33 44 Examen Dreptul Afacerilor [PDF]

Zitiervorschau

Subiectul 33. Dizolvarea persoanelor juridice cu scop lucrativ. 1. Definiţi noţiunea de dizolvare explicând efectele care le produce dizolvarea asupra statutului persoanei juridice. Dizolvarea – art. 86-87 CC Dizolvarea este o operațiune juridică de durată, prin care PJ cu scop lucrativ pune capăt activității sale de întreprinzător, fiind privată de dreptul încheierii a noi acte juridice ce țin de obiectul activității. Ca efect al dizolvării PF are loc deschiderea procedurii de lichidare, cu excepția cazurilor de fuziune și dezmembrare ce au ca efect dizolvarea fără lichidare, a PJ care își încetează existența și transmiterea universală a patrimoniului ei, în starea în care se găsea la data fuziunii sau a dezmembrării, către PJ beneficiare. Administratorul din momentul dizolvării nu poate întreprinde noi operațiuni, cu excepția celor care sunt necesare pentru funcționarea PJ și cele care sunt curente. Organul competent al PJ poate reveni asupra hotărârii de lichidare sau reorganizare dacă patrimoniul nu este repartizat între membrii acesteia sau nu este transmis unor alte persoane. 2. Clasificaţi temeiurile de dizolvare a persoanei juridice cu scop lucrativ după criteriile cunoscute caracterizând fiecare din aceste temeiuri. Dizolvarea poate fi clasificată: 1) dizolvare voluntară, la inițiativa PJ, 2) forțară, la decizia instanței de judecată. Dizolvarea voluntară asemenea poate surveni în cazul: a) expirării termenului stabilit în actul de constituire, b) atingerii scopului propus; c) imposibilității atingerii scopului propus; d) adoptarea hotărârii în acest sens de către organul suprem al PJ. a) De regulă o PJ se constituie pentru o perioadă nelimitată, însă CC prevede că în cazul în care în actele de constituire este prevăzut un termen limită pentru care PJ urmează să activeze, dacă actul de constituire nu este modificat atunci PJ urmează a fi dizolvată la finele terminului aceasta va fi dizolvată. b) atingerea scopului propus, este o dizolvare de drept, scopul urmează a fi specificat în actul de constituire, iar la survenirea circumstanțelor specificate, PJ urmează a fi dizolvată, dacă AGA nu hotărăște altfel, la cererea depusă în instanță oricărui din asociații poate solicita dizolvarea PJ. c) În cazul apariției unor circumstanțe care nu permit atingerea scopului, la fel survine dizolvarea de drept. d) Organul Suprem poate decide oricând dizolvarea PJ, hotărârea se adoptă cu majoritatea voturilor stabile de lege pentru tipul societății comerciale care o îmbracă PJ, însă doar dacă societatea comercială poate să își stingă toate creanțele, în cazul în care obligațiile excedă pasivele, atunci PJ va fi dizolvată în conformitate cu procedura insolvabilității Dizolvarea forțată se face prin actul instanței de judecată, în cazul în care instanța va constata unul din temeiuri: a) Constituirea PJ este viciată – adică s-au constată încălcări ale condițiilor de fond sau de formă ale actului de constituire conform legii, aceste temeiuri urmează să fi existat în momentul înregistrării de stat a PJ și nu după înregistrare. Potrivit art. 110 CC: a) actul de constituire lipseşte sau nu este autentificat notarial; b) obiectul societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice; c) actul de constituire nu prevede denumirea societăţii, participaţiunile asociaţilor, mărimea capitalului social subscris sau scopul societăţii; d) dispoziţiile legale privind capitalul social minim nu au fost respectate;

e) toţi fondatorii au fost incapabili la data constituirii societăţii. Asemenea urmează de menționat că în cazul dizolvarea și lichidarea PJ, poate fi făcută conform CC sau a Legii insolvabilității. 3. Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în baza art.87 Cciv. a înaintat o acţiune de a lichida SRL “Buzduganul” care desfăşoară activitatea farmaceutică şi după retragerea licenţei de către Organul de Licenţiere. SRL „Buzdugan” în referinţa sa a motivat că, potrivit legii, nu se poate solicita lichidarea deoarece activitatea farmaceutică nu este unicul gen de activitate desfăşurat. Societatea desfăşoară şi alte genuri de activitate de întreprinzător, respectă cerinţele legale de practicare a acestora. Întocmiţi o notă explicativă în care explicaţi dacă este sau nu în drept procurorul să solicite dizolvarea SRL precum şi dacă instanţa ar putea dizolva SRL “Buzdugan” pentru încălcarea menţionată? Conform CC, dizolvarea poate fi solicitată în cazul dat în baza art. 87 alin. (1) lit. d): Instanța de judecată dizolvă persoana juridică dacă activitatea ei contravine ordinii publice. Obiectul de activitate a societății comerciale se consideră ilicit dacă: este interzis de a fi desfăşurat de actele normative; pentru practicarea acestui gen de activitate este pedeapsă penală, sau administrativă; activitatea este permisă numai întreprinderilor de stat, iar societatea comercială are capitalul deținut și de persoane private; societatea care desfășoară această activitate trebuie să obțină autorizarea organului de stat până la înregistrare (instituțiile financiare, companiile de asigurare), sau pentru activitatea data este necesară obținerea licenței. Obiectul de activitate se consideră că este contrar ordinii publice, atunci când el nu este interzis expres de normele juridice, însă activitatea respectivă atentează la ordinea publică. Asemenea conform Legii cu privire la activitatea farmaceutică, acest gen de activitate se exercită de către specialiști cu studii farmaceutice superioare sau medii şi calificarea corespunzătoare cerințelor stabilite de Ministerul Sănătății, și doar după emiterea licenței de către Agenția Medicamentelor și Dispozitivelor Medicale. Ori în speță SRL „Buzudugan” practica activitatea care necesită a fi licențiată conform Legii privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător, care conform anexei nr. 1 stabilește expres activitatea farmaceutică, ca fiind una ce urmează a fi licențiată. Subiectul 34. Lichidatorul persoanei juridice cu scop lucrativ 1. Numiţi condiţiile care trebuie să le întrunească persoana desemnată lichidator al unei cooperative de producţie. Conform Legii privind cooperativa de producție, lichidarea PJ se efectuează de către comisia de lichidare a cooperative, aleasă și desemnată de adunarea generală. Luând în considerare că legea nu stabilește careva criterii speciale pentru comisia de lichidare, consider că cerințele pentru membrii comisii sunt aceleași ca și pentru lichidatorul PJ, stipulate în cadrul art. 90 CC: persoană fizică majoră, cetățenia RM, și domiciliul pe teritoriul RM, capacitatea deplină de exercițiu. Conform Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, în cazul lichidării cooperativei de producției prin decizie a instanței de judecată, aceasta din urmă numește în calitate de lichidator o persoană fizică majoră cu capacitatea deplină de exercițiu, care are cetățenia Republicii Moldova, domiciliază în Republica Moldova, are studii superioare și posedă cunoștințe și experiență în domeniu și este înregistrată ca întreprinzător individual.

2. Comparaţi atribuţiile lichidatorului cu cele ale administratorului persoanei juridice, insistând în special asupra acelor care-i deosebesc. Principală diferență dintre administratorul PJ și lichidatorul acesteia rezidă din funcția, sau mai bine zis scopul pentru care aceștia activează. Administratorul are drept scop pentru toate operațiunile juridice încheiate din numele PJ, obținerea de profit, pe când lichidatorul are ca scop finalizarea procesului de lichidare a PJ, stingerea tuturor datoriilor, și în cazul în care mai existe active le repartizează între membri sau asociații PJ. În rest lichidatorul în mare parte are aceleași împuterniciri, obligații și responsabilității ca și administratorul, la fel este împuternicit să acționeze în numele și pe seama PJ în raport cu terții. Lichidatorul însă are și unele obligații speciale: semnează inventarul și bilanțul societății, primește și păstrează patrimoniul societății, finalizează operațiunile începute, valorifică creanțele, satisface creanțele creditorilor, ș.a. În esență aceste două funcții în cadrul PJ se aseamănă, ambii purtând chiar și aceeași răspundere pentru executarea necorespunzătoare a obligațiilor sale, de multe ori anume administratorul societății, în cazul în care se decide dizolvarea acesteia, este numit lichidatorul acesteia. Totuși aceste funcții nu pot coexista în același timp, ori ele sunt stabilite pentru scopuri diferite, și în circumstanțe totalmente opuse în timpul desfășurării activității comerciale de către PJ. 3. Ion Tigreanu s-a adresat către lichidatorul Cooperativei de producţie “IKKEL” săi restituie suma de 50 000 lei, aceasta fiind o datorie pentru merele vândute cu doi ani în urmă. Lichidatorul în scrisoarea de răspuns a menţionat că reeşind din informaţia care a primit-o de la fostul administrator, datoria a fost plătită încă un an în urmă. Pe de altă parte lichidatorul a menţionat că Ion Tigreanu a omis termenul de 2 luni de la data publicaţiei în Monitorul Oficial a avizului cu privire la lichidare, şi respectiv, dacă nu s-a adresat în termenul stabilit de codul civil nu mai este în drept să pretindă suma menţionată. Întocmiţi o notă informativă şi Expuneti-vă opinia în legătură cu diferendul apărut între Lichidatorul Cooperativei şi creditorul Ion Tirgrean . În primul rând în cazul în care creanța a fost executată anterior de către cooperativa de producție „IKKEL”, în acest caz despre executarea creanței repetate, nu poate fi vorba, ori acel raport juridic s-a stins o dată cu îndeplinirea drepturilor și obligațiilor cu diligență de ambele părți al contractului de vânzare cumpărare a merelor. În ce ține de problematica nr.2, în cazul în care totuși această creanță nu a fost executată însă creditorul a omis termenul de înaintare a creanțelor, nu pot fi de acord cu lichidatorul, ori în orice caz creanța urmează a fi satisfăcut, doar că conform CC aceasta va fi satisfăcută după executarea creanțelor validate în termen. În orice caz creditorul are dreptul în cazul respingerii creanței, să înainteze în termen de 30 zile de la data la care a fost informat despre respingerea creanței, o acțiune în instanța de judecată. Subiectul 35. Lichidarea persoanelor juridice cu scop lucrativ. 1. Descrieţi principiile ce definesc statutul persoanei juridice aflate în lichidare. De la data înregistrării hotărârii de dizolvare, ori hotărârii instanței de judecată și până la data radierii sale din Registrul de Stat, PJ se află în proces de lichidare. În cadrul procesului de lichidare PJ va conțină să-și păstreze personalitatea juridică, asemenea în toate raporturilor juridice, operațiunile, actele care emană din partea PJ, sau în alte cazuri când este necesară utilizarea denumirii PJ, după indicare numele societății, se va insera „în lichidare”. În statul PJ urmează a fi operate următoarele modificări:

- se restrânge obiectul de activitate a PJ, ori aceasta nu mai poate încheia noi operațiuni juridice în scopul obținerii de profit, - administratorul este înlocuit cu lichidatorul, - dreptul de gestiune și reprezentare a PJ trece de la administrator către lichidator. Lichidarea PJ se face în interesul membrilor acesteia. Lichidarea activului și pasivului urmează a fi efectuată cu diligență, ori urmează de menționat că lichidatorul PJ poartă răspundere pentru executarea necorespunzătoare a obligațiilor sale. 2. Analizaţi operaţiunile procedurii de lichidare a societăţii pe acţiuni. Procedura de lichidare implică următoarele operațiuni: 1. intrarea lichidatorului în funcție și primirea patrimoniului societății: Organul suprem va desemna un lichidator dintre membrii săi, dintre membrii organului executiv sau, dacă actul de constituire nu interzice, o altă persoană pe care o consideră competentă. Deseori administratorul este numit ulterior în calitate de lichidator. Instanța asemenea poate desemna lichidatorul, dacă lichidatorul nu poate fi numit de organul suprem sau instanță, funcțiile acestuia vor fi îndeplinite temporar de administrator. 2. informarea creditorilor și publicarea avizului în MO: După înregistrarea desemnării sale, lichidatorul publică în “Monitorul Oficial al Republicii Moldova” şi, în mod gratuit, pe pagina web oficială a organului înregistrării de stat un aviz despre lichidarea persoanei juridice și, în termen de 15 zile, îl informează pe fiecare creditor cunoscut despre lichidare şi despre termenul de înaintare a creanțelor. 3. înaintarea creanțelor: Termenul de înaintare a creanțelor este de 2 luni de la data publicării avizului. Prin hotărârea de lichidarea se poate prevedea un termen mai lung, de până la 4 luni. Cererile de admitere a creanțelor împreună cu documentele justificative privind creanțele și cu actele de constituire de garanții se depun direct la lichidator, la adresa indicată de acesta. Creanțele creditorilor înaintate după expirarea termenului stabilit pentru înaintarea lor se execută din contul bunurilor persoanei juridice ce au rămas după executarea creanțelor validate înainte de termenul stabilit. În cazul în care lichidatorul respinge creanța, creditorul are dreptul, sub sancțiunea decăderii, ca, în termen de 30 de zile de la data când a fost informat cu privire la respingerea creanței, să înainteze o acțiune în instanța de judecată. 4. întocmirea bilanțului de lichidare: În termen de 15 zile de la data expirării termenului de înaintare a creanţelor, lichidatorul este obligat să întocmească bilanţul provizoriu de lichidare, care să reflecte valoarea de bilanţ şi valoarea de piaţă a activelor inventariate, inclusiv creanţele înaintate şi validate de lichidator, precum şi cele nerecunoscute de lichidator şi/sau care se află pe rol în instanţa de judecată. Evaluarea activelor incluse în bilanţul provizoriu de lichidare se efectuează de către lichidator la preţurile medii de piaţă din localitatea amplasării lor. Dacă evaluarea activelor este dificilă ori participantul (asociatul, acţionarul, membrul) sau creditorul nu este de acord cu valoarea bunului determinată de lichidator, acesta din urmă antrenează în evaluare un evaluator în domeniu. În cazul în care în urma evaluării se stabileşte că solicitarea persoanei care a contestat valoarea determinată de lichidator a fost întemeiată, cheltuielile de evaluare sînt suportate de lichidator. Dacă pînă la data aprobării bilanţului provizoriu de lichidare nicio parte nu contestă valoarea de piaţă stabilită de lichidator, evaluarea se prezumă a fi corectă şi definitivă. Bilanţul provizoriu de lichidare reflectă creanţele înaintate într-un tabel în care se specifică temeiul, valoarea şi rangul creanţelor, se precizează dacă acestea sînt chirografare, garantate, sub condiţie sau nescadente şi se arată numele/denumirea creditorului, suma solicitată de creditor şi suma acceptată de lichidator, precum

şi creanţele litigioase. Bilanţul provizoriu de lichidare se prezintă, în termen de cel mult 10 zile de la data întocmirii, participanţilor (asociaţilor, acţionarilor, membrilor) şi creditorilor cunoscuţi şi se aprobă în termen de 30 de zile de către organul sau instanţa care a desemnat lichidatorul. Dacă din bilanţul provizoriu de lichidare rezultă un excedent al pasivelor faţă de active, lichidatorul depune cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate. Intentarea procesului de insolvabilitate faţă de persoana juridică constituie temei pentru încetarea procedurii de lichidare a acesteia. Lichidatorul poate continua procedura de lichidare fără a intenta procesul de insolvabilitate, cu acordul tuturor creditorilor validaţi, cu condiţia că pe rolul instanţelor de judecată nu există cereri privind contestarea refuzului de validare a creanţelor sau termenul de contestare nu a expirat, precum şi în cazul în care nu există creditori. Lichidatorul, după executarea tuturor creanţelor creditorilor, întocmeşte bilanţul definitiv de lichidare şi, odată cu proiectul planului de repartizare a activelor, îl prezintă spre aprobare organului sau instanţei de judecată care l-a desemnat. 5. satisfacerea creanțelor creditorilor: Lichidatorul nu poate repartiza participanţilor (asociaţilor, acţionarilor, membrilor) activele ce li se cuvin în urma lichidării persoanei juridice înainte de a achita creanţele creditorilor. Participanţii (asociaţii, acţionarii, membrii) pot cere, chiar şi în procesul lichidării, ca sumele datorate creditorilor validaţi şi creditorilor care nu s-au prezentat pentru a primi executarea să fie stinse prin consemnare şi ca activele să fie repartizate proporţional participaţiunii lor la capitalul social dacă, în afară de suma necesară pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor persoanei juridice, scadente sau care vor ajunge la scadenţă, mai rămîn disponibile cel puţin 10% din suma încasată în procesul de lichidare. Pe perioada lichidării este interzisă executarea silită pentru creditori în mod individual. Executarea creanţelor creditorilor validaţi din contul activelor persoanei juridice ce se lichidează se efectuează doar de către lichidator în următoarea ordine: a) creanţele din dăunarea sănătăţii sau din cauzarea morţii, pe calea capitalizării plăţilor respective pe unitate de timp; b) creanţele salariale faţă de angajaţi şi remuneraţia datorată conform drepturilor de autor; c) creanţele pentru creditele acordate de Ministerul Finanţelor (suma principală, dobînda, comisionul de angajament, fondul de risc), pentru creditele interne şi externe acordate cu garanţie de stat, pentru impozite şi alte obligaţii de plată la bugetul public naţional; d) alte creanţe ale creditorilor. Achitarea cheltuielilor ce ţin de procedura de lichidare şi care rezultă din acţiunile de administrare, valorificare şi distribuire a activelor, precum şi din remunerarea lichidatorului, se efectuează concomitent cu achitarea creanţelor creditorilor în ordinea expusă la mai sus, pentru aceasta fiind repartizate cel mult 30% din suma încasată în procesul de lichidare. Lichidatorul începe executarea creanţelor creditorilor din ziua aprobării bilanţului provizoriu de lichidare. Executarea creanţelor creditorilor din fiecare rînd se face proporţional cu suma creanţelor fiecărui creditor din rîndul respectiv. Executarea creanţelor din rîndul următor se face după executarea în totalitate a creanţelor creditorilor din rîndul precedent. După achitarea ce țin de procedura de lichidare, creanţele garantate prin gaj, ipotecă şi/sau prin alte garanţii reale constituite asupra activelor vîndute se plătesc din suma obţinută, în ordine prioritară, înainte de satisfacerea celorlalte creanţe. Creanţele neexecutate din cauza insuficienţei de bunuri ale persoanei juridice ce se lichidează se consideră stinse. Această normă nu se aplică în cazul în care faţă de persoana juridică a fost intentat procesul de insolvabilitate. 6. repartizarea între asociați a activelor rămase:

Activele persoanei juridice cu scop lucrativ dizolvate care au rămas după satisfacerea pretenţiilor creditorilor sînt transmise de lichidator participanţilor proporţional participaţiunii lor la capitalul social. Lichidatorul efectuează calculele şi întocmeşte raportul privind lichidarea, care reflectă mărimea şi componenţa activelor rămase. Dacă 2 sau mai mulţi participanţi au dreptul la activele persoanei juridice, lichidatorul întocmeşte un proiect de repartizare a activelor, în care stabileşte principiile de repartizare. Lichidatorul persoanei juridice dizolvate, cu consimţămîntul participanţilor, poate să nu înstrăineze bunurile ei dacă nu este necesar pentru satisfacerea creanţelor creditorilor. Proiectul de împărţire a activelor, calculele şi raportul privind lichidarea se prezintă spre aprobare organului sau instanţei de judecată care a desemnat lichidatorul. Organul sau instanţa care a desemnat lichidatorul poate introduce modificări în proiectul de împărţire, luînd în considerare voinţa participanţilor. După expirarea termenului de 30 de zile de la data aprobării bilanţului definitiv de lichidare şi a planului repartizării activelor, iar în cazul contestării acestor documente, de la data respingerii cererii de contestare printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă, activele persoanei juridice dizolvate pot fi repartizate persoanelor îndreptăţite. 7. prezentarea ASP a actelor: Lichidatorul conform Legii privind înregistrarea de stat a PJ și întreprinzătorilor individuali, depune următoarele documente la ASP: a) cererea de radiere, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat; b) bilanţul de lichidare şi planul de repartizare a activelor, aprobate de organul sau instanţa de judecată care a desemnat lichidatorul. 8. radierea PJ din Registrul de stat: Radierea persoanei juridice din Registrul de stat se efectuează dacă persoana juridică a publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova avizul de reorganizare sau de lichidare,, şi nu are datorii la bugetul public naţional conform datelor prezentate de către Serviciul Fiscal de Stat organului înregistrării de stat în sistemul informaţional automatizat “Contul curent al contribuabilului”, prin intermediul platformei de interoperabilitate instituite de Guvern, fără implicarea solicitantului înregistrării. Pînă la depunerea documentelor privind radierea din Registrul de stat, persoana juridică în lichidare este obligată, pe propria răspundere, să închidă contul (conturile) bancar şi să predea ştampila pentru distrugere organului abilitat, în cazul în care dispune de aceasta. În cazul în care este în vigoare hotărîrea instanţei de judecată privind lichidarea şi radierea persoanei juridice din Registrul de stat, depunerea documentelor menționate anterior nu este necesară. Registratorul în domeniul înregistrării de stat adoptă decizia de radiere în termen de 3 zile lucrătoare de la data primirii cererii de radiere. După radiere, organul înregistrării de stat publică în Buletinul electronic date despre persoana juridică radiată, care cuprind: denumirea persoanei juridice, numărul de identificare de stat, data înregistrării şi data radierii din Registrul de stat. 3. Casa Naţională a Asigurărilor Sociale (CNAS) a depus o cerere în instanţa de judecată pentru încasarea forţată de la Cooperativa Agricolă de Producţie „Fazanul” a plăţilor obligatorii în sumă de 40 000 lei pe care pârâtul le datora. În locul referinţei, pe adresa instanţei a sosit o informaţie de la sediul pârâtului potrivit căreia CAP „Fazanul” nu are sediu pe această adresă, deoarece aceasta a fost deja lichidată. Ulterior CNAS a primit de la Organul Înregistrării de Stat informaţia din care rezultat că lichidarea CAP „Fazanul” s-a făcut cu încălarea legii, ori creditorii, inclusiv CNAS nu au fost înştiinţaţi în modul stabilit despre iniţierea procedurii de lichidare. De asemenea, s-a stabilit că potrivit bilanţului de lichidare, CAP „Fazanul” a împărţit între membrii cooperativei bunuri în valoare de 150 000 lei.

Întocmiţi o notă explicativă indicând cum urmează să procedeze CNAS pentru a încasa suma creanţei? Codul Civil prevede la art. 100 soluția pentru așa situații: Redeschiderea procedurii de lichidare (1) Dacă, după radierea persoanei juridice, mai apare un creditor sau un îndreptăţit să obţină soldul ori dacă se atestă existenţa unor active, instanţa de judecată poate, la cererea oricărei persoane interesate, să redeschidă procedura lichidării şi, dacă este necesar, să desemneze un lichidator. În acest caz, persoana juridică este considerată ca fiind existentă, dar în exclusivitate în scopul desfăşurării lichidării redeschise. Lichidatorul este împuternicit să ceară persoanelor îndreptăţite restituirea a ceea ce au primit peste partea din active la care aveau dreptul. (2) Pentru perioada în care persoana juridică nu a existat, se suspendă cursul prescripţiei extinctive a dreptului de acţiune a persoanei juridice sau faţă de persoana juridică respectivă. În concluzie, PJ urmează să depună o cerere în instanța de judecată cu privire la redischiderea procedurii de lichidare. Totuși aceasta urmează a se încadra în termenul general de prescripție, de la data când PJ a fost radiată din Registrul de Stat. Ca urmare a redeschiderii procedurii de lichidare, lichidatorul numit va efectua următoarele acțiuni: - va deschide contul bancar pe numele persoanei juridice; - va solicita persoanelor care au primit activele persoanei juridice întoarcerea sumelor de bani sau a bunurilor primite cu titlu parte din active în limita celor necesare pentru stingerea datoriei iar în caz de necesitate va iniția un proces judiciar de încasare forțată; Din această sumă va fi posibilă satisfacerea creanței CNAS. Subiectul 36. Intentarea procesului de insolvabilitate. 1. Caracterizaţi temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate. Legea insolvabilității prevede două temeiuri pentru intentarea procesului de insolvabilitate (art. 10): Temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului. Prin incapacitate de plată urmează a fi înțeleasă situaţie financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a îşi executa obligaţiile pecuniare scadente, inclusiv obligaţiile fiscale. Incapacitatea de plată este, de regulă, prezumată în cazul în care debitorul a încetat să efectueze plăţi. Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă de creanţele creditorilor în limitele patrimoniului său. În acest caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activităţii lui dacă acest fapt este posibil. Prin supraîndatorare vom înțelege situaţie financiară a debitorului, a cărui răspundere este limitată prin lege la valoarea patrimoniului său, în care valoarea bunurilor nu mai acoperă obligaţiile existente ale acestuia 2. Comparaţi efectele dizolvării persoanei juridice ca rezultat al intentării procesului de insolvabilitate care survin pentru societatea insolvabilă cu cele care survin pentru creditorii societăţii insolvabile. Rezultatul dizolvării PJ ca urmare al intentării procesului de insolvabilitate, nu se deosebește în mare parte de dizolvarea benevolă, aceasta constând în stingerea obligațiilor față de creditorii PJ și radierea acesteia din Registrul de stat. Totuși în cazul insolvabilității, de cele mai dese ori nu se va ajunge la repartizarea între asociați a activelor rămase, ori temeiul insolvabilității este anume incapacitatea de plată (în acest caz mai putem presupune că ar putea rămâne anumite active de

împărțit între creditori), și supraîndatorarea (în cazul dat pasivele excedă activele, și un scenariu menționat anterior se face imposibil). În orice caz punctul final al insolvabilității este radierea PJ, în situația în care este aplicată procedura falimentului, sau a restructurării care are ca scop remedierii financiară şi economică a debitorului şi achitării datoriilor acestuia conform programului de plată a creanţelor. Pentru creditori efectul dizolvării PJ, va semnifica satisfacerea creanțelor, nu vom vorbi despre procedura prin care urmează să treacă creditorul, adică depunerea în termen a unei cereri de validare a creanței, contestarea în cazul respingerii din partea administratorului autorizat, sau lichidatorului, ș.a. Însă urmează de specificat că există creditori ai căror creanțe sunt garantate (prin gaj, ipotecă, sau altă formă) și creditori chirografari, în dependență de acest fapt, ei vor avea prioritate la satisfacerea creanțelor. Luând în considerare că în cazul falimentului, supraîndatorării operează prezumția că activele excedă pasivele, există situația des întâlnită ca patrimoniul PJ să nu poată satisface creanțele tuturor creditorilor, desigur creditorii pot depune în instanță o cerere pentru atragerea la răspundere subsidiară a administratorului, membrilor AGA, ș.a., însă doar dacă există dubii că aceștia cu intenție, sau din neglijență ar fi adus PJ la faliment. În orice caz efectul principal al dizolvării PJ pentru creditori este de rambursare a datoriilor care s-au acumulat de-a lungul perioadei de activitate a PJ. 3. Andrei Bolintineanu a cumpărat un frigider de la SRL „Trianon”. Termenul de garanţie a fost stabilit de 2 ani. Numai după două luni frigiderul a ieşit din funcţiune. Cumpărătorul a restituit frigiderul vânzătorului şi a cerut să i se restituie banii plătiţi ca preţ. Vânzătorul a anunţat că defectul frigiderului este minor şi că acesta va fi reparat din contul vânzătorului. Cumpărătorul nu a dorit să primească frigiderul reparat, iar vânzătorul nu dorea să restituie banii. Cumpărătorul, după o consultaţie cu avocatul, a înaintat o cerere introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate împotriva SRL „Trianon”. Întocmiţi o notă explicativă in care indicaţi cum ar trebui să se procedeze în litigiu? Consultanța oferită de avocat a fost una lipsită totalmente de profesionalism, ori o cerere introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate împotriva unei PJ, poate fi depusă doar dacă se întrunește unul din temeiurile prevăzute la art. 10 din Legea insolvabilității, adică fie PJ este în incapacitate de plată, fie este în stare de supraîndatorare. În speță, refuzul de a despăgubi cumpărătorul nu poate servi nici ca cum drept motiv pentru intentarea procedurii de insolvabilitate, ori aceasta nu demonstrează existența vreunui temei specificat anterior. Cumpărătorul urma să se adreseze fie Agenției Naționale pentru Protecția Consumatorului și Supravegherii Pieței, fie instanței de judecată în baza Legii privind protecția consumatorului. Instanța urmează să nu admită cererea în instanța de judecată. Subiectul 37. Procedura de restructurare aplicată persoanei juridice insolvabile. 1. Caracterizaţi procedura de restructurare a persoanei juridice insolvabile identificând etapele acesteia. Restructurarea este o procedură de insolvabilitate ce se aplică debitorului în vederea achitării datoriilor lui, care prevede întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan al procedurii de restructurare, în scopul remedierii financiare şi economice a a PJ. Etapele: - aplicarea de către instanță a procedurii de restructurare și folosirea din acel moment în denumitrea oficială a debitorului a sintagmei “în procedură de restructurare”;

- Odată cu aplicarea de către instanţa de insolvabilitate a procedurii de restructurare, se instituie imediat moratoriu asupra executării silite a obligaţiilor pecuniare ale creditorilor existente la data aplicării procedurii de restructurare, cu excepţia creanţelor privind plata salariilor şi a pensiilor alimentare, privind recuperarea prejudiciilor cauzate sănătăţii angajaţilor sau cu excepţia creanţelor apărute în legătură cu decesul acestora, a creanţelor de revendicare a patrimoniului din posesie ilegală, precum şi a creanţelor pecuniare şi fiscale a căror scadenţă a survenit în perioada de după deschiderea procedurii de restructurare. În perioada derulării procedurii de restructurare nu se întrerupe calcularea dobînzilor aferente creanţelor garantate. - Adunarea creditorilor întocmește și acceptă planul de restructurare, numind în același timp administratorul PJ. - Înaintarea, contestarea şi validarea creanţelor care se face similar oricărei proceduri reglementate de legea insolvabilității. - Îndeplinirea măsurilor stabilite în planul de restructurare, stingerea creanțelor. Analizând etapele procesului de restructurare, care sunt înserate în alin.1 art.182 a Legii insolvabilității, stabilim că sînt definite 4 etape și anume: • întocmirea planului; • aprobarea planului; • implementarea planului; • respectarea condițiilor stipulate în plan. - nu este reglementată însă consider că urmează a fi specificată și etapa acceptarii planului procedurii de restructurare. În art. 202 al Legii, este indicat că examinarea chestiunii acceptării planului procedurii de restructurare a debitorului ţine de competența exclusivă a adunării creditorilor, asemenea este stipulat că adunarea creditorilor în urma examinării planului procedurii de restructurare are dreptul să adopte una din următoarele hotărâri: • de acceptare a planului de restructurare; • de respingere a planului procedurii de restructurare și de inițiere a procedurii falimentului. La admiterea și confirmarea planului există două proceduri distincte de admitere – acceptarea planului procedurii de restructurare de către adunarea creditorilor și a doua etapă este confirmarea planului procedurii de restructurare de instanța de judecată. Acest lucru este indicat și în art.202 Legea insolvabilității. A doua etapă este aprobarea planului. Asupra planului se pot expune prin vot, doar creditorii ale căror creanțe au fost validate și incluse în tabelul definitiv al creanțelor. Acestea sînt creanțele asupra patrimoniului debitorului la data deschiderii procedurii, inclusiv acele acceptate în tabelul preliminar, precum și creanțele admise în urma soluționării contestațiilor, suma solicitată, suma admisă și rangul de prioritate. Creditorii votează planul în clase de creditori. Clasele se stabilesc în dependență de tratamentul aplicat în plan diferitor grupuri de creanţe şi trebuie incluse în planul de restructurare. Clasele sunt flexibile și pot fi determinate în fiecare caz de insolvabilitate separat. Legea națională însă prevede un set de clase de creditori prestabiliți și anume: • clasa creditorilor garantați; • clasa creditorilor bugetari cu creanțe de rangul trei și patru prevăzute la art.43 cum ar fi: • creanțele de dăunarea sănătății; • creanțele salariale față de angajați, cu excepția persoanelor indicate în art.247; • creanțele pentru creditele acordate de Ministerul Finanțelor; • alte creanțe chirografare ce nu sunt de rangul inferior: • clasa creditorilor chirografari de rangul inferior care include:

• dobânzile la creanțele chirografare calculate după intentarea procesului de insolvabilitate; • amenzile și alte sancțiuni financiare; • creanțele legate de împuturile de capitalizare a unor asociați sau persoanelor afiliate; • creanțele salariale a membrilor de conducere a debitorului sau fondatori. 2. Explicaţi diferenţa dintre procedura accelerată de restructurare de procedura de restructurare a persoanei juridice insolvabile. Față de procedura de restructurare, procedura accelerată de restructurare se deosebește prin: 1. Cererea introductivă de intentarea procedurii accelerate de restructurare o poate înainta doar debitorul, anexând la ea proiectul planului procedurii accelerate de restructurare și obligatoriu actul actualizat de inventariere a patrimoniului. 2. A doua caracteristică pentru această procedură este termenii restrânși, adică celeritatea măsurilor întreprinse. În această ordine de idei art. 220 Legea insolvabilității prevede un termen general de maxim de 60 zile de la depunerea cererii introductive cu anexele sus indicate și până la adoptarea de către instanță a hotărârii de confirmare a planului procedurii accelerate de restructurare, încetarea procedurii și trecerea la procedura de realizare a planului. 3. Împotriva SRL “EKKEL” a fost depusă o cerere de intentare a procedurii de insolvabilitate de către Inspectoratul Fiscal Chişinău. Administratorul SRL “EKKEL” solicită asistenţă juridică şi afirmă că societatea lui nu este în stare de insolvabilitate, ci doar nu are mijloace băneşti necesare pentru a se achita cu impozitele, însă dacă ar vinde marfa pe care o are la depozit ar putea să se achite. Întocmiţi o notă informativă în care explicaţii administratorului SRL “EKKEL” temeiurile de intentare a procedurii insolvabilităţii şi esenţa aplicării procedurii de restructurare şi drepturile lui de a cere aplicarea acestei proceduri. Temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate sunt specificate la art. 10 Legea insolvabilității, astfel expres este prevăzută intentarea procesului de insolvabilitate în cazul în care PJ fie este în incapacitate de plată, ori supraîndatorare. Prin incapacitate de plată vom înțelege situaţie financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a îşi executa obligaţiile pecuniare scadente, inclusiv obligaţiile fiscale. În acest caz Serviciul Fiscal avea tot dreptul de a înainta o cerere privind intentarea procesului de insolvabilitate împotriva SRL „EKKEL”. Ori acest drept este consfințit de art. 12 din Lege, creditorul are dreptul de depune cererea introductivă. Soluția pentru SRL „EKKEL” este de a obiecta în cadrul referinței la cererea introductivă, în termen de 10 zile, iar ulterior să solicite trecerea în procedura de restructurare, având acest drept în temeiul art. 139 Legea insolvabilității: În cazul în care faţă de debitor nu s-a aplicat procedura de restructurare, iar în cadrul procedurii falimentului s-au constatat circumstanţe esenţiale, bazate în special pe date din analiza financiară potrivit cărora solvabilitatea debitorului poate fi restabilită, lichidatorul poate să convoace, din oficiu sau la cererea creditorilor sau a reprezentantului debitorului, adunarea creditorilor, în termen de o lună din momentul apariţiei acestor circumstanţe, pentru a se examina încetarea procedurii falimentului şi trecerea debitorului la procedura de restructurare. Hotărîrea adunării creditorilor privitor la încetarea procedurii falimentului şi la trecerea debitorului la procedura de restructurare se adoptă cu votul majorităţii simple a creditorilor cu drept de vot prezenţi la şedinţă, cu condiţia să deţină cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot validate pe care le reprezintă şi care nu au fost stinse la data convocării adunării. Odată cu confirmarea hotărîrii adunării creditorilor, instanţa de insolvabilitate decide încetarea procedurii

falimentului şi intentează procedura de restructurare a debitorului, care se va desfăşura în modul şi în termenele prevăzute la capitolul VI. Subiectul 38. Patrimoniul debitorului în procesul de insolvabilitate. 1. Identificaţi bunurile persoanei insolvabile care se includ în masa debitoare, şi sursele din care aceasta ar putea fi suplimentată. Articolul 39. Componenţa masei debitoare (1) Masa debitoare cuprinde toate bunurile debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi cele pe care acesta le dobîndeşte şi le recuperează (ex. satisfacerea creanțelor PJ insolvabile) pe parcursul procesului. (2) Proprietatea deţinută de debitor în comun cu terţii este raportată cu titlu provizoriu la masa debitoare, indiferent de acordurile încheiate între ei. În caz de litigiu între coproprietarii bunului inclus în masa debitoare, partajarea se face într-un proces separat de către instanţa de insolvabilitate pe al cărei rol se află cauza. Debitorul răspunde pentru obligaţii doar cu partea sa din proprietatea comună. (3) Bunurile aflate în proprietatea comună în devălmăşie a soţilor se includ în masa debitoare. Debitorul răspunde pentru obligaţii doar cu partea sa din proprietatea comună în devălmăşie, urmînd ca instanţa de insolvabilitate să separe cota corespunzătoare din proprietatea comună în conformitate cu dispoziţiile Codului civil. Articolul 40. Bunurile care nu se includ în masa debitoare (1) Nu se includ în masa debitoare bunurile scoase din circuitul civil, bunurile care, în conformitate cu Codul de procedură civilă, nu sînt pasibile de executare silită şi drepturile patrimoniale inalienabile ale debitorului. Suplimentar, în cazul în care bunurile din masa debitoare nu sunt destule pentru satisfacerea creanțelor tuturor creditorilor, instanța de judecată poate autoriza executarea silită din bunurile membrilor organelor de conducere ale debitorului declarate culpabile de neîndeplinirea obligaţiilor de depunere a cererii introductive la momentul în care au aflat, sau trebuit să știe despre starea financiară a PJ. 2. Comparaţi procedura de vânzare a bunurilor debitorului insolvabil asupra cărora sunt drepturi preferenţiale cu procedura de vânzare a bunurilor debitorului insolvabil în privinţa cărora nu sunt drepturi preferenţiale şi menţionaţi diferenţa dintre ele. Din contextul legii putem deduce că dreptul preferențial urmează a fi interpretat în contextul mai multor raporturi care apare între creditorii PJ insolvabile: - astfel drept preferențial îl are creditorul garantat în ce ține de încasarea sumelor din comercializare bunului (obiect al gajului, ipotecii) față de creditorii chirografari; - între creditorii chirografari, drept preferențial îl cei care sunt de rang superior. Deosibirea în vânzarea a bunurilor asupra cărora există drepturi preferențiale și, constă în faptul că sumele obținute de pe urma comercializării acestora se vor împărți fie proporțional toți creditorilor de același rang (în situația când nu există drepturi preferențiale), fie se vor satisface întâi creanțele creditorilor ce au drepturi preferențiale, până creanțele nu vor fi satisfăcute, după care vor fi satisfăcute și restul creanțelor. 3. Consultaţi administratorul insolvabilităţii care a descoperit că administratorul persoanei juridice insolvabile anterior intentării procesului de insolvabilitate a încheiat anumite acte juridice reprobabile, inclusiv: a) cu 30 luni până la intentarea procesului de insolvabilitate a vândut cu doar 300 mii lei o clădire al cărei preţ de piaţă era de 2 mln. lei; b) cu doi ani până la intentare a donat un automobil fundaţiei „Secolul 21”;

c) cu două zile înainte de intentarea procesului a vândut marfă unui întreprinzător; d) în ziua intentării procesului de insolvabilitate a încheiat un contract de gaj prin care a garantat executarea unei datorii anterioare. Întocmiţi o notă explicativă în care înseraţi răspunsul la întrebările sus puse? Faptele administratorului PJ nu pot fi calificate altfel decât insolvabilitate intenționată, ori aceasta în mod intenționat agrava situația financiară a PJ, prin operațiuni juridice care erau efectuate în detrimentului PJ și scopului de a obține profit (art. 253 CP). Legea insolvabilității prevede la art. 15 Insolvabilitatea intenţionată şi insolvabilitatea fictivă (1) În cazul insolvabilităţii debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a membrilor organului executiv sau a unor alte persoane care au dreptul de a da indicaţii obligatorii pentru debitor ori care pot influenţa în alt mod acţiunile debitorului (insolvabilitate intenţionată), aceştia poartă răspundere subsidiară solidară faţă de creditori în măsura în care bunurile debitorului sînt insuficiente pentru executarea creanţelor creditorilor. Astfel, administratorul în acest caz urmează să poarte răspundere subsidiară solidară cu PJ, față de creditorii acesteia. Art. 248 (1)Dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere şi/sau de supraveghere, precum şi de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acţiuni: a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; b) desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului; c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului şi/sau deturnarea (ascunderea) unei părţi din activul debitorului; d) procurarea de fonduri pentru debitor la preţuri exagerate; e) ţinerea unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la dispariţia documentelor contabile, a documentelor de constituire; f) dispunerea continuării unei activităţi a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de plată; g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăţilor, de a se plăti cu preferinţă unui creditor în dauna celorlalţi creditori; h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art.14; i) comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului. (2) Aplicarea prevederilor alin.(1) nu exclude aplicarea faţă de debitor a unor sancţiuni contravenţionale sau pedepse penale pentru fapte ce constituie contravenţii sau infracţiuni. În acest sens, la cererea comitetului creditorilor, administratorul/lichidatorul transmite organelor procuraturii toate documentele spre a fi examinate la obiectul existenţei de motive (fapte) ce ar putea angaja urmărirea penală a debitorului sau a membrilor organelor lui de conducere. (3) Comitetul creditorilor poate cere instanţei de insolvabilitate să fie autorizat a introduce acţiunea prevăzută la alin.(1) dacă administratorul insolvabilităţii/lichidatorul a omis să formuleze acţiunea în cauză, iar răspunderea consemnată la alin.(1) ameninţă să se prescrie. (4) În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin.(1) este solidară, cu condiţia ca apariţia stării de insolvabilitate să fie actuală sau anterioară perioadei în care şi-au exercitat mandatul ori au deţinut poziţia ce ar fi putut cauza insolvabilitatea debitorului. Persoanele

în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale debitorului, s-au opus actelor sau faptelor care au cauzat insolvabilitatea sau dacă au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvabilitatea şi au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziţia lor la aceste decizii. (5) Măsura prevăzută la alin.(1) se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia să fie cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvabilitate, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate. (6) În toate cazurile, asupra acţiunii prevăzute la alin.(1), instanţa de insolvabilitate se pronunţă prin hotărîre, care poate fi contestată cu recurs de persoanele vizate în ea. Subiectul 39. Procedura simplificată a falimentului 1. Descrieţi procedura simplificată a falimentului, concomitent indicând şi persoanele cărora ea le este aplicabilă. Procedura simplificată a falimentului – procedura prin care debitorul intră direct în faliment, după o perioadă de observaţie sau odată cu intentarea procesului de insolvabilitate (fără perioada de observaţie). Subiecţii supuşi procedurii simplificate a falimentului: 1) Persoanelor fizice aflate în stare de insolvabilitate, şi anume: întreprinzătorii individuali, gospodăriile ţărăneşti, titularul de patentă); 2) Persoanele juridice, care nu au bunuri în patrimoniu lor, sau bunurile sunt insuficiente pentru satisfacerea creanţelor şi nu există nici un terţ care şi-ar manifesta dorinţa de a-l face pe fidejusorul; 3) Societăţile comerciale şi necomerciale dizolvate anterior cererii introductive; 4) Debitorii care nu sunt în drept să beneficieze de procedura de restructurare. 2. Comparaţi procedura simplificată a falimentului cu procedura falimentului insistând asupra distinciilor esenţiale. În acest sens față de procedura falimentului, procedura simplificată a falimentului se deosebește prin: 1. Se aplică doar pentru unele categorii de subiecții (mai sus), 2. Nu necesită o perioadă de observație, 3. Există particularități în cazul falimentului întreprinzătorului individual: Starea de insolvabilitate a întreprinzătorului individual poate fi declarată de către instanţa de insolvabilitate la cererea debitorului sau a creditorului în privinţa obligaţiilor pecuniare ajunse la scadenţă şi nestinse în termen, legate atît de activitatea de întreprinzător a debitorului, cît şi de activităţile cu caracter personal. 4. Particularități falimentului debitorului care nu dispune de masă debitoare: Dacă, în perioada de observare, se constată că debitorul nu dispune de bunuri sau că bunurile lui nu permit acoperirea cheltuielilor procesului de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate, odată cu intentarea procesului de insolvabilitate, dispune deschiderea procedurii simplificate a falimentului şi dizolvarea debitorului. Falimentul nu va avea loc dacă se depune sau se garantează o sumă de bani suficientă pentru achitarea cheltuielilor procesului de insolvabilitate. Persoana care a achitat sau a garantat cheltuielile procesului de insolvabilitate poate cere instanţei de judecată care examinează procesul de insolvabilitate restituirea lor din contul membrilor organelor de conducere ale debitorului care nu şi-au îndeplinit în modul stabilit obligaţia de depunere a cererii introductive.

5. Dacă după intentarea procesului de insolvabilitate, se constată că masa debitoare nu este suficientă pentru a acoperi cheltuielile procesului, instanţa de insolvabilitate trebuie să iniţieze de îndată procedură simplificată a falimentului 3. Cooperativa de producţie “Tigreanu” se află în proces de lichidare voluntară. Lichidatorului acestei întreprinderi întocmind bilanţul de lichidare a descoperit că valoarea de piaţă a imobilelor cooperativei este mult mai mică decât valoarea de bilanţ a acestora. Respectiv, făcând o inventariere repetată a stabilit că activele cooperativei sunt mai mici decât datoriile pe care aceasta le are faţă de cei 4 creditori ai săi. Lichidatorul consideră că trebuie să depună în instanţa de judecată competentă o cerere de intentare a procesului de insolvabilitate. Juristul cooperativei îi sugerează lichidatorului ideia că dacă el ar discuta cu creditorii cooperativei pentru a continua procesul de lichidare voluntară şi să nu mai intenteze procesul de insolvabilitate. Întocmiţi o notă explicativă pronunţându-vă asupra celor două versiuni de lichidare propuse de lichidator şi jurist. În această situație lichidatorul are obligația conform art. 93 alin. (5) CC să înainteze o cerere introductivă privind intentarea procuslui de insolvabilitate, suportând același risc al răspunderii subsidiare în cazul în care nu o face la timp. Totuși același art. Reglementează situația în care procesul de insolvabilitate poate să nu fie intentat: Lichidatorul poate continua procedura de lichidare fără a intenta procesul de insolvabilitate, cu acordul tuturor creditorilor validaţi, cu condiţia că pe rolul instanţelor de judecată nu există cereri privind contestarea refuzului de validare a creanţelor sau termenul de contestare nu a expirat, precum şi în cazul în care nu există creditori. Astfel ameble idei sunt viabile din punct de vedere legal, iar a doua a administratorului reprezintă o bună economie de timp în cazul în care creditorii ar fi de acord. Subiectul 40. Constituirea societăţii pe acţiuni (SA). 1. Descrieţi procedura de constituire a SA în baza dispoziţiilor Codului civil. Societate pe acţiuni este societatea comercială al cărei capital social este divizat în acţiuni şi ale cărei obligaţii sînt garantate cu patrimoniul societăţii.Societatea pe acţiuni poate fi constituită de una sau de mai multe persoane. Conform art. 107, 108 și 157 din CC, constituirea SA urmează a fi făcut prin intermediul actului de constituire autentificat notarial. Actul de constituire trebuie să conțină pe lângă cele prevăzute de art. 108 (numele, locul şi data naşterii, domiciliul, cetăţenia şi datele din actul de identitate al fondatorului persoană fizică; denumirea, sediul, naţionalitatea, numărul de înregistrare al fondatorului persoană juridică; denumirea societăţii;obiectul de activitate; participaţiunile asociaţilor, modul şi termenul lor de vărsare; valoarea bunurilor constituite ca participaţiune în natură şi modul de evaluare, dacă au fost făcute asemenea aporturi; sediul; structura, atribuţiile, modul de constituire şi de funcţionare a organelor societăţii; modul de reprezentare; filialele şi reprezentanţele societăţii; alte date, stabilite de lege pentru tipul respectiv de societate) următoarele informații: a) numele sau denumirea fondatorilor; b) cuantumul capitalului social; c) numărul, tipul şi valoarea nominală a acţiunilor; clasele de acţiuni şi numărul de acţiuni de fiecare clasă; d) mărimea aportului şi numărul de acţiuni atribuit fiecărui fondator; f) modul de ţinere a registrelor societăţii;

g) ordinea de încheiere a contractelor cu conflict de interese. Mărimea capitalului social fiind stabilit de lege (20 000 lei). Toate actele urmează a fi transmise organului de înregistrare a PJ (ASP). 2. Comparaţi procedura de constituire a S.A. reglementată de Codul civil cu cea reglementată de Legea nr.1134/1997 cu privire la societăţile pe acţiuni explicând deosebirea şi recomandând soluţia corectă. Legea SA prevede că documente de constituire ale societăţii sînt contractul de societate (declaraţia de constituire a societăţii) şi statutul societăţii. Contractul de societate stabileşte condiţiile activităţii comune a fondatorilor în vederea înfiinţării societăţii. Contractul de societate va cuprinde: a) numele, prenumele, numerele actelor de identitate (denumirile, numerele certificatelor cu privire la înregistrarea de stat) ale fondatorilor, domiciliul (sediul) lor, cetăţenia (locul de înregistrare), precum şi alte date despre fondatori necesare pentru a fi înscrise în Registrul de stat al comerţului; b) denumirea întreagă şi cea prescurtată a societăţii care se înfiinţează, sediul ei; c) scopul şi obiectul de activitate al societăţii; d) mărimea prezumtivă a capitalului social; e) clasele şi numărul de acţiuni plasate la înfiinţarea societăţii; f) caracteristicile fiecărei clase de acţiuni plasate la înfiinţarea societăţii; g) suma, modul şi termenele de plată a acţiunilor achiziţionate de fondatori; h) modul şi termenele de înfiinţare a societăţii, obligaţiile fondatorilor şi răspunderea acestora; i) lista fondatorilor împuterniciţi să depună cererea de înregistrare a societăţii; j) modul şi termenele de pregătire şi de ţinere a adunării constitutive; k) modul şi termenele de restituire a cheltuielilor de înfiinţare şi înregistrare a societăţii. Contractul de societate (declaraţia de constituire a societăţii) are prioritate faţă de statutul societăţii pînă la înregistrarea ei de stat. Efectul contractului de societate (declaraţiei de constituire a societăţii) încetează după înregistrarea de stat a societăţii şi executarea de către fondatori a tuturor obligaţiilor lor. Totuși apare problema care din norme urmează a fi aplicabilă, în acest caz Codul Civil este o lege mai nouă, însă Legea SA este una specială, totuși acest diferend a fost soluționat prin aplicare Hotărârii Curții Constituționale din nr. 9 din 1999, care a stabilit că legile organice prevalează celor ordinare. Ori Legea SA este una ordinară, iar CC este organică, astfel desigur vor prevala normele CC. Totuși în practică la constituirea SA se respecta cel mai dese ori normele specificate în Legea SA. 3. S.A. „Pur”, societate cu acţionar unic, a decis să fondeze o S.A „Mixt” în care să fie fondator unic. În acest scop s-a adresat la Organul Înregistrării de Stat cu o cerere şi a prezentat actele nesare pentru înregistrarea acesteia. Registratorul a refuzat înregistrarea S.A. „Mixt”, motivând că este interzisă de lege constituirea acesteia. S.A. „PUR” a atacat decizia Organului de înregistrare în judecată. Cum urmează a fi soluţionat litigiul? Conform art. 31 alin. (6) Legea SA Societatea poate fi înfiinţată de un singur fondator (alcătuită dintr-un singur acţionar) numai în cazul în care fondatorul (acţionarul) nu este o altă societate comercială alcătuită dintr-o singură persoană. Astfel organul înregistrării de stat a refuzat corect înregistrarea.

Subiectul 41. Drepturile acţionarilor 1. Identificaţi drepturile acţionarului referindu-vă şi la drepturile celor care deţin 5%, 10% şi 25 % din acţiunile cu drept de vot ale societăţii. Articolul 25. Drepturile acţionarilor (1) Acţionarul are dreptul: a) să participe la adunările generale ale acţionarilor, să aleagă şi să fie ales în organele de conducere ale societăţii; b) să ia cunoştinţă de materialele pentru ordinea de zi a adunării generale a acţionarilor; c) să ia cunoştinţă şi să facă copii de pe documentele societăţii, accesul la care este prevăzut de prezenta lege, de statut sau de regulamentele societăţii; d) să primească dividendele anunţate în corespundere cu clasele şi proporţional numărului de acţiuni care îi aparţin; e) să înstrăineze, în modul prevăzut de statut, acţiunile care îi aparţin, să le pună în gaj sau în administrare fiduciară; f) să ceară răscumpărarea acţiunilor care îi aparţin, în cazurile prevăzute de prezenta lege sau de statutul societăţii; g) să primească o parte din bunurile societăţii în cazul lichidării ei; h) să exercite alte drepturi prevăzute de prezenta lege sau de statutul societăţii. (2) Acţionarul deţinător de acţiuni care nu dau dreptul la vot poate participa la discutarea chestiunilor de pe ordinea de zi a adunării generale a acţionarilor. (3) Acţionarii deţinători de acţiuni care nu dau dreptul la vot obţin acest drept la adunarea generală a acţionarilor cînd se iau hotărîri asupra unor chestiuni sau asupra tuturor chestiunilor de pe ordinea de zi în cazurile prevăzute de prezenta lege sau de statutul societăţii. (4) Dreptul la vot, dat de acţiunea cu drept de vot, nu poate fi limitat, dacă prezenta lege sau alte acte legislative nu prevăd altfel. (41) În cazul în care dreptul de vot se suspendă/limitează în temeiul legislaţiei în vigoare sau prin decizie a instanţei de judecată, acţiunile la care dreptul de vot este suspendat/limitat nu se exclud din calcul la convocarea adunării generale a acţionarilor, conform art.26 alin.(3), şi la stabilirea cvorumului, conform art.58 alin.(1). Aceste acţiuni, după caz, nu participă la adoptarea hotărîrilor privind chestiunile incluse în ordinea de zi a adunării generale a acţionarilor. (5) Acţionarul este în drept, în temeiul mandatului sau contractului, să delege exercitarea drepturilor sale reprezentantului sau custodelui acţiunilor. (6) Reprezentant al acţionarului poate fi orice persoană, dacă prezenta lege sau alte acte legislative nu prevăd altfel. (7) În calitate de acţionar, statul poate avea doar un singur reprezentant într-o societate, atribuţiile căruia sînt stabilite de Guvern. (8) Persoanele cu funcţii de răspundere ale societăţii, cu excepţia membrilor consiliului societăţii, nu pot fi reprezentanţi ai acţionarului. (9) Acţionarul este în drept să-l înlocuiască oricînd pe reprezentantul său ori pe custodele acţiunilor sau să-i retragă împuternicirile, dacă contractul nu prevede altfel. (11) Drepturile acţionarilor date de acţiunile preferenţiale de orice clasă pot fi modificate numai prin hotărîrea adunării generale a acţionarilor. Această hotărîre este valabilă numai în cazul existenţei unei hotărîri aparte a acţionarilor care deţin acţiuni de clasa dată, luată cu votul a unui număr de acţionari care să reprezinte cel puţin trei pătrimi din aceste acţiuni.

(12) Acţionarul care lucrează în societate nu are drepturi preferenţiale faţă de ceilalţi acţionari. Lucrătorul societăţii care deţine acţiunile ei nu are drepturi preferenţiale faţă de ceilalţi lucrători ai societăţii. (13) Acţionarul nu este în drept să ceară răscumpărarea de către societate a acţiunilor care îi aparţin, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezenta lege, de alte acte legislative sau de statutul societăţii. (14) Acţionarul nu este în drept, fără împuterniciri speciale, să acţioneze în numele societăţii sau pe cauţiunea ori cu garanţia societăţii. (15) Acţionarul minoritar, care a obţinut acţiunile contra bonuri patrimoniale sau succesorul de drept al acestuia are dreptul să ceară oricînd persoanei care deţine, de sine stătător sau în comun cu persoanele sale afiliate, mai mult de 90% din volumul total de acţiuni cu drept de vot ale unei societăţi (în continuare – acţionar majoritar) ca aceasta să-i cumpere acţiunile deţinute în modul stabilit la art.261. (16) Acţionarul minoritar care a obţinut acţiunile în alt mod decît contra bonuri patrimoniale are dreptul să ceară acţionarului majoritar ca acesta să-i achiziţioneze acţiunile deţinute în modul şi în condiţiile stabilite de Legea privind piaţa de capital. (17) Acţionarul majoritar este în drept să refuze achiziţionarea acţiunilor cu drept de vot ale acţionarului minoritar conform alin.(15) şi (16) în cazul în care acţiunile deţinute de acţionarul minoritar sînt grevate cu obligaţii. (18) Acţionarul majoritar este în drept să ceară acţionarilor minoritari ca aceştia să-i vîndă valorile mobiliare pe care le deţin în modul şi în condiţiile stabilite de Legea privind piaţa de capital. (19) În cazurile prevăzute la alin.(15), (16) şi (18), mijloacele băneşti vor fi transferate acţionarului minoritar prin mandat poştal sau la contul bancar indicat de către acesta pînă la radierea acţiunilor cu drept de vot de pe numele acţionarului minoritar şi trecerea pe numele acţionarului majoritar. În cazul în care mijloacele băneşti transferate prin mandat poştal sînt returnate, acestea se depun la un cont bancar deschis de către acţionarul majoritar sau de către emitent în favoarea acţionarului minoritar care nu a primit contravaloarea acţiunilor. Articolul 26. Drepturile suplimentare ale acţionarilor (1) Acţionarii care deţin cel puţin 5% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii, pe lîngă drepturile prevăzute la art.25, au de asemenea dreptul, în modul prevăzut de prezenta lege, de alte acte legislative şi de statutul societăţii: a) să introducă chestiuni în ordinea de zi a adunării generale anuale a acţionarilor; b) să propună candidaţi pentru membrii consiliului societăţii şi ai comisiei de cenzori; d) să ceară convocarea şedinţei extraordinare a consiliului societăţii. (2) Acţionarii care deţin cel puţin 10% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii, pe lîngă drepturile prevăzute la alin.(1), au de asemenea dreptul, în modul prevăzut de pr ezenta lege, de alte acte legislative şi de statutul societăţii: a) să ceară stabilirea costului plasării acţiunilor societăţii, în temeiul raportului societăţii de audit sau al altei organizaţii specializate ce nu este persoană afiliată a societăţii; b) să ceară efectuarea de controale extraordinare ale activităţii economico-financiare a societăţii; c) să adreseze instanţei judecătoreşti, din numele societăţii, fără împuterniciri speciale, cerere de reparare a prejudiciului cauzat societăţii de persoanele cu funcţii de răspundere în urma încălcării intenţionate sau grave de către acestea a prevederilor prezentei legi sau ale altor acte legislative. (3) Acţionarii care deţin cel puţin 25% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii, pe lîngă drepturile prevăzute la alin.(1) şi alin.(2), au de asemenea dreptul să ceară convocarea adunării generale extraordinare a acţionarilor în modul stabilit de prezenta lege şi de statutul societăţii.

(4) Acţionarilor menţionaţi la alin.(1)–(3) statutul societăţii le poate da şi alte drepturi suplimentare. 2. Clasificaţi drepturile acţionarilor în patrimoniale şi nepatrimoniale făcându-le o scurtă analiză. Drepturile patrimoniale ale acționarilor: 1. dreptul la dividende – dividendele se calculează și să plătesc proporțional valorii nominale a acțiunilor deținute de acționar, numărul și claselor acestora. Deținătorii de acțiuni preferențiale obțin dividende fixe sau nefixe înainte deținătorilor de acțiuni ordinare 2. dreptul la o cotă parte din bunurile societății în cazul lichidării ei – bunurile rămase după lichidarea societății și satisfacerea tuturor creanțelor creditorilor, se repartizează proporțional acționarilor proporțional numărului și calorii acțiunilor deținute. 3. dreptul de a înstrăina acțiunile – de esență deținătorii de acțiuni în cadrul SA, pot înstrăina liber acțiunile deținute, oricând și oricui. 4. dreptul de preemțiune asupra acțiunilor emisiunii suplimentare - acţionarul care deţine acţiuni cu drept de vot sau alte valori mobiliare ale societăţii care pot fi convertite în acţiuni cu drept de vot are dreptul de preempţiune asupra acţiunilor cu drept de vot ce se plasează sau asupra altor valori mobiliare ale societăţii care pot fi convertite în acţiuni cu drept de vot. 5. dreptul de a cere răscumpărarea acțiunilor - acţionarul minoritar, care a obţinut acţiunile contra bonuri patrimoniale sau succesorul de drept al acestuia are dreptul să ceară oricînd persoanei care deţine, de sine stătător sau în comun cu persoanele sale afiliate, mai mult de 90% din volumul total de acţiuni cu drept de vot ale unei societăţi (în continuare – acţionar majoritar) ca aceasta să-i cumpere acţiunile deţinute. Alte drepturi ne reglementate de legislație. Drepturile nepatrimoniale ale acționarilor: 1. dreptul de a participa la AG – îl au toți acționari indiferent de acțiunile deținute preferențiale sau ordinare; 2. dreptul la vot – în ședințele AG îl au deținătorii de acțiuni ordinare. O astfel de acțiune îi dă acționarului dreptul al vot , cu excepția votului cumulativ la alegerea consiliului societății. 3. dreptul de a alege și dreptul de a fi ales în organele societății – acționarul are dreptul să aleagă alte persoane în organele societății în calitate de membru al consiliului, al organului executiv, sau al comisiei de cenzori. De asemenea el poate fi ales în calitate de membru al acestor organe, dacă nu i se interzice prin lege sau prin hotărâre judecătorească. Există interdicții cu privire la cumularea mi multor funcții, cum ar fi în cazul administratorului care nu poate deține concomitent și calitate de membru al consiliului sau al comisie de cenzori în același timp al aceleași societăți. Alte persoane ne eligibile pentru deținerea unor funcții în cadrul SA: funcționarii publici care exercită controlul asupra activității societății, persoane în privința cărora au fost instituite măsuri de ocrotire judiciară, etc.) 4. dreptul acționarului de a fi informat – cu privire la activitate SA, privind data AG, ce urmează a se discută la AG, informații cu privire la SA, etc. 3. Acţionarul S.A. “VIVAN” Filip Timizeanu a depus o cerere în judecată, solicitând anularea hotărârii adunării generale a acţionarilor de majorare a capitalului social şi încasarea prejudiciului suportat. În motivare acţionarul a explicat că el nu a ştiut de majorarea capitalului social, şi a invocat faptul că până la majorare deţinea 40 % din acţiunile ordinare ale societăţii, iar după majorarea capitalului social el a rămas să deţină numai 20 %. De asemenea a fost invocat faptul că activele societăţii la momentul majorării capitalului social depăşeau mărimea capitalului social cu

100% şi în procesul de majorare noii acţionari au plătit numai valoarea nominală. În referinţa sa, S.A. „VIVAN” a respins cererea acţionarului, considerând-o neîntemeiată. Întocmiţi o notă explicativă în care trebuie să vă expuneţi opinia privind soluţia asupra litigiului descris supra? Conform art. 50 din Legea SA, în atribuțiile AG, se hotărăște cu privire la modificarea capitalului social al societății. Art. 25 din Lege conferă acționarului, dreptul de a participa la AG, astfel și de a fi informat despre organizarea acesteia. Speța nu oferă detalii dacă reclamantul a fost prezent la AG, însă ne informează că acesta nu a știut despre majorarea capitalului social ceea ce ne dă de înțeles că reclamantul nu participat la discutarea, și luarea decizie cu privire la votarea majorării de capital. Art. 55 din Lege, prevede că informația despre ținerea AG, ordinii de zi, celor ce se vor discuta la AG, urmează a fi expediate fiecărui acționar. Pentru a exista cvorumul necesar, conform Legii SA trebuie să se întrunească în cadrul AG acționari ce dețin nu mai puțin de 50% din acțiuni cu drept de vot, dacă statul nu prevede altfel. Consider în speța dată ia fost încălcat dreptul reclamantul cu privire a participarea la AG, și informarea acestuia, motiv din care instanța de judecată urmează a anula hotărârea adunării generale a acționarilor. În privința faptului că activele depășeau valoarea capitalului social, și achiziționarea de către noi acționari a acțiunilor la valoarea lor nominală, consider că nu există o problemă, ori legea nu specifică că achiziționarea acțiunilor cu valoare nominală, urmează a fi făcută la suma ce reiese din valoarea lor nominală și activele societății, însă reieșind că hotărârea cu privire la majorarea capitalului social, și plasarea spre vânzare a noilor acțiuni a fost făcută cu încălcarea procedurii, conform principiului nulitatea actelor subsecvente, aceste vânzării urmează a fi declarate nule. Subiectul 42. Acţiunile - valori mobiliare ale societăţii pe acţiuni. 1. Relataţi despre acţiune ca valoare mobiliară şi despre drepturile acordate de aceasta titularului. Acțiunile reprezintă o fracțiune din capitalul social al SA deținută de persoana care a depus aportul la capitalul social (fondatorul) sau de persoana care a cumpărat acțiunile pe piața secundară sau la o emisiune suplimentară (acționarul). De la data înregistrării de stat a SA și a acțiunilor emise de ea, fondatorul devine acționar. Acționarii, indiferent de modul și data dobândii acțiunilor, sunt egali în drepturi, cu excepția cazurilor când acțiunile sunt de tipuri sau clase diferite. Persoana care a participat la fondarea societății și a transmis anumite valori patrimoniale cu titlu de aport în capitalul social primește în schimb una sau mai multe acțiuni, reprezentând în esență un drept de creanță complex în raport cu societatea fondată. Acționarul poate înstrăina oricând și orișicui acțiunile sale. În dependență de numărul și valoare acțiunilor deținute, acționarul poate câștiga dividende de pe urma activității SA, iar în cazul lichidării să participe la repartizarea bunurilor rămase după satisfacerea tuturor creanțelor, proporțional cu acțiunile deținute. Acțiunile deținute îi oferă acesta și putere în cadrul procesului decizional, în dependență de numărul lor, o asemenea putere de vot va avea acționarul. Acțiunile se emit cu o valoare totală care nu trebuie să fie mai mică decât mărimea capitalului social. 2. Clasificaţi acţiunile – valori mobiliare după criteriile cunoscute explicându-le esenţa. Acțiunile pot fi clasificate în funcție de: - volumul drepturilor încorporate în ele,

- metoda de legitimare a deținătorului, - forma lor de emisiune, - aflarea lor în circulație sau acțiuni de tezaur, - valoare lor nominală sau valoarea lor fixă. 1. După volumul drepturilor încorporate în ele: 1) acțiunile ordinare – acțiunile care conferă deținătorului dreptul la vor în cadrul AG, dreptul la dividende și la o parte din bunuri în cazul lichidării. Acțiunile ordinare pot fi doar de o singură clasă. Ele au valoare nominală egală chiar dacă sunt emise la date diferite. Drepturile patrimoniale ale deținătorilor de acțiuni ordinare se satisface doar după satisfacerea drepturilor patrimoniale ale deținătorilor de acțiuni preferențiale. 2) acțiuni preferențiale – de regulă, nu acordă drept de vot deținătorului, ci drepturi suplimentare față de deținătorii de acțiuni ordinare referitor la ordinea satisfacerii drepturilor patrimoniale. Valoarea totală a acțiunilor preferențiale nu poate depăși 25% din capitalul social. Acțiunile preferențiale pot fi de o singură clasă sau de mai multe. Dacă există mai multe clase, atunci în statul SA va fi prevăzut ordinea de satisfacere a drepturilor patrimoniale pentru fiecare clasă. Acțiunile preferențiale pot fi divizate în două clase: Acțiunile preferențiale cu dividende fixate – se stabilesc într-o sumă fixată pentru o acțiune sau în procent fixat față de valoare nominală a acțiunii. Acțiunile preferențiale cu dividende fixate pot fi: Necumulative, permițând deținătorul să primească dividend la o perioadă indicată expres, fără a putea să le cumuleze pentru mai multe perioade; Cumulative – acționarul poate primi dividend și după o perioadă de cumulare. Parțial cumulative – o parte de dividend se acumulează anual, altă parte într-o perioadă mai mare, în cazul în care societatea nu i-a acordat dividend cumulat atunci acesta pentru perioada de neacordare are dreptul de vot în cadrul AG; Acțiunile preferențiale cu dividend nefixat – sunt acțiunile în care nu este ficat dividendul, ceea ce înseamnă că dividendul poate fi legat de dobânda plătită de societate deținătorului de acțiuni ordinare, de dobânda plătită de societate pe obligațiuni sau de dobânda plătită de băncile comerciale. 2. În funcție de metoda de legitimare a deținătorului: 1) acțiuni la purtător – posesorul deține drepturile ce rezultă din acțiune; 2) acțiuni nominative – are înscris numele/denumirea deținătorului, și poate fi transmisă prin înscrierea în registrul acționarilor societății emitente. 3. După forma lor de emisie: 1) acțiune materializată – titlu financiar în formă de certificat, scos prin tipar, și conține datele indicate în Legea privind piața de capital; 2) acțiuni nematerializate – titlu financiar în formă de înscriere făcută în contul personal, inclusiv pe suport electronic (mai des folosită). 4. În funcție de plasarea lor: Plasarea primară – la momentul constituirii SA, și deținute de regulă de fondatori/primii acționari. Plasarea secundară – prin emisii de acțiuni noi, sunt plasate noi acțiuni și pot fi deținute de noi acționari. 5. Acțiuni aflate în circulație și acțiuni de tezaur: Acțiuni aflate în circulație – acele acțiuni care aparțin unei persoane fizice, juridice, în calitate de acționar; Acțiuni de tezaur – acțiunile care au fost în circulație, însă ulterior, au fost răscumpărate sau achiziționate de SA. Acestea sunt excluse din circulație și constituie capital retras al SA, sunt

procurate de regulă în scopul anulării lor, fie pentru a reduce capitalul social, ori pentru reducere numărului de acțiuni, mărind valoarea lor nominală, ne oferind careva drepturi SA. Dacă acțiunile sunt procurate în alt scop decât anularea lor, valoarea lor nominală nu poate depăși 10% din capitalul social. 6. Acțiuni cu valoare nominală și valoare fixată: Acțiuni cu valoare nominală – acțiuni a cărei valoare nominală se indică în actele de constituire, în hotărârea și prospectul emisiunii și se înscrie în Registrul de stat al valorilor mobiliare. Ex. dacă SA „X” are un capital social de 10 000 de lei, divizat în 100 de acțiuni ordinare, atunci valoarea nominală a acțiunii este de 100 lei. În cazul majorării sau reducerii capitalului social, SA urmează să retragă acțiunile emise, pentru o nouă emisiune cu o valoare nominală diferită. Acțiuni cu valoare fixată – nu are o valoare nominală, astfel la reducerea sau mărirea capitalului social, proporțional valoare fixată a acțiunilor va fi determinată proporțional cu capitalul social. 3. S.A. „RVN” a emis acţiuni ordinare şi acţiuni preferenţiale şi le-a înregistrat în modul stabilit. Constantin Verega a procurat 10% din acţiunile preferenţiale. Venind la adunarea generală a acţionarilor Constantin Verega a descoperit că din cei prezenţi numai el este deţinător de acţiuni preferenţiale şi, culmea lui nu i s-a permis să voteze la şedinţă cu acţiunile deţinute. Întocmiţi o notă explicativă şi consultaţil pe Constantin Verega cu privire la tipurile de acţiuni existente, drepturile pe care le acordă acţiunile preferenţiale şi menţionaţi dacă mai există şi alte clase de acţiuni preferenţiale. Totalul acțiunilor preferențiale nu pot depăși 25% din valoarea capitalului social, mai mult acestea nu oferă de regulă un drept de vot, ci doar oferă proprietarului ei drepturi (privilegii) suplimentare faţă de proprietarul acţiunii ordinare referitor la ordinea primirii dividendelor şi la cuantumul dividendelor, precum şi la ordinea primirii unei părţi din bunurile societăţii care se distribuie în cazul lichidării SA. Totuși există excepții, astfel: acţiunea preferenţială cu dividende fixate nu dă proprietarului ei dreptul la vot în adunarea generală a acţionarilor, cu excepţia cazurilor: a) neachitarea în termenul stabilit a dividendelor anunţate, neincluderea în ordinea de zi a ultimei adunări generale ordinare anuale a acţionarilor a chestiunii privind plata dividendelor pentru acţiunile preferenţiale, neadoptarea la ultima adunare generală ordinară anuală a acţionarilor a hotărîrii de plată a dividendelor sau adoptarea hotărîrii privind plata dividendelor în cuantum incomplet, ori neadoptarea la ultima adunare generală ordinară anuală a acţionarilor a hotărîrii de plată, în conformitate cu prevederile statutului societăţii, a dividendelor acumulate. Dreptul de vot încetează după plata în întregime a dividendelor; b) luarea de către adunarea generală a acţionarilor a hotărîrii privind modificarea drepturilor proprietarilor de acţiuni preferenţiale în legătură cu reorganizarea ori lichidarea societăţii, cu emiterea suplimentară de acţiuni preferenţiale de altă clasă care dau proprietarilor lor drepturi suplimentare faţă de proprietarii acţiunilor preferenţiale plasate, sau din alte motive prevăzute de legislaţia privind piaţa de capital sau de statutul societăţii. Dacă la AG, nu s-a pus în discuții aceste subiecte, atunci Verega a avut dreptul doar să participe la AG, nu și să voteze. Subiectul 43. Obligaţiunile – valori mobiliare a societăţii pe acţiuni. 1. Descrieţi obligaţiunea ca valoare mobiliară emisă de societatea pe acţiuni referindu-vă la drepturile acordate de obligaţiune titularului.

SA are dreptul să emită valori mobiliare sub formă de obligațiuni, acestea se emit când SA are nevoie de capital împrumutat, deoarece propriul capital nu este suficient pentru atingerea scopurilor sale. Obligațiunea este un titlu financiare de împrumut care atestă dreptul deținătorului de obligațiuni de a primi de la emitentul ei valoare nominală sau valoare nominală și dobânda aferentă în mărimea și termenul stabilit prin decizia de emitere a obligațiunilor. Pe lângă dreptul de a cere răscumpărarea la scadență, deținătorul de obligațiuni are dreptul să ceară de la societate răscumpărarea obligațiunilor plasate înainte de termenul de scadență, în cazul în care emitentul nu respectă termenul de achitare a dobânzilor aferente. Obligațiunea acordă deținătorului său dreptul la dobânda promisă de emitent, iar la sfârșitul perioadei pentru care este emisă – şi dreptul la valoarea nominală a acesteia. Aceasta se rambursează doar în numerar, iar valoarea ei trebuie să fie achitată integral printr-o singură tranșă. 2. Comparaţi obligaţiunile cu acţiunile ca şi valori mobiliare. Acțiunile reprezintă o fracțiune din capitalul social al SA deținută de persoana care a depus aportul la capitalul social (fondatorul) sau de persoana care a cumpărat acțiunile pe piața secundară sau la o emisiune suplimentară (acționarul). Acționarul poate deține la modo grosso acțiunile atâta timp cât SA există. Pe când obligațiunea este un titlu financiare de împrumut care atestă dreptul deținătorului de obligațiuni de a primi de la emitentul ei valoare nominală sau valoare nominală și dobânda aferentă în mărimea și termenul stabilit prin decizia de emitere a obligațiunilor. SA are obligația de a răscumpăra obligațiunile la data scadentă, pe când nu și acțiunile, ori obligațiunie pot fi comparate cu conferirea unui credit, sau împrumut SA. Obligațiunile nu conferă drept de vot în cadrul AG, ori dreptul deținătorului de a alege sau a fi ales, față de acțiuni, ci este doar o posibilitate de a atrage capital străin pentru SA, de a se împrumuta. 3. Alexei Luţcanu a dobândit prin moştenire 100 de obligaţiuni emise de S.A. „Frigorifer”. Obligaţiunile sunt nominative, nematerilizate, convertibile în valori mobiliare cu drept de vot şi care prevăd o dobândă anulă de 20%. Moştenitorul solicită asistenţă juridică cu explicaţia ce înseamnă obligaţiuni nominative, nematerializate şi convertibile în valori mobiliare cu drept de vot şi dacă le-ar putea el transroma în mijloace băneşte. Întocmiţi o notă explicativă cu răspunsul la întrebările menţionate. Prin obligațiuni nominative vom înțelege obligațiunile care au înscris numele/denumirea deținătorului, și poate fi transmisă prin înscrierea în registrul acționarilor societății emitente. Dar ca și orice bunuri ele pot fi transmise prin succesiune. Obligațiuni nematerializate, înseamnă că acestea nu au o formă material, cum ar fi un certificat, ci doar se regăsesc ca înscrisuri în Registrul de stat al valorilor mobiliare. Obligațiunile convertibile sunt acelea care pot fi schimbate cu acțiunile societății, fie din emisiune suplimentară fie din tezaurul societății. Pentru a le putea transforma în mijloace bănește, Luțcanu urmează să solicite răscumpărarea acestora la data scadenței, ori în cazul în care nu SA nu îi achită dividendele, Luțcanu poate să solicite răscumpărarea anterioară scadenței. Luțcanu mai are posibilitate să cesioneze obligațiunile sale altei persoane, dacă acest fapt nu contravine decizie de emitere a obligațiunilor. Subiectul 44. Tranzacţiile societăţii pe acţiuni cu propriile hârtii de valoare. 1. Caracterizaţi tranzacţiile societăţii pe acţiuni cu propriile valori mobiliare.

Tranzacţiile societăţii cu valorile mobiliare plasate de societate se efectuează prin achiziţionarea, răscumpărarea, convertirea, consolidarea şi fracţionarea lor. (art. 77-81) Achiziționarea – este o operațiune de cumpărare de către SA a propriilor acțiuni, în cazul reducerii de capital social sau al prevenirii scăderii cursului ori al convertirii acestora. Achiziționare de acțiuni se efectuează după ce AG a adoptat Hotărârea de achiziționare a acțiunilor, unde a prevăzut clasele acestora, cuantumul, prețul de achizționare, ș.a. Răscumpărarea – este o operațiune de cumpărare a acțiunilor proprii, la cererea acționarilor. Convertirea – este o operațiune juridică de schimbare a unor valori mobiliare pe altele (ex. obligațiunile convertibile plasate se schimbă pe acțiuni) ori a unei clase de valori mobiliare pe alta (ex. acțiuni preferențiale se schimbă pe acțiuni ordinare). Consolidarea – consolidarea acțiunilor societății este o operațiune de schimbare a tuturor acțiunilor societății pe un număr mai mic de acțiuni, dar cu valoare nominală mai mare. Consolidare nu aduce atingere mărimii capitalului social. Împărțirea (fracționarea) – împărțirea (fracționarea) acțiunilor societății, operațiune inversă consolidării, este o operațiune de schimbare a tuturor acțiunilor societății pe un număr mai mare de acțiuni, dar cu valoarea nominală mai mică. 2. Comparaţi procedura de achiziţionare a propriilor acţiuni cu procedeul de răscumpărare a propriilor acţiuni de către societatea pe acţiuni emitentă. Achiziționare Răscumpărare Acțiunile plasate de societate se achiziționează Acțiunile plasate de societate se răscumpără de la propunerea sa. ea la cererea acționarilor în cazurile stabilite. Avem Hotărârea comisiei naţionale a pieţei Societatea va răscumpăra în mod obligatoriu financiare Nr. 42/1 din 25.09.2017 privind acţiunile plasate de ea în cazul: a) sosirii aprobarea Procedurii de achiziţionare de către termenului de răscumpărare a acţiunilor, societatea pe acțiuni a acţiunilor plasate de ea. prevăzut în statutul societăţii; sau b) operării în Societatea este în drept să achiziționeze statutul societăţii a unor modificări ce acțiunile plasate de ea numai în scourile limitează drepturile acţionarilor; sau b1) prevăzute de legea privind societățile pe convertirii acţiunilor de o clasă în acţiuni de acțiuni sau de statutul societății. altă clasă; sau c) efectuării de către societate a Hotărîrea de achiziţionare de către societate a unei tranzacţii prevăzută la art. 82 alin. (1) lit. acţiunilor plasate de ea se ia de: a) adunarea a) şi b), sau a unei tranzacţii cu conflict de generală a acţionarilor, la achiziţionarea interese; sau d) reorganizării societăţii, potrivit acţiunilor plasate în scopul reducerii hotărîrii adunării generale a acţionarilor; e) capitalului social sau cedării către acţionarii şi neadoptării, la cererea acţionarilor, a hotărîrii salariaţii societăţii a unui anumit număr de de conformare a societăţii prevederilor art.39 acţiuni proprii; b) consiliul societăţii, la alin.(6). achiziţionarea acţiunilor plasate în scopul Acţionarul este în drept să ceară prevenirii scăderii cursului lor. răscumpărarea acţiunilor care îi aparţin dacă: Societatea este obligată să aducă la cunoştinţa a) nu i s-a permis, fără temei legal, să participe fiecărui acţionar sau reprezentant legal al la adunarea generală a acţionarilor la care s-a acestuia, sau custode al acţiunilor propunerea luat hotărîrea în unul din cazurile prevăzute la de achiziţionare a acţiunilor aflate în circulaţie alin.(2) lit.b) - e); sau b) el a votat pentru ale societăţii şi/sau să publice propunerea sa. adoptarea hotărîrii prevăzute la alin.(2) lit.e) şi Orice acţionar este în drept să vîndă acţiunile a cerut răscumpărarea acţiunilor în termenul care îi aparţin, societatea fiind obligată să le prevăzut la alin.(6); c) şi-a exprimat achiziţioneze în condiţiile anunţate. Dacă

numărul total de acţiuni care figurează în ofertele acţionarilor depăşeşte numărul de acţiuni anunţate pentru achiziţionare de către societate, acţiunile se achiziţionează proporţional numărului lor, indicat în fiecare ofertă. Înstrăinarea acţiunilor achiziţionate de către societate poate avea loc numai după expirarea termenului de achiziţionare, conform deciziei organului competent prevăzut de statutul societăţii. Din hotărârea CNPF rezultă că durata ofertei de achiziţionare, calculată de la data inițierii ofertei şi până la data expirării termenului ofertei, nu poate fi mai mică de două săptămâni şi nu poate depăşi zece săptămâni. Oferta de achiziționare include următoarele etape: 1) adoptarea de către Societate a hotărârii de achiziţionare a acţiunilor plasate de ea; 2) încheierea contractelor cu intermediarii ofertei de achiziționare, după caz; 3) înregistrarea la C.N.P.F. a cererii privind autorizarea achiziţionării de către Societate a acțiunilor plasate de ea; 4) informarea asupra ofertei de achiziționare; 5) recepţionarea de către Societate sau, după caz, de către intermediar, a cererilor de vânzare a acțiunilor înaintate de către deţinătorii de acțiuni care acceptă condiţiile ofertei de achiziționare; 6) adoptarea de către Societate a deciziei privind satisfacerea cererilor de vânzare a acțiunilor înaintate în cadrul ofertei de achiziționare; 7) înregistrarea tranzacţiilor de vânzarecumpărare a acțiunilor; 8) publicarea rezultatelor ofertei de achiziționare; 9) prezentarea la C.N.P.F. a avizului privind rezultatele ofertei de achiziționare.

dezacordul faţă de hotărîrile luate în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. b)–d). Răscumpărarea acţiunilor are loc numai după producerea evenimentului ce a condiţionat răscumpărarea. În cazul reorganizării societăţii prin fuziune, răscumpărarea are loc pînă la eliberarea de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare a autorizaţiei de reorganizare. Termenul de depunere de către acţionari a cererilor de răscumpărare a acţiunilor ce le aparţin va fi de cel mult 3 luni de la data producerii evenimentului care a condiţionat răscumpărarea. Termenul de achitare a acţiunilor va fi de cel mult o lună de la data depunerii cererii de răscumpărare a acţiunilor. Acţionarul nu este în drept să ceară răscumpărarea acţiunilor ce îi aparţin în cazul în care se ia hotărîrea de dizolvare a societăţii.

3. Alexandru Vetrescu este acţionar la S.A. „Victoria” şi nu este de acord cu Hotărârea de fuziune adoptată la Adunare Generală a Acţionarilor din 01.12.2017 potrivit căreia S.A. „Victoria” absoarbe S.A. „Favorit” care este în proces de restructurare pentru cauză de insolvabilitate. Alexandru Vetrescu solicită consultaţie de la avocat şi consideră că prin această absorbţie valoarea acţiunilor deţinute de el se va reduce substanţial şi pentru anul 2017 nu va primi dividente motiv pentru care a şi votat la AGA contra fuziunii. Întocmiţi o notă explicativă în care să sugeraţi o soluţie acţionarului A. Vetrescu?

Acționarul Vetrescu urmează a fi informat că potrivit art. 94 alin. (6) din Legea privind societățile pe acțiuni, la fuziunea societăţilor, capitalul social al societăţii nou-create (absorbante) nu poate depăşi mărimea totală (sumară) a activelor nete ale societăţilor participante la fuziune. Participaţiunea fondatorilor (acţionarilor, asociaţilor) în capitalul social al societăţii nou-create va fi proporţională cu valoarea participaţiunii deţinute de ei anterior, în raport cu activele nete ale societăţilor participante la contopire. Astfel odată ce nu se aduce atingere capitalului social, valoarea acțiunilor nu are în principiu de suferit din urma fuzionării. Totuși, acționarul Vetrescu în conformitate cu art. 78 alin. (6), poate să recurgă la soluția de a vinde acțiunile care îi aparțin, societatea fiind obligată să le achiziționeze.