V Supracl Agnate Cl. Ciclostomate [PDF]

Zitiervorschau

✿ Tema Supraclasa Agnatele (Аgnata). Clasa Ciclostomatele (Сусlоstomatа) 1. Caracteristica generală a ciclostomatelor 2. Morfologia externă şi internă sistematica  Întrebarea I Caracteristici generale ale ciclostomatelor Din supraclasa Agnata se cunosc două clase: • Cl. ostracoderimii (Оstracodermi), care au existat de la începutul silurianuluu pînă la începutul devonianului, • Cl. ciclostomi sau ciclostomate (Суclostomatа) – care sunt actuale și este unica clasă actuală ce aparţine la supraclasa Agnata.  În traducere a = fără, gnathos = falcă, stoma = gură) care mai include încă două clase fosile (Pteraspidomorphi şi Cefaphalaspidomorphi). Ciclostomii în apareanță seamănă cu peştii de aceea sunt deseori confundaţi cu aceştia, mediul lor de viaţă fiind tot acvatic. Эволюционно круглоротые являются предшественниками рыб. Ext.1. Ciclostomatele ca cele mai primitive vertebrate se caracterizează prin:  Corpul vermiform, sau serpentiform, avînd în aspectul extern şi parţial in biologia lor unele asemănări cu peştii;  După cum spune şi numele lor (ciclo - rotund şi stoma  -gură), ciclostomii au gura rotundă, pe care sunt plasate de jur-împrejur mai multe şiruri de dinţi;  Nu au solzi, în schimb tegumentul este bogat în glande, mucoase, ce secretă un mucus vâscos cu rol de protecţie şi alunecare ; Capul nu se distinge de restul corpului ; Sunt animale parazite şi semiparazite ; Sunt lipsite de membre pare ; Scheletul intern e cartilaginos, dar la speciile fosile siluriene era dezvoltat un schelet extern osos ;  Coarda dorsală e persistentă (se menţine şi la adult)  Gura ciclostomilor aminteşte o pîlnie şi e în formă de ventuză înzestrată pe margini cu papile cornoase ;  Nu au fălci (maxilare) ;  Orificiul nazal şi capsula nazală la majoritatea sunt impare  Urechea internă are 1-2 canale semicirculare ;  Aparatul branhial este reprezentat prin nişte saci branhiali specifici (6-14 perechi) înzestraţi cu foiţe branhiale de origine endodermică ;  Sexele sunt separate cu mici excepţii (genul Myxine care este hermafrodit).  Întrebarea II. Unele particularităţi ale morfologiei externe şi interne ale chişcarului ca reprezentant al cl. ciclostomilor * În componenţa craniului cerebral, încă primitiv, cutia craniană închisă (neurocraniul) ca atare lipseşte. Creierul stă de fapt pe o placă cartilaginoasă la care aderă (dar nu se concresc cu ea) capsulele cartilaginoase olfactive şi acustice. Partea occipitală şi plafonul cutiei lipsesc, creierul fiind învelit deasupra doar cu tegument. * Craniul visceral la chişcar include:    

*      * * • • * * * *

9 arcuri branhiale cartilaginoase (fig.1., 7) unite prin 4 cordoane longitudinale de asemenea cartilaginoase. Maxilarele lipsesc, dar în scheletul visceral mai intră şi alte crtilage din care mai mari cum sunt: cel inelar al ventuzei (5), cartilajul sublingval şi arcul sublingval (9), iar în partea posterioară – cartilajul pericardial (8). În aparatul digestiv intră: Pîlnia preorală înarmată cu dinţi la fel ca şi limba ca un pistol din adîncul pîlniei; Faringele e scurt şi divizat pe orizontală în: Partea dorsală de sus serveşte pentru transportul hranei ; Partea de jos (ventrală), care e închisă (oarbă) la un capăt şi comunică cu sacii branhiali. Esofagul scurt; Stomacul slab dezvoltat şi se desparte de intestin printr-o valvulă ; Intestinul e uniform, ne diferenţiat şi are pe perete o cută răsucită (valvula spiralată) ce măreşte suprafaţa de digestie şi a hranei și micşorează viteza de deplasare a ei prin intestin. Posedă ficat şi un pancreas rudimentar.

Aceste ființe cu o astfel de originală gură (de exemplu, chișcarul )se fixează cu ajutorul ventuzei de victimă și mărunțește corpul ei ca hrană cu ajutorul dinților. Majoritatea chișcarilor sunt paraziți ai peștilor și, după ce se fixează de corpul lor, face gări în corpul lor prin care injectează substanțe anticoagulante pentru sînge, precum și fermenți digestivi . În așa mod, hrana chișcarilor este digerată parțial în afara corpului, încă înainte de a fi devorată. O astfel de hrănire se numește внекишечным, или внеполостным, пищеварением. Hrănindu-se într-un așa mod chișcarul atinge circa 120 см în lungime și pînă la 3kg greutate a corpului, trăind pînă la vîrstă de 5-7 ani. Aparatul branhial – este specific și: Orificiile externe ce dau în sacii branhiali nu-s înzestrate cu foiţe branhiale (ca în cazul fantelor branhiale la amfiox), ci foiţele tapetează pereţii acestor saci. * Sacii şi foiţele e important că-s de origine endodermică (lamelele branhiale la restul branhiatelor se dezvoltă din ectoderm). La chişcari apa intră şi iese afară din sacii branhial doar prin orificiile branhiale externe. La mixine, ele fiind parazite, aceasta are loc în două moduri:  Cînd stau cu gura fixaţi pe corpul victimei – apa pătrunde la fel ca la chişcari - prin orificiile externe;  Iar, cînd nu-s fixate de victimă, – apa pătrunde pe gură şi iese prin orificiile branhiale externe. Sistemul nervos include encefalul din 5 regiuni clasice: Tele-; di-; mez-; met-; mielencefal. Encefalul e mic, în special-creierul anterior şi cerebelul.  Organele de simţ:  Organul acustic e prezentat doar prin urechea internă.  *

     

Labirintul membranos al urechii la chişcar conţine 2 canale semicirculare, iar la mixine – un canal. Ochii sunt slab dezvoltaţi, iar la mixine, în legătură cu parazitismul, ei sunt degeneraţi definitiv. Organul olfactiv este impar. Linia laterală. Aparatul excretor din rinichi mezonefrotici. Glandele sexuale sunt impare fără ducte seminale.

Chișcarii prezintă obiect de exploatare, carnea lor fiind considerată o delicatesă. În prezent lider în privința consumului chișcarilor în alimentație este Europa Sud-Vestică, în special Portugalia, Franța și Spania. În Marea Britanie, dimpotrivă, chișcarii sunt folosiți în calitate de momeală pentru a prinde alte specii de pești, de exemplu a costrășul. Locuitorii continentului american nu folosesc chișcarii în alimentație în temei din cauza aspectului lor, dar totodată, carnea grasă, fiind consumată îndelungat, poate dăuna sănătății omului. Se consideră că regele Angliei Ghenrih 1 a decedat anume din cauza că a consumat peste măsură în alimentație chișcari. Lipsa dușmanilor pentru chișcari în Marele lacuri americane a condus la răspîndirea și creșterea excesivă necontrolată a numărului lor. Astfel, la începutul sec. XX în Marele lacuri chișcarii paraziți au provocat daune serioase speciilor de păstrăvi pentru pescuit, ceea ce a condus la luarea unei serii de măsuri de controlate a efectivului chișcarilor în America de Nord. În total în natură sunt cunoscute 30 de specii de chișcari, majoritatea din care trăiesc în ape dulci. însă chiar și speciile marine de chișcari se înmulțesc în rîurile cu apă dulce.  Sistematica Supraclasa Agnate. Clasa Ciclostomi (Cyclostomata) ORDINUL 1. Mixinele (myxiformes) – Миксины - sunt parazite și lipsite de înotătoare dorsale.  Specia Mixina comună (Myxine glutinosa) Миксина обыкновенная Aceiaşi specie  Specia Bdellostoma (Bdellostoma forsteri)- Бделлостома – lungime cca 1m Ordinul 2. Chişcarii (Petromyzoniformes) Миноги – posedă două înotătoare dorsale  Specia Chişcarul marin (Petromyzon marinus) Морская минога – 50-100cm  Specia Chişcarul-caspic (Caspiomyzon wagneri) - Минога каспийская Specia Cicarul (chişcarul) obişnuit (Eudontomyzon danfordi)- Венгерская речная минога (Cunoscut si sub denumirile de hadina, lampetra sau sugaci)  

Specia Chişcarul-de-rîu sau Lampetra-de-rîu (Lampetra fluviatilis)- Речная минога – 40-50cm Specia Chişcarul-de-rîu , dar în latină:-(Lampetra mariae) - Минога украинская