Analiza Rentabilitatii Firmei [PDF]

Zitiervorschau

Analiza rentabilităţii firmei “S.C. YYY SA” 1. Abordari conceptuale privind rentabilitatea întreprinderii. Rentabilitatea poate fi definită ca fiind capacitatea unei întreprinderi de a obţine profit prin utilizarea factorilor de producţie şi a capitalurilor, indiferent de provenienţa acestora. Rentabilitatea este una dintre formele cele mai sintetice de exprimare a eficienţei întregii activităţi economico-financire a întreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de producţie utilizate şi a forţei de muncă, din toate stadiile ciurcuitului economic: aprovizionare, producţie şi vânzare. Rentabilitatea apare ca un instrument hotarâtor în mecanismul economiei de piaţă, în vederea orientării producţiei în raport cu cerinţele consumatorilor. Aceasta presupune ca veniturile obţinute în urma vinderii şi încasării producţiei fabricate să fie mai mare decât cheltuielile efectuate. Pentru exprimarea rentabilităţii se utilizează două categorii de indicatori de evaluare: -

indicatori în mărimi absolute care se obţin ca marje (diferenţe) între venituri şi cheltuieli. Mărimea absolută a rentabilităţii este reflectată de profit.

-

indicatori în mărimi relative se obţin ca rate (rapoarte) între rezultate şi cheltuieli sau capitaluri utilizate.

Marjele prin ele însele concretizează insuficient gradul de rentabilitate a întreprinderii, deoarece pot exista unităţi foarte rentabile cu marje micişi invers, rentabilităţi slabe cu marje mari. Ratele de rentabilitate caracterizează real gradul de rentabilitate, exprimând eficienţa utilizării capitalurilor. Calculele de rentabilitate se pot efectua utilizând ca rezultat atât profitul net cât şi profitul brut, care cuprinde şi datoriile financiare şi impozitele. Diferenţa între veniturile şi cheltuielile unei firme semnifică rezultatele financiare ale acesteia. Funcţie de compoziţia şi ampoloarea celor doi termani, diferenţa exprimă diferite forme ale rezultatelor financiare ale întreprinderii. În general, cheltuielile şi veniturile sunt structurate pe domenii de activitate, respectiv:

-1-

-

de exploatare (de bază), privind sectorul industrial, comercial sau prestări de servicii;

-

financiare, adică participaţiile cu capital propriu la alte societatăţi comerciale, precum şi folosirea capitalului străin;

-

extraordinare, adică venituri şi cheltuieli care nu sunt legate de activitatea comercială, curentă a unităţii patrimoniale şi se referă fie la operaţii d eexploatare, fie la operaţii de capital, ca de exemplu: despăgubiri şi penalităţi încasate, venituri din cedarea activelor, lipsuri la inventar, donaţii şi subnenţii acordate etc.

Dacă avem în vedere cele trei grupe de activităţi dintr-o firmă, atunci rezultatele financiare se prezintă în următoarea structură: Rezultat din exploatare = Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare Rezultat financiar = Venituri financiare – Cheltuieli financiare Rezultatul exceptional = Venituri excepţionale – Cheltuieli excepţionale ________________________________________________________ Rezultatul exerciţiului = ∑ Venituri - ∑ Cheltuieli Rezultatele financiare ale întreprinderii pot fi evidenţiate şi cu ajutorul soldurilor intermediare de gestiune (SIG). Constructia indicatorilor se realizează în cascadă, pornind de la cel mai cuprinzător (producşia exerciţiului + marja comercială) şi încheind cu cel mai sintetic (rezultatul net al exerciţiului). În unele ţări, stabilirea soldurilor intermediare de gestiune este obligatorie. În România, nu se prevede obligativitatea întocmirii unui document care să redea aceste solduri şi nici nu au lăsat la dispoziţia întreprinderilor o astfel de opţiune. Totuşi, structura contului de profit şi pierdere, acceptat în ţara noastră, permite întocmirea soldurilor intermediare de gestiune, răspunzând nevoilor întreprinderilor în analiza performanţelor economico-financiare. Tabloul S.I.G. cuprinde urmatorii indicatori: marja comercială, producţia exerciţiului, valoarea adăugată, excedentul brut de exploatare, rezultatul exploatării (profit sau pierdere), rezultatul financiar curent (profit sau pierdere), rezultatul net al exercitiului (profit sau pierdere).

-2-

2. Analiza indicatorilor parţiali ai rentabilităţii. Scopul analizei rentabilităţii îl constituie stabilirea performanţelor proprii în ceea ce priveşte capacitatea actuală şi în perspectivă de a genera profit, ca fiind singura sursă care poate asigura dezvoltarea activităţii. Analiza rentabilităţii se realizează pe baza bilanţului din anexa 1 şi a “contului de profit şi pierdere” din anexa 2, care arată modalitatea în care s-a ajuns la o anumită stare patrimonială, care au fost fluxurile de venituri şi cheltuieli. 2.1 Marja comerciala (adaosul comercial) MC – este primul indicator de apreciere a performanţelor unei activităţi comerciale. Marja comercială reprezintă excedentul vanzăriilor de mărfuri în raport cu costul de cumpărare al acestora. Marja de cumpărare vizează în exclusivitate întreprinderile comerciale sau numai activitatea comercială a întreprinderilor cu activitate mixtă (industrială şi comercială). Practica a demonstrat că două întreprinderi cu activitate comercială pot realiza, cu aceeaşi cifră de afaceri, marje comerciale diferite. Mărimea marjei comerciale este un element care trebuie apreciat în funcţie de tipul politicii de vânzare promovată de întreprindere. Marjele comerciale ridicate corespund, în general, întreprinderilor specializate în comerţul de lux sau tradiţional care asigură şi service după vânzare. Întreprinderile care dispun de suprafeţe comerciale mari şi practică metode de vânzare prin autoservire, vor înregistra marje comerciale mai reduse. MC = Vmf – Cmf unde: Vmf = reprezintă vanzarea de mărfuri Cmf = reprezintă costul mărfurilor vândute

Tabelul 2.1 - Marja comercială Simbol Indicator

2000 703060

Vmf

Venituri din vânzarea mărfurilor

Cmf

Cheltuieli privind mărfurile -3-

2001

2002

-lei RON)2003

8 665926

7704717

11290382 15256348

7

7153599

10167908 14004290

MC

MARJA COMERCIALĂ

371341

551118

1122474

1252058

Situaţia prezentată este favorabilă, oservându-se din datele prezentate în tabelul 2.1 că marja comercială creşte constant pe toată durata analizată. Astfel marja comercială creste în anul 2001 faţă de anul 2000 cu 48,41%, cu 202,28% în anul 2002 faţă de anul 2000 şi cu 237,17% în anul 2003 faţă de anul 2000. Creşterea marjei comerciale se datorează creşterii mai accentuate a veniturilor din vânzarea mărfurilor (cu 9,59% în 2001 faţă de 2000, 60,59% în 2002 faţă de 2000 şi cu 117% în 2003 faţă de 2000) faţă de cheltuielile cu mărfurile (7,42% în 2001 faţă de 2000, 52,69% în 2002 faţă de 2000 şi cu 110,3% în 2003 faţă de 2000) în toţi anii analizaţi. 2.2 Productia exercitiului – este al doilea indicator de apreciere a performanţelor şi este specifică activităţii industriale. Producţia exerciţiului include valoarea bunurilor şi serviciilor fabricate de întreprindere pentru a fi vândute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii. Producţia exerciţiului cuprinde trei elemente: producţia vândută, producţia stocată şi producţia imobilizată şi se diferenţiază de cifra de afaceri. Astfel, în întreprinderile cu activitate mixtă, cifra de afaceri evidenţiază vânzările de mărfuri şi producţia vâdută, în timp ce la întreprinderile industriale, cifra de afaceri reflectă doar producţia vâdută. Producţia exerciţiului este un indicator inevitabil, dar ambiguu, deoarece este constituit din elemente eterogene, unele evaluate la preţ de vânzare (producţia vândută) şi altele la costul de producţie (producţia stocată şi producţia imobilizată). Indicatorul “producţia exerciţiului” caracterizează întreaga gamă de activităţi productive desfăşurate pe parcursul unei perioade de timp, constituind un element de bază în determinarea şi analiza indicatorului valoare adăugată. QE = Pv + Sc – Sd + Pi unde: Pv = reprezintă productia vândută Sc = reprezintă variaţia stocurilor sold C Sd = reprezintă variaţia stocurilor sold D Pi = reprezintă producţia imobilizată

-4-

Tabelul 2.2 - Producţia exerciţiului Simbo l Indicator Pv Producţia vândută Sc Variaţia stocurilor sold C Sd Variaţia stocurilor sold D Pi Producţia imobilizată QE

-lei (RON)2000 729115 0 0 0

2001 1041216 97317 0 0

2002 2585931 0 0 0

2003 2407139 0 0 0

729115

1138533

2585931

2407139

Producţia exerciţiului (QE = Pv+Sc-Sd+Pi)

Producţia exerciţiului creşte constant in toţi anii faţă de anul 2000. În anul 2003 scade faţă de anul 2002. Pentru creşterea producţiei exerciţiului se recomandă creşterea producţiei vândute, extinderea activităţii de distribuţie, promovare intensivă, dezvoltarea puterii de negociere, angajarea de agenţi comerciali specializaţi. 2.3 Valoare adăugată – este primul sold intermediar de gestiune şi exprimă creşterea valorii rezultate din utilizarea factorilor de producţie peste valoarea bunurilor şi serviciilor provenind de la terţi, în cadrul activităţii curente. Indicatorul valoare adăugată pentru fiscalitate reprezintă baza de calcul a impozitului datorat (TVA). Valoarea adăugată nu este evidenţiată în contul de profit şi pierdere, dar acesta conţine elemte necesare pentru determinarea sa, în special pentru stabilirea consumurilor provenind de la terţi. Se determină ca diferenţa între volumul global al activităţii şi consumurile intermediare (consumuri provenind de la terţi). VA = QE + MC - Cpt unde: QE = reprezintă productia exerciţiului MC = reprezintă marja comercială Cpt = reprezintă consumuri provenind de la terţi (= Cmp+Achm+Cea+Cpex) Cmp – cheltuieli cu materii prime si materiale consumabile Achm – Alte cheltuieli materiale Cea – cheltuieli privind energia şi apa Cpex – cheltuieli privind prestaţiile externe

-5-

Tabelul 2.3 - Valoarea adăugată Simbol Indicator QE Producţia exerciţiului MC Marja comerciala Cheltuieli cu materii prime şi Cmp materiale consumabile Achm Alte cheltuieli materiale Cea Cheltuieli cu energia si apa Cheltuieli privind prestaţiile Cpex externe Cpt VA

Consum intermediar (Cmp+Achm+Cea+Cpex) Valoarea adăugată (QE+MC-Cpt)

2000 729115 371341

2001 1138533 551118

2002 2585931 1122474

-lei (RON)2003 2407139 1252058

87636 55569 3714

195758 62109 49808

273584 92661 44660

447913 112287 52445

635312

1024721

3258170

5065842

782231

1332396

3669075

5678487

318225

357255

39330

-2019290

Se constată o creştere a valorii adăugate in anul 2001 faţă de 2000, dar in anii 2002 şi 2003 are loc o scădere a valorii adăugate datorată creşterii în mai mare măsură a comsumurilor intermediare decât a productiei exercitiului şi a marjei comerciale. 2.4 Excedentul brut al exploatării (EBE) – exprimă acumularea brută din activitatea de exploatare, resursă principală a firmei. Are influenţă hotărâtoare asupre rentabilităţii economice şi a capacităţii potenţiale de autofinanţare a investiţiilor (din amortizări, provizioane, profit). Excedentul brut al exploatării serveşte la (dividende),

remunerarea

capitalului

împrumutat

remunerarea capitalului propriu (dobânzi),

plata

impozitelor,

rambursarea împrumutului. Excedentul brut al exploatării se calculează ca diferenţă între valoarea adăugată (plus subvenţiile) pe de o parte şi impozitele, taxele şi cheltuielile de personal, pe de altă parte. EBE = (VA + Vse) – (Cp + Cipt) unde: VA = reprezintă valoarea adăugată Vse = reprezintă venituri din subvenţii din exploatare Cp = reprezintă cheltuieli cu personalul Cipt = reprezintă cheltuieli cu impozite şi taxe.

-6-

Conform relaţiei de mai sus se calculează E.B.E., iar reziltatele sunt prezentate în tabelul 2.4.

Tabelul 2.4 - Excedentul brut al exploatării Simbol Indicator 2000 VA Valoarea adaugata 318225 Venituri din subvenţii din Vse exploatare 478 Cp Cheltuieli cu personalul 198147 Cipt Cheltuieli cu impozite şi taxe 32646 EBE

Excedentul brut de exploatare

2001 357255

2002 39330

-lei (RON)2003 -2019290

30999 261588 44872

4533 302885 31392

2000 409378 260943

81794

-290414

-2687611

87910

Aanalizând datele din tabel, se observă că EBE scade în anul 2001 fată de anul 2000 cu 6,96%, ca în anii 2002 şi 2003 EBE prezintă valori negative, ceea ce arată o situaţie nefavorabilă. Cauzele care au dus la această situaţie sunt scăderea valorii adăugate, creşterea impozitelor şi taxelor, creşterea cheltuielilor cu personalul. 2.5 Rezultatul brut al exploatării (RBE) – indică contribuţia exploatării la formarea rezultatelor. Acest indicator arată performanţele economice ale unei întreprinderi pe plan industrial şi/sau comercial. RBE = RE + Amp + Ache – Vpr - Ave unde: RE = reprezintă rezultatul exploatării Amp = reprezintă amortizări şi provizioane Ache = reprezintă alte cheltuieli de exploatare Vpr = reprezintă venituri din provizioane Ave = reprezintă alte venituri din exploatare În cazul în care rezultatul este negativ se numeşte insuficienţă brută a exploatării. În accepţiunea sa de flux monetar de exploatare, RBE poate fi calculat şi: RBE = Vm - Chm unde: Vm = reprezintă venituri monetare Chm = reprezintă cheltuieli monetare

-7-

Veniturile monetare, adică veniturile ce se concretizează în intrări de numerar, imediat

sau

la

termene,

sunt

formate

din:

venituri

de

mărfuri;

producţia

exerciţiului(vândută, stocată sau imobilizată); subvenţii din exploatare. Cheltuielile monetare sunt cheltuieli care genrează ieşiri de numerar, imediat sau la termene şi sunt formate din: costul de achiziţie al mărfurilor vâdute; consumurile exerciţiului provenind de la terţi ( materii prime, materiale, conbustibil, energie, servicii externe); impozite, taxe, cheltuieli asimilate.

Tabelul 2.5 - Rezultatul brut al exploatării Simbol Indicator RE Rezultatul exploatării Amp Amortizări şi provizioane Ache Alte cheltuieli de exploatare Vpr Venituri din provizioane Ave Alte venituri din exploatare RBE

Rezultatul brut de exploatare RBE =RE+Amp+Ache-Vpr-Ave

2000 22043 0 756 0 2778

2001 46748 0 0 0 2809

2002 -348822 0 0 0 1539

-lei (RON)2003 -2810530 0 30638 0 27204

20021

43939

-350361

-2807096

Din datele prezentate în tabelul 2.5 se observă că rezultatul brut al exploatării a atins punctul maxim în anul 2001, crescând faţă de anul 2000 cu 23818 lei adică cu 119,46%, datorită scăderii altor cheltuieli de exploatare cu 756lei, a cresterii altor venituri din exploatare cu 31lei adică cu 1,12% şi a creşterii rezultatului exploatării cu 24705 lei adică cu 112,08%. În anii 2002 şi 2003 avem de a face cu o insuficienţă brută a exploatării. 2.6 Rezultatul exploatării (RE) – caracterizează performanţele comerciale şi financiare ale unei întreprinderi, independent de politica financiară şi fiscală, dar ţine cont de politica de amortizare şi de constituire a provizioanelor. Rezultatul exploatării exprimă mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de exploatare, obţinută prin deducerea tuturor cheltuielilor (plătibile şi calculate) din veniturile exploatării (încasabile şi calculate). Rezultatul exploatării se calculează ca: 1.

diferenţă dintre totalul veniturilor din exploatare şi totalul cheltuielilor din

exploatare:

-8-

RE = Ve – Che unde: RE = reprezintă rezultatul exploatării Ve = reprezintă veniturile din exploatare Che = reprezintă cheltuielile din exploatare 2. pornind de la mărimea rezultatului brut al exploatării RE = RBE – (Amp + Ache) + (Ave + Vpr) unde: RBE = reprezintă rezultatul brut al exploatării Amp = reprezintă amortizări şi provizioane Ache = reprezintă alte cheltuieli de exploatare Ave = reprezintă alte venituri din exploatare Vpr = reprezintă venituri din provizioane Folosind prima relaţie se calculează rezuştatul exploatării, iar rezultatele se trec în tabelul 2.6. Tabelul 2.6 - Rezultatul exploatării Simbol Indicator Ve Venituri din exploatare Che Cheltuieli din exploatare RE Rezultatul exploatarii

2000 7762979 7740936 22043

2001 8877058 8830310 46748

2002 13882385 14231207 -348822

-lei (RON)2003 17692691 20503221 -2810530

Urmărind datele din tabel se constată că rezultatul exploatării creşte în anul 2001 faţă de anul 2000 cu 24705 lei ceea ce reprezintă o creştere cu 112,08%, datorată creşterii mai mari a veniturilor din exploatare (14,35%) faţă de cheltuielile de exploatare care au crescut cu 14,07%. În anii 2002 şi 2003 ne confruntăm cu pierdere datorată creşterii cheltuielilor de exploatare mult mai mare decât creşterea veniturilor din exploatare. În timp ce veniturile din exploatare au crescut cu 78,83% în 2002 faţă de 2000 şi respectiv cu 127,91% în 2003 fată de 2000, cheltuielile de exploatare au crescut cu 83,84% în 2002 faţă de 2000 şi respectiv cu 164,87% în 2003 faţă de 2000. Se recomandă creşterea veniturilor din exploatare prin creşterea producţiei vândute, şi reducerea cheltuielilor de exploatare prin achiziţionarea materiilor materiilor prime,

-9-

mărfurilor la un preţ mai avantajos, reducerea stocurilor, reducerea altor cheltuieli de exploatare. 2.7 Rezultatul curent (RC) – priveşte activitatea de exploatare curentă a întreprinderii. Prin deducerea cheltuielilor cu amortizprile şi provizioanele din EBE, acesta device rezultat net al exploatării. Rezultatul curent se determină prin adăugarea la rezultatul exploatării a rezultatului financiar, obtinut prin scăderea din veniturile financiare a cheltuielilor financiare. RC = RE + RF = RE + (Vf - Cf) unde: RE = reprezintă rezultatul exploatării RF = reprezintă rezultatul financiar Vf = reprezintă venituri financiare Cf = reprezintă cheltuieli financiare Conform acestei relaţii se calculează rezultatul curent, iar datele sunt prezentate în tabelul 2.7.

Tabelul 2.7 - Rezultatul curent al exerciţiului Simbol Indicator 2000 RE Rezultatul exploatarii 22043 Vf Venituri financiare 527621 Cf Cheltuieli financiare 499780 RC

Rezultatul curent al exerciţiului

49884

2001 46748 601083 523807

2002 -348822 1036165 525072

-lei (RON)2003 -2810530 3396112 422157

124024

162271

163425

Din datele prezentate în tabel se constată faptul că rezultatul curent este în creştere de la un an la altul. În anul 2001 rezultatul curent creşte cu 74140lei (142,62%) faţă de anul 2000, creştere obţinută datorită creşterii rezultatului exploatării cu 112,08%, a veniturilor financiare cu 13,92% şi a cheltuielilor financiare cu numai 4,81%. În anii 2002 şi 2003 reyultatul curent creşte cu 225,3% respectiv 227,61%, creştere datorată în special creşterii veniturilor financiare cu 96,38% respectiv 543,67%, iîn timp ce cheltuielile financiare au crescut în 2002 cu doar 5,06%, iar în 2003 au scăzut cu 15,53% fată de 2000. 2.8 Rezultatul net contabil (P) – este ultimul indicator şi exprimă mărimea absolută a rentabilităţii financiare. - 10 -

Profitul este considerat un indicator sintetic de apreciere a activităţii economice deoarece în dimensiunea lui se regăsesc consecinţele acţiunii a numeroşi factori: -

mărimea producţiei care influenţează direct proporţional mărimea profitului;

-

preţul de vânzare al producţiei care acţionează ţi el direct proporţional;

-

structura sortimentală care determină o creştere a profitului atunci când sporeşte ponderea produselor cu mult profit şi invers;

-

costul de producţie care influenţează invers proporţional evoluţia mărimii profitului. Acesta este singurul factor pe care firma îl poate utiliza exclusiv prin voinţă proprie, la ceilalţi menţionaţi se poate apela doar cu acordul partenerilor de afaceri.

Profitul poate fi distribuit sub formă de dividende şi/sau se reinvesteşte în întreprindere. Profitul net nerepartizat constituie sursă de finanţare proprie sau element de autofinanţare generat de activitatea întreprinderii. Profitul poate fi calculat pornind de la mărimea rezultatului curent al exerciţiului: P = RC + (Vex – Chex) – Ip unde: P = profitul net al exerciţiului RC = rezultatul curent Vex = venituri extraordinare Chex = cheltuieli extraordinare Ip = impozitul pe profit sau ca diferenţă între veniturile totale şi cheltuielile totale: P = Vt– Ct unde: Vt = venituri totale Ct = cheltuieli totale. Conform primei relaţii se calculează rezultatul net al exerciţiului, iar reyultatele sânt trecute în tabelul 2.8.

Tabelul 2.8 - Rezultatul net contabil Simbo l Indicator

-lei (RON)2000 - 11 -

2001

2002

2003

REX Ip

Rezultatul curent al exerciţiului Rezultatul extraordinar (REX = Vex+Chex) Impozit pe profit

P

Rezultatul net contabil al exerciţiului (P=RC+REX-Ip)

RC

49884

124024

162271

163425

-13459 13309

-6299 29399

16015 44923

0 43805

23116

88326

133363

119620

În urma examinării rezultatelor din tabel, se observă că rezultatul net contabil al exerciţiului a crescut între anii 2001 şi 2003 faţă de anul 2000. În anul 2002 se înregistrează cea mai mare creştere faţă de anul 2000 cu valoarea 110247 lei, adică cu 476,93% din cauza creşterii rezultatului curent cu 225,3%, a creşterii rezultatului extraordinar cu 29474 lei şi a creşterii impozitului pe profit cu 237,54%. În anul 2001 se înregistrează cea mai mică creştere faţă de anul 2000 cu valoarea 65210 lei, adică cu 282,1% din cauza creşterii rezultatului curent cu 148,62, a diminuării pierderii rezultatului extraordinar cu 7160 lei şi a creşterii impozitului pe profit cu 120,9%. 3. Analiza factorială a rezultatului exploatării În operaţiunea de evaluare, analiza factorială a rezultatului exploatării este necesară pentru a explica care au fost principalii factori care au contribuit la modificarea acestuia de la o perioadă la alta. Rezultatul de exploatare este un surplus degajat prin confruntarea veniturilor şi cheltuielilor legate de activitatea curentă a întreprinderii, respectiv de operaţiunile de aprovizionare, producţie şi comercializare, fiind cunoscut şi sub denumirea de “rezultat operaţional”, degajat înainte de luarea în calcul a elentelor financiarem a celor excepţionale şi a impozitului pe profit. Rezultatul exploatării se circumscrie la nivelul activităţii de bază a întreprinderii şi carcterizeză în mărime absolută rentabilitatea ciclului de exploatare. Analiza factorială a rezultatuluiexploatării se poate realiza cu următorul model: RE = Ve (1-

- 12 -

Che ) Ve

unde: RE = rezultatul exploatării Ve = venituri din exploatare Che = cheltuieli din exploatare Influenţa factorilor asupra indicatorului “rezultatul exploatării” se stabileşte cu ajutorul metodei substituţiei în lanţ şi se reprezintă astfel: -

influenţa veniturilor din exploatare (∆REVE): ∆REVE = VE1 (1-

-

Che 0 Che 0 ) - VE0 (1) Ve 0 Ve 0

influenţa cheltuielilor aferente veniturilor (∆REChe/VE): ∆REChe/VE = VE1 (1-

Che 0 Che 1 ) - VE1 (1) Ve 1 Ve 0

Folosind cele trei relaţii de mai sus se realizează analiza factorială a rezultatului exploatării, iar rezultatele se trec în tabelul 3.1 ∆REVE 2001/2000 = VE2001 (1-

Che 2000 Che 2000 ) - VE2000 (1) = (8877058-7762979)(1Ve 2000 Ve 2000

0,9972) = 3163,43 lei ∆REVE 2002/2000 = VE2002 (1-

Che 2000 Che 2000 ) - VE2000 (1) = (13882385-7762979) Ve 2000 Ve 2000

(1-0,9972) = 17376,07 lei ∆REVE 2003/2000 = VE2003 (1-

Che 2000 Che 2000 ) - VE2000 (1) = (17692691-7762979) Ve 2000 Ve 2000

(1-0,9972) = 28195,44 lei

∆REChe/VE2001/2000 = VE2001 (1-

Che 2001 Che 2000 Che 2000 ) - VE2001 (1) = VE2001 ( Ve 2001 Ve 2000 Ve 2000

Che 2001 ) = 8877058(0,9972-0,9947) = 21541,57 lei Ve 2001

∆REChe/VE2002/2000 = VE2002 (

Che 2000 Che 2002 ) = 13882385 (0,9972-1,0251) = Ve 2000 Ve 2002

-388,241,07lei

- 13 -

∆REChe/VE2003/2000 = VE2003 (

Che 2000 Che 2003 ) =17692691 (0,9972-1,1588) = Ve 2000 Ve 2003

-2860768,44 lei

Tabelul 3.1 - Analiza factorială a rezultatului exploatării -lei (RON)Simbol Indicator 2000 2001 2002 2003 Ve Venituri din exploatare 7762979 8877058 13882385 17692691 Che Cheltuieli din exploatare 7740936 8830310 14231207 20503221 Che/Ve 0,9972 0,9947 1,0251 1,1588 RE = Ve(1-Che/Ve) 22043 46748 -348822 -2810530 Influenţa factorilor Factori 2001/2000 2002/2000 2003/2000 Influenţa veniturilor din ∆REVe exploatare 3.163,43 17.376,07 28.195,44 Influenţa cheltuielilor ∆REChe/Ve 21.541,57 -388.241,07 - 2.860.768,44 aferente veniturilor ∆RE

Abaterea RE1-RE0

24705

-370865

-2832573

Din datele prezentate mai sus se observă că situaţia sau mai corect evoluţia indicatorului “rezultatul exploatării” este nefavorabilă in perioada 2002 şi 2003. În perioada 2001 evoluţia este favorabilă faţă de anul 2000 înregistrând o creştere de 24705lei. În anul 2003, rezultatul exploatării înregistrează cea mai nare scădere de 2832573 lei faţă de perioda de bază adică anul 2000. 4. Analiza factorială a profitului brut Cunoasterea nivelului de rentabilitate a categoriilor de activităţi este deosebit de importantă, atât pentru dezvoltarea actvităţilor rentabile, cât în special pentru aprecierea corectă a posibilităţilor viitoare de creştere a rentabilităţii. Analiza de tip factorial urmăreşte punerea în evidenţă a cauzelor primare care determină mărimea şi dinamica profitului firmei. Modelul de analiză utilizat este următorul: Pb = Vt x Rv în care :

Vt - reprezintă veniturile totale; Rv – reprezintă rentabilitatea medie a veniturilor.

- 14 -

Pb = ∑ (Vi x ri ) în care :

Vi - reprezintă veniturile pe categorii de activitate; ri – reprezintă rentabilitatea veniturilor pe categorii de activitate.

Modificarea profitului brut ( ∆Pb ): ∆Pb = Pb1 – Pb0 Influenţa modificării veniturilor totale ( ∆Pb(Vt) ) : ∆Pb(Vt) = Vt1 x Rv0 – Vt0 x Rv0 Influenţa structurii veniturilor pe activităţi ( ∆Pb(vi) ): ∆Pb(vi) = Vt1 x R’ – Vt1 x Rv0 Influenţa rentabilităţii veniturilor pe sectoare de activităţi ( ∆Pb(Rv) ): ∆Pb(Rv) = Vt1 x Rv1 – Vt1 x R’ R’ - reprezintă rentabilitatea calculată după structura veniturilor din perioada de bază. Pe baza datelor din contul de profit şi pierderi, care se regăsesc în anexa2, realizăm analiza profitului brut.

5. Analiza pe baza ratelor de rentabilitate

- 15 -