Vesnice intrebari [PDF]

Zitiervorschau

MORTAL QUESTIONS Thomas

Nagel

Copyright © Cambridge University Press 1979

First published by the Press Syndicate of the University of Cambridge in 1979. All rights reserved.

Copyright © 1 996 Editura ALL VEŞNICE ÎNTREBĂRI Thomas Nagel traducere: Germina Chiroiu ISBN 973-571-177-x Toate drepturile asupra prezentei ediţii rezervate edi turi i ALL.

Nici

o

parte din acest vo lum

nu

po at e fi cop i at ă

fără permisiunea scrisă a editurii ALL.

Drepturile de di stribuţi e în străinătate

aparţin în exclusivitate editurii. Copyright © 1996 by B.I.C. ALL s .r .! .

Ali right s reserved.

The distribution of this book outside

Ro m a n i a

is prohibit ed without the written p ermi ssio n of B.I.C. ALL srl Lucrarea a fost tipărită cu sprijinul

Fundaţiei Soros pentru o Societate Deschisă. Editura mulţumeşte pe această cale Fundaţiei pentru spl'ijinul acordat.

Editura ALL

. Bucureşti Carol Knappe· 20 "a")1279 90, 2234334,2234335; Fax: 31277 95

Departament Difuzare Hagi Ghiţă nr. 57, sect 1, Bucureşti

"B" 66638 00, 665374 5,211 6560

Red actor :

Tehnoredactor:

Novicov Olimpia Liubovi Grecea

PRINTED IN ROMANIA

Thomas N agel

VESNICE ÎNTREBĂRI .

,

Traducere şi adnotare: Germina Chiroiu

"t1U, ALL

CUPRINS

Prefaţă

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

vii

1.

M o artea ................. 1

2.

Absurdul ................ 10

3.

Şansa morală ............. 23

4.

Perversiunea sexuală ....... 38

5.

Război şi masacru . .

6.

Cinismul în viaţa publică

.

7,

Politica preferinţei

8.

Egalitatea

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

. . 52 . 73 .

.

.

. .... 89 .

.

.

o

.

.

.

103

9,

Fragmentarea val ri i , ..... 126

10.

Etica fără b i o l g i e ........ 141

11.

Cele două emisfere cerebrale

o

şi unitatea conştiinţei 12.

Cum e oare să

13.

Panpsihismul

14.

.

fii liliac?

.

.

. . .

S1fbi�ctiv şi obiectiv

.

.

.

.

.

.

146

. , 164 .

. .. .

.

179

...... 194

PREFATĂ .

Filosofia acoperă un număr imens de subiecte, în să o parte a interesului ei

s-a îndrep tat întotdeauna către viaţa

sup usă morţii: cum s-o în ţel egem şi cum

s-o trăim. Acestea sînt eseuri desp re viaţă: despre sIrrşitul ei,

val oarea ei, şi despre o m etafizi că a conştiinţei.

despre sensul şi

Unele dintre subiectele de faţă

ş co li i analitice, şi preci s despre ele, şi pentru că e greu să izolezi di ntr - un amestec de fapte şi sentimente acele ch estiun i suficient de ab s tracte pentru a fi tratate filosofic. Astfel de pro bleme trebuie abordate cu o metodă filosofică îndreptată atît spre înţelegerea personală, cît şi spre cea teor etică, şi care să caute să le combine integrînd re zul tat e le teoretice în structurile cunoaşterii de sin e . Acest fap t implică un risc: problemele mari şi rele'vante stîrnesc mult prea uş o r răspunsuri bombastice şi stupide. Fiecare domeniu teoretic se co nfruntă cu o competiţie în tre ex travaganţ ă şi austeritate, imagin a ţi e şi ri go a re, expansivitate şi · prec iz ie ., Fugind de excesul uneia, e uşor să cazi în ex cesul celeilalte. Preferinţa pentru stilul grandios poate cre a o s t are de exaltare care impune rigoarea , şi po ate conduce la tol eranţa faţă de neinteligibil. În timp ce imperfecţiunile unei tradiţii tind să-i reflecte virtuţi le, cu filosofia analitică problema a stat exact invers. Nu e tocmai corect să se ' sp ună că filosofia an glo- am er i cană evită marile Întrebări. În primul rînd, nu există p r obl eme mai profunde sau mai importante decît cele care aparţin met afiz i cii , epistemolo gi ei şi filosofi ei limbajului , şi care stau în centrul atenţiei. În ai doilea rînd, mediul analitic a fost destul de primitor faţă de încercările recente de a explora teritorii nefamiliare. Fără îndoială că teama de nons ens a avut un puternic efect inhibitoriu. Mult timp după abdicarea pozitivismului logic, . filosofii şcolii nu s-au bucurat de pr ea multă atenţie din partea filosofilor

pentru că e greu să scrii clar

ana litice au încercat să meargă mai departe cu prudenţă şi să se Înarmeze cu

cel mai

no u echipament tehnic.

E fire sc ca p referinţa pentru anumite standarde şi metode

să ducă la o

concentrare asupra problemelor care se potrivesc metodelor respective. Poate fi o alegere strategică perfect r aţio nal ă, dar ea este deseori în soţită de tendinţa

de

a formula întrebările în termeni i metodelor disponibile p entru rezolvare.

Acest obicei se face simţit nu doar în discutarea subiectelor academice, ci şi

Viii

Prefaţă

în dezba tere a

problemelor politice şi s oci a l e unde circulă sub numel� de RealisTn sau Pragmatism. El îţi conferă o anumită siguranţă te fereşte de eventualitatea că ai putea ignora probleme reale şi impo rt ante -, dar e un obicei nesănătos In orice domeniu, şi în special în filosofie. Lucrurile interesante se petr e c atunci cînd meto del e noi şi s ta nd ardele corespunzătoare lor sînt făcute să răspundă la în treb ări care nu pot fi puse În termenii metodelor de in vesti gare deja existente. Uneori prob l em el e nu pot fi compl et înţei e se pînă cînd n au fost elaborate metodele. E important să î nc erci să eviţi afirmaţiile vagi, obscure sa\l nefond ate şi să menţii s tand ard ele înalte de claritate şi pre cizi e dar şi alte valori sînt importante dintre care unele fac foarte dificilă încercarea de a păstra simplitatea şi claritatea argumentelor. Propriile mele simpatii şi antipatii filosofice pot fi constatate cu uşurinţă. Cred că trebui e să te bazezi mai mult pe probleme decît pe soluţi i pe intuiţii decît pe argu me nte şi pe dezacordurile pluraliste decît pe armonia sistematică. S i mp li tatea şi eleganţa nu sînt ni ci od ată motive să crezi că o ,

-

-

,

,

,

,

teorie filosofică e adevărată: dimpotri vă

,

de obicei ele sînt motive să o

consideri falsă. Dacă există un argument decisiv în favoarea unei concluzii

intuitiv in accep t a bile argumentul, Ceva ce

ar

p-u

trebui să presupui că probabil ceva nu e în regulă cu

poţi depis t a , deşi e posibil totodată ca sursa intuiţiei

să fi fost eronată. Dacă argumentele sau consi deraţ ii l e teoretice sistematice conduc la rezultate care din punct de

vedere intuitiv

par să nu aibă sens, sau

dacă o soluţie cl ară nu înlătură convingerea că probl ema e încă p rezen tă , sau dacă

o

demonstraţie a fap t ul u i că o întrebare e fantezistă nu Înlătură dorinţa

de-a o pune în continuare, atunci ce va nu e în regulă cu argumentarea şi mai avem încă

de

lucru. De

multe ori

trebuie reformulată întrebarea, pentru că un

răspu ns adecvat la formularea ei iniţială nu reuşeşte să facă să d isp ară

sensul

p robl emei . În filosofie e Întotdeauna rezonabil să respecţi sensul intuitiv al unei probl eme nerezolvate, pentru că în filosofie

m etodele noastre sînt fi pregătit să le

în totdeaun a ele însele discutabile, şi acesta e un mod de a abandonezi în orice moment. Ceea

ce apropie aceste

conce pţi i

despre pr actica filosofică este să convingă. Asta să înlăture convingeri, mai d egr abă decît

presupunerea că, pentru a crea înţel ege re , filosofia trebuie

înseamnă că trebuie să pro duc ă sau

să

ne ofere pur şi simplu un set consistent de afirmaţii. Iar co n vingerea , spre

deosebire de simpl el e afirmaţii, n-ar trebui să se afle sub controlul voinţei,

oricît de motiv ată

ar fi

ea: ar

trebui să fie involuntară. de voinţă:

Desigur , convingerea e deseori controlată

ea

p oat e fi chiar

impusă. E x em plele cele mai evidente sînt cele politice şi religioase, Însă o minte captivă poate

fi d escoperi tă

în form e mai subtile

şi

în

contexte pur a.

intelectu ale . Una din motiv aţii le ei cele mai puternice este simpla nevoie de

!X

Prefaţă

avea

o

convingere. Cei care suferă de această boală nu pot suporta să fie lipsiţi

vreme de o opinie faţă de un subi ec t care îi interesează. Ei îşi cu uşurinţă opiniile atu nci cînd există o alternativă ce poate fi adoptată fără probleme, d ar nu le place să fie în si tuaţi a de 'judecată

pentru multă pot schimba suspendată' .

Această stare

reprezentate

în

se

poate m a n i fes t a în

diverse moduri, to at e

bine

domeniul despre care d iscutăm . Unul este preferinţa pentru

teori i sistematice, care produc concluzii despre

orice.

Altul este

slăbiciunea

pen tru dihotomii tranşante, care forţează aiegerea între alternativa corectă şi

cea greşită. Alt mod este tendinţa de a ado pt a un punct de vedere doar pentru

că toate celelalte la care te poţi gîndi privitor la tema resp ectiv ă au fost respinse. Doar un apetit nesăţios pent.ru convingeri va moti va adoptarea lui pe asem:enea baze. În ultimă instanţă, cei care nu se simt bine fără con v i ngeri dar nici nu reuşesc să-şi dea seama ce e adevărat şi ce nu, pot să scape din această situaţie hotărînd că nimic din ceea ce se discută nu e corect sau greşit, astfel că nu sîntem nevoiţi să deci de m ce anume trebuie să credem: p utem să' spunem pur şi simplu ce ne pl ace atlta timp cît e consistent din punct de' vedere logic, sau putem prÎvi atenţi, dar detaşaţi, di s p ut a dintre falşi oponenţî teoretici. Superfidalitatea e la fel de greu de evita t în filosofie ca în o ri ce alt do m eniu E foarte uşor să găseşti soluţii care nu reuşesc să înlăture dificultatea problemelor. Tot ce poţi face e să încerci să-ţi păstrezi dorinţa de a găsi răspun�uri şi răbdarea în lungile perioade cînd acestea nu există, să�ţi menţii refuzul de a Înl ătura intuiţiile neexplicate şi ad e zi unea faţă de st an darde l e ,

.

rezonabile ale expresiei clare şi ale argumentării S-ar putea ca unele probleme filosofice să

convingătoare.

nu

că acest care ne arată pe care o putem

aibă soluţii. Cted

lucru e valabil pentru cele mai profurtd e şi mai vechi di n tre ele, şi

limitele propri ei noastre înţelegeri.

În

acest caz, înţelegerea

dobîndi depinde de menţinerea unui control temei ni c asupra problemei

în

ei, şi de înţelegerea eşecului fiecărei noi încercări de rezolva re şi a încercărilor anteri oare (Din ac este motiv studiem operele unor filosofi ca Platon şi Berkeley, ale cărot concepţii nil sînt acceptate de nimeni). locul

abandonării

.

Problemele insolubile nu sînt din acest motiv şi inexistente. Eseurile

c uprin s e în ace astă carte au atît

surse interne,

di sp arate cum sîni, de se înrudesc totuşi prin

cît şi

exterIie. Aşa

interesul pe care-l au (aţă

de

punctul de vedere al existenţei umane in d ividuale şi pentru problema relaţiei

sale cu

co

prim:eşte

o

de la etică

ncepţii

impersonale despre realitate. Această problemă, care

examinate generală în capitolul 14, e prezentă peste tot

la metafizică. I n teresu1 faţa de locu1

în

filosofie,

subiectivităţii Într-o

lume

obiectivă stă la baza eseurilor desp re filosofia minţii, despre absurd, despre

x

Prefaţă

şansa morală şi toate celelalte.

EI

a constit ui t centrul preocupărilor mele încă

de cînd am începu.t să mă interesez de filosofie, determinînd problemele de

care mă ocup şi tip ul de înţelegere la care vreau să ajung. Unele dintre aceste eseuri au fost scrise pe vremea cînd Statele Unite erau angajat e într-un război criminal, condus în m od criminal. Ac es t fapt mi-a produs

un intens s e nti m ent al

Cetăţenia e o

absur dul ui încercărilor mele teoretice.

le gă tură uimitor de p utern ic ă chiar şi pe nt ru

sentimente patriotice. În

,

fiecare

cei cu sla be

zi c i tim ziarul cu pas iu ne şi oroare,

dar e

altceva să citeşti despre crimele altei ţă ri Aceste sentimente au dus spre sfîrşitul a nilor '60 la cre şterea numărului de lucrări de specialitate serioase, .

scrise de filosofi pe tema problemelor sociale. Un alt ti p de absurd se leagă însă d e critica filosofică

a vieţi i p u bl ic e

.

Judecata morală şi teoria morală se aplică în mod sigur problemelor publice,

da r sînt ineficiente. Cînd sînt mari i nt e res e în joc,

ceva pri n argumente - oricît de convingătoare

-

e

fo ar t e greu să schimbi

care să facă apel Ia dece nţă

,

omenie, milă sau dr eptate . Aceste considerente sînt n e v oi te să concureze cu

mai primi tivel e sentimente morale de onoare, răzbunare şi respect pentru pu t ere I mpor tanţa lor face să fie un gest n einspirat în polit i c a vremurilor poastre să condamni agresivitatea şi să susţii altruismul s au omenia, de vreme ce, pent r u a-ţi păstra onoarea, de re gul ă trebuie să fii agres iv şi să nu t e laşi influenţat de omenie. Desigur că n oţiun ea de di sp ută politică e fl exibil ă şi se poat e extinde eventual pentru a incl ud e anumite norme de decenţă, dar nu .

acea s ta este forma generală a co nş tii nţei morale în zilele noastre. Sînt deci p e si mis t în privinţa t eori e i etice luată ca formă de servici u p ubli c C ondiţii le în care arg ument ul moral poate av ea o inf1u enţă asupra faptel or sînt dest ul de s p eciale şi în c e mă priv eş te, nu f oarte bine înţeles e (Ele tre bu i e cercetate cu aj u torul istoriei şi psih ol o giei moralei, domenii importante, însă nedezvoltate şi i gn ora te de filosofi de la N ietzsche încoace). În mod sigur nu e suficient ca n ed re pta tea unei practici sau caract erul greşit al .

,

.

unei p ol it i ci să devină evidente. Oamenii trebuie să fie dispuşi să asculte, şi

acest lucru nu e d e termi nat de argumente. Spun asta doar pentru a sublinia

faptu l

că scrierea fil oso fic ă ,

rămîne doar teoretică, şi nu

fie ea şi des pr e c ele ma i comu ne tem e pub lice poate fi evaluată du pă efectele practice. Ea e mai

,

d egrabă ineficace; iar dacă es te mai pu ţ in pr ofundă di n punct de vedere

teoret ic d ecît i rel e vantă pen tru proble mel e societăţii, ea nu poate pretinde o

importanţă superioară doar în virtutea

caracterulu i pu b l ic al preocupărilor sale. Nu ştiu dacă e m a i impOliant să s ch imb i lumea decît s-o înţel e gi , dar filos ofia poate fi j u d ecată cel ma i b in e d upă contri b uţ ia ei la înţel egerea evenimentelor, şi nu la d esfăşurar ea lor.

1 Moartea

Dacă mo a r tea e sfîrşi tu l neechivoc şi defi nitiv al exi stenţei noastre, se . pune intrebarea dacă e un lucru rău să

mori.

Există un dezacord evi den t cu privire la această problemă: unii cred că

moartea

e înspăimîntătoare; al ţii n-au nici o obiecţie faţă de moarte per se, dar

speră că a lor nu va fi nici prematură , nici dureroasă. Cei din prima categorie

pe cînd aceşti a din

înclină să-i creadă pe ultimii orbi în faţa evi denţei ,

unnă

cred c a primii sînt vic tim ele unei confuzii. Pe de-o parte, se poate spune că

viaţa e tot ce avem şi pi e rder ea ei e cea mai mare

din cîte putem îndura; pe

de a ltă parte, se poate obiecta că moartea nu constă în această

presupusă

pierdere pe care o suportă victima sa şi că, dacă în ţelegem că ea nu este o con�iţie in suportabilă pentru un muritor, ci un simplu gol, vom vedea că nu po a te avea vreo valoa re , pozi tivă sau negati v ă . Deoarece vreau să las d e-o parte întrebarea dacă sîntem sau am putea în tr-un fel sau

altul nemuritori, voi

sensul de moarte

fi

folosi cuvîntul 'moarte' şi sinonimele lui în

permanentă, n eurm ată de nici o formă de supravieţuire

conşt ientă . Ceea ce vreau să aflu este dacă moartea în sine este un rău, şi cît de mare, şi ce fel de rău ar putea ea să fie . Problema ar trebui să-i intereseze chiar şi pe cei care cred într-o formă oarecare de nemurire, pentru că a t itudi nea faţă de nemurire trebuie să depindă în parte de atitudinea în faţa

mor ţii . Dacă moar tea este un

rău cît de mic,

ea nu poate fi astfel datorită

în suşiri l or sal e pozitive, ci numai datori tă faptul u i că ne încerca să a nalizez moartea e ste

privează de ceva . Voi

dificultăţile legate de opin ia comună, confonn cărei a

un rău pentru că

ea pune capăt tuturor binefaceri lor vieţii. Nu

trebuie să enumerăm aici aceste binefaceri, ci doar să observăm că unele dintre ele, cum ar

fi percepţia, dorinţa, activita tea

şi gîndirea sînt atît de

generale încît pot fi considerate elemente constitutive ale existenţei umane.

2

Vesn ice Întreb/îri

Ele sînt privite In general

ca

avantaj e formidabile în sine, în ciuda faptului

sînt condiţii ale suferinţei ca şi ale nefericirii şi di, probabil,

un

că

număr

Cred că asta trăieşti, chiar dacă treci

suficient de necazuri mai serioase poate să cîntărească mai greu.

întelege prin afirmaţia că e bine pur şi simplu să prin ex peri e nţe îngrozitoare. În linii mari, situaţia este următoarea: există elem en te care adăugate experienţei tale fac viaţa mai buna; sînt alte elemente care adăugate experienţei tale fac viaţa mai grea. Dar dacă lăsăm toate astea Ia o parte, ceea ce rămîne nu e pur şi simplu neutru: e un lucru cît se poate de pozitiv Deci vi aţa merită trăită chiar şi atunci cînd nenorocirile sînt din se

.

belşug, iar bucuriile prea puţine pentru a le întrece, ele singure. Această Încărcătură pozitivă suplimentară e dată de existenţa însăşi, mai mult decît de oricare dintre conţinuturile ei.

Nu

putea

voi

s-o

discuta aici valoarea pe care viaţa sau m oartea unei persoane ar

aibă pentru ceilalţi, sau valoarea ei obiectivă.

care o are pentru

principala problemă, şi care prezintă cele mai mari fac doar

ţin

ci

doar valoarea pe

persoana care constituie s ubi ectul ei. Aceasta pare să fie

două observaţii. În

dificultăţi. Permiteţi-mi să

primul rînd, valoa re a vieţii şi conţinuturile ei nu

de simpla supravieţuire organică: apro ape toţi

o am en ii

ar

fi

indiferenţi,

sau le-ar fi totuna să aleagă Între moartea ful gerătoa re şi coma fulgerătoare,

mai tîrziu, şi fără nici o reve nire Între timp. În al doilea rînd, ca mai toate lucrurile bune, şi ace s ta adică viaţa, po ate spori cu timpul: mai mult e mai bun decît mai puţin. Ceea ce se adaugă nu trebuie

urn1ată de moarte douăzeci de ani

,

neapărat să ai bă continuit�te În timp (deşi continuitatea are avan tajele ei

sociale)

Oamenii

sînt atraşi de posibilitatea supravieţuirii întrerupte pe congelării urmate de reluarea vieţii conştiente, pentru că În si nea lor pot s-o priveasc ă pur şi simplu ca pe o continuare a vieţii actuale. Dacă ace ste tehnici vor fi vreodată perfecte, ceea ce privit din exterior ar părea o perioadă de hibernare de 300 de ani, ar putea fi trăit de subiect ca'pe nimic .

termen lung, sau a

mai mult

decît o întrerupere bruscă în caracterul continuu al experienţelor

sale. Desigur, nu neg că acest lucru are 'propriile lui dezavantaje. Poate că

familia şi

au murit între timp; poate că limba s-a schimbat ; siguranţa pe care o dă cunoaşterea mediului s oc ial geografic şi' cul,tural ar lipsi. Fără îndoială însă că aceste inconveniente nu ar Înlătura avantajul fundamental al prietenii

,

continuării existenţei, chiar şi într-o formă discontinuă. Dacă

ne

întoarcem de la ce e bun în privinţa vieţii

morţii, situaţia e complet de precizat,

ceea ce ni

diferită. În

la

ce

esenţă, chiar dacă aceste

e

privinţa lucruri sînt greu rău în

se pare de dorit în viaţă sînt anumite stări, condiţii sau

3

A1oarlc,1

tipuri de activitate. Ceea ce ni se pare un lucru buri este 5.1 fjm în viaţă, să flicem anumite lucruri, să avem anumite experienţe. Dar da�ă moartea e o nenorocire, ceea ce e inacceptabil la ea este pierderea vieţii mai degrabă decît faptul de a fi m0l1, sau non-existent, sau inconştient.] E importantă această asimetrie. Dacă e bine să fii în viaţă. acest avantaj poate fi atribuit unei

sale. Este un bine de care Bach a avut p arte mai mult decît Schubert pur şi simplu fi indcă a trăit mai mult. în ori ce caz, m o artea nu este un rău de care Shakespeare să fi avut parte mai mult decît Proust. Dacă mo artea e un dezavantaj, nu e uşor să spui cînd anume un om are parte de el. Există alte două indicii în favoarea faptu-lui că noi nu ne împotrivim morţii doar pentru că ea implică lungi p eri oade de non-existenţă. În primul rînd, aşa cum am mai spus, mulţi dintre noi nu ar privi suspendarea temporară a vieţii, nici chiar pentru intervale substanţiale de timp, ca pe o nenorocire în sine. Dacă s-ar întîmpla vreodată ca oam e!l i i să poată fi congelaţi fără pierderea vieţii c onş ti ente , ar fi impropriu să-i compătimeşti pe cei s1I11recerii În n-u* protesta fală de procesul trecerii dac,i el n-ar fj umla! de moarte.

datorită

moarte.

Dar

eu

4

Veşnice întrebări

caracterului

dezirabi l

a

dificultăţile serioase pe

înlătură.

ceea ce ea

care

le

să reveni m ridică această ipoteză , dificultăţi legate

pie rd ere şi de priv aţi un e în gen er a l , şi de Există în p rin cip al

orice lucru poate fi

trei tipuri '

Acum trebuie

moarte în

de probleme.

În

de

particular.

pri mul rînd, e îndoielnic că

rău pentru un om fără să fie efectiv neplăcut pentru el: mai constau doar în li psa sau în

concret, e îndoielnic că există nenorociri t ar e

privar ea de binefacerile posibile, şi care nu ţin de faptul că

de privaţiunea res pect i v ă .

speciale legate

la

de modul

al

doilea rînd,

în cazul mor ţ ii

persoana suferă

,

există dificultăţi

în care presupusa nenorocire poate fi atribuită unui

momentul cînd el odată ce a murit, ea nu mai există; astfel, nu pare să ex i s te nici un moment an u me în care mo art ea - dacă ea este o nenorocire - să poată fi atri buită nefericitei ei victime. Cea de-a treia dificultate se referă la asimetria, pe care am menţi on at o mai subiect. Nu e ste

o

clar nici

În

suferă. Cîtă vreme

o

cine constituie subiectul ei, ni ci

persoană există, ea n-a murit

Încă,

şi

-

sus, între atitudinea noastră fa ţă de non-existenţa postumă şi cea prenatală.

Cum p oate prim a să fie un lucru

rău, dacă

ultima nu este?

Ar trebui recunoscut faptul că, dacă acestea sînt obiecţi i valide la a socoti

mo ar te a drept o nenorocire,

ele se vor

aplica la

fel de bine şi multor alte

Primul tip de obiecţie este e x pri m a t Într-o formă remarca obiş n u i tă că nu te poate face să suferi ceea ce nu cunoşti. Asta înseamn ă că, indiferent dac� u n om e trădat de prieten ii lui, care În spate îşi rîd de el, şi e dispreţuit de oameni care în faţă îl tratează politicos, nimic din toate a s te a nu poate fi considerat o ne no roci re pentru el, CÎt ă vreme el nu s uferă în consecin ţă Însea mn ă că un om nu are nimic de suferit dacă dorinţele îi sînt ignorate de executorii săi te stamen tari sau dac ă dup ă moartea lui se răspîndeşte zvonul că toate creaţ i il e literare care l-au făcut celebru au fost scrise de fapt de fratele său, care a murit în Mex i c la 28 de ani Mi se pare că merită să ne Întrebăm ce ipoteze despre bine şi rău conduc la aceste restri cţii d rast i ce. Toate aces te chestiuni sîn t legate de t i m p Există cu siguranţă nenorociri şi bucurii simple, inclusiv un ele p l ăcer i şi dureri, de care o pers o a n ă are parte la un moment dat doar în virtutea stării sale de moment. Dar acest lucru nu e presupuse nenorociri.

g enerală prin

.

,

.

.

valabil pentru tot

ce

considerăm

a

fi bun sau rău pentr u un om.

Deseori

trebuie să-i cunoaştem tre c utul ca să p utem spune dacă un lucru reprezintă nenorocire pentru el sau nu; e va l abil sărăcia şi

bo a la .

Uneori

starea

şi

o

pentru suferinţe precum îmbătrînirea,

pe care o

experimentează

e

rel ativ

5

Moartea neimportantă

-

cuiva care Îşi irose ş te viaţa în c ău tarea plină a vorbi c u a s para guşi i Cineva care susţine că

cum ar fi În cazul

de optimism a un ei metode d e toate bucuriile şi n efericirile trebuie s ă fie stări temporare ale persoanei va încerca, desigur , să atragă aten ţ ia asupra cazurilor dificile, subliniind plăcerea sau durerea pe care o provoacă bucuriile sau necaz u ri le mai complicate. Î n ac ea st ă perspectivă, pie rder ea trădare a d ece p ţi a şi r idicolul sînt rele deoarece oamenii suferă cînd devin con ştien ţi de ele. Ar trebui să ne întrebăm însă cum anume trebuie formulate ideile noastre despre valoarea uman ă pentru ca ele să corespundă direct acesto r si t uaţii Un avantaj al acestei e valuări ar fi că ea ne-ar permite să e xplicăm de ce conştientizarea respectivelor nenorociri provoacă în mod firesc suferinţă, şi asta d eoarece opinia curentă este că descoperirea trădării ne face nefericiţi pentru' c ă e un lu cr u rău să fii trădat - nu că trăd are a e un lucru rău fiindcă de s co perirea ei ne .

,

,

.

face nefericiţi.

Mi se pare, deci, că merită să an a liză m punctul de vedere conform căruia a şansei şi neş an s e i are ca subiect o perso ană identificată pr i n trecutul şi posibilităţile ei, şi nu doar prin starea sa de moment - şi că, în timp ce su bie c tu l poate fi identificat exact într-o suc ces i u n e de locuri şi m omente , nu e neapărat val ab i l acela şi lucru pent r u bucuriile şi nen o rociril e de care a avut par te.2 Aceste idei pot fi ilustrate p ri n tr un exemplu de n e n oro cir e a cărei gravitat e se apro p i e de cea a morţii. Să pre su p unem că o pers oană int e l igentă suferă un acc i de nt cerebral care o reduce la condiţia men tală a unu i copil mulţumit, şi că do rinţele care i-au mai r ăm as pot fi satisfăcute de un infirmier, as tfel încît e lipsită de,griji . Î n general o a stfel de întîmplare ar fi { considerată dre pt o mare nenorocire, nu numai pe n tr u prietenii şi rudele sal e , sau pe n tru societate, ci, î n primul rînd pentru persoana însăşi. Asta nu Însea mnă că un copil mulţumit e n eferi ci t Adultul inteligent care a fost redus la această stare este victima ne n orocirii . El este cel p e care îl co mp ătimi m de ş i bineînţeles că pe el nu-l deranjează propria stare - de fapt, e în doi el nic că se mai po a te spune despre el că există. Opinia că ace st om a sufe rit o nenorocire este expusă aceloraşi o b i ecţi i care s-au ridicat cu privire la moarte. Pe el nu-I deranjează s t area sa. De fapt, e în ac ee aşi stare în care a fost şi la vîrsta de trei lu ni , doar că-i mai mare. Dacă o

mare parte

-

.

,

2 În mod sigur nu e valabil pentru toate lucrurile care se pot spune În general despre el. De exemplu, Abraham Lincoln a fost mai Înalt deCÎt Ludovic al XIV-lea, Dar cînd?

6

Veşnice Î/lfrcbări

nu-I compătimeam atunci , de ce să-I compătimim acum: în orice caz, pe cine s ă compătimeşti? Adultul inteltgent a dispărut, i ar pentru o creat u ră cum e cea din faţa noastră feri cirea constă într-un stomac plin şi un scutec uscat. Dacă aceste obiecţii nu sînt valide, asta se datorează faptului că ele se bazează pe o presupunere greşită privind relaţia tempora1ă dintre vi ctima unei nenorociri şi circumstanţele în care aceasta are loc. Dacă, în loc să ne concentrăm exclusiv asupra copilului supradimensionat din faţa noastră, ne­ am gîndi la persoana care a fost înainte, şi la persoana care ar putea fi acum, atunci reducerea la această stare şi oprirea dezvoltării sale fireşti ca adult ar fi o catastrofă perfect inteligibilă. Acest exemplu ar trebui să ne convingă de faptul că e arbitrar să restrîngem binele şi răul de care are parte un o m la proprietăţi l e non­ relaţionale care-i pot fi atribuite la un moment dat. Aşa cum se prezintă, această restricţie exclude nu numai cazuri precum cele de degenerare fizică evidentă, ci şi o mare parte din importanţa succesului şi eşecului, şi alte trăsături ale existenţei umane care au caracter de procese. Totuşi, cred că putem mege şi mai departe. Există lucruri bune sau rele care sînt ireductibil relaţionale; ele sînt trăsături ale relaţiilor dintre o persoană, cu obişnuitele delimitări spaţiale şi temporale, şi circumstanţe care pot să nu coincidă cu ea, nici în spaţiu, şi nici în timp Viaţa unui om include multe lucruri care nu se petrec în limitele trupului şi ale minţii lui, iar ceea ce i se întîmplă poate să conţină multe evenimente care nu se petrec în limitele exis tenţei sale. Aceste limite sînt de obicei depăşite de anumite suferi nţe, cum ar fi, de pildă:să fii decepţionat, sau dispreţuit, sau trădat. (Dacă această ob s ervaţi e e corectă, atunci există o explicaţie simplă a motivului pentru care nu trebuie încălcată o promisiune făcută cu. i va pe patul de moarte: e o suferinţă provocată celui mort. În anumite scopuri, timpul poate fi considerat pur şi s i m pl u un alt tip de distanţă). Exemplul degenerării mi ntale ne indică o nenorocire care ţine de contrastul dintre realitate şi altemativele posibile . Un om este subiectul binf'lui sau răului atît pentru că are speranţe care se pot sau nu îndeplini, ori posibilităţi care se pot sau nu realiza, cît şi datorită capacităţi i sale de a suferi şi de a se bucura. Dacă moartea este o nenorocire. ea trebuie e xplic ată în aceşti termeni , iar imposibi litatea de-a o integra vieţii n-ar tre b u i să ne îngrijoreze. Cînd moare un om, rămînem cu cadavrul lui, şi atîta timp cît un cadavru poate suferi tot atît de mult cît şi o piesă de mobilier , el nu e un obiect potrivit pentru compasiune; omul, totuşi, este. El şi-a pierdut viaţa, şi dacă n-ar fi murit , ar fi continuat să şi-o trăiască şi.să aibă parte de orice b inefacere·a ei. .

7

Moartea

Dacă apl i căm mo rţ i i in terpretarea sug e r ată pentru cazul de de men ţ ă , vom

s p u n e că, deşi- reperele s p aţ i a le şi

pi erderea resp ect i v ă

sînt destu l

temporal e

ale i n d i v i du l u i care a suferit

de cl;:tre , nenorocirea

propri u-zisă n u

poate

fi

mulţumeşti s ă afi rmi că viaţa l u i s-a term i nat ş i n i mic di n el . Acest fapt, şi nu starea lu i trec ută sau

reperată uşor. Trebuie să te

nici o d ată

nu

v a mai exis ta

pr e zen t ă , constitui e necazul exi stă o p i e rde re,

său , da c ă

cineva trebuie

există vreunul . Fără

s-o supo rte, i a r

îndoial ă c ă .

acel cineva

dacă

treb uie să. existe

să ai b ă repere spaţi ale şi temporale pro pr i i , chiar dacă pi erde re a în s i n e nu Fa ptu l că B eethoven n-a avut co p i i se p oat e să fi fost un moti v de regret pentru el , sau un l ucru trist p e ntru omenire, dar nu poate fi descri s drept o n enoroc i re penlru copiii pe care nu i-a a v u t nici odat ă . Cred că to ţi sîntem norocoşi că ne - am n ăscut. Dar dac ă bin ele şi răul nu pot fi atribuite unui şi

are .

e mbri o n,

fi

sau

măcar u n e i p erec hi d e gameţi li beri , n u se p oate spune că a n u t e

n ă s c ut e s t e o n e n o r oc ire .

CE

un

factor

demn de

l uat

î n con s iderare atunci

cînd d ec i d em dacă av ortul sau contracepţi a sînt aidoma crimei) . Această abordare .ne oferă d e asemenea o soluţie l a probl ema asimetriei tem p o ra le , sublini ată de Lucretiu s .

El

a o bservat că nimăn u i

nu i se p are

n e plăcu t să con temple eternitatea care p r eced ă propri a sa naştere , şi a fo l os it

arate

această observaţie ca s ă

că trebuie s ă fi e ceva ir a ţi o n a l s ă te temi de

moarte , de vreme ce moartea este do ar imagi nea în oglindă a abi s u lui anterior .

Totuşi , acest lucru nu e ad e văr at ,

iar difere n ţ a

dintre cele două mo mente

explică de ce e no rm al să le p ri v i m diferi t . Este adevărat că atît timpul dinaintea n aş t eri i unui om, cît şi timpul de du p ă moartea lui sînt ti m p u ri în

care moartea

care el n u e x i s t ă . D ar ti m p ul de după moartea sa este LI n timp d e

Îl

pri vează .

implică ,

E

t im p u l În c are el ar trăi dacă n - ar fi murit atunci . Orice m o ar te

deci , pier d er e a

unei

v ieţi , p e care vi ctima ei ar fi trăi t-o dacă n - ar

murit în acel momen t , sau În or i ce alt moment anterior . Ş tim foarte bine ce

fi în s emn at

pentru ea să

fi

av ut

această

viaţă în loc

s-o

fi ar

p i a rd ă , şi nu e n i ci o

dificultate s ă-I identi ficăm pe cel care pie rde .

Nu

putem s p u ne Însă că timpul an terior naşterii unu i om este un timp în

c are el ar fi trăit dacă

nu s-ar

fi născut atunci ,

ci

mai devreme; pentru c ă ,

di ncolo d e l i m i ta îngustă permisă d e o n a ş tere prem atură , n aşte

mai devreme : orici n e s-ar fi născ ut

persoană.

C LI

mult Î n ai nt e a

Pri n urmare , t i m p ul an terior naşter i i s al e

naşterea ele

acum

să-I

fi împiedicat să

trăi ască.

nu

el

n�

lui

s-ar

fi

putut

ar fi fos r altă

e st e un timp în care

Atunci

cînd se produce ,

naşterea sa nu îns e a m n ă pen tru el p ier dere a nici unei a l te vieţi .

8

Veşnice Întrebări

D irecţi a treceri i timpului este esenţială atunci cînd o amenilor sau altor indi vizi le sînt atribuite diverse posibilităţi . Posibilele vieţi distincte ale unei singure persoane pot să pornească dintr-un punct de plecare comu n , dar nu pot să tindă spre un final comun pornind de la debuturi diferite. (Această ultimă variantă n -ar însemna un set de posibile vieţi diferite ale unei persoane , ci u n set d e posibile persoane diferite, ale căror vieţi ar avea sfîrşituri identice) . Dată fiind o persoană identificabilă, pot fi imaginate nenumărate posibili tăţi de a-şi continua existenţa, şi ne putem în mod clar închipui ce ar însemna pentru ea să continue să trăiască la nesfîrşit. Oricît ar fi de sigur că asta nu se va întîmpla , există totuşi posibilitatea continuării unui lucru bun pentru ea, dacă viaţa este binele pe care-l credem noi .3 Rămînem , deci , cu Întrebarea dacă nerealizarea acestei posibil ităţi este de fiecare dată () nenorocire , sau eâ depinde de ceea ce se poate spera în mod n ormal . Aceasta mi se pare cea mai mare dificultate legată de concepţia că moartea e întotdeauna o nenorocire . Chiar dacă putem respinge obiecţiile privitoare la nenorocirea care nu este trăită , sau nu poate fi atribuită unei perioade anume din viaţa individului , tot trebuie să fixăm nişte limite pentru cît de posibilă trebui e să fie o posibilitate pentru ca . nerealizarea ei să reprezinte o nenorocire (sau o şansă, dacă po"ibili tatea este una- neg ativă) . Moartea lui Keats la 24 de ani este privită În general ca un lucru tragic; în schimb , moartea l ui Tol stoi la 82 de ani , nu . Deşi amîndoi sînt morţi pen tru totdeaun a , moartea lui Keats l-a privat pe acesta de mulţi ani de viaţă care i­ au fost îngăduiţi lui Tol stoi , aşa că în mod sigur pierderea suferi tă de Keats a 3 Mărt urisesc că am fost deru tat de argumentul de mai s u s , deoarece e prea sofisticat ca Srl explice simpla d i ferenţă dintre at itudinile n oast re faţii de non-ex istenţa pren atal ă şi ce a postum[l . Din acest mot i v cred că se omite ceva e s e n ţ ial În expl icarea caracteru lui negati v al mor\ii pri ntr-o anal iză c are o tr ate ază ca pe o s i mp l ă pri v are de pos i b i l itrtţi . Neîncrederea mea se bazează pe urm ătoarea suge st i e a lui Robert Nozick. Ne-am putea i m agina că exi s..tă oame ni care s-au de z vol tat din spori ind i v i d ual i care au exis tat cu mult Înaintea n aş ter i i lor. In această înch i p u i re , În mod normal n a ş te re a mi s e produce n i c i odată cu mai mult d e o sută d e ,tn i Înaintea s flrş i t u l u i de fi n i t i v al e x i s t e n ţ e i sporu l u i . Des co pe r i m î n s ă o c a l e de a i mpulsiona dezvol tar�a prematură a acestor ,pori , şi se nasc oameni care au înaintea l or m i i de ani de viaţă acti vă. Intr-o astfel ele situaţie le poţi imagi na pe tine năsCÎndu-te cu m i i de ani mai de v re me . Lăsînd de-o pUi1e în trebare a dacă ar fi Într-adevăr vorba de ac ee aş i persoană, chiar dată fi ind identi tatea spo ru l u i , at un c i concluzia p are să fie că naşterea u nei persoane la un m o me n t dat ar pure/! s-o l i psească de mulţi an i anteriori de viaţă posibilă. Pe urmă, deş i ar fi un moti v de regret faptul că a i fost l i psit de toţi acei posibili ani de viaţă pentru că te-ai născut prea tîrziu , ar fi u n senti ment diferit de cel pe care îl au mulţi oam e ni În legătură cu moartea. Trag concl uzia că, În ce priveşte perspeCliviI nefii n\ării v eş n ice , ceva scapă anal izei co n cep u te în te rme n i i posibilităţilor re sp i n s e . Dacă aşa stau lucruril e , atunci raţi omlmentul lui Lucretius mai aşteaptă În că lin răspu ns . Pres upun c ă el solicit[[ o tratare ge n er a l ă a diferenţei dintre trec u t s i v i itor În atitud i n i l e n oas tre faţă de propriile v ieţi . De exempl u , ati tud i n i l e noastre faţă de suferi nţa trecută � i cea v i i t o are sînt foarte d i ferite. Scrie ri le nepubl icate ale l u i Derek Paifi t pe această temă mi -au dezvăl uit În tre ag a ei difi c u l tate .

l)

Moartea

fost mai m are (chiar dacă nu în sensul co m p ar are a m atematică a c a n t i tăţilor pierderea suferi tă de To l s toi

a

pe care-I i mplică În

infin ite) .

mod

fost n esemn ificati v ă . Probabil că

doar împotri va nenorociri lor care se ad a u g ă grat uit i n e v i tabil ulu i ; mai rău s ă

mori la

normal

Totu ş i , asta nu d o v e d eşt e că

noi sîntem faptul că e

82 nu Înseamnă că nu e un lucru groaz nic 806 . În trebarea e dacă putem co n sidera orice

24 de ani decît l a

să m or i la 82 de a n i , sau chiar la limitare normal ă pen tru specie

-

aşa cum e condiţia de muri tor

-

drept o

nenorocire . Orbirea sau ap ro ap e-orb i rea n u e o nenorocire pentru o cîrti ţă, şi nu ar fi n i ci pentru un om , dacă asta ar fi starea natur a l ă a rasei umane .

Problema

e că viaţa ne obişnu ieşte cu b i nefaceri de care moartea ne

pri vează. Sîn tem deja capabili să l a

apreciem, după cum o cîrtiţă n u e capabilă

să aprecieze simţul v ăzului . Dacă lăsăm d eop a r te îndoielile privi n d cal itatea lor de binefaceri , şi admitem că numărul lor este în parte o funcţie a duratei

lor , rămîne întrebarea dacă se poate spu ne că m o artea - i ndiferent produce

-

cîn d se

Îşi privează v i ctim a de ceea ce este , Într- un sens relevant , o pos i b ilă

contin uare a vieţii . Si tuaţi a este ambigu ă . Privite d i n afară , fii n ţele umane au în mod evident o d ur at ă n aturală de v i a ţ ă ,

şi

n u pot trăi cu mult peste ] 00 de ani . Pe de altă

parte , sentimentul pe care-l are un om faţă de propria

existenţă nu i ncl ude

această i dee de l im i t ă n atural ă . Existenţa s a Înseamnă pen tru el un posibil

v i itor fără sfîrş i t , cuprinzînd amestecul

obi ş n ui t de bucurii şi necazuri care i s­

a părut atît de supOltabi l în trecut . Făcînd în mod gratuit cunoştinţă c u lumea pr i ntr-o colecţie de accidente naturale , i storice şi s oci al e , el se trezeşte că e su b iec t ul

unei vieţi

cu un viitor n edeterminat, şi c are nu

esenţi al . Văzută astfel , moartea , indifer e n t cît

e limitat în mod de inevitabilă, este o întrerupere

bruscă a bin efacerilor care se puteau extinde la i n fi n i t . Normali tatea pare să n ­ ai bă nici o l egătură cu asta , deoarece faptul că .n oi toţi vom muri inevitabil î n cîţi v a ani n�lmăraţi n u poate să în s em n e în s i n e că n-ar fi bine s ă tr�i m m ai m u l t . S ă pre s up u n e m că vom muri cu toţii , i n e v itabi l , în agonie o agonie fi zică de şase luni . Caracterul i nevi t abi l ar face oare această perspectivă mai puţin n e p l ăc u tă? Şi de ce ar fj ea di fe ri tă de o pierdere? Dacă d u rat a n ormală de viaţă ar fi de o mie de ani , moartea l a 80 de ani ar fi o ad e v ărat ă tragedi e . Aşa c u m stau l ucruri l e acu m , a r fi chiar o tragedie foarte răspîndi tă . Dacă în pri ncipiu nu există nici o l i mită p entru durata de v i aţă pe care ar fi bine s-o tr ăi m atu nci s-ar putea ca un sfîrşit t r ag i c să ne aştepte pe toţi . -

,

2 Absurdul

Mulţi

oam e n i

simt un e ori

că viaţa este a b s u rd ă , iar unii

mod acut şi conti n u u . Cu toate ac e st e a , argumen tele

simt ac e s t l u cru în obicei în

oferi te de

apărarea ace s tei convin geri sînt categori c i n adecvate : de fapt , ei

Il -ar

putea să

expli ce de ce viaţa este absurdă . Atu n ci de ce-i dau acestui sentiment

ex presie

o

firească?

Să a n ali zăm cîteva exemple . S e face des eori observaţia că n imic din c e e a

Dar dacă aces t l ucru aceleiaşi supoziţii nimic din c e se va .întîmpla p e ste u n milion de ani nu contează acum . Mai al es n u c on te ază ac.um fa p tu l că după u n milion de a n i n i mic din c e facem as tăz i nu va m ai cont a . Mai mult , chiar dacă ceea ce fac em acum ar conta peste un m i l i on de ani , cum ar putea acest fapt să Îm piedi ce grij i l e n o as t re preze nte s ă fi e absurde? D acă importanţa lor actuală n u e sufi cien tă , cu ce ne-ar aj uta dacă ele ar co n t a peste un mi l ion de ani ? Ideea că faptele n o as t re prezente vor c o n ta p e st e un m i l ion de ani ar p ute a constitui o di ferenţEi esenţi a l ă numai dacă i mpo rtan ţa i o r peste un milion de ani ar depinde de importanţa lor în gen eral . D ar atu n ci , s ă conteşti faptul că fiecare l ucru care se întîmplă a cu m v a co n t a p e ste un milion de a ni înseam nă s ă pl e d ez i fără argumente împotriva importanţei de principiu a ac e s tor lucruri , şi asta pentru că nu po ţ i şti d acă n u va c o nt a peste u n mil ion de ani faptul c ă , de exempl u , ci n e v a este fericit s a u neferic i t acum , fără să şti c ă acest lucru n u contează în princi pi u . Deseori ceea ce spunem pen tru a expri m a absurditatea vi eţi l or n oastre se referă l a spaţiu şi ti mp : sîn tem ni şt e mi ci fire de p raf în vasti tatea infinită a u n i v ers u l u i : vieţile noa�tre sîn t doar ni şte cl ipe pîn ă şi la s c a l ă tempor a l ă ce

facem

este

ac u m n u

a de v ăra

t

,

va mai conta peste un milion de ani .

conform

A bsurduJ

1 1

ele una cosmică; putem m uri în orice minut. Dar bineînţel es că nici UTIul d i n tre aceste fapte evidente nu poate face ca viaţa să

geol og i c ă , nemaivorbind

fie absurdă - dacă ea este astfel

, şi asta deoarece , presupu nînd că am trăi veş ni c n-ar fi o viaţă care d u rează şaptezeci de ani infinit mai absurdă d acă ar d u ra ve ş n i c ? Şi dac ă vieţi l e noastre sîn t absurde l a actual a noastră ­ dimensiune, de ce ar fi ele mai puţi n absurde dacă am fi atît de mari încît s ă -

,

um plem universul (fie pentru că noi am fi m ai m ari , fie pentru că uni versul ar fi mai mic) ? După oarecare gîndire , vTemel n i c i a şi puţi n ătatea n oastră par inti m legate de s en z aţ i a c ă v i aţ a e absurdă, dar n u e cl ar care este propri u-zis legătura dintre ele . Un alt argument inadecvat este acela că , drltori tă faptu l ui că v o m muri ,

abandon are toate lanţurile de justi ficări : s tudiezi şi m U llceş[i ca să c1ştigi ban i , să-ţi plăteşti h ainele, l ocui n ţ a , d i s tracţiile , mînc area , s ă te întreţi i de l a un an la altul , să Întreţii poate o familie şi să-ţi faci O carieră - dar cu ce s c op final? E o călătorie bine pregătită, care nu duce nicăieri . (Vei avea ş i o oarecare i n fl u e n ţă asupra vieţilor altora , d ar acest lucru reproduce pur şi s i mpl u problema , fi i ndcă şi ei vor muri) . În fala acestui argument sînt p os i bil e mai multe replici . În primul rînd , vi aţa n u constă într-o succes i u n e d e activităţi , fi ecare avînd drept scop u n element u l terior a l succesi u n i i . Lanţurile de justificări se încheie î n m o d repetat în timpul vie�ii , iar întrebarea dacă poate fi jus tificat p ro c e s u l în ansamb l u nu are n i ci o l egătură cu fi n.a li tatea acestOi puncte terminus . Î n mod normal , nu e nevoie de n i ci o altă justificare ca s ă iei aspiri n ă pentru durerea de cap , să mergi la o expoziţie a unui pictor pe care îl admiri . s au să opreşti un c o pi l să p u n ă mîn a pe o plită în c i ns ă Nu e nevoie de nici u n con text mai larg sau de vreun alt s c o p ca să împiedici aceste ac t e s ă fie abs urde . Chi ar dacă c i n e v a ar vrea să d ea şi o altă justi fi care pen tru continuarea acelor fapte de vi aţă care În ge neral sînt pri vite c a auto-j ustificati ve, şi acea justificare va t re b u i să se oprească u n d ev a Dacă nimic nu poate j u s t i fica fără să fi e j u s t i fic a t la rîndul lui în termen i i a ceva elin afara sa, şi care s ă fie de asemen ea jus tificat , atunci rezul tă o regres i e infinită , şi nici un l anţ al justificărilor nu poate fi complet . Mai mult, dacă un lanţ finit de motivaţii nu po a te just ifica n i m ic , ce s-ar putea realiza pri ntr-un lanţ infinit, în care fiecare verigă tre b u i e justifi cată prin ceva din afara s a ? D e vreme c e justi ficările trebui e s ă se oprească undeva , n u o b ţi n em nimic d a c ă negăm faptul că ele s e sfîrşesc acol o unde p a r s ă o facă - adică în timp ul vieţii sau dacă Î n c erc ă m să s ubsumăm n umeroasele; deseori banal e l e trebuie

.

.

-

I�

Veşnice În trebiiri

j u s tifi cări

ale

acţiunii , unei s i n g u re scheme care să controleze exi stenţa .

Ne

putem mulţumi şi c u mai puţi n . De fap t , repr e ze n tî n d în mod e ro n at proces ul ju stificării , ac e s t argumen t dă naştere unei căutări l i psite de sen s . El in sistă

s u p ra fa p tu l u i că motivaţi i l e pe care ni le oferă viaţa sînt incompl ete , d a r pri n s ugerează că toate mo ti v aţiile care s e opresc undeva sînt incomplete . Din ' ace s t motiv nu m ai putem oferi nici o m o ti vaţ i e . a

asta

s tan d ard în fa v o are a absurdităţi i vieţii par deci să eşueze . ele încearcă să exprime un l ucru greu' de for m ul at , dar

Argum en tele Totu şi , cred

fu ndamental corect .

II

viaţa de zi cu ZI , o s i tu aţi e este absurdă atunci cînd ea "i n c l ud e o d i s c rep a nţ ă eviden tă în tr e pretenţii sau a s p i r aţ i i , şi real i tate : c i n e va ţi n e un d i s cur s complicat în s prij i n ul unei m o ţ i u n i care a fos t d ej a ad o p t at ă ; un criminal notori u ajunge preşedintele unei i m port an te fu n d aţ i i fil an tro p i ce ; îi faci robotul ui o d ec l ar a ţi e de drag o s te l a tel efon ; îţi cad p an tal o n ii tocmai în momentul cîn d eşti i n v e s ti t c a v al er . Atunci cînd o pe r s o a n ă se trezeşte Înt r- o s i t u aţi e absurdă , d e obicei încearcă s-o schimbe m o di fi c în d u -şi aspiraţiile, sau a d a p tî n d u -l e mai b i n e la realitate , sau i e şi n d cu to t u l din s i tu aţ i a respecti v ă . N u întotdeauna dorim sau sîn tem capabili s ă i e ş im d i n t r- o s i tuaţ i e a c ărei a bs u r d i t ate n e - a d e v e n i t cl ar ă . To t u ş i , de obicei ne putem i m ag i n a vreo s c h i m b a re care să în l ă tu re absurdul - indiferent d acă o vom putea sau nu realiza . Sentimentul că vi aţa este absurdă apare atu n c i cînd percepem , fi e şi foart e slab , o pretenţie s au o as p ir a ţie exces i v ă , i n s e p ara b i l ă de con ti nuarea v i e ţi i u mane , şi c are face a b su rd u l ei de neevitat , afară doar d ac ă ai s c ăpa d e v i aţ a în săş i . V ieţi le m ultor oameni sîn t tempo rar s a u definiti v a b su rd e datori tă unor motive convenţionale care ţin de am b i ţ i il e , circumstanţele şi rel a ţ i i l e lor pers o n al e . Totuşi , dacă ex istă v re u n sentiment fi l o sofic al a bs u rdu lui , el trebuie să apară di n perceperea e x i s ten ţe i a ceva u n i vers al , în p ri vi n ţa c ăru i a p reten ţ i i l e şi re al i t at ea se c o n fru n tă inevitabil pentru noi toţi . Trebuie să adaug că ac e a s tă condi ţie este dată de conflictul d i n t r e seriozi tatea cu care pri v i m p ro prii le noastre vieţi ş i posibi l i tatea p e rm an e n tă d e a c o n s i dera toate lucrurile - serioase pentru noi - ca fiind arb i t rare , sau supuse În d o iel i i . Nu ne putem tr ă i v i e ţil e noastre o meneşti fără efort şi fără griji , şi nici fără s ă facem al egeri c are să arate că l uăm unele lucruri m ai în s eri o s d e cît În

A bsurdul

13

altele. Şi totuşi , dispunem întotdeauna de o p ers pecti vă exterioară formei parti culare a vieţilor noastre, o perspecti v ă d i n· care seriozi tatea pare n ejustificată. Aceste două pers pecti ve i nevi tabi le se con fru ntă În noi , şi asta face ca v i aţa să fie absurdă. Ea e abs urdă pentru că ign orăm îndoieli le pe care ştim că nu le p utem rezolva, continuînd să trăi m cu o seriozi tate aproape neschi mbată, în pofida l or. Această analiză trebuie susţin ută în două pri vinţe: mai întîi , în ce priveşte caracterul inevitabil al seriozităţii cti care ne privim viaţa; în al doilea rînd , în ce pri veşte caracterul i nevitabi l al Indoi el ii . Ne l uăm pe noi înşine în serios indiferent dacă trăim vieţi s�rioase sau n u , dacă n e preocupă în primul rînd faima , plăcerea, virtu! ile, luxul , triumfu l , frumuseţea , d re pt a t e a cunoaşterea , mîntuirea, sau ne preocupă simpla supravieţuire . Dacă luăm în serios vieţile altora şi ne dedicăm lor , acest lucru nu face decît să mul t i pl ice problema. Viaţa omului e plină de eforturi , de planuri şi calcule , de succese şi de eşecuri : con tinuăm să trăi m cu grade diferi te de moleşeală şi energie. - Lucrurile ar sta cu totul altfel dacă nu ne-am putea da cu u n pas înapoi ca să reflectăm la acest proces , ci doar am fi conduşi d i n in)puls în i mpuls , fără conştii nţă de sine . Dar oamenii nu acţi onează n umai din impul s . Sînt prudenţi , refiectează , cîntăresc urmările , se întreabă dacă merită să facă ceea ce fac . Nu numai că vi eţile lor sînt pline de alegeri parti culare , care converg în acti vităţi mai ample , cu o structură temporală: ei hotărăsc de asemenea în termen i i cei mai clari ce anume să continue şi ce să evite , care ar trebui să fie priorităţile-între diferitele lor scopuri , şi ce fel de oameni vor să fie sau s ă devină. U n i i se confruntă cu asemenea alegeri î n decizi ile mari p e care le i au din cînd în cînd; alţi i , doar atunci dnd refi ectează la cursul pe care îl iau vi eţile lor Ca rezultat al nenumărate deci zii mai mărunte . Se h o tă ră s c cu cine s ă se căsătorească, ce profes ie s ă urmeze , d acă să se al ăture Country Club­ ului sau Rezistenţei ; sau pot doar să se întrebe de ce conti nuă să fi e vînzători sau academicieni sau şoferi de tax i , şi ap oi să Înceteze să se mai gîndească la asta , după o oarecare perioadă de reflecţie neconcl udentă . Chiar dacă acţiunile lor pot fi motivate de acele nevoi imedi ate cu care îi confruntă viaţa , ei lasă p r o c e s ul să continue aderînd l a sistemul general de obişnuinţe şi la modul de viaţă în care îşi au l ocul astfel de moti vaţii , sau poate doar agăţîndu-se pur şi simplu de vi·aţă. Cheltuiesc pe detalii o enormă canti tate de en ergi e , risc şi calcule. Gîndiţi-vă numai la cît de mult se ocupă un o m obişnuit de înfăţişarea sa, de sănătatea ş i v ia ţ a sa sexual ă, de ,

14

Vesnice Întrebări

'

emoţion ală, de u tilita te a sa socială , de propria cunoaştere de sine , ue calitatea legături lor s a l e c u famili a, colegi i şi pri eteni i , de cît de bine Îşi face meseri a , de În trebarea dacă el Î n ţel ege lumea şi c e se întîmplă în ea . S ă duci o · viaţă de om e o ocupaţie care-ţi ia to t timpul , şi c ăre i a toată l umea îi consacră d e c e n ii de p re o c u pări i nte n se Acest fapt este atît de evident încît e greu să ţi se mai pară extraordi n ar şi important. Fi e c are Îşi trăi eşte propri a viaţă - trăieşte c u el în suşi douăzeci ş i p a tr u d e ore pe zi . · Ce al tcev a ar trebui s ă facă , să trăi ască viaţa altcuiva? Ş i totuşi , oame n ii au capaci tatea s pe ci al ă de a păşi în ap oi şi de a se pri vi pe ei şi vieţile în care s-au angajat cu a c ea uimire d et a ş at ă cu care priveşti o fur n ic ă l uptîndu-se cu un bob de n i s i p . Fără să ampl ifice i l u zia că pot să iasă din această postură specifică şi idiosincratică, ei o pot pri vi sub specie aetemitatis i ar priveliştea devine din tr-o dată limpede şi hilară . Acest cruci al pas îna p o i nu se obţi n e căutînd Încă o justificare în l anţul j ustifi cări lor, şi nereuşind s-o obţinem . Obiecţi a faţă de a ceastă strategie de argumentare a fost deja fo rmul at ă : j u stificările se opresc undev a . Dar t oc mai acest l ucru furnizează o îndoială universală în privinţa obiect ului lor . Păşim în apoi ca s ă aflăm că întregul si stem de ex aminare criti c ă şi justificare , ce controlează a l egeri l e noastre şi sprij i n ă pretenţiile de raţionalitate , se bazează pe re acţ i i şi ob i ş n ui n ţe pe care nu le cercetăm n ic i od a t ă pe care n u ştim s ă le s u sţinem al tfel decît î n tr- o manieră circulară , şi l a c are vom c o n ti n u a să . aderăm c h i a r şi după ce v o r fi p u s e s u b semn ul În trebării . Lucrurile pe care le facem sau le dori m fără moti v , şi fără să cerem motivaţiile necesare - elementele care defi nesc ce reprezintă pen tru n o i o motivaţie şi ce nu sînt punctele de plecare ale scepticismului n o s tr u Ne pri v i m de undeva din exteri or , şi toată contingenţa şi specifici tatea scopurilor şi activi tăţilor noastre devine clară . Totuşi , faptul că a d o p tă m această perspectivă şi admitem c a a rb i t ra r tot c eea ce facem nu ne împi edică s ă ne imp licăm în viaţă, şi În asta c o n s t ă absurditatea n oa s tr ă : nu În fa p t u l că putem adopta o asemenea p er sp e ct i vă exterioară , ci În faptul că o p u te m adopta noi Înşine fără a Înceta să fim perso a n el e ale căror preocu pări ultime sînt p ri vite cu atîta detaşare . ones titatea

.

-

,

-

.

III

încerca să scapi din această situaţie căutînd i n terese ultime de o factură mai generală , faţă de care e imposibil să te dewşezi ideea fiijid a:e�c%l d absurdul apare deoarece lucrurile pe care noi le l u ă m În s er i o s sînt mărunte , Poţi

-

15

Ab,urdu}

i nsignifiante şi i nd i v i duale . Cei care caută să dea vieţi i Tor un sens îşi as u mă de obi cei un rol sau o fu ncti e În ceva mai înalt decît ei în ş i ş i . Astfe l . ei îşi caută

împlinirea

punîn du-se

progresului istoric ,

a

În sluj ba

soci etăţ i i ; a statu l u i ,

dezvoltării şti i n ţei ,

Dumnezeu . 'Dar un rol înir-o acti v i t at e

mai ampl ă

revol uţiei . a

sau în sl ujba religiei şi a glori ei lui nu poate da un sens existenţei deCît

dacă activi tatea este ea însăşi semnifi cati v ă , în ceea ce noi putem înţelege , al tfe l

reflecte

a

iur

ea

semnificaţia ei trebu i e să se nici !11 ă car nu va da impresia

că ne oferă ceea ce cău tăm . Chi ar dacă am afl a că am fost creaţi pentru a hrăn i al te creaturi care consumă carne de om , şi care şi -au propus să ne transforme în c o t l e te pînă nu devenim prea aţoşi chiar dacă am afla că rasa uman ă a fost creată de cres c ători i de animale s p eci a l în acest scop - asta tot nu ar da vi eţilor noastre un sen s , din do u ă motiv e . Î n pri mul rîn d . tot nu am cunoaşte semnificaţia v i eţilor ace s to r creaturi ; în al doilea rîn d , chi ar dacă ni s-ar confirma faptul că acest rol c u linar face ca v i e ţ i l e noas tre să fie p l i n e de -

sens pentru ele , n u e cl ar cum le-ar putea face să aibă sen s pentru noi . După cum se şt i e , o fi inţă su perioară este de obicei slujită Într-o altă manieră . De exemplu , se presupune că trebuie să pri veşti şi s ă iei parte la gloria lui D u mn e z e u altfel decît iau parte puii la glori a unui 'coq au vin' . * A c e l a şi l u cru este valabil pentru serv i ci u l în slujba unui stat , al u nei mişcări sau ai unei revol u ţii . Cîn d i au parte la ceva c are îi dep ăşeşte , oamenii ajung să simtă că şi l ucrul respectiv face parte din ei . Sînt mai p u ţ i n peocupaţi de c ee a ce le este specific , dar se identifică suficient de mult Cli acea acti vitate mai amplă pen tru a-şi găs i Împlinirea în rol ul pe care-I deţi n . Totuşi , oricare din aceste s c o pu ri mai î n alte poate fi supus îndoiel i i , În acelaşi mod în care pot fi supuse îndoielii scopurile vi eţ i i i n d i v i d u al e , şi d i n aceleaşi moti ve. E la fel de l egitim să găseşti o j ustificare ulti m ă , ca şi s ă gă s eş t i u n a primară. printre detalii le vieţii personale .

Dar

asta n u schimbă

justificările se opresc atunci cînd ne convine să le pu nem capăt cînd nu ni se pare necesar să privim mai departe . Dacă ne putem detaşa de scopurile vieţi i pers o nale şi dacă n e putem îndoi de rostul lor , ne putem detaş a şi de progresul istori ei o menir i i , sau de cel al ştiinţei , s a u de reuşita unei societăţi , s au de împărăţia , puterea şi gloria lui Dumnezeu , şi putem p u n e sub semnul Întrebări i toate aceste l ucruri , în acel aşi mod . Ceea ce n i se pare că oferă exi stenţei Un sens , o justificare , o semnificaţie, pare astfel în virtutea

fap t u l că

'cocoş în vin'

-

fel de mîncare franţuzesc (n.tr.) .

16

Veşnice Întrebări

faptu l u i c ă , de la un punct încol o , nu mai avem n e voie de n i c i motivaţi i .

un

fel de

Ceea c e face d e neevitat în doiala c u pri vire l a scopurile limi tate ale v i eţii indi vidual e , o face totodată de n eevi tat

şi pentru ori care alt scop mai în al t , care

stimul ează sen timentul că v i aţa e l i psită de sen s . O dată născută îndoial a fund amental ă , ea nu po ate fi lăsată să se odihneasc ă . În

Mitul lui Sisif C amus susţine că absurdul apare deoarece l umea n u

reuşeşte să satisfacă nevoia noastră de sens . S e sugerează că lumea a r satisface această nevoi e dacă ea ar fi construită altfel , dar se po ate vedea c ă .n u e cazu l .

imaginabi lă (care s ă n e conţină şi p e noi) faţă d e de nerezolvat . Î n consecinţă, absurdul situ aţiei noastre nu derivă di ntr- un conflict între aşteptările noas tre şi lume , ci dintr­ un conflict care se află în i n teriorul nostru .

N u pare s ă exi ste nici o lume care s ă nu ap ară îndoieli

IV

S-ar putea obiecta că perspecti va din care pot fi formulate aceste îndoieli n u exi stă - că, dacă am face pasul înapoi care ne-a fo st recoman dat , am c ădea în gol , fără să avem vreo bază pentru a aprecia reacţi i l e fi reşti pe care ar trebui să le exami n ăm . Dacă ne păs trăm stan dardele obişnuite pentru ceea ce e importan t , am putea răspunde la în trebăril e pri vind semnificaţia a ceea ce facem c u vieţile no astre în modul obişn uit. Dar dacă n-o facem , atunci aceste întrebări pot s ă

nu

îns emne nimic pentru no i , cîtă vreme i deea despre ceea ce

contează nu mai are nici u n conţi n u t , şi astfel , nici ideea că nimic nu con tează . A ceastă obiecţie m i s ti fi c ă În s ă natura pas u l ui înapoi . El nu trebuie să ne ofere o înţelegere prin con trast

a

ceea ce este într-ade văr i mportan t . as tfel încît s ă vedem

că vieţile noastre sînt ins ignifiante .

Pe parcurs ul acestor refl ecţi i

nu abandonăm niciodată standardele obişnuite care ne ghidează vi aţa . Noi doar le observăm cum operează şi rec u noaş tem c ă , dacă sîn t supuse d i s c u ţiei , l e putem j ustifica doar pri n referire la ele Însele - în mod {n util . Aderăm la ele d atorită fel ul ui în care sîntem alcătuiţi ; ceea ce n i se pare i mportant , sau seri o s , sau valoros , n u n i s-ar părea aşa dacă am fi al tfel consti tuiţi . Fireşte , în vi aţa de zi cu zi nu cons iderăm că o situ aţie este absurdă dacă nu avem în vedere unele standarde de gravi tate , i m portanţă sa � armonie cu

care absurdul po ate să contrasteze . Con trastul nu este implicat de apreci erea filosofică a abs urdul ui , şi

s-ar putea cr�de că acest fapt îl face să fie n epotri v i t

pen tru exprimarea unor as tfel de j udecăţi . Totuşi , luc ruri le nu stau aşa, pe ntru

17

A bsurdul

c� judecata ti losofică depinde de un

alt contras t , care o fa c e s ă fi e o

prelun g i re

firească a unor cazuri mult mai comu n e . Ea se deose beşte de acestea doar prin

contrast c u p re tenţ i i l e unei exi stenţe cu c ontext mai l arg , în c are nu pot d e sco p e rit e

context în

nici un fel

de standarde , mai degrabă decît

fi

pri n c o n trast cu un

care pot fi apli cate standardel e al tern ati v e , arhi cu noscute . v

perceperea

În această pri vin ţă , ca şi în altele .

fi los ofică a ab s urdului

�u scepticismul epis t e m ologi c În ambele cazuri îndoiala ultimă , filosofică , nu contras tează cu certitudini n e supus e testării , deşi se aj unge la seamăn ă

.

pri n extrap olarea u n or exemple de Îf1doială din cadrul setului de do vezi sau j u stificări în c are este i m p l i cat un contrast cu al te tipuri de c erti tu di n i În ea

.

ambele cazuri , limi tele no astre se alătură c apacităţi i de a le depăşi ( văzîndu­ le

a s tfe l

ca limitări , şi ca l imitări ine vitabil e ) începe atun ci cînd ne incl udem pe noi în ş i ne Într-o l ume pe .

Scepticismul

care

pretinde m că o cun oaştem . Observăm că anumite tipu ri de dovezi

conving de faptul că ne mul ţ u m im

ne

să permitem j u stifi cărilor c o nv ingerilor

noastre să se oprească într- un anumit punct , de faptul că simţim c ă ştim multe lu cruri , chiar fără să ş ti m sau să avem motive să admitem neg area altora c are , dacă ar fi adevărate , ar face să fie fal se l ucruri l e pe c are Ş ti u , de exemp l u , c ă privesc o

foaie de hîrtie , d e ş i

preti ndem că le şti m .

nu

a m moti ve adecv ate

pr e t i nde că ştiu c ă nu visez; iar dacă vi sez , atu n c i nu mă uit la o foaie de hîrti e . Intervine ai c i concepţi a obi ş n uită despre cum poate să difere

pentru a

aparenţa de r e al i tat e , pentru drep t s igură; c i rcul ar ,

a

arăta că, În m are măsură, luăm lum ea no astră

certitu d i n e a că nu visăm nu poate

chi ar În t erm en i i acelor aparenţe care

au

fi justificată a l tfel decît fo st puse la înd oial ă . E

oarec um exagerat să sugerez că s-ar pu tea să visez, Însă această posibilitate e

pUf i l n s trativă . Ea arată că pretenţi ile noas tre de c un oaşt ere depind de faptul că n u considerăm n ecesar să exc l ud e m anumite al tern ati ve incompati bi l e , i ar po s i b i l itat e a

de

a visa

sau

p o s i b i l itatea

u n ei

h a l uc i n atii

totale

sîn t

reprezentative pentru acele posibilităţi n elimi tate pe c are , în cea mai mare parte , n i c i măcar nu n i le putem i magi n a . ! I Sînt conştient de a fost res pins , e1ar

fapt ul c ă în general , e cons ideră c il sceptici' J1l ul pri vi tor l a l u mea e xteri oară sînt în cont i n u are con v i n s ele caracterul l u i irefutabil încă ele cînd mi -au fost aJ;te.>1. epu�li�i..lL�, llrezentale , l a U n i versitatea Berkel"y . ideile lui Thom,on C1 arke - în Jllar�•.I& . âes pre acesţ subIec t . ".Jl"� C e. tol rr-:: j1.:, �. ,a.'{ v� :"

l8

Veşnice În trebări Odată ce am făc ut pasul înapoi s pre o perspecti v ă abst ractă asupra

întregului nosuu s i s tem de credi n ţe , evidenţe ş i j u s t.ificări , şi am văzut că , în pofi d a preten ţiilor s al e , drept sigură ,

el fu ncţionează doar

l uîn d în mare măsură l u mea

sîntem în s i tuaţia ele a opune toate aceste aparenţe unei

nu

real i tăţi alternati v e . Nu putem renunţa la reacţiile noastre obişn uite , i ar dacă am putea, am rărriîne, fără nici un mijloc de a concepe vreo real itate , de ori ce

tip ar fi ea. La fel se întîm plă ş i în do meniul practic . Nu păşim în afara vieţilor noas tre cu adevărat şi în moel

spre u n al t punct de observaţi e , elin care să vedem ce es te obiecti v i mportant .

Continăm să luăm vi'aţa c a atare , în timp ce vedem că toate

decizi i l e şi certitudinile noastre sînt posi bile doar pentru că

nu n e

deranj ăm să

ren unţăm l a mare p arte dintre ele . Se poate aj u nge atît la scepti cismul epistemologic , cît şi Ia al

un

sentiment

absurd u l ui , prin i n termediul îndoi e l i lor form u l a te i n i ţi al în cadru l

de evi denţe şi justificări pe care le acceptăm , şi care pot fi formulate fără să fie violen tate con ceptele noastre obişnuite . Ne putem sis temelor

Întreba n u doar de ce ar trebui podea , ci şi de ce

ar

trebui să

să credem c ă sub p i ci oarele noastre se află

o

ne încredem cît de cît în mărturia s i m ţuri lor

punct, întrebările cadru vor depăşi răspunsuri l e . La fel , nu doar de ce ar trebui să l u ăm aspirin ă , ci şi de ce ar trebui

n oastre - şi , pîn ă l a un ne putem întreba

s ă ne facem probleme

pentru confortul n ostru . Faptul c ă ar tre bui

să

luăm

această ul timă întrebare nu dovedeşte că nu e o în trebare valabi l ă . De asemene a , ar trebui să credem în aspirina fără să mai aşteptăm

un răspuns l a

conti n u are c ă este o podea s u b pici oarel e noastre , fără să mai aşteptăm un răs puns la c ealal tă întrebare . î n am bel e cazuri această încredere fi rească, d ar lipsită de teme i , e fi folos i tă pentru

cea care generează rezervel e sceptic e , aşa încît ea nu poate

a le soluţi on a .

S cepti ci smul fi losofic n u ne determi n ă s ă abandonăm credin ţele noas tre o bi ş n u i te , Însă le dă un aer ciudat. După ce rec unoaştem că adevărul lor este i n compati bil cu pos i b i l i tăţile despre care nu avem motive să credem c ă n u l e vom real iza - altele decît motivele oferite chiar e l e con vin geri l e p u s e

sub

semnul întrebării - reve nim Ia convingeri l e noastre obişn ui te c u o anumită iron i e şi resemn are . Nefiind capab i l i să ren u nţăm la reacţiile fireşti ele care depind aceste c o n v i n geri ,

l e l u ăm înapoi ca pe o

nevastă c are a fugit

altcineva şi apoi s-a hotărît să se întoarc ă ; le pri vim

C ll

Însă cu alţi ochi (în

ambel e c azuri , n o u a ati tudine nu es te neap ărat i n feri oară primeia) .

19

A bs urdul S e aj unge l a aceeaşi s i t u a ţ i e

seriozitatea

după ce

care pri v i m propri i l e noastre v i e ţ i şi

cu

ne-am e x a m i n a t pe n o i În ş i n e fără

vieţile cu

n oastre pentru

i ron ia.

punem

Nu

sub sem n u l în trebării

viaţa în general , şi

după ce

i dei preco ncepu te . Reven i m atunci

la

că sîn tem nevoiţi , dar seriozi tatea noastră se împ le te şte

această ironie ne

bombănim : "Viaţa n-are

aj ută

scăpăm de absurd . E i n uti l

să

s e n s . . . " , c a un acompani ament l a t o t

Conti n uîn d să trăim , să muncim , să ne zbatem ,

i

să ne

ce

să

facem .

l u ăm în seri os acţiuni l e ,

i ndiferent c e s Junem .

în credi nţel e

Ceea ce ne susţine,

sau justificarea, ci

un

ca şi în aqiunile noas tre , n u este raţiu n ea

lucru mai important decît acestea,

în ace iaş i mod chiar şi după

ce

raţi une şi

Dacă am încerca să ne bazăm în în tregime pe

vieţile şi convingeri le noastre apărea dacă pierdem cumva lumea

fiindcă n oi

contin uăm

sîntem convinşi că nu avem moti ve s-o

s - ar

prăbuşi

-

facem . 2

am forţ a lucruril e ,

o form ă de nebu nie care poate

forţa pe care ne-o

dă această inerţie de a l u a

şi v i a ţ a ca atare . D a c ă ne pierdem acest sprij i n , raţ i unea

nu n i - I va

în apo i a .

VI

perspecti vă mai largă

Pri v i n d u - n e di ntr- o

decît

cea

pe care

o putem avea

ca s i mple fi i n ţe din came şi oase , deve n i m spectatori ai propri i lor exi s tenţe . Nu p utem face prea mul t ca sim pli s pe c t ato ri

conti nuăm s ă acelaşi ti mp unei religii

le

t[[ii m

ca pe

şi să n e

ai

vieţilor n oastre , aşa

consacrăm l ucrur i l o r pc care

încît

le p utem pri vi

ni m i c mai mult decît simple c u riozi tăţi , asemeni

în

ritu alului

străi n e .

Asta expl i c ă d e

ce

s e n ti mentul absurdu l u i îşi găseşte expre s i a

argumentele in adecvate

cu care a În cepu t di s c u ţi a . Referi rea

noastră red u s ă , l a d u rata di spărea event u al ,

scurtă a vieţii ş i l a

fără s ă l ase

la

firească

În

d i mens i u nea

fap tul că toată om en irea v a

n i c i o urm ă , sînt metafore pentru acel

pas

2 Duprt cum spune H ll m e într-un p'l"aj faimos d i n Tmtm . . . : " Se întîmpl ă d i n feri c i re că. Î n ti mp ce ratiun