Analiza-Si-a-TVA 3 [PDF]

Zitiervorschau

CAPITOLUL I DELIMITĂRI ŞI FUNDAMENTĂRI TEORETICE PRIVIND TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ I.1. Fundamentarea teoretică a taxei pe valoarea adăugată Taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect, apărut de curând în peisajul sistemelor fiscale din diferite state. Acest impozit are o arie de răspândire destul de largă la nivelul globului. Pe parcursul timpului, de la aparitia acestuia în Franţa în anul 1954, tot mai multe state au manifestat interes pentru introducerea lui în sitemul fiscal propriu. După Primul război mondial, Franţa a trecut la impunerea indirectă (asupra cheltuielilor). La început s-a procedat la organizarea unui sistem de impunere generală asupra cheltuielilor, care s-a manifestat prin introducerea în 1917 a taxei proporţionale asupra plătitorilor, prin aplicarea de timbre pe facturi, înlocuită în 1920 prin impozitul pe cifra de afaceri (asupra nivelului vânzărilor totale). În perioada 1925 – 1935 s-au aplicat taxe unice pentru diferite produse, ajungându-se la peste 30 de taxe unice. Din anul 1937 s-a instituit taxa unică asupra producţiei, urmată de o taxă asupra prestaţiilor. În 1948 se trece la sistemul plaţilor fracţionate (fiecare producător îşi plăteşte taxa asupra vânzărilor sale totale), iar prin perfecţionarea taxei pe producţie se instituie impozitul indirect fundamental, cu o cotă unică de 15,35 %. Originea taxei pe valoarea adăugată se găseşte în reforma fiscală din anii 1954-1955, înlocuind vechea taxă pe cifra de afaceri, printr-o taxă unică pe cifra de afaceri, plătită în diferite stadii ale producţiei de către unii producători, fără a fi însă un impozit cumulat. Astfel, fiecare producător avea dreptul să deducă taxele pe valoarea adăugată suportate anterior proceselor de producţie, atât pentru materiile prime încorporate în produse, cât şi cele pentru investiţii destinate dezvoltării activităţilor economice. Această reformă este urmată de alte reforme care au dus la perfecţionarea taxei pe valoare adăugată în Franţa. Astfel, în 1958 regimul juridic al taxei pe valoare adăugată suferă 5

o profundă simplificare şi se generalizează prin lărgirea sferei de cuprindere a produselor, iar numărul cotelor se reduce la cinci. În anul 1966 se trece la o nouă reducere a cotelor la patru: cota normală, cota majorată, cota intermediară şi cota redusă. O lărgire a sferei de aplicare a taxei pe valoare adăugată are loc prin Legea financiară din 29 decembrie 1978, devenind în acest fel principalul impozit indirect. Demonstrând calităţile unui impozit modern, cu randament fiscal sporit, începând cu 1 ianuarie 1970, el a fost adoptat de către ţările membre ale Pieţei Comune, urmărindu-se eliminarea sistemului de impozitare în cascadă, care se mai practică încă prin impozitul pe cifra de afaceri. În 1977 s-a realizat implementare definitivă a taxei pe valoarea adăugată în ţările membre ale Comunităţii Economice Europene. Până în momentul de faţă, taxa pe valoare adăugată, a fost adoptată în peste 50 de ţări, cuprinzând majoritatea ţărilor din Estul Europei, printre care şi România. Deoarece taxa pe valoarea adăugată este un subiect european, merită notat faptul că sistemele fiscale ale taxelor comunitare sunt conforme cu enunţul celei de-a VI-a Directive a Consiliului de Miniştri ai Comunităţii Europene din 17 mai 1997. Această Directivă, numită de “armonizare” a legislaţiilor statelor membre, referitoare la taxele pe cifrele de afaceri, a fixat reguli de determinare a unei baze comune de calcul. În faza de început, Directiva a VI-a nu prezintă dispoziţii care să vizeze o aliniere imediată a cotelor de impozitare, totuşi alinierea taxelor, în special a celor pe valoarea adăugată reprezintă un obiectiv de ordin major al statelor comunitare. Mai târziu, au fost adoptate două Directive ale Comunităţii Europene, respectiv Directiva a VIII-a, în decembrie 1979, care a introdus caracterul de rambursabilitate a taxei aferentă mărfurilor cumpărate din statele comunitare de către populaţia aparţinând unui stat din sistem, iar ulterior Directiva a XIII-a, prin care se stipula rambursarea cheltuielilor ocazionate pentru plata impozitului pe mărfurile cumpărate din interiorul statelor Comunităţii de către populaţie din afara acestuia. Impozitele asupra consumului, din care face parte şi taxa pe valoare adăugată au o contribuţie însemnată în cadrul prevederilor obligatorii; există o corelaţie între rata prelevărilor obligatorii şi partea de impozite asupra consumului, în PIB. Condiţia este însă incertă între partea relativă a impozitului pe consum în totalul veniturilor fiscale şi nivelul PIB pe locuitor. Contrar impozitelor cumulative, taxa pe valoare adăugată este un impozit care taxează numai valoarea pe care întreprinderea a adăugat-o unui produs. Ea nu reprezintă o 6

taxa asupra valorii adăugate, în sensul contabilităţii naţionale, şi nici o taxa asupra profitului, al cărui element este. Taxa pe valoare adăugată, achitată asupra mijloacelor de producţie este recuperată, mărfurilor exportate li se aplica o rată zero de impozitare, iar taxa percepută la produsele importate afectează o valoare adăugată localizată în străinătate. Prin urmare, taxa pe valoarea adăugată este echivalentul unei taxe asupra consumului, dotată cu o tehnică de acoperire ştiinţifică. La baza taxei pe valoare adăugată stau o serie de principii sau caracteristici:  Universalitatea (sfera de aplicare) a impozitului;  Teritorialitatea impozitului;  Deductibilitatea impozitului;  Transparenţa impozitului;  Unicitatea impozitului;  Fracţionalitatea impozitului; Taxa pe valoare adăugată respecta principiul universalităţii impunerii, deoarece, cu excepţiile prevăzute de lege, se aplică asupra tuturor operaţiunilor cu plată şi asimilate acestora, efectuate, în mod independent de către persoanele fizice şi juridice. Teritorialitatea impozitului se referă la locul unde are loc impunerea circulaţiei bunurilor şi serviciilor. La stabilirea teritorialităţii taxei pe valoare adăugată stau la bază principiile originii şi destinaţiei. În cazul aplicării principiului originii, se ţine cont de valoarea adăugată a tuturor bunurilor indigene. Acest principiu presupune să fie impozitate atât bunurile produse şi consumate în ţară, cât şi bunurile care vor fi produse şi exportate. Deci, se impozitează valoarea adăugată pe teritoriul naţional indiferent de destinaţia bunurilor. În acest caz, importurile de bunuri nu sunt supuse taxe pe valoare adăugată, deoarece la momentul importului acestea nu au creat plus valoare pe teritoriul naţional. Sistemul aplicării taxei pe valoare adăugată având la bază principiul originii este compatibil cu calculul taxei pe valoare adăugată pe venit, altfel spus, cota taxei se aplică asupra diferenţei dintre volumul vânzărilor şi volumul achiziţiilor de la alte firme. Taxa pe valoare adăugată pe venit are o arie de răspândire redusă (Argentina, Peru), majoritatea ţărilor apelând la calculul taxei pe valoarea adăugată pe consum. În cazul aplicării principiului destinaţiei la impozitarea cu taxa pe valoare adăugată are loc impunerea valorii adăugate pentru bunurile consumate pe teritoriul naţional, indiferent 7

dacă această valoare este realizată în ţară sau în străinătate. Ca urmare a aplicării acestui principiu are loc impunerea consumului intern, indiferent dacă provine din producţie proprie sau din import. Acest sistem de calcul al taxei pe valoare adăugată, plecând de la sistemul destinaţiei, este folosit în majoritatea statelor care au adoptat acest impozit indirect. Prin aplicarea taxei pe valoarea adăugată se oferă posibilitatea deducerii taxei pe valoare adăugată plătită anterior, din taxa pe valoare adăugată colectată ca urmare a vânzării bunurilor şi prestării serviciilor, taxa pe valoare adăugată care este datorată reprezentând diferenţa dintre taxa colectată şi taxa achitată ca urmare a cumpărărilor sau a beneficierii de prestarea unor servicii. Există si unele excepţii de la aplicarea acestui principiu, care se referă la neacordarea dreptului de deducere a taxei pe valoare adăugată plătită la aprovizionare (reglementate expres prin acte normative), însă, ca regula generală, putem reţine deductibilitatea taxei pe valoare adăugată. Transparenţa impozitului intervine datorită faptului că taxa pe valoare adăugată datorată statului de către un agent economic este aferentă valorii adăugate de el la bunul respectiv. Datorită fracţionalităţii plăţii taxei pe valoare adăugată, statul poate să procure resursele necesare desfăşurării activităţii sale treptat, pe măsura realizării bunului, nefiind nevoie să aştepte până la vânzarea finală. Taxa pe valoare adăugată nu respectă principiul egalităţii impunerii, deoarece nu tine cont de veniturile sau averea contribuabilului. Aceasta este egală pentru pentru toţi contribuabilii în ceea ce priveştecota de impunere , dar dacă ţinem cont de veniturile realizate de de contibuabili, sarcina fiscală care apasă asupra lor este diferită (mai mare pentru contribuabilii cu impozite mai mici). Putem considera că ea acţionează regresiv asupra contribuabililor dacă facem raportarea la mărimea venitului. În ţara noastră, în condiţiile trecerii la economia de piaţă şi ca urmare a alinierii fiscalităţii la practica ţarilor dezvoltate, impozitul pe circulaţia mărfurilor, care funcţiona ca un impozit indirect, a fost înlocuit cu taxa pe valoarea adăugată. Această înlocuire constituie o condiţie ce trebuia îndeplinită pentru aderarea la Uniunea Europeană. Pentru introducerea taxei pe valoare adăugată au fost luate o serie de măsuri referitoare la impozitul pe circulaţia mărfurilor, pentru a facilita trecerea de la un impozit la altul. Astfel, în 1991 s-a redus la cinci numărul cotelor de impozit pe circulaţia mărfurilor aferente bunurilor şi serviciilor şi s-a instituit un nou impozit indirect (acciza) pentru unele produse si articole considerate de lux. 8

Cu toate acestea, se impunea reducerea numărului cotelor impozitului pe circulaţia mărfurilor la una sau două, precum şi includerea în sfera de impozitare a acestuia a majorităţii bunurilor şi serviciilor. Prin aplicarea impozitului pe circulaţia mărfurilor, nu era impozitat comerţul cu amănuntul. Înainte de implementarea taxei pe valoare adăugată, s-a căutat să sa extindă câmpul de aplicare impozitului pe circulaţia mărfurilor la unele produse şi prestări de servicii, cum ar fi, de exemplu, produse agricole, activitatea poştală şi de telecomunicaţii, transportul de mărfuri si de călători etc. După emiterea unor acte normative pregătitoare, taxa pe valoare adăugată a fost introdusă în România prin Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992, aprobată prin Legea nr. 130/19 decembrie 1992, cu data de aplicare 1 ianuarie 1993. Ulterior, introducerea taxei pe valoarea adăugată a fost amânată pentru 1 iulie 1993, pe parcurs Ministerul Finanţelor elaborând norme metodologice cu privire la sfera ei de aplicare, la regulile de impozitare, operatiunile impozabile, baza de calcul, plătitorii, obligaţiile şi drepturile acestora. Taxa stabilită pentru început a fost de 18% din valoarea adăugată si de 0% pentru bunurile si serviciile exportate. Prin Ordonanţa Guvernului nr. 2/1998 taxa pe valoarea adăugată s-a stabilit începând cu data de 1 februarie 1998 la 22% şi 11%. Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 215/199, cele două cote au fost unificate la data de 1 ianuarie 2000 în una singură de 19%. O dată cu apariţia Legii privind Codul fiscal la data de 23 decembrie 2003, începând cu data de 1 ianuarie 2004, cotele taxei pe valoarea adăugată au devenit: 19% (cota stndard) şi 9% (cota redusă). Aşa cum a fost stabilită, această taxă reprezintă un impozit indirect care, spre deosebire de impozitul pe circulaţia mărfurilor, se aplică pe întreg circuitul economic, până la utilizatorul final al produselor şi serviciilor, însă numai la valoarea adăugată în fiecare fază a acestui circuit. Valoarea adăugată este egală cu diferenţa dintre vânzările şi cumpărările aceluiaşi stadiu al circuitului economic sau diferenţa rezultată scăzând din valoarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate, valoare bunurilor achiziţionate sau a serviciilor recepţionate, într-o perioadă de timp, de regulă lunar sau trimestrial. Dacă bilanţul exprimă starea patrimoniului la un moment dat, contul de profit şi pierdere arată cum s-a ajuns la respectiva stare patrimonială financiară. În contul de rezultate sunt evidenţiate fluxurile de venituri şi cheltuieli, respectiv fluxurile de exploatare financiară excepţionale. 9

Structura contului de rezultate pe cele trei domenii de activitate: de exploatare, financiară, excepţională permite detaşarea unor marje de acumulări băneşti potenţiale, destinate să îndeplinească o anumită funcţie de remunerare a factorilor de producţie şi de finanţare a activităţilor viitoare denumite solduri intermediare de gestiune. Soldurile intermediare de gestiune au ca obiect să explice formarea rezultatului întreprinderii în scopul aprofundării analizei evoluţiei gestiunii sale. Toate soldurile pornesc de la acumulările ce se realizează din vânzarea produselor la care se adaugă şi se scad succesiv celelalte categorii de venituri, respectiv cheltuieli, până la obţinerea profitului net ca ultim sold intermediar de gestiune. Construcţia în trepte a indicatorilor, pornind de la cel mai cuprinzător (producţia exerciţiului + adaosul comercial) şi încheind cu cel mai sintetic (profitul net al exerciţiului) a sugerat denumirea seriei lor de cascada a soldurilor intermediare de gestiune. Fiecare sold intermediar reflectă rezultatul gestiunii financiare, la treapta respectivă de acumulare. Primul sold de acest gen este valoarea adăugată. Această exprimă creşterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producţie, îndeosebi a factorilor muncă şi capital, peste valoarea materialelor, subansamblelor, energiei, serviciilor cumpărate de întreprindere de la terţi. Această valoare adăugată reprezintă sursa de acumulări băneşti din care se face remunerarea participanţilor direcţi şi indirecţi la activitatea economică a întreprinderii:  personalul, prin salarii, indemnizaţii, premii şi cheltuieli sociale;  statul, prin impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (minus subvenţiile pentru exploatare);  creditorii, prin dobânzi, dividende şi comisioane plătite;  acţionarii, prin dividende plătite;  întreprinderea, prin capacitatea de autofinanţare. Valoarea adăugată (VA) se poate calcula prin doua metode. Prima se numeşte metoda producţiei şi presupune diminuarea producţiei (PX) şi marjei comerciale (MC) cu consumurile provenite din exterior (CE) necesare realizării producţiei: VA = (PX + MC) - CE A doua metodă se numeşte metoda distribuirii sau adiţionata iar prin aceasta valoarea adăugată reprezintă suma remuneraţiilor tuturor factorilor de producţie, inclusiv statul. Instrument util de analiză, valoarea adăugată permite să se măsoare: 10

 gradul de integrare (gi) gi =

VA CA

Această rată are valoare ridicată pentru întreprinderile de producţie care recurg puţin la cumpărături din exterior şi are valoare mică în cazul întreprinderilor comerciale.  structura funcţiei de producţie a întreprinderii (S p), determinată fie ca raport între cheltuielile de personal (S) şi valoarea adăugată, fie ca raport între amortismente (AM) şi valoarea adăugată: Sp =

S AM  VA VA

 productivitatea întreprinderii, calculată ca raport între valoarea adăugată şi efectivul angajaţilor (E). Se observă că şi la noi în ţară se respectă principiul unicităţii impozitului. Ca urmare a acestui fapt, taxa percepută în final fiind egală cu cea rezultată prin aplicarea cotei de impozitare asupra întregii valori finale pe care o capătă produsul în faza transmiterii sale în proprietatea consumatorului final. De asemenea se respectă şi fracţionalitatea plaţii impozitului, taxa pe valoarea adăugată fiind percepută fracţionat la trecerea de la un stadiu la altul, în funcţie de valoarea adăugată la fiecare stadiu al circuitului economic parcurs de produs. Cuantumul taxei se stabileşte în ultima fază prin care produsul circulă, de la aparitia sa până în momentul trecerii la consumatorul final. Perceperea taxei are loc fragmentat, în fiecare fază a circuitului. Un alt principiu al taxei pe valoarea adăugată se referă la aria ei de aplicare. Pentru ţara noastră, în ceea ce priveşte teritorialitatea taxei pe valoare adăugată, se aplică principiul destinaţiei, fiind impozitat consumul, deci are loc o impozitare a bunurilor sau serviciilor care se comercializează sau sunt prestate în România indiferent dacă provin de la producătorii interni sau din import bunurile importate sunt impozitate în România la intrarea acestora în ţară (o dată cu înregistrarea declaraţiei vamale de import). Prestările de servicii sunt impozabile atunci când sunt utilizate în România, indiferent de locul unde este situat sediul sau domiciliul prestatorului. Conceperea şi funcţionalitatea taxei pe valoarea adăugată a avut în vedere şi posibilitatea limitării evaziunii fiscale în sensul că neplata ei în fazele anterioare duce la sporirea taxei în fazele ulterioare ale circuitului economic.ca urmare a acestui fapt, agenţii

11

economici care cumpară produse sau bunuri sunt interesaţi să verifice dacă furnizorul acestora a calculat corect partea de taxă care îi revenea.

I.2. Delimitări legislative privind TVA I.2.1. Sfera de aplicare Se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată operaţiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuată cu plată; b)livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă. c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activităţile economice următoare: activităţile producătorilor, comercianţilor, prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate. I.2.2 Persoanele impozabile Este considerată persoană impozabilă orice persoană, care desfăşoară de o manieră independentă activităţi economice de natura celor prevăzute mai sus, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestor activităţi. Nu acţionează de o manieră independentă angajaţii sau orice alta persoană legată de angajator printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente juridice care crează un raport angajator/angajat în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, remunerarea sau alte obligaţii ale angajatorului. Instituţiile publice sunt persoane impozabile pentru activităţile desfaşurate în aceleaşi condiţii legale ca şi cele aplicabile operatorilor economici, chiar dacă sunt prestate în calitate de autoritate publică, precum şi pentru activităţile următoare: a) telecomunicaţii; b) furnizarea de apă, gaze, energie electrică, energie termică, agent frigorific şi altele de aceeşi natură; c) transportul de bunuri şi persoane; d) servicii prestate de porturi şi aeroporturi; e) livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare; 12

f) activitatea târgurilor şi expoziţiilor comerciale; g) depozitarea; h) activităţile organelor de publicitate comercială; i) activităţile agenţiilor de călătorie; j) activităţile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante şi alte localuri asemănătoare. I.2.3 Operaţiuni impozabile Prin livrare de bunuri se înţelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor deţinute de proprietar către altă persoană, direct sau prin persoane care acţionează în numele acestora. Din această categorie de bunuri fac parte: a) bunurile mobile corporale, cum sunt: materiile prime, materialele, obiectele de inventar, mijloacele fixe care pot fi detaşate; b) bunurile imobile, cum sunt: locuinţele, construcţiile industriale, comerciale, agricole sau cele destinate pentru alte activităţi, terenuri agricole, terenuri pentru construcţii şi cele adiacente construcţiilor inclusiv cele aferente localităţilor urbane sau rurale pe care sunt amplasate construcţii sau alte amenajări; c) bunuri de natură mobilă care nu pot fi detaşate fără a fi deteriorate sau fără a antrena deteriorarea imobilelor înseşi care devin bunuri imobiliare prin destinaţie; d) energia electrică şi termică, gazele, agentul frigorific. Se consideră livrări de bunuri efectuate cu plată: a) predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană, în cadrul unui contract care prevede că plata se efectuează în rate sau orice alt tip de contract ce prevede că proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plăţii ultimei scadenţe, cu excepţia contractelor de leasing; b) transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite; c) trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în condiţiile prevăzute de legislaţia referitoare la proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despăgubiri; d) transmiterea de bunuri efectuată pe baza unui contract de comision la cumpărare sau la vânzare, atunci când comisionarul acţionează în nume propriu, dar în contul comitentului. 13

e) bunurile constatate lipsă din gestiune. De asemenea, se include în cadrul livrărilor de bunuri preluarea de către persoane impozabile a bunurilor achiziţionate sau fabricate de către acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfăşurată sau pentru a fi puse la dispoziţie altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective sau părţilor lor componente a fost dedusă total sau parţial. Orice distribuire de bunuri din activele unei societăţi comerciale către asociaţii sau acţionarii săi, inclusiv o distribuire de bunuri legată de lichidarea sau de dizolvarea fără lichidare a societăţii, constituie livrare de bunuri efectuate cu plată. Operaţiile privind două sau mai multe transferuri succesive ale dreptului de proprietate asupra unui bun, fiecare transfer este considerat o livrare separată a bunului, chiar dacă acesta este transferat către beneficiarul final. Nu se consideră livrare de bunuri: a) bunurile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră; b) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate în condiţiile stabilite prin norme; c) perisabilităţile, în limitele prevăzute prin lege; d) bunurile acordate gratuit din rezerva de stat, ca ajutoare umanitare externe sau interne; e) acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor publicitare, pentru încercarea produselor sau pentru demonstraţii la punctele de vânzare, alte bunuri acordate în scopul stimulării vânzarilor; f) acordarea de bunuri, în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol, precum şi alte destinaţii prevăzute de lege, în condiţiile stabilite prin norme; g) transferul de bunuri efectuat cu ocazia operaţiunilor de transfer total sau parţial de active şi pasive, ca urmare a fuziunii şi divizării, indiferent dacă e făcută cu plată sau nu; h) aportul în natură la capitalul social al unei societăţi comerciale,dacă primitorului bunurilor i-ar fi fost permisă deducerea integrală a taxei pe valoare adăugată, dacă aceasta s-ar fi aplicat transferului respectiv. În situaţia în care primitorul bunurilor este o persoană impozabilă care nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată sau are dreptul de

14

deducere parţial, operaţiunea se consideră livrare de bunuri, dacă taxa pe valoare adăugată aferentă bunurilor respective sau părţilor componente a fost dedusă total sau parţial. În cadrul sferei de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, se consideră ca fiind prestare de servicii orice activitate care nu constituie livrare de bunuri aşa cum s-a prezentat mai sus. Astfel de operaţiuni pot fi: a) închirierea de bunuri sau transmiterea folosinţei bunurilor, în cadrul unui contract de leasing; b) transferul şi/sau transmiterea folosinţei dreptului de autor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi a altor drepturi similare; c) angajamentul de a nu desfăşura o activitate economică, de a nu concura cu o altă persoană sau de a tolera o acţiune sau o situaţie; d) prestările de servicii efectuate în baza unui ordin emis de/sau în numele unei autorităţi publice sau potrivit legii; e) intermedierea efectuată de comisionari, care acţionează în numele şi în contul comitentului, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii. Următoarele operaţiuni sunt considerate prestări de servicii cu plată: a) utilizarea bunurilor care fac parte din activele persoanei impozabile în alte scopuri decât cele legate de activitatea sa economică sau pentru a fi puse la dispoziţie, în vederea utilizării în mod gratuit, altor persoane fizice sau juridice, dacă taxa pe valoarea adăugată aferenta acestor bunuri a fost dedusă total sau parţial; b) prestările de servicii efectuate în mod gratuit de persoana impozabilă în scopuri care nu au legatură cu activitatea sa economică, pentru uzul personal al angajaţilor săi sau al altor persoane; Nu se consideră prestare de servicii efectuată cu plată utilizarea bunurilor şi prestările de servicii prezentate mai sus, efectuate în limitele şi potrivit destinaţiilor prevăzute prin lege, precum şi prestările de servicii efectuate în scopuri publicitare sau în scopul stimulării vânzărilor. Persoana impozabilă care acţionează în nume propriu, dar în contul altei persoane, luând parte la prestări de servicii, se consideră că a primit şi a prestat ea însăşi acele servicii. În cazul prestării unui serviciu de către mai multe persoane impozabile, prin tranzacţii succesive, fiecare tranzacţie se consideră o prestare separată şi se impozitează distinct, chiar dacă serviciul respectiv este prestat direct către beneficiarul final.

15

În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se mai cuprind şi importurile de bunuri, care reprezintă intrarea de bunuri în România provenind din alt stat. Atunci când bunurile sunt plasate, după intrarea lor în ţară, în regimuri vamale suspensive, aceste bunuri nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată. Totuşi, acestea sunt supuse reglementărilor vamale în ceea ce priveşte plata sau, după caz, garantarea drepturilor de import pe perioada cât se află în regim vamal suspensiv. I.2.4. Locul operaţiunilor impozabile Conform acestui criteriu sunt supuse taxei pe valoare adăugată operaţiunile referitoare la transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor situate pe teritoriul României. Bunurile provenite din import sunt impozabile în România, la intrarea în ţară şi la înregistrarea declaraţiei vamale. Locul livrării de bunuri se consideră a fi: a)

locul unde se găsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau

transportul, în cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de beneficiar sau de un terţ; b)

locul unde se efectuează instalarea sau montajul, în cazul bunurilor care fac

obiectul unei instalări sau montaj, indiferent dacă punerea în funcţiune este efectuată de către furnizor sau de altă persoană în contul său; c)

locul unde se găsesc bunurile în momentul când are loc livrarea, în cazul în care

bunurile nu sunt expediate sau transportate; d)

locul de plecare al transportului de pasageri, în cazul în care livrările de bunuri

sunt efectuate la bordul unui vapor sau avion; e)

locul de plecare al transportului de pasageri, în cazul în care livrările de bunuri

sunt efectuate într-un autocar sau tren, şi pe partea din parcursul transportului de pasageri efectuat în interiorul ţării. Locul prestării de servicii este locul unde prestatorul îşi are stabilit sediul activităţii economice sau un sediu permanent de la care sunt prestate serviciile ori, în lipsa unui astfel de sediu, domiciliul sau reşedinţa sa obişnuită, cu următoarele excepţii pentru care locul prestării este considerat a fi: a)

locul unde bunul imobil este situat, pentru prestările de servicii efectuate în

legătură directă cu un bun imobil, inclusiv prestaţiile agenţiilor imobiliare şi de expertiză, ca

16

şi prestările privind pregătirea sau coordonarea executării lucrărilor imobiliare, cum ar fi , de exemplu, prestaţiile furnizate de arhitecţi şi serviciile de supervizare; b)

locul unde se efectuează transportul, în funcţie de distanţele parcurse, în cazul

transportului de bunuri şi persoane; c)

sediul activităţii economice sau sediul permanent al beneficiarului pentru care

sunt prestate serviciile sau în absenţa acestora, domiciliul sau reşedinţa obişnuită a beneficiarului în cazul următoarelor servicii: închirierea de bunuri mobile corporale, operaţiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale, transferul şi/sau transmiterea folosinţei drepturilor de autor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi a altor drepturi similare, serviciile de publicitate şi marketing, serviciile de consultanţă, de inginerie, juridiceşi de avocatură, serviciile contabililor şi experţilor contabili, ale birourilor de studii şi alte servicii similare, prelucrarea de date şi furnizarea de informaţii, operaţiunile bancare, financiare şi de asigurări, inclusiv reasigurări, cu excepţia inchirierii de seifuri, punerea la dispoziţie de personal, telecomunicaţiile, serviciile de radiodifuziune şi de televiziune, serviciile furnizate pe cale electronică; d) locul unde sunt prestate serviciile.

I.2.5. Faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată Faptul generator al taxei reprezintă faptul prin care sunt realizate condiţiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei. Taxa pe valoare adăugată devine exigibilă când autoritatea fiscală devine îndreptăţită, în baza legii, la un moment dat, să solicite taxa pe valoare adăugată de la plătitorii taxei, chiar dacă plata acesteia este stabilită prin lege la o altă dată. Faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată iau naştere, de regulă, în momentul efectuării livrării bunurilor mobile şi/sau în momentul prestării serviciilor. Livrările de bunuri şi prestările de servicii care se efectuează continuu, dând loc la decontări sau plăţi succesive, cum sunt gazele naturale, apa, serviciile telefonice, energia electircă şi altele asemenea, se consideră că sunt efectuate în momentul expirării perioadelor la care se referă aceste decontări sau plăţi. Pentru operaţiunile următoare faptul generator al taxei pe valoarea adăugată ia naştere şi devine exigibilă la: data înregistrării declaraţiei vamale, în cazul bunurilor plasate în regim de import; data primirii facturii externe pentru serviciile contractate de persoane impozabile din România cu prestatori cu sediul sau domiciliul în străinătate, pentru care locul prestării se consideră a fi România; data plăţii prestatorului extern, în cazul plaţilor efectuate fără factură pentru serviciile contractate de persoane impozabile din România cu prestatori cu 17

sediul sau cu domiciliul în străinătate, pentru care locul prestării se consideră a fi în România; data la care bunurile aflate într-un regim vamal suspensiv sunt plasate în regim de import; data stabilirii debitului pe bază de factură pentru prestările de servicii care dau loc la decontări sau plăţi succesive, acestea fiind considerate că au fost efectuate în momentul expirării perioadelor aferente acestor decontări sau plăţi; data vânzării bunurilor către beneficiari, în cazul operaţiunilor efectuate prin intermediari sau prin consignaţie; data emiterii documentelor în care se consemnează preluarea de către persoane impozabile a unor bunuri achiziţionate sau fabricate de către acestea şi data documentelor prin care se confirmă prestarea de către persoane impozabile a unor servicii în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfăşurată de acestea sau pentru a fi puse la dispoziţie altor persoane fizice ori juridice în mod gratuit; data colectării monedelor din maşină pentru mărfurile vândute prin maşini automate; termenele de plată a ratelor prevăzute în contracte pentru operaţiuni de leasing. Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată este dreptul organului fiscal de a pretinde plătitorului de taxă pe valoarea adăugată, la o anumita dată, plata taxei datorate bugetului de stat. Deşi, în cele mai multe cazuri, exigibilitatea se suprapune cu faptul generator, sunt şi situaţii când exigibilitatea poate fi anticipată sau ulterioară faptului generator. Astfel, pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii, care se efectuează continuu (energie electrică, termică, gaze naturale, apă, servicii telefonice şi altele similare), precum şi pentru cele la care se încasează, de regulă, avansuri, exigibilitatea intervine la data stabilirii debitului beneficiarului pe bază de factură fiscală sau alt document legal. Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată este anticipată faptului generator şi intervine:  la data la care este emisă factura fiscală, înaintea efectuării livrării bunurilor sau prestării serviciilor;  la data încasării avansului, în cazul în care se încasează avansuri înaintea livrării de bunuri sau a prestării serviciilor, cu excepţia avansurilor încasate pentru plata importurilor şi a drepturilor vamale stabilite şi orice avansuri încasate pentru operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată sau care nu sunt în sfera de aplicare a taxei. I.2.6. Baza de impozitare.

18

Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din: a) pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii, din tot ceea ce constituie contrapartidă obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau unui terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestei operaţiuni; b)preţurile de achiziţie sau, în lipsa acestora, preţul de cost, determinat la momentul livrării/prestării pentru operaţiunile referitoare la preluarea de către persoane impozabile a bunurilor achiziţionate sau fabricate de către acestea, la utilizarea bunurilor care fac parte din activele persoanei impozabile şi la prestările de servicii efectuate în mod gratuit de persoane impozabile, toate aceste operaţiuni având alte scopuri decât cele legate de activitatea economică a persoanelor impozabile în cauză; c) suma cheltuielilor efectuate pentru executarea prestărilor de servicii. Sunt cuprinse în baza de impozitare: a)

impozitele, taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, exclusiv taxa pe

valoarea adăugată; b)

cheltuielile accesorii cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare,

transport şi asigurare, decontate cumpărătorului sau clientului. Baza de impozitare poate sa fie supusă unor corecţii, deoarece din ea trebuie deduse: a) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ acordate de furnizor direct clienţilor în vederea stimulării vânzărilor, în condiţiile prevăzute în contractele încheiate. b) penalizările, precum şi sumele reprezentând daune-interese, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, solicitată pentru neîndeplinirea totală sau parţială a obligaţiilor contractuale; c) dobânzi percepute pentru plăţile cu întârziere, pentru vânzări cu plata în rate, pentru operaţiuni de leasing; d) sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului şi care apoi se decontează acestuia; e) ambalajele care circulă între furnizorii de mărfuri şi clienţi, fără facturare (în cazul în care cumpărătorul returnează ambalajele în care s-a expediat marfa, suma impozabilă va fi redusă corespunzător);

19

Pentru a putea fi excluse din baza de impozitare, remizele şi alte reduceri de preţ trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie efective şi în sume exacte în beneficiul clientului; să nu constituie, în fapt, remunerarea unui serviciu sau o contrapartidă pentru o prestaţie oarecare; să fie reflectate în facturi fiscale sau în alte documente legale. Corectarea taxei pe valoare adăugată aferente reducerilor de preţ acordate după facturare se va efectua prin emiterea unei noi facturi, în roşu, pentru sumele ce urmează a fi scăzute, şi în negru, pentru cele de adăugat; Baza de impozitare a taxei pe valoare adăugată se ajustează în următoarele situaţii: a) dacă au fost emise facturi fiscale şi, ulterior, operaţiunea este anulată total sau parţial, înainte de livrarea bunurilor sau prestării serviciilor; b) în cazul refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea, calitatea sau preţurile bunurilor livrate sau a serviciilor prestate; c) în situaţiile în care reducerile de preţ sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, precum şi în cazul majorării preţului ulterior livrării sau prestării; d) contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului; e) în cazul în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare. Pentru bunurile importate baza de impozitare este constituită din valoarea în vamă, determinată potrivit legii, la care se adaugă taxele vamale, comisionul vamal, accizele şi alte taxe datorate potrivit legii. I.2.7. Cotele de impozitare şi calculul taxei pe valoarea adăugată În România cota standard a taxei pe valoarea adăugată este de 19% şi se aplică asupra bazei de impozitare pentru orice operaţiune impozabilă pentru care nu este scutită de taxa pe valoarea adăugată sau care nu este supusă cotei reduse a taxei pe valoare adăugată. Cota redusă a taxei pe valoare adăugată este de 9% şi se aplică asupra bazei de impozitare pentru următorele prestări de servicii şi/sau livrări de bunuri: a)

dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente

istorice, monumente de arhitectură şi arheologie, grădini zoologice şi botanice, târguri şi expoziţii;

20

b)

livrarea de manuale şcolare, cărţi, reviste, cu excepţia celor destinate

exclusiv publicităţii; c)

livrările de proteze de orice fel, cu excepţia protezelor dentare;

d)

livrările de produse ortopedice;

e)

medicamente de uz uman şi veterinar;

f)

cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie

similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping. Cota de taxă pe valoarea adăugată aplicabilă este cea în vigoare la data la care ia naştere faptul generator al taxei pe valoarea adăugată, iar dacă exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată nu coincide cu faptul generator se aplică cotele în vigoare la data la care taxa devine exigibilă. Pentru cazurile când exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată este anticipată faptului generator, în situaţia modificării cotelor, se va proceda la regularizare pentru a se aplica cotele în vigoare la data la care ia naştere faptul generator al taxei pe valoarea adăugată. Regularizarea se efectuează prin refacturarea integrală a contravalorii livrărilor de bunuri şi/sau prestărilor de servicii cu cotele în vigoare la data la care ia naştere faptul generator şi scăderea în cadrul aceleiaşi facturi a sumelor facturate anterior. Cota aplicabilă pentru un import de bunuri este cea aplicată în interiorul ţării pentru livrarea aceluiaşi bun. I.2.8. Operaţiuni scutite Scutiri pentru operaţiuni din interiorul ţării Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată următoarele activităţi de interes general: a) spitalizarea, îngrijirile medicale, inclusiv veterinare şi operaţiunile strâns legate de acestea, desfăşurate de unităţi autorizate pentru astfel de activităţi, indiferent de forma de organizare şi de titularul dreptului de proprietate, respectiv: spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete şi laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală şi diagnostic, staţii de salvare şi alte unităţi autorizate să desfăşoare astfel de activităţi, precum şi cantinele organizate pe lângă aceste unităţi, serviciile de cazare, masă şi tratament prestate cumulat de către persoane impozabile autorizate care îşi desfăşoară activitatea în staţiuni balneoclimaterice şi a căror contravaloare este decontată pe bază de bilete de tratament, precum şi serviciile funerare prestate de unităţile sanitare; 21

b) prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către stomatologi şi tehnicienii dentari, precum şi livrarea de proteze dentare efectuată de către stomatologi şi de către tehnicienii dentari, indiferent de forma de organizare şi de titularul dreptului de proprietate; c) prestările de îngrijire şi supraveghere la domiciliu a persoanelor, efectuate de personal specializat cu exercitarea profesiunilor medicale şi paramedicale; d) transportul bolnavilor şi al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate în acest scop; e) livrările de organe, de sânge şi de lapte uman; f)

activitatea de învăţământ prevăzută de Legea învăţământului nr. 84/1995,

republicată, cu modificările şi completările ulterioare, desfăşurată de unităţile autorizate, inclusiv activitatea căminelor şi a cantinelor organizate pe lângă unităţi, formarea profesională a adulţilor, precum şi prestările de servicii şi livrările de bunuri strâns legate de acestea, efectuate de către instituţiile publice sau de către alte entităţi recunoscute, care au aceste obiective; g) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate de asistenţa şi/sau protecţia socială, efectuate de instituţiile publice, instituţiile de interes public sau de alte organisme recunoscute ca având caracter social; serviciile de cazare, masă şi tratament, prestate de persoane impozabile care îşi desfăşoară activitatea în staţiuni balneoclimaterice, dacă au încheiat contracte cu Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale şi contravaloarea acestora este decontată pe bază de bilete de tratament; h) prestările de servicii şi livrările de bunuri strâns legate de protecţia copiilor şi tinerilor, efectuate de instituţiile publice, instituţiile de interes public sau de alte organisme recunoscute ca având caracter social; i)

prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri furnizate membrilor în interesul

lor colectiv, în schimbul unei cotizaţii fixe conform statutului, de organizaţii fără scop patrimonial ce au obiective de natură politică, sindicală, religioasă, patriotică, filozofică, filantropică sau civică, în condiţiile în care această scutire nu provoacă distorsiuni de concurenţă; j)

serviciile ce au strânsa legătură cu practicarea sportului sau a educaţiei fizice

prestate de organizaţii fără scop patrimonial în beneficiul persoanelor care practică sportul sau educaţia fizică;

22

k) prestări de servicii culturale şi livrările de bunuri legate nemijlocit de acestea, efectuate de instituţii publice, precum şi operaţiunile care intră în sfera de aplicare a impozitului pe spectacole; l)

prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri efectuate de persoane ale căror

operaţiuni sunt scutite, cu ocazia manifestărilor destinate să le aducă sprijin financiar şi organizate în profitul lor exclusiv, cu condiţia ca aceste scutiri să nu producă distorsiuni concurenţiale; m) realizarea, difuzarea şi/sau retransmisia programelor de radio şi/sau de televiziune, cu excepţia celor de publicitate, efectuate de unităţile care produc şi/sau difuzează programele audiovizuale, precum şi de unităţile care au ca obiect de activitate difuzarea prin cablu a programelor audiovizulale; n) vânzarea de licenţe de filme sau de programe, drepturi de difuzare, abonamente la agenţiile internaţionale de ştiri şi alte drepturi de difuzare similare, destinate activităţii de radio şi televiziune, cu excepţia celor de publicitate. Alte operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată: a)

activităţile de cercetare-dezvoltare şi inovare pentru realizarea programelor,

subprogramelor, proiectelor precum şi a acţiunilor cuprinse în Planul naţional de cercetaredezvoltare şi inovare, în programele-nucleu şi în planurile sectoriale, prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr.57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată aprobată cu modificări şi completări pril Legea nr. 324/2003, cu modificările ulterioare, precum şi activităţile de cercetare-dezvoltare şi inovare finanţate în parteneriat internaţionale, regional şi bilateral; b) livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii efectuate de producătorii agricoli individuali şi asociaţiile fără personalitate juridică ale acestora; c) prestările următoarelor servicii financiare şi bancare: 1. acordarea şi negocierea de credite şi administrarea creditului de către persoana care îl acordă; 2. acordarea, negocierea şi preluarea garanţiilor de credit sau a garanţiilor colaterale pentru credite, precum şi administrarea garanţiilor de credit de către persoana care acordă creditul; 3. orice operaţiune legată de depozite şi conturi financiare, inclusiv orice operaţiuni cu ordine de plată, transferuri de bani, instrumente de debit, carduri de credit sau de debit, cecuri sau alte instrumente de plată, precum şi operaţiuni de factoring; 23

4. emisiunea, transferul şi/sau orice alte operaţiuni cu moneda naţională sau stăină, cu excepţia monedelor sau a bancnotelor care sunt obiecte de colecţie; 5. emisiunea, transferul şi/sau orice alte operaţiuni cu titluri de participare, titluri de creanţe, cu excepţia executării acestora, obligaţiuni, certificate, cambii, alte instrumente financiare sau alte valori mobiliare; 6. gestiunea fondurilor comune de plasamente şi/sau a fondurilor comune de garantare a creanţelor efectuate de orice entităţi constituite în acest scop; d) operaţiuni de asigurare şi/sau reasigurare, precum şi prestările de servicii în legătură cu operaţiunile de asigurare şi/sau reasigurare efectuate de persoanele care intermediază astfel de operaţiuni; e) jocurile de noroc organizate de persoane autorizate, conform legii, să desfăşoare astfel de activităţi; f) livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate de unităţile din sistemul de penitenciare, utilizând munca deţinuţilor; g) lucrările de constucţii, amenajări, reparaţii şi întreţinere la monumente care comemorează combatanţi, eroi, victime ale războiului şi ale Revoluţiei din Decmbrie 1989; h) transportul fluvial de persoane în Delta Dunării şi pe rutele Orşova - Moldova Nouă, Brăila – Hârşova şi Galaţi – Grindu; i)

livrarea obiectelor şi veşmintelor de cult religios, tipărirea cărţilor de cult,

teologice sau cu conţinut bisericesc şi care sunt necesare pentru practicarea cultului, precum şi furnizarea de bunuri asimilate obiectelor de cult; j)

livrarea de bunuri către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, ca

efect al dării în plată, sau bunuri adjudecate de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, cu stingerea totală sau parţială a obligaţiilor de plată ale unui debitor; k) arendarea, concesionarea şi închirierea de bunuri imobile, cu următoarele excepţii: 1. operaţiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul serviciului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping; 2. serviciile de parcare a vehiculelor; 3. închirierea utilajelor şi a maşinilor fixate în bunuri imobile; 4. închiriere seifurilor.

24

l) livrările de bunuri care au fost afectate unei activităţi scutite în baza prezentului articol, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective nu a fost dedusă, precum şi livrările de bunuri a căror achiziţie a făcut obiectul excluderii dreptului de deducere. Scutiri la import Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată: a) importul de bunuri a căror livrare în România este scutită de taxa pe valoarea adăugată; b)bunurile introduse în ţară de calători sau de alte persoane fizice cu domiciliul în ţară ori în străinătate, în condiţiile şi în limitele stabilite potrivit reglementărilor în vigoare, pentru regimul vamal aplicabil persoanelor fizice; c) bunurile importate destinate comercializării în regim duty-free, precum şi prin magazinele pentru servirea în exclusivitate a reprezentanţelor diplomatice şi a personalului acestora; d)importul de bunuri de către misiunile diplomatice şi birourile consulare, precum şi de către cetăţenii străini cu statut diplomatic sau consular în Romani, în condiţii de reciprocitate, potrivit procedurii stabilite prin norme; e) importul de bunuri efectuat de reprezentanţele organismelor internaţionale interguvernamentale acreditate în România, precum şi de către cetăţenii străini angajaţi ai acestor organizaţii, în limitele şi în conformitate cu condiţiile precizate în convenţiile de înfiinţare a acestor organizaţii, potrivit procedurii stabilite prin norme; f) importul de către forţele armate ale statelor stăine membre NATO pentru uzul acestora sau al personalului civil însoţitor ori pentru aprovizionarea popotelor sau a cantinelor, în cazul în care aceste forţe sunt destinate efortului comun de apărare; g)importul de suporturi materiale, cum ar fi pelicule, benzi magnetice, discuri, pe care sunt înregistrate filme sau programe destinate activităţii de radio şi televiziune; h)importul de bunuri primite în mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donaţii destinate unor scopuri cu caracter religios, de apărare a sănătăţii, de apărare a ţării sau a siguranţei naţionale, artistic, sportiv, de protecţie şi ameliorare a mediului, de protecţie şi conservare a monumentelor istorice de arhitectură; i) importul de bunuri finanţate din împrumuturi nerambursabile, acordate României de organisme internaţionale, de guverne străine şi/sau de organizaţii nonprofit;

25

j) importul următoarelor bunuri: bunurile de origine română, bunurile străine care potrivit legii, devin proprietatea statului, bunurile reparate în străinătate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele necorespunzătoare calitativ, returnate partenerilor externi în perioada de garanţie, bunurile care se înapoiază în ţară ca urmare a unei expedieri eronate, echipamentele pentru protecţia mediului stabilite prin hotărâre a Guvernului. Scutiri la export sau alte operaţiuni similare şi pentru transportul internaţional În cadrul acestei rubrici, sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată: a) livrările de bunuri expediate sau transportate în afara ţării, de către furnizor sau de altă persoană în contul său; b)livrările de bunuri expediate sau transportate în afara ţării de cumpărătorul care nu este stabilit în interiorul ţării, sau de altă persoană în contul său, cu excepţia bunurilor transportate de cumpărătorul însuşi şi folosite la echiparea sau aprovizionarea ambarcaţiunilor de agrement sau a oricărui mijloc de transport de uz privat; c) prestările de servicii, inclusiv transportul prestările de servicii accesorii transportului, legate direct de exportul de bunuri sau de bunurile plasate în regimuri vamale suspensive, cu excepţia prestărilor de servicii scutite; d)transportul, prestările de servicii accesorii transportului, alte servicii direct legate de importul bunurilor, dacă valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate; e) transportul internaţional de persoane şi servicii legate direct de acest transport, inclusiv livrările de bunuri destinate a fi acordate ca trataţie pasagerilor la bordul unui vapor, avion, autocar sau tren; f) în cazul navelor utilizate pentru transportul internaţional de persoane şi/sau de mărfuri, pentru pescuit sau altă activitate economică sau pentru salvare ori asistenţă pe mare, al navelor de război, următoarele operaţiuni: livrarea de carburanţi şi alte bunuri destinate a fi încorporate sau utilizate pe nave, cu excepţia navelor folosite pentru pescuitul fluvial sau de coastă şi prestările de servicii efectuate pentru nevoile directe ale navelor şi/sau pentru încărcătura acestora; g)în cazul aeronavelor care prestează transporturi internaţionale de persoane şi/sau de mărfuri, următoare situaţii: livrările de carburanţi, echipamente şi alte bunuri destinatea fi încorporate sau utilizate pe aeronave şi prestările de servicii efectuate pentru nevoile directe ale aeronavelor şi/sau pentru încărcătura acestora; 26

h)prestările de servicii pentru navele aflate în proprietatea companiilor de navigaţie care îşi desfăşoară activitatea în regimul special maritim sau operate de acestea, precum şi livrările de nave în întregul lor către aceste companii; i) livrările de bunuri şi prestările de servicii în favoarea directă a misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, precum şi a personalului acestora, pe bază de reciprocitate; j) livrările de bunuri şi prestările de servicii în favoarea directă a reprezentanţelor internaţionale interguvernamentale acreditate în România, precum şi a personalului acestora; k)livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii, către forţele armate ale statelor stăine membre NATO, pentru uzul forţelor armate sau al personalului civil care însoţeşte forţele armate sau al personalului civil care însoţeşte forţele armate sau pentru aprovizionarea cantinelor, dacă forţele iau parte la efortul de apărare comun; l) livrările de bunuri şi prestările de servicii finanţate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de către guverne străine, de organisme internaţionale şi de organizaţii nonprofit şi de caritate din străinaătate şi din ţară, inclusiv din donaţii ale persoanelor fizice; m) constuirea, consolidarea, extinderea, restaurarea şi reabilitarea lăcaşurilor de cult religios sau a altor clădiri utilizate în acest scop; n)prestările de servicii poştale, efectuate pe teritoriul României de operatorii prevăzuţi de Ordonanţa Guvernului nr. 70/2001, constând în preluarea şi distribuirea trimiterilor poştale din străinătate, inclusiv servicii financiar-poştale; o)serviciile prestate de persoane din România, în contul beneficiarilor cu sediul sau domiciliul în străinătate, pentru bunurile dein import aflate în perioada de garanţie; p)prestările de servicii efectuate de intermediari care acţionează în numele sau în contul unei alte persoane, atunci când intervin în operaţiuni prevăzute de prezentul articol Legislaţia privind taxa pe valoarea adăugată mai prevede şi o serie de scutiri speciale legate de traficul internaţional de bunuri: a) livrarea de bunuri care sunt plasate în regim de antrepozit vamal; b)livrarea de bunuri destinate plasării în magazinele duty-free şi în alte magazine situate în aeroporturile internaţionale, precum şi livrările de bunuri efectuate prin aceste magazine; c) următoarele operaţiuni desfăşurate într-o zonă liberă sau port liber: intoducerea de bunuri străine într-o zonă liberă sau port liber, direct din străinătate, în vederea simplei depozitări, fără întocmirea de formalităţi vamale; operaţiunile comerciale de vânzarecumpărare a mărfurilor între diverşi operatoridin zona liberă sau portul liber sau dintre aceştia 27

şi alte persoane din afara zonei libere sau a portului liber; scoaterea de bunuri din zona liberă sau portul liber , în afara ţării, fără întocmirea de declaraţii vamale de export, bunurile fiind în aceeaşi stare ca în momentul introducerii lor în zona liberă sau portul liber; d)prestările de servicii legate direct de operaţiunile de mai sus.

I.2.9. Regimul deducerilor După cum sugerează şi denumirea, taxa pe valoare adăugată se aplică asupra plusului de valoare adăugată de fiecare stadiu al producţiei sau comercializării unui produs sau serviciu. Aplicarea taxei pe valoarea adăugată se face de aşa manieră încât la sfârşitul ciclului de producţie şi comercializare parcurs de un bun, indiferent de durata ciclului, cheltuiala fiscală totală care a grevat acest bun corespunde taxei calculate asupra preţului de vânzare şi suportate de consumator. Pentru a facilita calculul şi colectarea, cota de taxa pe valoarea adăugată se aplică la preţul de vânzare al bunurilor sau serviciilor comercializate (corectat, eventual, cu reducerile de preţ şi alte elemente, prezentate anterior). Deoarece taxa pe valoare adăugată intervine la fiecare stadiu al unei filiere de producţie şi comercializare, dar şi pentru a se evita efectul cumulativ al impozitării în cascadă, trebuie dedusă din taxa pe valoare adăugată încasată (colectată) de la clienţi, taxa pe valoare adăugată plătită furnizorilor, pentru cumpărările de bunuri sau servicii. Altfel spus, atunci când întreprinderea facturează taxa pe valoarea adăugată clientului sau, ea acţionează în contul statului, căruia va trebui sa-i plătească diferenţa între taxa pe valoarea adăugată colectată de la clienţi (de obicei mai mare) şi taxa pe valoarea adăugată plătită furnizorilor săi care, la rândul lor, au procedat la colectarea şi vărsarea taxei pe valoarea adăugată. Dreptul de deducere Dreptul de deducere ia naştere în momentul în care taxa pe valoarea adăugată deductibilă devine exigibilă. Dacă bunurile şi serviciile achiziţionate sunt destinate utilizării în folosul operaţiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoare adăugată are dreptul să deducă: a) taxa pe valoare adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să fie livrate şi pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să fie prestate de o altă persoană impozabilă; 28

b) taxa pe valoare adăugată achitată pentru bunurile importate. Dacă bunurile şi serviciile achiziţionate sunt destinate utilizării sunt destinate utilizării pentru realizarea următoarelor operaţiuni: a)

livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea

b)

operaţiuni rezultând din activităţi economice, pentru care locul livrării

adăugată; prestării este considerat a fi în străinătate, dacă taxa pe valoarea adăugată ar fi deductibilă, în cazul în care operaţiunea s-ar desfăşura în ţară. Nu poate fi dedusă taxa pe valoarea adăugată pentru: a) bunuri/servicii achiziţionate de furnizori/prestatori în contul clienţilor şi care apoi se decontează acestora; b) băuturi alcoolice şi produse din tutun destinate acţiunilor de protocol. Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată, orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere, în funcţie de felul operaţiunii, cu unul din următoarele documente: a)

pentru taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor

care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate şi pentru prestările de servicii care i-au fost prestate sau urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă, cu factură fiscală emisă pe numele persoanei de către o personă impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoare adăugată. b)

Pentru importul de bunuri, cu declaraţia vamală de import sau act constatator

emis de autorităţile vamale; pentru importurile care mai beneficiază de amânarea plăţii taxei în vamă se va prezenta şi documentul care confirmă achitarea taxei pe valoarea adăugată. Taxa pe valoare adăugată aferentă bunurilor şi serviciilor achiziţionate, destinate realizării obiectivelor proprii de investiţii, stocurilor de produse cu destinaţie specială, finanţate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se deduce potrivit prevederilor legale. Cu taxa pe valoarea adăugată dedusă pentru realizarea obiectivelor proprii de investiţii se vor reîntregi obligatoriu disponibilităţile de investiţii. Sumele deduse în cursul anului fiscal pentru obiectivele proprii de investiţii pot fi utilizate numai pentru plăţi aferente aceluiaşi obiectiv de investiţii. La încheierea exerciţiului financiar, sumele deduse şi neutilizate se virează la bugetul de stat sau bugetele locale în conturile şi la termenele stabilite prin normele metodologice anuale privind încheierea exerciţiului financiar-bugetar şi financiar-contabil, emise de Ministerul Finanţelor Publice. 29

Din cele prezentate anterior se poate constata ca taxa pe valoarea adăugată se bazează pe principiul sau mecanismul deductibilităţii pentru aplicarea căruia fiecare subiect calculează taxa asupra preţurilor bunurilor vândute sau serviciilor prestate şi deduce taxa care a grevat costul elementelor constitutive ale acestor preţuri. Diferenţa de taxa constatată în plus sau în minus se regularizează cu bugetul statului pe baza de deconturi ale plaţilor. Totodată trebuie reţinut că deductibilitatea este aplicată global, asupra ansamblului operaţiilor realizate, şi nu pentru fiecare bun în parte. Dreptul de deducere a taxei pe valoare adăugată înscrisă în documentele pentru cumpărări se determina în funcţie de data facturării, a chitanţei fiscale sau a altui document legal, dacă acestea s-au primit până la data întocmirii decontului taxei pe valoarea adăugată. Documentele primite după data întocmirii decontului aferent lunii în care bunurile au fost recepţionate se include în deconturile întocmite pentru lunile următoare. Dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată se exercită pe doua căi:  prin reţinerea din suma reprezentând taxa pe valoarea adăugată, pentru livrările de bunuri sau serviciile prestate, a taxei aferente intrărilor;  prin rambursarea de către organul fiscal a sumei reprezentând diferenţa dintre taxa aferentă intrărilor şi taxa facturată de agenţii economici prin livrările de bunuri sau serviciile prestate. Perioada fiscală Perioada fiscală pentru taxa pe valoarea adăugată este luna calendaristică. Prin derogare de prevederile de mai sus, pentru persoanele impozabile care nu au depăşit în cursul anului precedent o cifră de afaceri din operaţiuni taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere de 100.000 euro inclusiv, la cursul de schimb valutar din ultima zi lucrătoare a anului precedent, perioada fiscală este trimestrul calendaristic. Persoanele impozabile care se încadrează în aceste prevederi au obligaţia de a depune la organele fiscale teritoriale, până la data de 25 ianuarie, o declaraţie în care să menţioneze cifra de afaceri din anul precedent. Persoanele impozabile care iau fiinţă în cursul anului trebuie să declare, cu ocazia înregistrării fiscale, cifra de afaceri pe care preconizează să o realizeze în cursul anului, iar dacă aceasta nu depăşeşte 100.000 euro inclusiv, au obligaţia de a depune deconturi trimestriale în anul înfiintării. Dacă cifra de afaceri obţinută în anul înfiinţării este mai mare

30

de 100.000 euro, în anul următor perioada fiscală va fi luna calendaristică, iar dacă cifra de afaceri obţinută nu depăşeşte 100.000 euro inclusiv, perioada fiscală va fi trimestrul. Deducerea pentru persoanele impozabile cu regim mixt Orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, care realizează sau urmează să relizeze atât operaţiuni care dau drept de deducere, este denumită în continuare plătitor de taxă pe valoarea adăugată cu regim mixt. Dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor şi serviciilor achiziţionate de orice plătitor de taxă pe valoarea adăugată cu regim mixt se determină conform prezentului articol. Achiziţiile de bunuri şi servicii destinate exclusiv realizării de operaţiuni care dau drept de deducere, inclusiv de investiţii destinate realizării de astfel de operaţiuni, se înscriu într-un jurnal pentru cumpărări, care se întocmeşte separat pentru aceste operaţiuni, şi taxa pe valoarea adăugată aferentă acestora se deduce integral. Achiziţiile de bunuri şi servicii destinate exclusiv realizării de operaţiuni care nu dau drept de deducere, precum şi de investiţii care sunt destinate realizării de astfel de operaţiuni se înscriu în jurnalul pentru cumpărări, care se întocmeşte separat pentru aceste operaţiuni, iar taxa pe valoarea adăugată aferentă acestora nu se deduce. Bunurile şi serviciile pentru care nu se cunoaşte destinaţia în momentul achiziţiei, respectiv dacă vor fi utilizate pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de deducere sau operaţiuni care nu dau drept de deducere ori pentru care nu se poate determina proporţia în care sunt sau vor fi utilizate pentru operaţiuni care dau drept de deducere şi operaţiuni care nu dau drept de deducere, se evidenţiază într-un jurnal pentru cumpărări întocmit separat. Taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor achiziţii se deduce pe bază de pro-rata. Prin excepţie, în cazul achiziţiilor destinate realizării de investiţii, care se prevăd că vor fi utilizate atât pentru realizarea de operaţiuni care nu dau drept de deducere, este permisă deducerea integrală a taxei pe valoarea adăugată pe parcursul procesului investiţional, urmând ca taxa dedusă să fie ajustată în conformitate cu procedura stabilită prin norme. În cursul unui an fiscal este permisă rectificarea taxei deduse aferente achiziţiilor de bunuri/servicii care se constată că ulterior au fost utilizate pentru altă destinaţie decât cea prevăzută la data achiziţiei. Rectificările se evidenţiază pe rândurile de regularizare din decontul de taxă pe valoarea adăugată.

31

Pro-rata se determină ca raport între: veniturile obţinute din operaţiuni care dau drept de deducere, inclusiv subvenţiile legate direct de preţul acestora, la numărător, iar la numitor veniturile de la numărător plus veniturile obţinute din operaţiuni care nu dau drept de deducere. În calculul pro-rata, la numitor se adaugă alocaţiile, subvenţiile sau alte sume primite de la bugetul de stat sau bugetele locale, în scopul finanţării de activităţi scutite fără drept de deducere sau care nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată. Se exclud din calculul pro-rataveniturile financiare, dacă acestea sunt accesorii activităţii principale. Nu se includ în calculul pro-rata serviciile efectuate de prestatori stabiliţi în străinătate, pentru care beneficiarii au obligaţia plăţii taxei pe valoarea adăugată. Pro-rata se determină anual, situaţia în care elementele prevăzute la numitor şi numărător sunt cumulate pentru întregul an fiscal. Prin excepţie, aceasta poate fi determinată lunar sau trimestrial, după caz, situaţie în care elementele prevăzute la numitor şi numărător sunt cele efectiv realizate în cursul fiecărei luni, respectiv trimestru. Pro-rata aplicabilă provizoriu pentru un an este pro-rata definitivă determinată pentru anul precedent, ori pro-rata estimată în funcţie de operaţiunile prevăzute a fi realizate în anul curent. Persoanele impozabile trebuie să comunice organului fiscal teritorial, la începutul fiecărui an fiscal, cel mai târziu până la data de 25 ianuarie, nivelul pro-rata provizorie aplicată, precum şi modul de determinare a acesteia. Taxa pe valoarea adăugată de dedus se determină prin aplicarea pro-rata provizorie asupra taxei pe valoarea adăugată deductibile, aferente achiziţiilor destinate atât realizării de operaţiuni care dau drept de deducere, cât şi celor care nu dau drept de deducere. Persoanele impozabile care nu au determinat pro-rata provizorie la începutul anului, deoarece nu realizau şi nici nu prevedeau realizarea de operaţiuni fără drept de deducere în cursul anului, şi care ulterior realizează astfel de operaţiuni fără drept de deducere în cursul anului, şi care ulterior realizează astfel de operaţiuni nu au obligaţia să calculeze şi să utilizeze pro-rata provizorie. În cursul anului este permisă deducerea integrală a taxei pe valoarea adăugată. La finele anului vor aplica următoarele reguli: a) dacă pot efectua separarea achiziţiilor de bunuri/servicii, vor regulariza astfel: din taxa dedusă în cursul anului se scade taxa de dedus rezultată prin aplicarea pro-rata definitivă pentru achiziţiile destinate atât realizării de operaţiuni cu drept de deducere, cât şi pentru operaţiuni fără drept de deducere, şi/sau taxa aferentă bunurilor/serviciilor destinate exclusiv operaţiunilor cu drept de deducre, iar diferenţa rezultată se înscrie pe un rând distinct în decontul din ultima perioadă fiscală a anului, ca taxă de plată la bugetul de stat 32

b) dacă nu se poate efectua separarea de destinaţii se aplică pro-rata definitivă asupra tuturor achiziţiilor de bunuri şi servicii efectuate în cursul anului, iar diferenţa rezultată se înscrie pe un rând distinct în decontul din ultima perioadă fiscală a anului Pro-rata definitivă se determină în luna decembrie, în funcţie de realizările efective din cursul anului. Regularizarea deducerilor operate

după pro-rata provizorie se realizează prin

aplicarea pro-rata definitivă asupra sumei taxei pe valoare adăugată deductibile aferente achiziţiilor. Diferenţa în plus sau în minus faţă de taxa dedusă, conform pro-rata provizorie, se înscrie pe un rând distinct în decontul ultimei perioade fiscale. În situaţii speciale, când pro-rata calculată nu asigură determinarea corectă a taxei de dedus, Ministerul Finanţelor Publice, prin direcţia de specialitate se poate aproba aplicarea unei pro-rata speciale, la solicitarea persoanelor impozabile în cauză, pe baza justificării prezentate. Dacă aprobarea a fost acordată în timpul anului, persoanele impozabile au obligaţia să recalculeze taxa pe valoarea adăugată dedusă de la începutul anului pe baza prorata specială, aprobată. Plătitorii de taxă pe valoarea adăugată cu regim mixt pot renunţa la aplicarea pro-rata specială numai la începutul unui an calendaristic şi sunt obligate să anunţe organele fiscale. La cererea justificată a persoanelor impozabile, organele fiscale la care acestea sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată pot aproba ca pro-rata să fie determinată lunar sau trimestrial, după caz. În anul în care a fost acordată aprobarea, persoanele impozabile au obligaţia să recalculeze taxa pe valoarea adăugată dedusă de la începutul anului pe bază pro-rata lunară sau trimestrială. Plătitorii de taxă pe valoarea adăugată cu regim mixt pot renunţa la aplicarea pro-rata lunară sau trimestrială numai de la începutul unui an fiscal şi sunt obligate să anunţe organele fiscale. Pro-ratele lunare sau trimestriale efectiv realizate sunt definitive şi nu se regularizează la sfârşitul anului. Determinarea taxei de plată sau a sumei negative de taxă Taxa pe valoare adăugată calculată la facturile de vânzare către clienţi se adaugă la valoarea bunurilor, lucrărilor şi serviciilor facturate şi se încasează de la aceştia odată cu contravaloarea facturii, fapt pentru care se numeşte taxa pe valoarea adăugată colectată. Taxa pe valoare adăugată calculată la facturile de cumpărare primite de la furnizori, se adaugă la valoarea facturii şi se plăteşte acestora odată cu contravaloarea facturii, urmând a

33

fi recuperată de la unitatea plătitoare, deci trebuie scăzută din TVA colectată, fapt pentru care se numeşte taxa pe valoarea adăugată deductibilă. În situaţia în care taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor şi serviciilor achiziţionate de o persoană impozabilă, care este dedusă într-o perioadă fiscală, este mai mare decât taxa pe valoarea adăugată colectată, aferentă operaţiunilor taxabile, rezultă un excedent în perioada de raportare, denumit în continuare sumă negativă a taxei pe valoarea adăugată. În situaţia în care taxa pe valoarea adăugată aferentă operaţiunilor taxabile, exigibilă într-o perioadă fiscală, denumită taxă colectată, este mai mare decât taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor şi serviciilor achiziţionate, dedusă în această perioadă fiscală, rezultă o diferenţă denumită taxă pe valoarea adăugată de plată pentru perioada fiscală de raportare. Regularizarea şi rambursarea taxei După determinarea taxei de plată sau a sumei negative a taxei pe valoarea adăugată pentru operaţiunile din perioada fiscală de raportare, persoanele impozabile trebuie să efectueze regularizările prevăzute de prezentul articol prin decontul de taxă pe valoarea adăugată. Se determină suma negativă a taxei pe valoarea adăugată cumulată, prin adăugarea la suma negativă a taxei pe valoarea adăugată, rezultată în perioada fiscală de raportare, a soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată reportat din decontul perioadei fiscale precedente, dacă nu a fost solicitat a fi rambursat. Se determină taxa pe valoarea adăugată de plată cumulată, în perioada fiscală de raportare, prin adăugarea la taxa pe valoarea adăugată de plată din perioada fiscală de raportare a sumelor neachitate la bugetul de stat până la data depunerii decontului de taxă pe valoarea adăugată din soldul taxei pe valoarea adăugată de plată a perioadei fiscale anterioare. Prin decontul de taxă pe valoarea adăugată, persoanele impozabile trebuie să determine diferenţele dintre sumele prevăzute la alin. (2) şi (3), care reprezintă regularizările de taxă şi stabilirea soldului taxei pe valoarea adăugată de plată sau a soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată. Dacă taxa pe valoarea adăugată de plată cumulată este mai mare decât suma negativă a taxei pe valoarea adăugată cumulată, rezultă un sold de taxă pe valoarea adăugată de plată în perioada fiscală de raportare. Dacă suma negativă a taxei pe valoarea adăugată cumulată este mai mare decât taxa pe valoarea adăugată de plată cumulată, rezultă un sold al sumei negative a taxei pe valoarea adăugată, în perioada fiscală de raportare.

34

Persoanele impozabile înregistrate ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată din perioada fiscală de raportare, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă pe valoarea adăugată din perioada fiscală de raportare, decontul fiind cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare. Dacă o persoană impozabilă solicită rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată, aceasta nu se reportează în perioada fiscală următoare. Nu poate fi solicitată rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată din perioada fiscală de raportare, mai mic de 50 milioane lei inclusiv, aceasta fiind reportată obligatoriu în decontul perioadei fiscale următoare. În cazul persoanelor juridice care se divizează sau sunt absorbite de altă persoană impozabilă, soldul sumei negative a taxei pe valoarea adăugată pentru care nu s-a solicitat rambursarea este preluat în decontul persoanei care a preluat activitatea. În situaţia în care două sau mai multe persoane juridice impozabile fuzionează, persoana impozabilă care preia activitatea va prelua şi soldul taxei pe valoarea adăugată de plată către bugetul de stat, cât şi soldul sumei negative a taxei pe valoarea adăugată de plată către bugetul de stat, cât şi soldul sumei negative a taxei pe valoarea adăugată, pentru care nu s-a solicitat rambursarea din deconturile persoanelor care s-au lichidat cu ocazia fuziunii. Rambursarea soldului sumei negative pe valoarea adăugată se efectuează de organele fiscale, în condiţiile şi potrivit procedurilor stabilite prin normele procedurale în vigoare. Pentru operaţiuni scutite de taxă pe valoarea adăugată cu drept de deducere, persoanele neînregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată pot beneficia de rambursarea taxei pe valoarea adăugată, potrivit procedurii prevăzută prin norme. Recuperarea se face prin rambursarea de la stat în termen de 30 de zile de la data depunerii decontului, a cererii de rambursare şi a documentelor justificative, la organul fiscal. I.2.10. Plătitorii taxei pe valoarea adăugată Pentru operaţiunile din interiorul ţării, plătitorii taxei pe valoarea adăugată sunt: a) persoanele impozabile, înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, pentru operaţiunile taxabile realizate; b) beneficiarii prestărilor de servicii taxabile, efectuate de persoane impozabile stabilite în străinătate, indiferent dacă beneficiarii sunt sau nu înregistraţi ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată. 35

La importul de bunuri, plătitorii taxei pe valoarea adăugată sunt persoanele care importă bunuri în România. Persoanele fizice datorează taxa pe valoarea adăugată pentru bunurile introduse în ţară, potrivit regulamentului vamal aplicabil acestora. Reguli aplicabile în cazul persoanelor stabilite în străinătate Dacă o persoană impozabilă stabilită în străinătate realizează prestări de servicii taxabile, pentru care locul prestării este considerat a fi în România, altele decât cele prevăzute mai sus, va proceda astfel: a) prestatorul îşi poate desemna un reprezentan fiscal în România, care are obligaţia de a îndeplini, în numele persoanei stabilite în străinătate, toate obligaţiile prevăzute în prezentul titlu, inclusiv obligaţia de a solicita înregistrarea fiscală în scopul plăţii taxei pe valoarea adăugată, în numele persoanei stabilite în străinătate; b) în cazul în care persoana stabilită în străinătate nu îşi desemnează un reprezentant fiscal în România, beneficiarul serviciilor datorează taxa pe valoarea adăugată, în numele prestatorului. Prin persoană impozabilă stabilită în străinătate se înţelege orice persoană care realizează activităţi economice care nu are în România sediul activităţii economice, domiciliul stabil sau sediu permanent de la care serviciile sunt prestate sau livrările sunt efectuate. În cazul livrărilor de bunuri taxabile pentru care locul livrării este considerat a fi în România, efectuate de persoane stabilite în străinătate, acestea au obligaţia să desemneze un reprezentant fiscal în România. Persoanele impozabile stabilite în străinătate, care desfăşoară operaţiuni scutite cu drept de deducere în România, au dreptul să-şi desemneze un reprezentant fiscal pentru aceste operaţiuni. Procedura desemnării reprezentantului fiscal pentru taxa pe valoarea adăugată se stabileşte prin norme. I.2.11. Regimul special de scutire Sfera de aplicare şi regulile pentru regimul special de scutire Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală , declarată, sau realizată, este inferioară plafonului de 2 miliarde lei, denumit în

36

continuare plafon de scutire, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată. Persoanele impozabile nou-înfiinţate pot beneficia de aplicarea regimului special de scutire, dacă declară că vor realiza anual o cifră de afaceri estimată de până la 2 miliarde lei inclusiv şi nu optează pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată. Persoanele impozabile neînregistrate fiscal, care ulterior realizează operaţiuni sub plafonul de scutire se consideră că sunt în regimul special de scutire, dacă nu optează pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată. Persoanele impozabile, care depăşesc în cursul unui an fiscal plafonul de scutire, sunt obligate să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal, în termen de 10 zile de la data constatării depăşirii. Pentru persoanele nou-înfiinţate, anul fiscal reprezintă perioada din anul calendaristic, reprezentată prin luni calendaristice scurse de la data înregistrării până la finele anului. Fracţiunile de lună vor fi considerate o lună calendaristică întreagă. Persoanele care se află în regim special de scutire trebuie să ţină evidenţa livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii, care intră sub incidenţa prezentului articol, cu ajutoru jurnalului pentru vânzări. Data depăşirii plafonului este considerată sfârşitul lunii calendaristice în care a avut loc depăşirea de plafon. Până la data înregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal se va aplica regimul de scutire de taxă pe valoarea adăugată. În situaţia în care se constată că persoana în cauză a solicitat cu întârziere atribuirea calităţii de plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal, autoritatea fiscală este îndreptăţită să solicite plata taxei pe valoarea adăugată pe perioada scursă între data la care persoana în cauză avea obligaţia să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal şi data de la care înregistrarea a devenit efectivă, conform procedurii prevăzute prin norme. După depăşirea plafonului de scutire, persoanele impozabile nu mai pot solicita aplicarea regimului special, chiar dacă ulterior realizează cifre de afaceri anuale inferioare plafonului de scutire prevăzut de lege. Cifra de afaceri care serveşte drept referinţă este constituită din suma, fără taxa pe valoarea adăugată, a livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii taxabile, incluzând şi operaţiunile scutite cu drept de deducere. I.2.12. Obligaţiile plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată

37

Înregistrarea plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată Orice persoană impozabilă trebuie să declare începerea, schimbarea şi încetarea activităţii sale ca persoană impozabilă. Condiţiile în care persoanele impozabile se înregistrează ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată sunt prevăzute de legislaţia privind înregistrarea fiscală a plătitorilor de impozite şi taxe. Orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, care realizează exclusiv operaţiuni care nu dau drept de deducere, trebuie să solicite scoaterea din evidenţă ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată. Orice persoană impozabilă, înregistrată ca platitor pe taxă pe valoarea adăugată trebuie să solicite scoaterea din evidenţă ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, în caz de încetare a activităţii, în termen de 15 zile de la data actului în care se consemnează situaţia respectivă. Taxa pe valoarea adăugată datorată la bugetul de stat trebuie achitată înainte de scoaterea din evidenţă ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, cu excepţia situaţiei în care activitatea acesteia a fost preluată de către altă persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată. Definirea asocierilor din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată În înţelesul taxei pe valoarea adăugată, o asociere sau altă organizaţie care nu are personalitate juridică se consideră a fi o persoană impozabilă separată, pentru acele activităţi economice desfăşurate de asociaţi sau parteneri în numele asociaţiei sau organizaţiei respective, cu excepţia asociaţiilor în participaţiune. Facturile fiscale Orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, are obligaţia să emită factură fiscală pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate, către fiecare beneficiar. Persoanele impozabile, care nu sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, nu au dreptul să emită facturi fiscale şi nici să înscrie taxa pe valoarea adăugată pentru livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii efectuate către altă persoană, în documentele emise. Prin norme se stabilesc situaţiile în care factura fiscală poate fi emisă şi de altă persoană decât cea care efectuează livrarea de bunui. Pentru livrări de bunuri factura fiscală se emite la data livrării de bunuri, iar pentru prestări de servicii cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestarea a fost efectuată. 38

Pentru bunurile livrate cu aviz de însoţire, factura fiscală trebuie emisă în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data livrării, fără a depăşi finele lunii în care a avut loc livrarea. Pentru prestările de servicii efctuate de prestatori stabiliti în străinătate, pentru care beneficiarii au obligaţia plăţii taxei pe valoarea adăugată, aceştia din urmă, dacă sunt înregistraţi ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, trebuie să autofactureze operaţiunile respective, prin emiterea unei facturi fiscale, la data primirii facturii prestatorului sau la data efectuării plăţii către prestator, în cazul în care nu s-a primit factura prestatorului până la această dată. Operaţiunile de leasing extern se autofacturează de către beneficiarii din România, înregistraţi ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, la data stabilită prin contract pentru plata ratelor de leasing şi/sau la data plătii de sume în avans. Persoanele care nu sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată vor urma procedura prevăzută la art. 156 alin. (3). Regimul fiscal al facturilor fiscale emise prin autofacturare se stabileşte prin norme. Pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii care se efectează continuu, cum sunt energia electrică, energia termică, gazele naturale, apa, serviciile telefonice şi altele asemenea, factura fiscală trebuie emisă la data la care intervine exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată, cu excepţiile prevăzute în alte acte normative. În cazul operaţiunilor de leasing intern, a operaţiunilor de închiriere, concesionare sau arendare de bunuri, factura fiscală trebuie să fie emisă la fiecare din datele specificate în contract, pentru plata ratelor, chiriei, redevenţei sau arendei, după caz. În cazul încasării de avansuri, faţă de data prevăzută în contract se emite factură fiscală la data încasării avansului. Dacă plata pentru operaţiuni taxabile este încasată înainte ca bunurile să fie livrate sau înaintea finalizării prestării serviciilor, factura fiscală trebuie să fie emisă în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la fiecare dată când este încasat un avans, fără a depăşi finele lunii în care a avut loc încasarea. Factura fiscală trebuie să cuprindă obligatoriu următoarele informaţii: a) seria şi numărul facturii; b) data emiterii facturii; c) numele, adresa şi codul de înregistrare fiscală al personei care emite factura; d) numele, adresa şi codul de înregistrare fiscală al beneficiarului de bunuri sau servicii; e) denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate; f) valoarea bunurilor sau serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adăugată;

39

g) cota de taxă pe valoarea adăugată sau menţiunea scutit cu drept de deducere, scutit fără drept de deducere, neimpozabil sau neinclus în baza de impozitare, după caz; h) valoarea taxei pe valoarea adăugată, pentru operaţiunile taxabile. Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată nu au obligaţia să emită factură fiscală pentru următoarele operaţiuni, cu excepţia cazurilor când beneficiarul solicită factură fiscală: a) transport cu taximetre, precum şi transportul de persoane pe baza de bilete de călătorie sau abonamente; b) livrările de bunuri prin magazinele de comerţ cu amănuntul şi prestări de servicii către populaţie, consemnate în documente fără nominalizarea cumpărătorului; c) livrări de bunuri şi prestări de servicii consemnate în documente specifice aprobate prin lege. Evidenţa operaţiunilor impozabile şi depunerea decontului Persoanele impozabile, înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată au următorele obligaţii în ceea ce priveşte evideţa operaţiunilor impozabile: a) să ţină în mod regulat contabilitatea, care să le permită determinarea bazei de impozitare şi taxa pe valoare adăugată colectată pentru livrările şi/sau prestările de servicii efectuate, precum şi cea deductibilă aferentă intrărilor; b) să asigure condiţiile necesare pentru emiterea documentelor, prelucrarea informaţiilor şi conducerea evidenţelor prevăzute de reglementările în domeniul taxei pe valoarea adăugată; c) să furnizeze organelor fiscale toate justificările necesare în vederea stabilirii operaţiunilor realizate atât la sediul principal, cât şi la subunităţi; d) să contabilizeze distinct veniturile şi cheltuielile rezultate din operaţiunile asocierii în participaţiune. Documentele justificative privind taxa pe valoarea adăugată care nu respectă condiţiile de formă şi fond nu pot fi înregistrate în contabilitate. Agenţii economici care au ca obiect de activitate comerţul cu amănuntul, activităţi hoteliere, prestări de servicii către populaţie şi alte activităţi de asemenea natură au şi obligaţia instalării aparatelor de marcat care să corespunda cerinţelor pentru aplicarea taxei pe valoare adăugată.

40

Corectarea taxei pe valoarea adăugată determinate în mod eronat, înscrisă în facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, de persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, se va efectua astfel:  în cazul în care documentul nu a fost transmis către beneficiar, acesta se anulează şi se emite un nou document;  în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, corectarea erorilor se efectuează prin emiterea unui nou document cu valorile înscrise cu semnul minus, în care se va menţiona numărul documentului corectat şi concomitent se emite un nou document corect. Documentele respective se vor înregistra în jurnalul de vânzări, respectiv de cumpărări şi vor fi preluate în deconturile întocmite de furnizor şi respectiv, de beneficiar pentru luna în care a avut loc corectarea. Persoanele înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată trebuie să întocmească şi să depună la organul fiscal competent, pentru fiecare perioadă fiscală, până la data de 25 a lunii următoare perioadei fiscale inclusiv, decontul de taxă pe valoarea adăugată. Persoanele neînregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată trebuie să întocmească un decont de taxă pe valoarea adăugată special, pe care îl depun la organul fiscal competent numai atunci când realizează astfel de operaţiuni. Decontul se depune până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost primită factura prestatorului sau a fost făcută plata către prestator, în cazul plăţilor fără factură. Pentru operaţiunile de leasing extern, decontul special se depune până la data de 25 lunii următoare celei stabilite prin contract pentru plata ratelor de leasing şi/sau celei în care au fost efectuate plăţi în avans. Plata taxei pe valoarea adăugată la buget Persoanele obligate la plata taxei

trebuie să achite taxa pe valoarea adăugată

datorată, stabilită prin decontul întocmit pentru fiecare perioadă fiscală sau prin decontul special, până la data la care au obligaţia depunerii acestora . Taxa pe valoarea adăugată pentru importuri de bunuri, cu excepţia celor scutite, se plăteşte la organul vamal, în conformitate cu regulile în vigoare privind plata drepturilor de import. Nu se face plata efectivă la organele vamale de către personele înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată care au obţinut certificate de exonerare pentru următorele:

41

a) importul de maşini industriale , utilaje tehnologice, instalaţii, echipamente, aparate de măsură şi control, automatizări, destinate realizării de investiţii, precum şi importul de maşini agricole şi mijloace de transport destinate realizării de activităţi productive; b) importul de materii prime şi materiale consumabile care nu se produc sau sunt deficitare în ţară, stabilite prin norme, şi sunt destinate utilizării în cadrul activităţii economice a persoanei care realizează importul. Persoanele impozabile care efectuează importuri de natura celor de mai sus, trebuie să solicite eliberarea unui certificat de exonerare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată, emis de către organele fiscale competente. Pot solicita eliberarea unui astfel de certificat numai persoanele care nu au obligaţii bugetare restante, reprezentând impozite, taxe, contribuţii, inclusiv contribuţiile individuale ale salariaţilor şi orice alte venituri bugetare, cu excepţia celor eşalonate şi/sau reeşalonate la plată. Importatorii care au obţinut certificatele de exonerare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată evidenţiază taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor importate în decontul de taxă pe valoare adăugată, atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă. Orice persoană obligată la plata taxei pe valoarea adăugată poartă răspundrea pentru calcularea corectă şi la plata la termenul legal a taxei pe valoarea adăugată către bugetul de stat şi la depunerea la termenul legal a deconturilor de taxă pe valoarea adăugată.

CAPITOLUL II

CONTABILIZAREA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ. TRATAMENTE DE BAZĂ

II.1. Mecanismul taxei pe valoarea adăugată

42

Taxa pe valoarea adăugată face parte din categoria impozitelor indirecte, fiind un impozit general de consum care se stabileşte asupra operaţiunilor privind transferul proprietăţii asupra bunurilor, precum şi asupra celor ce privesc prestările de servicii cu plată sau asimilat acesteia. Are caracter universal, deoarece se aplică asupra tuturor bunurilor şi serviciilor din economie, rezultate atât din activitatea de exploatare curentă, cât şi din activitatea financiară de valorificare a capitalurilor disponibile. Reprezintă un impozit neutru unic, dar cu plata fracţionată. Este eliminată în totalitate discriminarea, deoarece cotele sale de impunere se aplică asupra tuturor activităţilor economice, faptul ca plata este fracţionată rezultă din aceea că se calculează pe fiecare verigă -stadiu- care intervine în realizarea şi comercializarea produsului. Subiectul impozabil are posibilitatea de a cunoaşte exact şi concret care este mărimea impozitului şi a obligaţiei de plată ce-i revin, ceea ce conferă o transparenţă totală. O altă caracteristică importantă ce defineşte taxa pe valoare adăugată este unicitatea, constând în faptul că, indiferent de circuitul pe care îl parcurge materia primă până la realizarea produsului finit, adică deşi trece prin două sau mai multe entităţi economice, este acelaşi ca nivel al cotei de impozitare şi ca mărime. Prin urmare, taxa pe valoarea adăugată nu este dependentă de întinderea circuitului economic. Taxa pe valoare adăugată se aplică cu data de 1 iulie 1993, aceasta înlocuind vechiul sistem de impozite cunoscut sub denumirea de impozit pe circulaţia mărfurilor (I.C.M.), care avea marele inconvenient că se aplică la toate eşaloanele unei filiere de producţie, în final având un efect cumulativ şi era deci, mult mai mare. În raport cu impozitul pe circulaţia mărfurilor se pot sintetiza următoarele caracteristici:  este un impozit unic cu 2-4 cote de impozitare, din care una normală sau generală, una majorată, aplicabilă pentru produsele de lux, şi una redusă destinată produselor alimentare şi pentru serviciile sociale de bază;  este un impozit neutru care elimină inegalităţile fiscale între circuitele de desfacere a produselor;  este un impozit modern care, permiţând reduceri de taxe pentru achiziţii de echipamente tehnologice, aporturi în natură la formarea şi sporirea capitalului social, stimulează modernizarea întreprinderilor;  este un impozit clasic, perfecţionat şi specializat, cu posibilităţi de stimulare pentru activităţi de export ş.a. Principalele avantaje ale taxei pe valoare adăugată sunt: 43

 egalitatea participării diferitelor circuite (neutralitatea taxei). Neutralitatea acestui impozit pentru întreprindere este asigurată prin recuperarea

taxei pe valoare adăugată

aferentă cumpărărilor de bunuri şi servicii destinate producţiei sau comercializării. Dacă taxa pe valoarea adăugată are, în principiu, un efect neutral asupra rezultatului întreprinderii, deoarece prin mecanismul de percepere nu sunt influenţate cheltuielile şi veniturile firmei, în schimb, taxa pe valoarea adăugată poate avea o incidenţă asupra trezoreriei întreprinderii atunci când există decalaje între fluxurile de încasări şi plăţi (de exemplu, obligaţia de plată la bugetul de stat a taxei pe valoarea adăugată care nu a fost încasată de la clienţi, creează o presiune asupra trezoreriei firmei);  încurajarea investiţiilor prin detaxarea acestora;  protecţie echitabilă a fiecărei ţări în raport cu străinătatea. La nivelul Uniunii Europene, taxa pe valoare adăugată constituie un subiect de reglementare sub forma unor directive, care au rol de armonizare a legislaţiilor fiscale naţionale privind taxa pe valoare adăugată, pentru statele comunitare. În oricare dintre ţările în care se aplică taxa pe valoarea adăugată, pachetul normativ defineşte coordonatele, regulile generale şi cazurile de excepţie ale funcţionării acestui sistem de impozitare. II.2. Prezentarea întreprinderii luate în studiu Scurt istoric. Societatea luată în studiu se numeşte S.C SILFLOR & MOVE IMPEX S.R.L. cu sediul în Sos. de centură nr. 257, Popeşti Leordeni, jud. Ilfov. De asemenea, societatea mai are un punct de lucru în Sos. Olteniţei, nr.14E, Popeşti Leordeni, jud. Ilfov. Forma de proprietate a societăţii este: proprietate cu capital social integral privat românesc. Proprietarul societăţii este Ungureanu Vasile, care deţine 100% din capitalul social, divizat în 20 de părţi sociale a câte 10 lei fiecare, fiind astfel asociatul unic al societăţii. Societatea are ca angajaţi 44 de persoane, distribuite astfel: I. la sediul din Sos. de Centură: 34 de angajaţi; II. la punctul de lucru din Sos. Olteniţei: 10 angajaţi Momente semnificative care au marcat destinul activităţilor din S.C. SILFLOR % MOVE IMPEX S.R.L. : 44

 Anul 1994 - a luat fiinţă SC SILFLOR & MOVE Impex SRL, ca persoană juridică română , având forma juridică de societate cu răpundere limitată. La momentul respectiv, societatea avea un capital social de 10 lei si era deţinută de 2 asociaţi şi anume: Ungureanu Vasile cu 10 parţi sociale a câte 5.000 lei fiecare si Ungureanu Florica cu 10 parţi sociale a câte 5.000 lei fiecare. Numarul de înregistrare la Registrul Comerţului era J40/15420/1994, iar codul fiscal R 6090703 

Anul 1995 - Ca urmare a procesului verbal al Adunării Generale şi ca urmare a

contractului de cesiune nr. 28884/25.07.1995, asociatul Ungureanu Florica se retrage din societate iar asociatul Ungureanu Vasile devine unic asociat.  Anul 1996 - se construieşte sediul administrativ.  Anul 1997 - se constuieşte o suprafaţă betonată de 1.000 mp care va fi utilizată ca parcare pentru autocamioane.  Anul 1998 - societatea îşi măreşte capitalul social la 2.000.000 lei.  Anul 2002 - Societatea obţine Codul Unic de Înregistrare 6090703, cu atribut fiscal R si număr de înregistrare în Registrul Comerţului J23/942/2002.  Anul 2004 - deschiderea punctului de lucru din Şos. Olteniţei, care a însemnat o investiţie de peste 18 miliarde lei. II.2.1. Obiectul de activitate al întreprinderii Obiectul de activitate principal al S.C. SILFLOR & MOVE IMPEX S.R.L. îl constituie comerţul cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule. Societatea mai desfăşoară însă şi alte activităţi: reparaţii şi amenajări interioare şi exterioare, lucrări de instalaţii şi transporturi auto interne de mărfuri. S.C. SILFLOR & MOVE IMPEX S.R.L. îşi desfăşoară activitatea astfel: 

La sediul din Şos. de Centură societatea deţine: o benzinărie, un magazin în cadrul benzinăriei, un snack-bar, o parcare auto pentru autocamioane şi un atelier de întreţinere şi reparaţii.



La punctul de lucru din Şos. Olteniţei socitatea deţine: o benzinărie şi un magazin. Activitatea comercială:  Se comercializează carburanţi auto către persoane fizice şi către persoane

juridice, cu care încheie contracte de furnizare cu plata la termen. Produsele oferite sunt: 45

benzina Ecopremium, benzina Premium fară plumb, motorină Euro Diesel, motorină Super Euro Diesel. Pentru comenzi en-gros societatea poate livra carburanţii cu o autocisternă proprie.  Se comercializează în cadrul magazinelor produse alimentare, băuturi alcoolice, băuturi răcoritoare, accesorii şi uleiuri auto. Accesoriile auto sunt de stricta necesitate, precum: filtre ulei, curele auto, becuri, bujii etc.  Snack-barul comercializează o gamă variată de produse, precum: produse de fast – food, băuturi alcoolice şi băuturi răcoritoare. Activitatea de prestări servicii:  Prestări de servicii tip parking TIR, parcarea societăţii avănd o capacitate de până la 40 de autocamioane şi fiind dotată cu toalete şi duşuri.  Efectuarea de transporturi auto de marfă cu 3 autocamioane luate în leasing.  Efectuarea de reparaţii si amenajări de locuinţe şi sedii de firme. Structura organizatorică: Activitatea operativă este condusă de administratorul societăţii, care este şi asociatul unic, iar pe domenii de activitate de cinci şefi de compartimente. Administratorul Principalele atribuţii ale administratorului sunt : a)

Prevederea : - stabilirea obiectivelor, - determinarea concretă şi programarea acţiunilor cu :  prioritate;  durată;  influenţă; - stabilirea resurselor umane, financiare, materiale şi a modului lor de utilizare.

b)

Organizarea :

-

analiza obiectivelor;

-

studiul critic al situaţiei existente;

-

proiectarea şi aplicarea sistemului îmbunătăţit.

c)

Coordonarea :

-

determinarea riguroasă a atribuţiilor, competenţelor, responsabilităţilor;

-

stabilirea sistemului de comunicaţii. 46

d)

Decizia :

-

fixarea obiectivelor ;

-

analiza informaţiilor ;

-

luarea şi aplicarea deciziei;

-

urmărirea şi controlul aplicării deciziei;

e)

Controlul :

-

stabilirea obiectivelor controlului şi planificarea acestuia ;

-

verificarea şi măsurarea diferiţilor parametri faţă de limitele prestabilite

-

interpretarea critică a abaterilor :  amploare;  natură;  consecinţă. Şefii de compartimente transporturi şi prestări servicii Atribuţii, lucrări, sarcini :

a)

Conduc activitatea tehnico – productivă din societate;

b)

Rezolvă problemele de dezvoltare tehnică şi a capacităţilor de producţie ;

c)

Introduc tehnici noi;

d)

Asigură şi răspund de îndeplinirea programului în condiţii de eficienţă ridicată ;

e)

Asigură utilizarea raţională a materiilor prime şi materialelor, sculelor,combustibililor şi

energiei; f)

Propun măsuri pentru creşterea rentabilităţii, atât total cât şi pe fiecare produs, activitate,

serviciu; Şefii compartimentelor comerciale Atribuţii, lucrări, sarcini : a)

Răspund de buna organizare şi desfăşurare a activităţii de aprovizionare,

depozitare, şi desfacere; b)

Iau măsuri pentru asigurarea bazei materiale pentru întreaga activitate;

c)

Organizează prospectarea pieţei interne;

d)

Stabilesc relaţii directe cu beneficiarii;

e)

Fac reclamă comercială;

47

f)

Prezintă periodic administratorului analiza activităţilor din subordine şi propun măsuri

de îmbunătăţire; g)

Efectuează împreună cu contabilul şef analize economice de rentabilitate pe grupe de

produse. Contabilul şef Atribuţii : a)

Organizează, conduce, coordonează şi controlează activitatea financiar – contabilă ;

b)

Organizează contabilitatea generală sau financiară ;

c)

Organizează contabilitatea analitică sau internă de gestiune ;

d)

Asigură înregistrarea în contabilitate a operaţiilor patrimoniale;

e)

Urmăreşte înregistrarea cronologică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu

privire la situaţia patrimonială; f)

Asigură inventarierea patrimoniului ;

g)

Asigură evaluarea şi reevaluarea patrimoniului ;

h)

Asigură întocmirea la timp şi în conformitate cu dispoziţiile legale a balanţelor de

verificare, bilanţurilor anuale patrimoniale ; i)

Asigură îndeplinirea obligaţiilor societăţii către bugetul statului, unităţi bancare, terţi ;

j)

Participă la organizarea sistemului informaţional ;

k)

Organizează şi conduce activitatea de control financiar preventiv pe societate

II.2.2. Principalii furnizori şi clienţi S.C. SILFLOR & MOVE IMPEX S.R.L. are furnizori şi clienţi evidenţiaţi în următorul tabel:

48

Furnizori FOGLIANI ROMANIA SRL PETROM SA HOBBIT INTEGRAL SRL MENATWORK EST PREFABRIC. SRL STEELMET ROMANIA SRL OIL PROVEST SRL ROM OIL SA DELTA ROMANIA SA DELROM SRL LUNGU EUGEN SRL NESTE INTERNATIONAL SRL CARLROM BEVERAGE CO SRL T.D.G. ROMANIA SRL GRIROM INTER. SRL TRANS OIL SRL ROMPETROL SA METRO ROMANIA SRL ORANGE ROMANIA SRL MEDIA TEAM PROMOTION SRL COCA – COLA HBC ROM. SRL ROMANIA DATA SYSTEMS SRL INTERSNACK ROMANIA SRL

Clienţi AKA 2001 SRL ARCOM - MECON SA ARCOM SA ARCOTEX SRL BANGKOK SRL BATM ARCOM SA CASA SRL CONSTANTIN GRUP SRL ECORECYCLING SRL ELO TRANS SRL GELDA COM SRL GERO TRANS SRL H & T DISTRIBUTION SRL ICSIM SA INTER ADA TRANSPORT SRL LUNGU EUGEN SRL MAGOSMARTEAN SRL MOBIMPEX SRL NICOTRANS SRL PI ARCOM SA PRIMARIA POPESTI LEORDENI

MIDOMAR GROUP SRL

REVITAROM SA

SELGROS ROMANIA SRL LUNGU EUGEN SRL

SAV COM SRL TERRA VERDE SRL

PROBAN SRL

Tipul clienţilor: -

beneficiarii produselor petroliere sunt atât persoanele fizice, cât şi societăţile

comerciale, pentru produsele din magazin şi bar

– persoanele individuale, iar pentru

transporturi de mărfuri – societăţile comerciale. -

numărul clienţilor, persoane juridice, este cuprins între 45 si 50;

-

reputaţia clienţilor este verificată şi în general bună, pentru a evita eventualele

litigii legate de decontarea facturilor; -

condiţiile de vânzare / cumparare sunt stabilite clar prin contractul de vânzare –

cumparare sau de prestări servicii, care se încheie înaintea livrării mărfurilor;

49

-

perioada şi condiţiile de creditare sunt stabilite tot prin contract şi variază între

15 şi 30 de zile; -

modalitatea de plată preferată de societate este fila de CEC, dar se utilizeaza si

OP-ul sau numerarul; -

tipul clientilor: permanenţi, majoritatea efectuând tranzacţii cu societatea lunar;

-

natura contractelor: se încheie contracte pentru furnizarea de carburanţi, pentru

efectuarea de transporturi interne de mărfuri şi pentru prestarea de lucrării; II.2.3. Organizarea S.C. SILFLOR & MOVE IMPEX S.R.L. în conformitate cu reglementările Legii 31/1990 privind societăţile comerciale Capitalul social. Capitalul social al societăţii comerciale “SILFLOR & MOVE IMPEX SRL” este în valoare de 200.lei. Capitalul social iniţial este împărţit în 20 de părţi sociale a câte 10 lei fiecare şi sunt deţinute de Ungureanu Vasile în calitate de asociat unic. Reducerea sau mărirea capitalului social. Capitalul social poate fi redus sau mărit pe baza hotărârii adunării generale a asociaţilor. Sursele de majorare a capitalului pot fi: 

crearea de noi părţi sociale, reprezentând noi aporturi în natură sau în numerar a

asociaţilor; 

includerea profitului efectiv realizat, constatat pe bază de bilanţ;



atragerea de noi asociaţi;

În condiţiile aportului în natură la majorarea capitalului social, evaluarea acestuia se va realiza de către experţi desemnaţi de asociaţi. Reducerea capitalului social se poate decide de adunarea generală a asociaţilor, neputând coborâ sub minimul prevăzut de lege. Părţile sociale. Societatea va emite şi va înainta asociaţilor titlurile ce reprezintă părţile sociale pe care aceştia le posedă în termen de trei luni de la numirea administratorului. 50

Titlurile vor cuprinde: 

data emiterii titlului;



denumirea societăţii;



data constituirii societăţii, numărul de înregistrare la registrul comerţului;



capitalul social, numărul total al părţilor sociale, valoarea unei părţi sociale şi

numărul de ordine al părţilor atribuite; 

numele, prenumele şi adresa asociatului.

Pentru fiecare asociat se va emite un singur titlu pentru toate părţile sociale care le posedă. Părţile sociale nu sunt negociabile. Titlurile de părţi sociale vor purta ştampila societăţii şi semnătura administratorului în exerciţiu la data emiterii. Societatea va ţine evidenţa părţilor sociale într-un registru numerotat, sigilat şi parafat de Ministerul Finanţelor, registru ce se va păstra la sediul societăţii. Drepturi şi obligaţii decurgând din părţile sociale. Fiecare parte socială subscrisă şi vărsată de asociaţi potrivit legii, conferă acestora dreptul la un vot în Adunarea Generală a Asociaţilor, dreptul de a alege şi de a fi ales în organele de conducere, inclusiv în cel de administrator, dreptul de a participa la distribuirea profitului, precum şi dreptul de a participa la distribuirea activului social la dizolvarea societăţii. Deţinerea părţilor sociale implică de drept adeziunea la statutul şi contractul societăţii. În aceste condiţii drepturile şi obligaţiile legate de partea socială urmează partea socială în cazul trecerii ei în proprietatea altor persoane fizice sau juridice în cazul trecerii lor în proprietatea altor persoane. Obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul societăţii, iar asociaţii sunt obligaţi numai la nivelul participării la capitalul social prin posesia de părţi sociale. Patrimoniul societăţii nu poate fi grevat de datorii sau alte obligaţii personale ale asociaţilor. Un creditor al unui asociat poate formula pretenţii numai asupra părţii din profitul societăţii ce se cuvine asociatului în urma repartizării acestuia de către Adunarea Generală a Asociaţilor sau a părţi cuvenite acestuia la lichidarea societăţii. Cesiunea părţilor sociale.

51

Părţile sociale sunt indivizibile. Societatea nu recunoaşte decât un singur proprietar pentru fiecare titlu şi parte socială. Cesiunea parţială sau totală a acţiunilor între acţionari sau terţi se va face numai pe baza hotărârii Adunarii Generale a Asociaţilor. Transferul părţilor sociale se înregistrează în registrul de evidenţă şi se menţionează în titlul de proprietate al părţilor sociale. În cazul pierderii unui titlu, proprietarul face public faptul prin presă şi anunţă administratorul. Duplicatul titlurilor pierdute poate fi emis după şase luni purtând menţiunea „DUPLICAT”. Atribuţiile Adunarii Generale a Asociaţilor. Adunarea Generală a Asociaţilor este organul de conducere al societăţii. Ea decide asupra activităţii societăţii şi asupra politicii ei economice şi comerciale. Principalele atribuţii ale Adunarii Generale a Asociaţilor sunt: a)

numeşte şi revocă administratorul societăţii şi stabileşte salariul acestuia;

b)

aprobă şi modifică programul de activitate al societăţii;

c)

aprobă structura organizatorică a societăţii şi modificarea acestuia;

d)

aprobă contractele individuale de muncă;

e)

stabileşte competenţele şi răspunderile administratorului;

f)

analizează activitatea desfăşurată în perioada precedentă şi aprobă contul de

profit şi pierdere; g)

aprobă repartizarea profitului societăţii pentru exerciţiul financiar trecut;

h)

hotărăşte asupra contractării de credite bancare şi acordării de garanţii;

i) hotărăşte asupra majorării sau diminuării capitalului social, a modificării numărului de părţi sociale sau a valorii nominale a acestora; j) hotărăşte asupra cesiunii părţilor sociale; k) hotărăşte asupra modificării contractului de societate şi a statutului; l) hotărăşte asupra comasării, divizării dizolvării şi lichidarea societăţii ; m) hotărăşte cu privire la înfiinţarea şi desfiinţarea de sucursale, filiale şi agenţii; n) hotărăşte în orice alte probleme privind societatea. Organizarea Adunarii Generale a Asociaţilor.

52

Convocarea Adunarii Generale a Asociaţilor se face de către administrator, prin scrisori recomandate, trimise la adresele indicate de asociaţi în contractul de societate sau depuse în scris prin registrul de evidenţă. Adunarea Generală a Asociaţilor este prezidată de către administrator. Procesul – verbal se consemnează într-un registru sigilat, parafat şi numerotat. Procesele – verbale ale fiecărei şedinţe vor fi semnate de cel ce a prezidat şedinţa şi de asociaţii prezenţi sau de reprezentanţii acestora autorizaţi. Convocarea Adunarii Generale a Asociaţilor. Adunările Generale ale Asociaţilor pot fi ordinare şi extraordinare. Adunările Generale ordinare au loc o dată pe an la închiderea exerciţiului financiar. În cadrul lor se analizează activitatea depusă în perioada precedentă, se aprobă bilanţul societăţii şi contul de profit şi pierderi. Se stabileşte de asemenea, programul de activitate şi proiectul de buget de venituri şi cheltuieli pentru anul următor. Adunările Generale extraordinare se convoacă la cererea asociaţilor sau la propunerea administratorului. Adunarea Generală a Asociaţilor se convoacă prin scisori recomandate, telex sau fax la adresele indicate de asociat, cu cel puţin treizeci de zile înainte de data fixată, arătându-se locul desfăşurării şi proiectul ordinii de zi a adunării. Exercitarea dreptului de vot în Adunarea Generală a Asociaţilor. Adunarea Generală a Asociaţilor este statutar constituită dacă asociaţii prezenţi sau reprezentanţii deţin 100% din capitalul social. Adunarea Generală a Asociaţilor statutar constituită ia hotărârile cu cu majoritate de voturi a celor prezenţi sau reprezentanţi. Votul se exprimă prin numărul de părţi sociale deţinute de fiecare participant la Adunarea Generală, ţinând seama de faptul că fiecare parte socială dă dreptul la un vot. Hotărârile Adunarii Generale a Asociaţilor sunt obligatorii pentru toţi asociaţii. Administrarea şi reprezentarea societăţii. Societatea este administrată şi reprezentată de unul sau mai mulţi administratori numiţi de Adunarea Generală a Asociaţilor. Acesta (sau aceştia) este numit pe o perioadă de doi ani. 53

Atribuţiile administratorului. Administratorul reprezintă şi administrează societatea, îndeplinind hotărârile luate de Adunarea Generală a Asociaţilor. Administratorul are în principal următoarele atribuţii: a) să convoace şi să ia parte la toate adunările societăţii; b) să angajeze şi să concedieze personalul; c) stabileşte îndatoririle şi responsabilităţile personalului pe compartimente; d) aprobă operaţiunile de încasări şi plăţi potrivit competenţelor acordate; e) elaborează programele de lucru pe termen scurt ale societăţii; f) stabileşte tactica şi strategia de marketing; g) supune anual Adunarii Generale a Asociaţilor, în termen de două luni de la terminarea exerciţiului economico – financiar, raportul cu privire la activitatea societăţii, bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere pe anul precedent, precum şi proiectul de program de activitate şi proiectul de buget de venituri şi cheltuieli al societăţii pe anul în curs; h) îndeplineşte orice alte activităţi stabilite de Adunarea Generală a Asociaţilor. Administratorul nu poate avea mandat de administrator în altă societate, nici să facă acelaşi fel de activitate comercială ori altele pe cont propriu sau pe contul altei persone fizice sau juridice decât cu autorizarea dată de Adunarea Generală a Asociaţilor. În caz contrar, administratorul va fi revocat şi va răspunde pentru prejudicii aduse societăţii. Exerciţiul economic financiar. Exerciţiul economic financiar începe de la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie al fiecărui an. Primul exerciţiu începe la data constituirii societăţii. Personalul societăţii. Asociaţii vor stabili la prima adunare generală schema de organizare a societăţii, care să permită desfăşurarea normală a activităţii acesteia. Odată cu schema de organizare se vor stabili funcţiile şi atribuţiile personalului angajat, precum şi nivelul de salarizare al acestui personal personalul beneficiază de drepturi şi are îndatoriri prevăzute în contractul de muncă şi de legislaţia română. Amortizarea fondurilor. 54

Amortizarea fondurilor se va reface astfel: amortizarea activelor corporale şi necorporale din patrimoniul societăţii se va calcula potrivit reglementărilor legale. Evidenţa contabilă şi bilanţul contabil. Societatea va ţine evidenţa contabilă, în lei, va întocmi anual bilanţul şi contul de profit şi pierdere, având în vedere normele metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor. Societatea va întocmi anual bilanţul şi contul de profit şi pierdere. Calculul şi repartizarea profitului. Profitul societăţii se stabileşte pe baza bilanţului aprobat de Adunarea Generală a Asociaţilor. Profitul impozabil se stabileşte în condiţiile legii. Profitul societăţii rămas după plata impozitului pe profit se va repartiza conform dispoziţiilor legale în vigoare. Societatea îşi constituie fond de rezervă şi alte fonduri în condiţiile legii. Plata profitului cuvenit asociaţilor se face de societate în condiţiile legii în cel mult trei luni de la aprobarea bilanţului anual de către Adunarea Generală a Asociaţilor. În cazul înregistrării de pierderi, Adunarea Generală a Asociaţilor va analiza cauzele şi va hotărî în consecinţă. Suportarea pierderilor de către acţionari se va face proporţional cu aportul la capital şi în limita capitalului subscris.

Controlul activităţii societăţii. Gestiunea societăţii va putea fi controlată direct şi permanent de fiecare asociat. Pentru exercitarea controlului, asociaţii au acces nemijlocit, împreună sau fiecare în parte independent, la toate datele cu privire la activitatea societăţii. Controlul activităţii societăţii va fi făcut potrivit normelor legale în vigoare şi de către un cenzor, expert contabil, persoană fizică ori juridică, autorizată în acest scop şi desemnată de Adunarea Generală a Asociaţilor. Registrele societăţii. Societatea ţine registrele prevăzute de lege. 55

Dizolvarea societăţii. Următoarele situaţii duc la dizolvarea societăţii: 

imposibilitatea realizării obiectului de activitate;



faliment;



pierderea unei jumătăţi din capitalul social, după ce s-a consumat fondul de

rezervă, dacă Adunarea Generală a Asociaţilor nu decide completarea capitalului sau reducerea lui până la valoarea rămasă; 

în orice situaţii, pe baza hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor, luată în

unanimitate. Dizolvarea societăţii comerciale trebuie să fie înscrisă în Registrul Comerţului şi publicată în Monitorul Oficial. Lichidarea societăţii. În caz de dizolvare, societatea va fi lichidată. Lichidarea societăţii şi repartiţia patrimoniului se fac în condiţiile şi cu respectarea procedurii prevăzute de lege. Litigii. Litigiile de orice fel apărute între societatea comercială şi persoane fizice sau juridice sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun. Pentru soluţionarea litigiilor dintre ele, societăţile comerciale pot apela şi la arbitraj. II.2.4. Principalele realizări Cifra de afaceri Cifra de afaceri reprezintă suma totală a veniturilor din operaţiuni comerciale efectuate de o firmă, respectiv vânzări de mărfuri şi produse sau prestări de servicii într-o perioadă de timp determinată. În cifra de afaceri nu se includ veniturile financiare şi veniturile excepţionale.

56

Cifra de afaceri reprezintă un indicator esenţial pentru precizarea locului societăţii comerciale în sectorul de activitate, a poziţiei acesteia pe piaţă, a capacităţii de a lansa şi dezvolta activităţi profitabile. În formularul pentru contul de profit şi pierdere încheiat la sfârşitul anului 2004, societatea examinată avea o cifră de afaceri în valoarea de 1.633.835,50 lei. Rentabilitatea În activitatea economico-financiară a firmei, ratele de rentabilitate permit efectuarea de comparaţii în spaţiu, precum şi faţă de anumite norme sau standarde elaborate şi acceptate de organisme de specialitate. În funcţie de elementele luate în calcul, teoria şi practica economică operează cu mai multe forme de exprimare a rentabilităţii:  Rata rentabilităţii economice Profit brut 671.881.000   0,03 Capital permanent 25.751.075.000  338.273.000

 Rata rentabilităţii financiare Profit net 534.953.000   0,02 Capital propriu 27.573.311.000

 Rata rentabilităţii resurselor consumate Profit net 534.953.000   0,04 Cheltuieli totale 16.526.646.000

Îndatorarea Pentru finanţarea pe termen scurt sau lung a activităţii proprii, firma apelează la împrumuturi bancare. O asemenea situaţie nu constituie o excepţie sau întotdeauna un indiciu cu privire la eventualele dificultăţi financiare. Studierea gradului de îndatorare a firmei reprezintă, în primul rând, o problemă de gestiune internă, prin care trebuie să se asigure utilizarea eficientă a creditelor. Contravaloarea şi asigurarea condiţiilor necesare pentru rambursarea la termen a ratelor scadente şi a dobânzilor aferente. În conducerea curentă, operativă a activităţii financiare, trebuie să se urmărească corelaţia dintre încasări şi plăţi, cu ajutorul unor instrumente specifice, proprii fiecărei firme. Analiza gradului de îndatorare a firmei constituie, totodată, o problemă în care sunt interesaţi subiecţi diferiţi, în rândul cărora, chiar băncile finanţatoare ocupă un loc important.

57

Analiza gradului de îndatorare urmăreşte punerea în evidenţa a evoluţiei acestuia, într-o anume perioadă, în vederea adoptării politicii fiscale care să asigure independenţa necesară. Ca instrumente operaţionale, teoria şi practica economică recomandă în principal următorii indicatori:  Rata generală a îndatorării 45.122.000 Împrumuturi totale (pe termen scurt, mediu şi lung) = = 0,0016 Capital propriu 27.537.311.000

Prezintă importanţă, în special în activitatea bancară, pentru acordarea de noi credite în condiţiile asiguratorii de recuperare. Ca urmare, trebuie să fie