2 Proiect Violenta [PDF]

Zitiervorschau

Colegiul de Muzică “S. Toduţă” Cluj Napoca, Str. Paris nr. 60, 400146 Tel.: 0264-594807, Fax: 0264-599919 E-mail oficial: [email protected]

PROIECT EDUCAŢIONAL

Fii inteligent , NU fi violent! TOLERANTA ZERO FATA DE VIOLENTA! „Uniţi împotriva violenţei” SĂ EXMATRICULĂM VIOLENŢA „Violenţa nu te face mai puternic”

“Intoleranţa este o formã de violenţã şi un obstacol în dezvoltarea unui adevarat spirit democratic” Mahatma Gandhi(1869-1948) INFORMAȚII DESPRE APLICANT Numele instituţiei/unităţii de învăţământ aplicante: Colegiul de Muzică “S. Toduţă” CATEGORIA ÎN CARE SE ÎNCADREAZĂ PROIECTUL: cetăţenie democratică COORDONATORI : -prof. dr. Valentina Toma -prof. Mirela Blenche

PREZENTAREA PROIECTULUI ARGUMENT: Actele de violenţă petrecute între elevi pun stăpânire pe şcoli, fie că sunt din mediul urban, fie din rural. 85% dintre elevii de clasele I-VIII au suferit o formă de victimizare verbală, în ultimul an. Colegii de clasă sau de şcoală fie le-au vorbit urât, fie i-au bârfit, ori poreclit, sau au făcut glume proaste pe seama lor. Mai mult, unii dintre elevi au fost expuşi la toate cele patru tipuri de violenţă verbală enumerate. Acest tip de victimizare este cel mai des întâlnit în mediu şcolar, urmat de victimizarea fizică şi cea relaţională. Un procent semnificativ de elevi au fost, în mod repetat, victime ale următoarelor forme de violenţă fizică: ameninţări cu bătaia, îmbrânceli, diferite obiecte aruncate în ei sau spre ei, lucruri personale distruse intenţionat de către colegi. Şcoala are sarcina să asigure un climat de securitate, de prevenire şi combatere a violenţei, colaborând în acest sens cu familia şi comunitatea, precum şi cu diverse organisme cu atribuţii în plan educativ. Cauze multiple( neglijarea copiilor, lipsa de informaţie, agresiunea mijloacelor massmedia, plecarea părinţilor la muncă în străinătate, familii monoparentale etc.) conduc la creşterea cazurilor de violenţă din şcoli. Complexitatea fenomenului ne determină să vorbim nu doar despre violenţa în şcoală, ci şi despre violenţă în general, dat fiind că între acestea există o legătură de determinare. Pe de o parte, de cele mai multe ori, copilul ia primul contact cu violenţa în cadrul familiei sale, extinzând apoi comportamentele violente asupra altor persoane din mediul extrafamilial. Pe de altă parte, comportamentele violente învăţate în mediul extra-familial se răsfrâng asupra membrilor familiei. Parteneri :Poliţia de proximitate SCOPUL: Rezolvarea conflictelor şi modelarea gestionării situaţiilor conflictuale viitoare. Prevenirea şi combaterea agresiunilor fizice, verbale sau de altă natură în mediul şcolar

OBIECTIVE: Înţelegerea şi explicarea noţiunilor de agresivitate şi violenţă . Identificarea formelor de agresivitate şi violenţă.

Descoperirea şi analiza rea cauzelor de agresivitate şi violenţă. Identificarea situaţiilor conflictuale şi a modalităţilor non-agresive de rezolvare a acestora. Participarea activă şi coştientă la actvităţile propuse. Conştientizarea corespondenţei dintre comportamentul violent şi delincvenţa juvenilă. Conştientizarea că un comportament indezirabil se poate transforma , cu ajutor, într-unul pozitiv. Înţelegerea rolului comunicării în rezolvarea conflictelor. Formarea unui comportament asertiv în situaţii care pot escalada în violenţă. Sensibilizarea elevilor privind consecinţele actelor de violenţă. Adoptarea unui comportament bazat pe respectarea normelor de convieţuire socială. Ruperea cercului vicios al violenţei prin practicarea “Celor trei A “ ai non-violenţei:Asertivitate: Comunică eficient. Acţionează inteligent!Autocunoaştere: Cunoaşte-te în profunzime! Autocontrol: Stăpâneşte-ţi emoţiile! Realizarea unor creatii literare ,artistico-plastice pe aceasta tema.

STRATEGII DE PREDARE – ÎNVĂŢARE – EVALUARE:  explicaţia  conversaţia  exerciţii de comunicare    

brainstorming observaţia exerciţiul joc de rol

 dezbaterea

GRUP ŢINTĂ: elevi din clasa a IV-a A TIPUL DE ACTIVITATE: organizarea şi desfăşurarea unui program de prevenire si rezolvare a conflictelor din şcoală

Activităţi desfăşurate : Comunicarea asertivă – aplicaţii

Exerciţii de comunicare Comunicarea nonverbală şi comportamentul violent Metode şi tehnici de modelare comportamentală Forme ale violenţei şi modalităţi de autocontrol Jocuri de rol şi exerciţii practice

Jocuri de rol şi exerciţii practice de modelare comportamentală 1. „Podul” - Se recomandă să se realizeze în cadrul unui program de dezvoltare a abilităţilor emoţionale şi sociale; destinat copiilor de 10-14 ani. Scop: Să explice ce este stresul. Să descrie abilităţile prin care se poate face faţă stresului. Materiale: Paste făinoase de diferite forme; carton; plastilină, pastă de modelat, sârmă, alte materiale. Desfăşurare: Copiii analizează mai întâi imagini cu poduri şi discută despre părţile unui pod. În echipe, copiii construiesc din materialele pe care le au la dispoziţie câte un pod. După ce podul a fost realizat se discută despre factorii de stres cu care s-au confruntat până în acel moment. Se realizează liste separate pentru fete/ băieţi. Apoi pentru fiecare factor de stres se realizează câte o etichetă cu numele lui şi se stabileşte un gramaj, prin discuţii cu echipa. Se pot găsi obiecte care să simbolizeze fiecare factor stresor (de exemplu creioane, mere, radieră,caiet etc.,cele mai uşoare reprezentând factorii mai puţin stresanţi, iar cele mai grele factorii mai importanţi). Când podurile sunt gata, copiii pun diferite greutăţi şi observă ce se întâmplă cu podul. Puncte de discuţie: 1. Ce putem face ca să nu se dărâme podul? 2. Cum aţi stabilit care factori sunt mai importanţi, mai „grei” decât alţii?

3. Pe cine afectează mai mult factorii enumeraţi ? Pe fete sau pe băieţi? 4. Cum reacţionează de obicei fetele, respectiv băieţii pentru a face faţă acestor situaţii? 5. De ce fetele îşi exprimă mai des emoţiile verbal? Aşa cum podurile sunt construite să suporte traficul greu, şi organismul uman este construit ca să facă faţă stresului. Pentru a păstra podul, poţi controla/reduce traficul greu. Cu problemele care apar la oameni nu putem face asta de multe ori. De aceea e important să învăţăm mai degrabă cum să consolidăm podul, să-l facem mai puternic. 2. „Emoţii” - Se recomandă să se realizeze în cadrul unui program de dezvoltare a abilităţilor emoţionale şi sociale; destinat copiilor de 6-10 ani. Scop: Să numească trăiri emoţionale cât mai variate.În cadrul acestei activităţi copiii vor identifica variate trăiri emoţionale care sunt în mod uzual cuprinse sub eticheta “mă simt bine” sau “mă simt rău” şi vor exersa numirea lor corespunzătoare. Materiale: Planşe cu principalele trăiri emoţionale; Scenarii (secvenţe de texte literare în care personajul are o anumită trăire emoţională; aceste scenarii pot fi alese astfel încât să fie adecvate intereselor şi vârstei participanţilor); Ziare,reviste; Foarfeci; Lipici; Cartoane. Desfăşurare: Copiii sunt invitaţi să spună pe rând cum se simt. Fiecare copil va numi o emoţie (se poate remarca faptul că cel mai frecvent mod de exprimare a emoţiilor este “bine” sau “rău”). Este prezentată planşa cu principalele trăiri emoţionale. Fiecare copil trebuie să descrie ultima situaţie în care s-a simţit: 1. Vesel 2. Furios 3. Speriat 4. Trist. Copiii sunt împărţiţi în grupe de câte 4-5 persoane. Fiecare grup primeşte un scenariu în care este prezentată o situaţie. Sarcina lor este aceea de a identifica şi de a numi trăirea emoţională a personajului.Fiecare grup primeşte sarcina de a realiza un colaj de imagini care prezintă trăirea emoţională a personajului din scenariu. 3. „Exprimarea emoţiilor” - Se recomandă să se realizeze în cadrul unui program de dezvoltare a abilităţilor emoţionale şi sociale; destinat copiilor de 10-14 ani. Scop: Să analizeze rolul stereotipurilor de gen în exprimarea verbală a emoţiilor.În cadrul acestei activităţi va fi analizată relaţia dintre normele de gen şi sănătatea emoţională. Desfăşurare: Tinerii sunt împărţiţi pe grupe. Primesc sarcina să noteze cum influenţează genul exprimarea emoţională la fete şi la băieţi. Fiecare grup prezintă răspunsurile şi sunt notate pe tablă sau pe flipchart normele de gen care cresc probabilitatea adoptării comportamentelor de risc la fete şi la băieţi. 4. „Ghid de utilizare a prietenilor”-Se recomandă să se realizeze în cadrul unui program de dezvoltare a abilităţilor emoţionale şi sociale; se recomandǎ pentru tinerii de 12-16 ani.

Scop: Operaţionalizarea conceptului de prietenie. Desfăşurare: Tinerii sunt rugaţi să scrie, în echipe de 3-5 persoane, sfaturile pe care i le-ar da unui extraterestru adolescent/ unei extraterestre adolescente, care sunt începători în iniţierea şi menţinerea relaţiilor de prietenie pe Pământ. Ideile echipelor se centralizează şi se realizează un ghid de utilizare a prietenilor. Puncte de discuţie: 1. Ce înseamnă să fii prieten/ prietenă cu cineva? Cum ne alegem prietenii? 2. Cum iniţiem o relaţie de prietenie? 3. Cum menţinem o relaţie de prietenie? 4. Putem avea prieteni de sex opus? Cum ne comportăm într-o astfel de relaţie? 5. Ce aşteptăm de la un prieten? Dar de la o prietenă? 6. Cum ne poate ajuta un prieten într-o situaţie – problemă? „Cui pot cere ajutor” - Se recomandă să se realizeze în cadrul unui program de dezvoltare a abilităţilor de coping; destinat copiilor de 6-10 ani. Scop: Învăţarea unor acţiuni concrete pe care copilul este bine să le facă atunci când se confruntă cu probleme. Desfăşurare: Se realizează o listă cu posibile probleme pe care le pot întâmpina copiii (ei pot participa la crearea listei): 1. mă simt rău; 2. nu înţeleg ceva la ore; 3. mi-am uitat pachetul cu mâncare acasă; 4. m-am încăierat cu alţi copii în faţa blocului; 5. un străin m-a întrebat unde locuiesc şi dacă părinţii sunt acasă etc. Puncte de discuţie: Copiii discută, pentru fiecare situaţie, care sunt persoanele la care pot apela pentru ajutor. Li se explică faptul că este normal să avem nevoie de ajutor, ca şi adulţii cer ajutorul cuiva când au probleme.

Chestionar pentru părinţi:

Va rog, citiţi întrebările cu atenţie, şi bifaţi cu X în căsuţa cu varianta care se aplică cel mai mult situaţiei dumneavoastră.

1.

Care este relaţia dumneavoastră cu copilul?

Sunt mama

□

Sunt tatăl

□

Sunt bunica

□

Sunt bunicul

□

Alta relaţie

□

Total

Intr-o mai

Nici acord

Uşor de

Total de

dezacord

mică

nici

acord

acord

măsura

dezacord

dezacord Este necesar sa foloseşti agresivitatea pentru a menţine ordinea publică Dacă în urma utilizării agresivităţii rezultatul obţinut este în favoarea ta, atunci utilizarea agresivităţii este bună Agresivităţii trebuie să-i

răspunzi cu agresivitate Indiferent ce ţi se întâmplă nu trebuie să recurgi la agresivitate pentru aţi rezolva problemele Sunt probleme pe care poţi să le rezolvi cu discuţii si înţelegere, argumentare, altele în care este nevoie în mod necesar de agresivitate Sunt multe cazuri, care nu pot fi rezolvate nici de lege nici de agresivitate Îmi arat clar aprecierea când copilul meu face ceva pentru mine sunt multe conflicte între copilul meu şi mine pe care nu le pot rezolva

Total

Intr-o mai

Nici acord

Uşor de

Total de

dezacord

mică

nici

acord

acord

măsura

dezacord

dezacord Mă bizui pe mine în marea majoritate a timpului, rareori mă bizui pe alţii îmi face plăcere să muncesc în situaţii care implica competiţia Starea de bine a colaboratorilor mei este importantă pentru mine De obicei îmi sacrific propriul interes in favoarea celorlalţi Este important pentru mine să menţin armonia în grupul meu Fără competiţie nu este posibil să ai o societate bună

Pentru mine plăcerea o reprezintă petrecerea timpului cu alţii Copii ar trebui să fie învăţaţi să pună datoria în faţa plăcerii

ECHIPA DE ORGANIZARE ȘI IMPLEMENTARE: echipa managerială:director –prof. dr. Hilda Iacob, director adjunct-prof. Kallay Tunde Coordonator -prof. dr. Toma Valentina consilier /psiholog: prof. Stan Lidia diriginți, învățători *MONITORIZARE: Aplicarea proiectului va fi urmarită tot timpul, monitorizarea va fi făcută de echipa managerială a unității. REZULTATE ESTIMATE : expoziții cu afişe”Tineri împoptriva violenţei”, „Astăzi nu vorbesc urât”, pliante ” Antrenează-ţi minte, nu pumnul”, „Violenţa e arma elevilor slabi”, „Spune NU violenţei” , expoziții cu desene fotografii etc. DIRECTOR , prof. dr. Hilda Iacob CONSILIER EDUCATIV, prof. Stan Lidia REPREZENTANT CEAC, prof. Trif Gabriela