Asigurarea Omenirii Cu Resurse Naturale [PDF]

Zitiervorschau

ASIGURAREA OMENIRII CU RESURSE NATURALE

Resursele naturale reprezintă totalitatea ză că mintelor de minerale și de minereuri, a terenurilor cultivabile, a pă durilor și apelor de care dispune o anumită  țară .

Resursele naturale sunt substanțe care apar în mod natural dar în forma lor relativ nemodificată . O materie este considerată o resursă naturală atunci câ nd activită țile primare asociate cu aceasta sunt extragerea și purificarea, ele fiind opuse creației.

Extragerea resursei de bază și purificarea într-o formă ce poate fi folosită direct sunt în general considerate activită ți normale în cadrul valorifică rii resurselor naturale, chiar dacă ultimele pot să nu se gă sească în mod normal lâ ngă primele. Resursele naturale sunt considerate habitat natural ce poate fi convertit în materii prime pentru procesele capitalului infrastructural. Ele includ sol, lemn, petrol, minerale și alte bunuri luate mai mult sau mai puțin așa cum erau în natură .

În ultimii ani, epuizarea capitalului naturale și încercă rile de a se trece la dezvoltarea rațională au fost principalele probleme ale agențiilor de dezvoltare. Epuizarea capitalului natural este un motiv de îngrijorare în special în regiunile cu pă duri ecuatoriale, care pă strează cea mai mare parte a biodiversită ții naturale a Pă mâ ntului - capital natural genetic ce nu poate fi înlocuit. Conservarea resurselor naturale este cea mai importanta problemă a Capitalismului Natural, protecției mediului, a mișcă rii pentru ecologie și pentru Partidele Verzi. Unii văd această epuizare ca pe o sursă majoră de neliniște socială și conflicte în ță rile în curs de dezvoltare.

Resursele naturale pot fi:

 

resur resur

Resursele regenerabile sunt în general resursele vii (pești, pă duri, de exemplu), care pot să se refacă dacă nu sunt supravalorificate. Resursele regenerabile pot să se refacă și pot fi folosite pe termen nelimitat dacă sunt folosite rațional. Odată ce resursele regenerabile sunt consumate la o rată care depă șește rata lor naturală de refacere, ele se vor diminua și în cele din urmă se vor epuiza. Rata care poate fi susținută de o resursă regenerabilă este determinată de rata de refacere și de mă rimea disponibilului acelei resurse. Resursele naturale neregenerabile ce nu sunt vii includ solul, apa, vâ ntul, mareele și radiația solară .  Resurse epuizabile:  Resurse inepuizabile: Resursele pot, de asemenea sa fie clasificate pe baza originii lor ca fiind:  

resurse biotice, derivate din animale și plante; resurse abiotice, derivate din pă mâ nt, aer, apă , ș.a.m.d.; resursele minerale și energetice sunt de asemenea resurse abiotice, unele sunt derivate din natură .

Cauze:  Explozia demografică ;  Creșterea consumului de energie electrică ;  Epuizarea rezervelor de combustibil;  Valorificarea intensă a resurselor naturale epuizabile;

Consecințe:  Diminuarea ză că mintelor naturale;  Degradarea solului, a aerului, a apei;  Dispariția unor specii de plante și animale;  Extinderea deșerturilor;  Criza energetică ; etc

Soluții:  Gestionarea și valorificarea rațională a resurselor naturale;  Recuperarea resurselor naturale și reciclarea lor;  Refucerea consumurilor specifice de materii prime;  Conservarea resurselor epuizabile;  Fondarea ariilor protejate;  Respectarea legilor care reglementează exploatarea resurselor naturale și monitorizarea activă a componentelor mediului;

Eficiența utilizării resurselor

Eficiența utiliză rii resurselor este o componentă esențială a programului Europa 2020, strategia UE pentru stimularea creșterii economice și a creă rii de locuri de muncă pe urmă torii zece ani Eficiența utiliză rii resurselor înseamnă să producem mai multă valoare cu mai puține resurse și să ne schimbă m obiceiurile de consum. Aceasta va limita riscul

apariției de deficite și va menține impactul asupra mediului în limitele naturale ale planetei. Este un principiu general care se aplică tuturor resurselor naturale, de la alimente, lemn și biodiversitate pâ nă la energie, metale, sol, apă , minerale, atmosferă și pă mâ nt. Creșterea economică și crearea de locuri de muncă vor fi rezultatul noilor oportunită ți de afaceri. Sectorul construcțiilor, gestionarea ecosistemelor și a resurselor, energia regenerabilă , industriile ecologice și reciclarea au un mare potențial de a contribui la creșterea ocupă rii forței de muncă . Consecințele supraexploatării În lipsa unei gestionă ri responsabile, există un risc real să se producă schimbă ri ireversibile ale ecosistemelor. Un exemplu este reducerea dramatică a rezervelor de cod din Oceanul Atlantic, în largul coastei Canadei, în anii ’90. Exploatarea pă rții mai adâ nci a rezervelor de că tre traulere de adâ ncime a avut ca rezultat o creștere substanțială a capturilor, urmată de o scă dere abruptă . Ca urmare a absenței unor decizii de guvernanță eficiente și oportune, zeci de mii de persoane și-au pierdut sursa de venit, comunită țile locale confruntâ ndu-se cu enorme costuri umane și materiale, iar rezervele de cod nu s-au refă cut nici pâ nă în ziua de astă zi.

”Efectul de recul”

Deși multe dintre inițiativele de creștere a eficienței utiliză rii resurselor privesc producția, chestiunile legate de consum sunt de asemenea abordate. Se efectuează studii privind „efectul de recul” − ideea că introducerea de instrumente tehnologice și strategice menite să îmbună tă țească eficiența ecologică ar putea avea efectul nedorit al creșterii consumului. De exemplu, izolarea casei cu scopul de a crește eficiența termică și de a scă dea costurile încă lzirii acesteia ar putea avea ca rezultat folosirea instalației de încă lzire pentru o perioadă mai lungă sau la o temperatură mai mare, anulâ nd astfel câ știgul de eficiență . Existența și semnificația efectului de recul și modul în care acesta poate fi contracarat fac obiectul unei dezbateri aprinse, astfel încâ t este nevoie de informații suplimentare pentru clarificarea acestor aspecte.