din viață în mediul urban. Tradițiile, obiceiurile, gastronomia Moldovei trebuie valorificate, pentru că beneficiile se vor răsfrânge în final asupra comunităților locale: dezvoltarea unor activități din sfera micii producții și a serviciilor, apariția de noi locuri de muncă, fixarea tinerilor în sate (“întinerirea satelor”) și introducerea unor utilități precum: alimentare cu apă, canalizare, sisteme de epurare etc. Chiar dacă activitatea turistică poate avea și efecte nefavorabile, precum degradarea peisajului sau poluare, considerăm că printr-o bună educare a turiștilor efectul acestora poate fi minimizat. IV.4.1 Regiunea Moldova este pregătită pentru turismului gastronomic? Europa are o bogată tradiţie culinară care atrage în mod constant curioşi din întreaga lume, iar acest fapt a şi stat la baza dezvoltării treptate a unui nou tip de turism mondial, cunoscut în prezent sub denumirea de turism gastronomic sau turism culinar. Primii care să beneficieze din plin de această inedită formă de a practica turismul sunt chiar experţii într-ale bucătăriei, adică maeştrii culinari de pretutindeni din lume, apoi diverşi reprezentanţi ai reţelelor hoteliere sau ai firmelor de catering precum şi experţi ai producătorilor alimentari, interesaţi şi aceştia să îşi diversifice oferta cu preparate unice, certificate ca atare de către chiar profesioniştii din ţara lor de origine. Abia în plan secund turismul culinar se adresează şi oamenilor obişnuiţi, şi aceştia dornici să vadă la faţa locului cum se prepara la superlativ un preparat cu specific local sau să deguste cu mare pompă preparate celebre într-o ambianţă perfectă, menită să potenţeze aromele şi aspectul deosebit al mâncării. Alegerea peisajului şi a arhitecturii ideale sunt două condiţii esenţiale pentru succesul turismului gastronomic, ştiut fiind faptul că un brand alimentar poate fi mai uşor alipit unei anume tradiţii locale dacă se păstrează specificul cultural şi pe alte planuri şi nu doar în plan strict culinar.

45

Aceeaşi zonă turistică poate de aceea oferi alternative reale pentru acest tip de turism, în locaţiile de 5 stele putând fi servite, de exemplu, preparate specifice vechii aristocraţii a locului, iar în locaţiile cu tentă rustică sau etnică putându-se servi preparatele mai puţin complexe, dar pline de savoare caracteristice pentru oamenii modeşti de la "talpa-ţării". Destinaţiile alese pentru turismul culinar nu e totuşi bine să se afle în proxima vecinătate pentru că, aşa cum nu ţii la un loc slănina cu frişcă, tot aşa nu poţi propune cu şanse de reuşită două spaţii culturale complet diferite. Succesul deplin însă poate fi asigurat printr-o colaborare strânsă între toţi managerii turistici dintr-o zona dată, interesaţi să îşi vândă toate pachetele de servicii şi nicidecum să intre într-o falsă relaţie de competiţie, fără nicio bază reală atunci când ne referim la turismul culinar, care pemite şi chiar încurajează diversitatea şi bunul gust. Maximă atenţie trebuie totuşi acordată la metodologia de implementare a acestui tip de turism, fiind totuşi evident faptul că nu oricine îşi poate permite să îl promoveze în absenţa unui specific culinar bogat, bine susţinut atât prin profesionişti de primă mână, gata oricând să îşi demonstreze măiestria cât şi printr-o logistică pe măsură, care să includă obligatoriu modalităţi moderne de analiză şi comunicare precum sălile de conferinţă, accesul la informaţie sau laboratoare de microbiologie prin care să se compare şi să se certifice valoarea nutritivă a preparatelor din oferta zilei. În România, cu siguranţă turismul zonal cu specific rustic sau religios are o deschidere oarecare şi către turismul de tip gastronomic, dar încă nu se poate discuta în aceste cazuri particulare despre standarde europene şi deci nu este vorba deocamdată de nişte alternative viabile. Marile resorturi turistice din ţară pot însă "sparge gheaţa", fiind nevoie doar de puţină muncă de organizare şi de profesionişti de top pentru a se lansa cu brio şi acest tip de turism în România. Va fi nevoie de muncă pe brânci, dar rezultatele nu pot fi într-un final decât mulţumitoare deopotrivă pentru clienţi şi pentru furnizorii de servicii turistice. Turismul gastronomic aduce neîndoios un plus de viaţă şi culoare în lumea de astăzi, iar ţările care au înţeles la timp acest lucru se află deja înscrise pe harta turistică a lumii şi la acest capitol unde profiturile pot depăşi cu mult investiţiile făcute. IV.4.2 Turismul gastronomic ia cote astronomice în Moldova Crăciunul este în mod categoric cel mai îmbelşugat moment culinar al anului. Este şi Paştele bogat, dar n-ajunge la nivelul Crăciunului, fie şi din simplul motiv ca porcul e vizibil mai ... mare decât mielul! Deşi urmează după o perioadă de post mai scurtă decât cea premergătoare Paştelui, sărbătoarea naşterii Domnului este marcată de Ignat, cu ceremoniile rituale ale tăierii porcului, şi este urmată imediat de sărbătoarea trecerii dintre ani, lucru la fel de „benefic“ pofticioaselor guri şi stomace... în

46

această perioadă (care începe cu două-trei zile înaintea nopţii de Crăciun şi se termină cu două-trei zile după cea de Revelion) turismul este eminamente ... gastronomic. Fiecare român devine un mare bucătar, măcelar, gratargiu, ciorbar, fiecare are cel puţin un talent care poate fi de folos pregătitului, gătitului, afumatului, săratului, fiertului bucatelor sărbătoreşti. Patru români din cinci petrec acasă, în familie, arată ultimul sondaj INSOMAR, dar până şi aceştia devin trudnici călători pentru a-şi asigura tihna şi belşugul relativ al mesei de Crăciun: drumul până la ţară, unde s-a tăiat porcul, goana după ceva damigene de ţuică şi vinuţ, drumurile dese la sifonărie, alergatul după maţe bune de umplut cu tocătură înmiresmată, fuga, în ultima clipă, după cozonacii pe care îi coace mama sau bunica pentru toata familia... Totul e de mâncare sau de băut, motivele tuturor excursiilor sunt ... comestibile! Turiştii

străini

pozează

toate

felurile

de

mâncare

înainte

de

a

se

înfrupta

Acei 20% dintre români care au ales să-şi viziteze rudele, prietenii, sau să organizeze mese festive în grupuri mai mari, au şi mai mult de alergat: sărbătorirea Crăciunului este, la noi, strâns legată de tradiţii şi sunt foarte puţini aceia care sunt dispuşi să renunţe la ele. Aşa că locurile de destinaţie sunt alese preponderent după frumuseţea obiceiurilor legate de Naşterea lui Iisus şi după bogăţia, gustul şi varietatea mâncărurilor, băuturilor şi dulciurilor pregătite pentru masa de Crăciun. Aceia pe care nu-i impresionează atât de mult colindele, feluritele preparate din porc, ţuică fiartă şi cozonacul, au ales săşi petreacă Sărbătorile de iarnă în străinătate, cu precădere la schi în Austria ori în locaţii mai sudice, de unde se pot întoarce bronzaţi! În acelaşi timp, însă, frumoase sate din Bucovina sunt asaltate de turiştii occidentali, vrăjiţi de poveştile şi fotografiile aduse în anii trecuţi de prieteni care au fost în România... O simplă căutare de poze pe Internet vă va convinge că majoritatea impresiilor publicate on-line aparţine străinilor: francezi, belgieni, englezi, italieni, americani. Ei fotografiază cu pasiune „salata de bouef“ care la ei (în Franţa) nu există, frământarea epuizantă a cozonacului, tăierea rituală a purcelului, umplerea cârnaţilor şi prăjirea lor în tigaie, afumarea jamboanelor şi slăninilor, înfăşurarea sarmalelor şi coacerea lor în cuptor, clocotirea borșului moldovenesc... După care îşi dau unii altora peste mâini, să nu strice aranjamentul platourilor pe masă până nu-l pozează!... Apoi - bagă, frate, că e bun şi destul, ţuică fiartă cu piper a deschis poftele şi apetitul iar vinul roşu fără denumire de origine controlată a fost controlat că nu dă dureri de cap! La ei acasa, apoi, când încă nu sunt bine dezmeticiţi după halucinanta poveste de Crăciun trăită, încep să relateze febril tuturor cunoscuţilor, exemplificând cu poze, hohote de râs la amintiri şi câte o minusculă porţie (să nu se termine prea repede) din țuica pe care au primit-o, în semn de bun rămas, la plecarea din gospodăria în care au fost primiţi... Din toată bogăţia hărţii gastronomice a României, câteva zone sunt foarte căutate, în egală măsură de străini şi români. Moldova este una dintre acestea - Preparatele din porc sunt vedetele 47

incontestabile ale turismului culinar. O altă regiune, cu o mare tradiţie în a primi şi omeni turişti străini: Bucovina, ţara medievalelor mânăstiri pictate şi ţara celor mai dulci bucate! Pentru gurmanzi, este un festin scăldat în smântâni groase ca untul şi în vinuri dulci ca sufletul bunicii care coace poale-n-brâu... Colindele cântate în graiul moldovenesc de pruncii încotoşmănaţi în cojoace de miel îi impresionează până la lacrimi pe europenii deja înmuiaţi de rachiu... Peisajele de iarnă, cu fum de lemne ieşind din coşuri, sunt neschimbate încă de pe vremurile „Amintirilor din copilărie“... Dar ce bogăţie de mezeluri găsim peste tot, ce piftii fierb gospodinele răbdătoare câte o zi întreagă, ce jamboane afumate scot bătrânii din cârligele înfipte-n grindă, şi ce murături zac în butii şi borcane, numai bune să taie greaţa înainte ca aceasta să se instaleze... şi vinul tânăr s-a liniştit în butoiul de stejar, şi acum e limpede şi vesel când e turnat în cana de lut, păstrând încă gustul unei vieţi anterioare, de strugure... La românii din Moldova, belşugul meselor de sărbătoare este obligatoriu, esenţial, de neocolit. Nu se poate altfel, la masa în familie, fără o armată de mizilicuri, salate, răcituri şi uscături cu care s-ar sătura o întreagă firmă la o petrecere cu „bufet suedez“... E doar masa de o zi întreagă, venită după un chinuitor post religios - chiar dacă n-a fost ţinut – aşa că nu se concepe absenţa ciorbei cu efect balsamic la stomac, fiartă din porc şi acrită cu zeamă de varză ori măcar borş de la putinei. Apoi, Crăciun fără sarmale, încununarea măiestriei gospodinei şi a eforturilor porcului de a se face gras şi frumos?! Cât de multe, scăldate în smântână şi însoţite pe farfurie de bucăti mirositoare de afumătură, mămăliguţă şi un ardei iute să-ţi iasă prin ochi, nas şi ceafă! Stai aşa, eventual mai ia o pauză, că urmează o înmiresmată friptană din cea mai bună parte a porcului, muşchiul şirei spinării, la grătar cu mirodenii - dar mai bine friptă în tavă, la cuptor... Apoi, desertul tradiţional la care au trudit femeile casei, în caldura insuportabilă dar obligatorie a bucătăriei, o zi întreagă şi o jumătate de noapte! Cozonacul, pe lângă care fiecare nevastă, mamă ori bunică se străduieşte să mai aşeze cel puţin câteva alte feluri de copturi şi prăjituri... Să nu uităm un element esenţial, care-i face pe oameni să considere turismul gastronomic una dintre cele mai plăcute ocupaţii ale vieţii: băutura, de la sucul de soc şi compotul de vişine oferit copiilor, la tăriile de toate felurile şi din toate fructele, până la vinurile albe şi roşii mai dulci sau mai seci cu care se udă absolut fiecare fel de mâncare. Istoria şi evoluţia culturii gastronomice moldoveneşti Istoria bucatariei se confruntă cu istoria omenirii. Punctul de plecare al bucătăriei îl putem localiza odata cu apariţia focului. Descoperirea focului revoluţionează hrana omului, acum alimentele suferă transformări: prin frigere, ele devin gustoase, aromate, pline de savoare. După foc, fermentaţia revoluţionează obiceiurile alimentare, acţiunea fermentaţiei nu se reduce numai la conservarea 48

alimentelor, ea transformă textura şi gustul acestora, prin fermentaţie, fructele şi strugurii se transformă în băuturi alcoolice, bere, vinuri, prin fermentaţie laptele dă naştere la noi produse. Dezvoltarea bucătăriei privită în ansamblul istoriei, parcurge cronologic mai multe perioade: Începuturile artei culinare, până la aproximativ anul 1000 î.e.n alimentaţia de bază era carnea, în Egipt se făceau pâinişoare din grâu şi erau cunoscute vinul şi berea. Perioada preclasic, până la căderea Romei, perioada lui Homer şi Pericle. În Imperiul Roman, arta culinară era foarte apreciată. Bucătării prezentau bucatele cu aspectul lor iniţial; peştele şi vanatul trebuiau să păstreze forma din starea lor vie, principalul mijloc de preparare al hranei era frigerea. Perioada barbarismului până în evul mediu târziu, acum dezvoltarea bucătăriei înregistrează o stagnare. În perioada sec. al XIV-lea, bucătăria cunoaşte o dezvoltare mult mai mare. La curţile marilor seniori şi regi se organizau adevăratele orgii alimentare. Banchetele devin o adevărată manifestare a gloriei şi a bogăţiei stăpânilor. În perioada clasică, perioada cuprinsă între mijlocul secolului al XVII-lea şi până la începutul secolului al XX-lea, bucătăria începe să devină artă culinară. Parisul devine centrul artei culinare. Prepararea şi prezentarea cât mai estetică a bucatelor au o importanţă deosebită. Bucătarii francezi devin renumiţi nu numai la Paris, dar şi la curţile imperiale din Europa. Caracteristicile bucătăriei moldovenești contemporane Bucătăria moldovenească, a reuşit de-a lungul vremii, să-şi păstreze tradiţia, bucătarii au ştiut să transmită urmaşilor gustul mâncărurilor noastre tradiţionale, aceştia au îmbunătăţit şi rafinat mâncarurile, dar au păstrat nealterată arta culinară tradiţională. Dacă privim în prezent dezvoltarea şi îmbunătăţirea reţetelor putem observa că astăzi, la prepararea mâncărurilor, se foloseşte tot mai puţin untura chiar în timpul iernii, aceasta este înlocuită cu untdelemn, unt sau margarină. Se foloseşte tot mai puţin rântaşul sau ceapa prăjită. Acestea sunt înlocuite cu ceapa înăbuşită şi făină dizolvată în apă. Se folosesc tot mai puţin oasele, pentru a îmbunătăţi gustul mâncărurilor, ele sunt înlocuite de supe concentrate. Aceste modificari în bucătăria tradiţională au apărut din nevoia de a obţine mâncăruri dietetice. Un alt factor care a determinat modificări în modul de pregătire al mâncărurilor este "lipsa de timp" a gospodinelor, precum şi apariţia unor preparate şi semipreparate obţinute industrial, care pe de o parte uşurează munca în bucătărie, iar pe de altă parte, specificul şi gustul inedit al mâncării de altă dată se pierde . Mâncărurile specifice şi tradiţionale, cunoscute şi apreciate atât în ţară, cât şi în străinătate, sunt realizate astăzi de marile restaurante, însă foarte puţin şi de gospodăriile ţărăneşti care au putea participa la turismul rural, ele aduc peste veacuri tradiţia milenară a poporului nostru. 49

Bucătăria moldovenească Este considerată de unii cea mai “lucrată” bucătărie din ţară. Ea se caracterizează prin sosurile cu smântână sau sosurile lejere, fără sau cu puţină făină. Se preferă carnea de pasăre în componenţa preparatelor, iar untura este folosită la mai multe preparate. Sunt renumite plăcintelele cu carne, cu ciuperci, cu varză (vărzările, borşurile cu legume, bostănei, fasole, togmăgeii (tăieţei de casă) şi carne de găină sau carne de vacă, ciorbă de potroace (pipote, ficăţei, aripi, capete, picioare), etc. Alte specialităţi moldoveneşti sunt alivencile (un preparat din brânză de vacă gătit la cuptor), tochitură (din carne de porc şi organe prăjite în untură), pârjoalele moldoveneşti. Dintre deserturi trebuie amintită învârtita (foi de aluat subţiri ca foiţa de ţigară, presărate cu nuci şi rulate, gătite la cuptor şi însiropate, mucenicii moldoveneşti (din aluat de cozonac, copţi la cuptor, unşi cu miere şi presăraţi cu nucă), poale-n brâu (tot un aluat de cozonac, întins şi tăiat în pătrate, cu umplutură de brânză de vaci, coapte la cuptor), tocmăgei cu nuci. Interacţiunea poporului român cu diverse popoare a dus la acapararea multor tradiţii ale altor popoare. Ucrainenii, ruşii, grecii, evreii, turcii, nemţii, care locuiesc pe meleaguri moldovenești de multă vreme, au contribuţia lor în dezvoltarea reţetelor culinare tradiţionale. La rândul ei, cultura avansată a vinificaţiei moldoveneşti s-a integrat în obişnuinţele gastronomice ale etniilor conlocuitoare, îmbogăţind masa lor cu produsul magnific al podgoriilor moldoveneşti. Astfel, grecii, pe lângă faptul că le-au împărtăşit moldovenilor din experienţa lor vitivinicolă, mai au şi meritul de a fi adus cu ei mai multe secrete şi tehnologii specifice bucătăriei mediteranene. Din ea am preluat predilecţia pentru aluatul cu drojdii şi cel în foi, abundenţa uleiurilor vegetale, folosirea vinului sec la prepararea bucatelor din legume şi carne, pentru sosurile picante. Asemenea preparate se îmbină fericit cu vinurile albe, produse din soiurile Traminer, Sauvignon, Shardonnay. Aceste vinuri potolesc setea şi dau un plus de energie. Mai multe bucate comune pentru tot spaţiul balcanic, aflat odinioară sub sceptrul otoman, poartă denumiri turceşti: ghiveci, musaca, ciorbă etc. Influenţele turceşti au completat bucătăria moldovenească şi cu noi modalităţi de pregătire a mâncărurilor din carne de miel. În funcţie de modul de preparare a lor, aceste bucate cer să fie servite cu vinuri albe (Shardonnay) sau roşii (Cabernet, Merlot). IV.4.3 Turismul gastronomic- Drumul vinului pe meleagurile Iașului România este binecuvântata cu multe regiuni viniviticole, care, astăzi, urmează si ele tendințele europene: diversificarea activității prin dezvoltarea turismului cu specific. Drumurile Vinului sunt deja trasee cu vechime în Occident. Țara noastră se poate și ea mândri cu cel putin patru astfel de rute 50

printre podgorii. Printre cele din Moldova (Cotnari, Huși, Bucium, Panciu), Transilvania (Tarnave, Recas) și Oltenia (Dragasani). Drumul Vinului din Subcarpații Meridionali și de Curbura (Prahova Buzău) pare cel mai dezvoltat din punct de vedere turistic. Traseul turistic „Drumul Vinului"- un proiect de anvergură, demarat încă din 2004 de autorităţile române, a devenit unul dintre principalele puncte de atracţie pentru străinii care vor veni în ţara noastră, dar şi pentru românii care vor dori să cunoască mai bine zonele cu tradiţie în pregătirea vinurilor de soi. Pentru cei mai multi dintre turistii care aleg Drumul Vinului, acesta este un voiaj initiatic Nu numai că iși vor delecta papilele gustative cu cele mai diferite soiuri nobile, dar vor căpăta cunoștințe despre ritualul degustării perfecte, vor afla cum trebuie servit fiecare sortiment și cu ce trebuie asortat, vor căpăta date istorice și alte informații despre soiurile autentic românești și, nu în ultimul rând, vor rămâne fascinați de legendele ce însoțesc fiecare vizită în podgorie și fiecare degustare în parte. Se spune că, după parcurgerea Drumului Vinului, fiecare turist capătă o parte din noblețea vinurilor pe care le-a cunoscut, se transformă, adică, din consumator în cunoscător! Circuit turistic- “Drumul vinului” 1. Traseul ales pentru a fi străbătut este următorul: Iași – Ruginoasa (Palatul Al. I. Cuza, Biserica din parcul castelului) – Cotnari (Podgoriile Cotnari: combinatul modern și vechile crame) – Cârjoaia (Podul de Piatra, construit în sec. V) – Prigorenii Mici (mormântul lui Ion Neculce) Iași – Ruginoasa: 60 km Ruginoasa – Cotnari: 20 km Cotnari – Cârjoaia: 15 km Cârjoaia - Prigorenii Mici: 10 km Prigorenii Mici – Iasi: 15 km Total km parcurși – 120 km 2. Obiective turistice vizate:  Palatul Al. I. Cuza  Biserica din parcul castelului  Podgoriile Cotnari  Combinatul modern și vechile crame  Biserica Sf. Paraschieva  Biserica Catolică din Cotnari  Cetatea traco-getică “Dealul Cătălina” 51

 Podul de Piatra din satul Cârjoaia 3. Elemente informative generale  Sejur în județul Iași pe traseul Drumul Vinului, cazare pensiunea “Căsuța dintre vii” ”(3 margarete) cu excursii în: Cotnari, Cârjoaia, Prigorenii Mici  Distanța traseului parcurs, cca 120 km (ziua 1 – 95 km, ziua 2 – 25 km)  Nr de ghizi:1  Nr. de șoferi:1  Mijloc de transport folosit: autocar Scania 3 stele  Mărimea grupului: 20 turiști  Nr de zile: 3 zile (2 nopti cazare)  Perioada de desfășurare: 7-9 octombrie  Nu trebuiesc îndeplinite alte condiții excepționale în legătură cu un echipament special, adecvat sau altele asemenea.  Pret sejur: 530 RON 4. Desfășurarea programului pe parcursul celor 3 zile de vacanță: Ziua 1  Plecare din Iași ora 9.00 spre Ruginoasa  Sosire în Ruginoasa în jurul orei 10.30  În localitatea Ruginoasa se vizitează Palatul Al. I. Cuza și Biserica din parcul castelului "Aproape de Targul-Frumos sunt incantatoarele domenii ale Ruginoasei. Calatorul, primind aici ospitalitatea, uita necazele... El pare ca se trezeste transportat ca printr-un farmec intr-un castel descris de Walter Scott...", scria, la 1837, C. Negruzzi referindu-se la Palatul Alexandru Ioan Cuza. Situat la 62 km de Iaşi, îşi datorează faima domnitorului Alexandru Ioan Cuza. După ce a unit Principatele Române în 1859, acesta şi-a stabilit scaunul aici, aproape de inima Moldovei. Palatul a fost construit în 1811, în stil neo-gotic. Cumpărată mai târziu de Cuza, construcţia a fost restaurată şi decorată pe gustul soţiei lui, Elena. După moartea domnitorului şi a celor doi fii, Elena a părăsit castelul. În 1907, rămăşiţele pământeşti ale lui Cuza au fost înmormântate în cripta bisericii ridicată în 1833 lângă palat. Ruginoasa este acum muzeu. Sosire la pensiunea “Căsuța Dintre Vii”, ora 19.00  Plecare din localitatea Ruginoasa la ora 14.00  Sosire în localitatea Cotnari la ora 14.30  Se vizitează Podgoriile Cotnari, combinatul modern și vechile crame

52

Situata în nord-estul României, Podgoria Cotnari face parte din grupul renumitelor podgorii europene aflate la limita nordică de cultură economică a viței de vie (45-50 grade latitudine nordică): Tokaj-Ungaria, Rheingau-Germania, Champagne-Franța, podgorii din care se obțin vinuri de renume mondial. Podgoria Cotnari se plasează în întregime în zona de tranziție dintre Podișul Sucevei și Câmpia Moldovei. Perimetrul în care se include podgoria închide o suprafată de peste 300 kmp, gradul de acoperire cu plantații viticole fiind de 80-90% în vechile centre Cotnari și Hârlău. Podgoria Cotnari este singura podgorie din țară care a păstrat soiurile autohtone fără să accepte noile soiuri aduse din Franța după invazia filoxerei. Suprafața cultivată cu viță de vie este de 1.200 ha, pe care se cultivă numai soiurile tradiționale: Frâncușa, Fetească Albă, Grasă de Cotnari și Tămâioasă Românească, motiv pentru care Podgoria Cotnari se mai numește și Rezervație Viticolă.  Se vizitează Combinatul modern și vechile crame unde se pot degusta următoarele soiuri de vinuri: Fetească Albă, Tămâioasă Românească, Frâncușa și în mod special Grasă de Cotnari- care are cea mai nobilă și mai dulce rezonanță în rândul cunoscătorilor din țară și din străinătate.  Sosire la pensiunea “Casuța dintre vii” la orele 19.00, unde se serveste cina cu specific moldovenesc Ziua 2  Se serveste micul dejun la pensiunea “Căsuța dintre vii”  Se vizitează: Biserica Sf. Parasciva, Biserica Catolică, Cetatea traco-getică »Dealul Cătălina », Podul de Piatră ( construit în sec. V) din satul Cârjoaia. Descoperirile din interiorul cetații Cătălina au adus argumente care demonstrează că, la Cotnari, cultura viței-de-vie datează tocmai din timpul lui Burebista. Această bogăție a dacilor, reprezentată prin vinul de la Cotnari, trezea însă invidie. Burebista este cel care a impus dacilor distrugerea plantațiilor de vița-de-vie. Din vechiul drum al Cotnarilor s-a mai păstrat podul, construit la porunca lui Ștefan cel Mare. Acest pod situat în satul Zlodica era un punct de legătură dintre Hârlău și Cotnari, unde era Palatul Domnesc. Drumul vinului trecea pe la poalele dealului Cătălina și se deschidea la curtea domnească din Cotnari. Lângă acest pod din Zlodica, lung de aproape 25-30 de metri și lat de vreo șase metri, ridicat din piatră de râu cioplită, se afla un beci care se presupune a fi aparținând de un vechi han. Beciul, vechi de jumătate de secol, se află încă în starea inițială. Pe lângă viile întinse pe sute de hectare care transformă Cotnariul și celelalte comune într-un spațiu pitoresc, se vor vizita: Biserica Domnească Sf. Parascheva ctitorită de Ștefan cel Mare, ruinele Academiei Latine de pe vremea lui Despot Vodă sau beciurile domnești din centrul comunei Cotnari. Apoi cetatea traco-getică de pe dealul Cătălina, schiturile Lupărie ori Cotnari. Trecând peste Podul de 53

Piatră de râu, de pe vremea lui Ștefan cel Mare, se vizitaeză castelul din satul Cârjoaia. Iar cum prin reînvierea Drumului vinului, legătura din satul Zlodica și Cotnari se va face pe sub poalele dealului Cătălina, privitorul ar putea admira și castelul Hodora. În satul Hodora s-a născut Cezar Petrescu.  Seara degustării de vinuri și cina cu mâncăruri tradiționale, urmate de program folcloric Ziua 3  Se servește micul dejun.  La ora 9 se face plecarea spre satul Prigorenii Mici- locul unde a fost înmormântat marele cronicar moldovean Ion Neculce  Plecarea spre Iași la ora 16.00 5. Analiza de preț  Denumirea acțiunii tursitice…. “Drumul vinului pe meleagurile Iașului”  Perioada de desfășurare….7 – 9 octombrie  Grup minim….20 persoane  Extras din program…. Iași – Ruginoasa – Cotnari – Cârjoaia - Prigorenii Mici – Iași  Beneficiar…..Grup de turiști  Organizator grup….Agenția de turism Relax Tour  Calculația prețului de vânzare (PV): Nr. Crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.

Articole de calculație Cheltuieli directe

Total C.D Comision TVA Total costuri Rotunjire Total P.V

Elemente de cheltuieli

Elemente de calcul

Cheltuieli cu cazarea Cheltuieli cu alimentația Cheltuieli cu transportul Cheltuieli culturale Cheltuieli cu ghidul Cheltuieli cu șoferul

90 RON x 2 noapte x 22 pers 60 RON x 2 zile x 22 pers 120km x 3.5RON /km

(15% x C.D) (19% x Comision)

Valoarea (RON) 198 3960 132 2640 21 420 50 1000 25 500 25 500 451 9020 68 1353 13 257 532 10630 -2 0 530 10630

6. Condiții de comercializare -

segmentul de turiști căruia i se adresează produsul turistic: persoane între 25-60 ani, cunoscatori

de vinuri și nu numai, pasionați de istorie, iubitori ai gusturilor alese, români , specialiști în domeniul vinificației. 54

-

producătorul: agentia touroperatoare “Relax Tour”

-

canalul de distribuție: Relax Tour – consumatorul final

-

modalități de plată: integral cu 4 zile înaintea plecării

7. Promovarea produsului turistic “ Minivacanțe de toamnă cu degustări de vin” -

afiș de prezentare a programului în vitrina agenției;

-

reclamă pe site-ul agenției;

-

reclamă susținută de Autoritatea Națională a Turismului la Televiziunea Națională (TVR Iași);

-

reclama suținută la radiourile locale Info Pro – Iași, Radio Guerrilla – Iași, Europa FM – Iași;

-

existența unor standuri în rețeaua magazinelor Carrfeour din Iași, în complexele comerciale

“Iulius Mall” și “Moldova Mall” unde se vor găsi pliante cu programul nostru turistic.

V. Cercetare privind turismul culinar în spațiul moldav În Moldova dinamica turismului culinar este încă în desfășurare moderată. Pentru a avea o imagine cât mai completă şi complexă asupra turismului culinar din spațiul moldav am considerat oportună efectuarea unui studiu care a avut următoarele obiective: identificarea caracteristicilor, tendințelor și a destinațiilor populare pentru turistul culinar, având la bază un studiu realizat în anul 2013 de către The American Culinary Treveler în Arizona( SUA). Eșantionul este compus din 463 de respondenți. Eșantionarea se bazează pe selecția probabilistă a respondenților. În ceea ce privește reprezentativitatea, eroarea maximă este de ±3%. Nivelul de încredere cu care se creditează intervalele este de 95%. Referitor la colectarea datelor, acestea au fost culese utilizând metoda interviului ,,face to- face” pe bază de chestionar şi distribuite personal, în perioada 1-10 martie 2019. În cadrul acestei cercetări am optat pentru o abordare mai complexă, respectiv probleme legate de caracteristicile turistului culinar, de motivația alegerii destinațiilor, frecvența cu care călătorește în destinațiile gastronomice și așteptările pe care aceștia le au în urma experiențelor trăite. Selectarea persoanelor pentru formarea eşantionului supus cercetării s-a efectuat ţinând cont de scopul urmărit şi metoda de cercetare deductivă pentru care s-a optat. Astfel, în structura eşantionului (Tabel nr. 2) sunt prezentate grupele de vârstă și proveniența turiștilor. Tabelul 2 Structura eșantionului pe grupe de vârstă

55

Grupe de vârstă

Nr. turişti

Ţara de provenienţă

Nr. turişti

Pondere în total (%)

18- 30 ani

74

31 – 44 ani

147

45 – 64 ani

193

Peste 65 ani

49

turişti străini turişti români turişti străini turişti români turişti străini turişti români turişti străini turişti români

TOTAL

463

23 51 53 94 78 115 12 37 463

4,96 11,00 11,44 20,30 16,84 24,83 2,59 7.99 100

Având în vedere cele trei tipuri de turiști cu interese culinare: cei care caută în mod deliberat astfel de experiențe culinare; cei care se bucură de oportunitatea de a gusta din mâncărurile și băuturile tradiționale din locurile vizitate, deși nu își aleg destinațiile în funcție de acestea și cei care participă în mod întâmplător la experiențe culinare în călătoriile lor, am realizat o structurare a eșantionului în Tabelul nr. 3. Tabelul 3 Structura eșantionului după tipul turiștilor Tipul turistului Caracteristici Pondere în total % Una sau mai multe călătorii pe an au avut 11,01 Deliberat ca motiv principal activitățile culinare Una sau mai multe călătorii pe an 58,96 Oportunist cu oportunități culinare, dar care nu au constituit un factor în alegerea destinației. Întâmplător

Una sau mai multe călătorii pe an 30,02 Cu participare la activități culinare, pur și simplu pentru că acestea au fost disponibile

Total 100 Trebuie să menționăm că din punctul de vedere al nivelului educațional eșantionul a fost format dintr-un procent de 87% cu studii superioare, iar din punct de vedere al genului, 48% erau de gen masculin și 52% de gen feminin. În urma interpretării datelor se constată următoarele aspecte: -

doar 24% dintre persoane au auzit de termenul de „turist culinar”, în timp ce 31 % se bucură de experiențe unice și memorabile privind servirea mesei.

-

89% consideră activitățile culinare ca fiind reprezentate de: vizite la crame, fabrici de bere, participarea la cursuri de gătit organizate într- o anumită destinație, participarea la festivaluri cu tematică gastronomică și nu în ultimul rând cazarea la agropensiuni. 56

Caracteristicile turistului culinar sunt date de următoarele elemente: -

persoana care efectuează cel puțin 3 excursii pentru petrecerea timpului liber în familie, 2 excursii pentru afaceri interne și cel puțin una pentru afaceri internaționale;

-

turistul culinar petrece o medie de 5 nopți departe de casă. 72% dintre aceștia se cazează în structuri de cazare precum hotel, complex turistic, vile, pensiuni, agropensiuni etc.)

-

călătoriile culinare presupun un venit peste medie;

-

persoanele cuprinse în intervalul de vârstă 31-44 ani sunt mult mai interesate de călătoriile culinare decât restul categoriilor;

-

călătoriile culinare presupun deplasări pe distanțe lungi, în medie de 1200km;

-

destinațiile de top pentru turismul culinar sunt: Bucovina – 34%, Delta Dunării -33%, Zona Mărginimii Sibiului-10%, Dealul Mare- Buzău -2%, Podgoriile Vrancei- 6%, Zona Bran-15%;

-

aproximativ 60% călătoresc însoțiți de către soț, 12% sunt familii însoțite de copii și 28 % sunt cu prietenii;

Turismul culinar presupune cheltuieli mai mari decât pentru călătoriile de loisire (care se estimează la 1600 lei). Distribuția cheltuielilor efectuată de către turistul culinar este următoarea( Tabelul 4): Tabelul 4 Cheltuielilie turistului culinar pe grupe de vârstă

Din analiza datelor se observă că acest gen de turiști aduce contribuții semnificative la toate tipurile de cheltuieli turistice. Se constată că turiștii încadrați la grupa de vârstă 31-44 ani sunt cei care realizează cele mai mari cheltuieli cu alimentația, având de altfel un buget peste medie alocat călătoriilor, alături de cei cu vârsta peste 65 de ani. În ceea ce privește sursele de informare în alegerea destinațiilor de călătorie: -

6/10 citesc ziarele zilnic; 57

-

2/10 citesc ziarele în weekend;

-

21% citesc reviste de călătorie;

-

42% urmăresc informațiile on-line despre călătorii, evenimente, destinații gastronomice.

Selectarea destinațiilor ce călătorie se face urmărind următorii factori: costul general al zonei, atmosfera, unicitatea alimentelor/băuturilor, reducerile, asocierea evenimentelor cu alte elemente de atractivitate turistică și confortul.

Concluzii ,, Nu poţi vorbi de turism fără gastronomie. Mâncarea este un cârlig pentru atras turisti’’ (Côme de Chérisey, presedinte Gault et Millau). Datorită condiţiilor favorabile de care dispune, a frumuseţii locurilor, purităţii aerului, apelor, zonelor montane din judeţele Bacău, Neamţ şi Suceava, precum şi a inestimabilului patrimoniu cultural şi religios, regiunea Moldovei deţine un potenţial turistic relativ ridicat, care poate fi comparat cu alte zone truistice renumite din ţară şi din străinătate. Alături de pitorescul regiunii, ospitalitatea, tradiţiile populare, obiceiurile, specificul gastronomiei, tradiţionalele degustări de vinuri din podgoriile Cotnari şi Huşi reprezintă factori importanţi pentru atragerea turiştilor. Moldova este zona unde s-au născut, printre alţii, Mihai Eminescu, George Enescu, Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Mihail Kogălniceanu, Ion Creangă, Ciprian Porumbescu, George Bacovia şi Nicolae Labiş. Amintirea acestora este pastrată în muzee, case memoriale, iar memoria lor este omagiată de monumente şi statui. Printre atracţiile principale ale Moldovei se găsesc gospodăriile rurale, în cadrul cărora sunt folosite materiale tradiţionale (lemn, pământ, piatră) şi tehnici populare ornamentale. În muzee şi în anumite zone, chiar în viaţa cotidiană, se întâlneşte costumul popular, ţesăturile, cusăturile populare, cojoacele, bundiţe împodobite cu ornamente (în special în judeţele Neamţ şi Suceava), precum şi obiecte necesare vieţii, realizate în industriile săteşti. Bogăţia sufletului moldovean se arată, de asemenea, şi în valorile tradiţionale ale cântecului şi jocului popular, în obiceiurile populare legate de evenimentele vieţii religioase sau legate de evenimentele vieţii de zi cu zi, înnobilate prin datini şi ritualuri specifice zonei. La modul simplist, gastronomia reprezintă o componentă majoră a istoriei, tradiţiei şi identităţii, aceasta a devenit o motivaţie tot mai importantă în ceea ce priveşte alegerea unei destinaţii, oferind un potenţial tot mai mare de stimulare a economiilor locale. 58

Alături de cazare şi transport, mâncarea este un serviciu de bază în cadrul oricărui pachet turistic. În ultimul timp, gastronomia a cunoscut o dezvoltare semnificativă, devenind ea însăşi un serviciu principal în cadrul pachetelor turistice, putem vorbi chiar despre adevărate destinaţii gastronomice, deoarece un număr tot mai mare de turiști caută să trăiască noi experienţe gastronomice, descoperind prin intermediul gastronomiei locale o parte din cultura și istoria unei anumite destinații. Deoarece, servirea mesei este considerată un serviciu de bază în cadrul programelor turistice, ajuns în momentul de faţă, în foarte multe locaţii, la nivel de artă, prestatorii de turistice au dezvoltat concepte gastronomice, ajungând adesea în postura de serviciu principal al destinaţiei turistice. În Moldova, conceptul de turism gastronomic, bazat pe descoperirea culturii gastronomice și tradițiilor locale a început să cunoască o dezvoltare accentuată în ultimii ani, produsele gastronomice locale fiind tot mai mult valorificate și promovate pe piața turistică. Astfel, cea mai eficientă modalitate de promovare a gastronomiei locale s-a dovedit a fi prin intermediul festivalurilor și evenimentelor gastronomice, care au luat amploare în ultimii ani. La nivel local, regional și chiar național se organizează anual o serie de evenimente cu caracter gastronomic, desfăşurate în special în mediul rural, care au ca scop principal promovarea micilor producători şi valorificarea produselor tradiționale locale. Prin urmare, Moldova rămâne o destinație turistică de prim rang, unde turismul este în plină ascensiune, în principal cel gastronomic, care în ultimii ani s-a dezvoltat semnificativ, devenind factorul principal de motivație turistică în vederea alegerii destinației. Așa cum afirmă Côme de Chérisey, presedinte Gault et Millau ,,Mâncarea este un cârlig pentru atras turisti. Nu poţi vorbi de turism fără gastronomie’’, gastronomia este o componentă esențială în ceea ce privește derularea actului turistic. Din acest motiv, preparatele tradiționale trebuiesc valorificate, promovate și protejate, pentru că fiecare preparat tradiţional românesc cuprinde o parte din istoria poporului roman aşadar este de datoria noastră să o protejăm şi de ce nu să o promovăm, deoarece gastronomia este o parte din cultura noastră ca şi popor. Strategia de promovare a turismului gastronomic din Moldova trebuie să urmarească realizarea unei comunicări concrete prin imagini

care să sugereze originalitatea produselor turistice

gastronomice, sintetizând particularităţile legate de potenţialul turistic gastronomic, conceptia de amenajare, posibilitatile de practicare a turismului gastronomic. Trebuie adaptată strategiei promotională la specificul fiecarei pieţe şi la caracteristicile fiecărui segment de consumatori vizat. Ceea ce vrem însă să semnalăm este faptul ca materialul publicitar cu care se participă la târgurile internationale de turism gastronomic, de multe ori, nu depaseste imaginea comună, în sensul că se pune

59

în continuare accentul prea mult pe imaginea fotografică în promovare, în dauna informatiei practice, orientată pe un anumit produs gastronomic. Turismul gastronomic este cea mai nouă tendinţă de dezvoltare pe piaţa Romîneasca. Turismul gastronomic este cea mai importantă nişă prin care Romînia

poate intra în circuitul turistic

internaţional. Este necesar ca atât Romînia, cât şi agenţiile private din Romînia, să participe la Târgurile Internaţionale de Specialitate în gastronomie și turism.

Bibliografie

60

Bereche Gabriela și Dorila Diana, Pregatirea preparatelor si bauturilor destinate turistilor, ed. Gema Print, 2003. Boiţă M., Ardelean Dorina, Pribeanu Gh., David Gabriela, Costi B., Almăjanu Claudia, Experienţa ecoturistică între tradiţie şi gastronomie, Edit. Sitech, Timişoara, 2015 Bulgaru Mircea, Dreptul de a mînca, ed. Economica 1996 Ciobanu N., Brote V., Pe urmele renumitei bucatarii romanesti, Editura Ceres, 1971 Diaconescu Mihai, Marketing agroalimentar, ed. Uranus Bucuresti 2002 Ionica Soare, Turism,Tipologii şi Destinaţii, Editura Transversal Târgovişte, 2007 Nistor S., Ghidul gastronomic al României, Edit. House of Guides, 2004 Nistoreanu, P., Ecoturism si turism rural, Ed. ASE, Bucuresti, 2006 Oprean, Lucreţia, Moldovan, Mura, Preparate culinare din bucătăria popoarelor, Editura pentru Turism, Bucureşti, 1974 Rău A., Gurghianu A., Nistor V., Almanahul gospodinei, Editura Revista Steaua, 1983 Radu Anton Roman, Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti, Editura Paideia, Bucureşti, 2001 Tomescu Ada Mirela, Botezat Elena, Culinary tourism in Romania- Professional points of view, Tourism and Hospitality Industry,Congress Proceedings Trends in Tourism and Hospitality Industry, 2014 Vulcănesu Romulus (coordonator ştiinţific), Introducere în etnologie, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1980 http://www.adrnordest.ro/user/file/pdr/aes/8.turismul.pdf Brătescu Gheorghe- http://vinromînia.ro Mihailescu Lucian- http://www.egirl.ro Tucăliu Răzvan – http://www.bizworld.ro https://emilpop.blogspot.ro/2009/12/turismul-culinar.html http://www.arhiva.lumeasatului.ro/datini-si-obiceiuri-din-nordul-moldovei_l868.html http://www.descopera.org/descopera-romania-moldova-si-bucovina/ http://hartiromania.celendo.ro/ http://www.infoturism-moldova.ro/evenimente-2 http://www.infoturism-moldova.ro/gastronomie http://www.infoturism-moldova.ro/traditii-si-obiceiuri http://www.directbooking.ro/obiective-turistice-romania.aspx? regiune=12&r=Moldova&mk=site&sc=21&categ=factori-naturali-de-cura http://www.leonardo.snspa.ro/romania/regiuni_moldova.htm http://retete.unica.ro/recipe-categories/moldova/ http://www.scritube.com/geografie/turism/PREZENTAREA-REGIUNII-MOLDOVA12979.php http://www.madr.ro/ https://www.europeanregionofgastronomy.org https://streetfoodfestival.ro http://www.taravinului.ro

61