Trecerea de La Limba Latină La Limba Romană [PDF]

Zitiervorschau

Trecerea de la limba latină la limba romană Dacă latina clasică este bine cunoscută , latina vulgară care stă la baza formării limbilor romanice , aşadar , si a limbii române, este reconstituită după o serie de izvoare , printre care se numără:  Autorii clasici laini , în ale căror opere pătrund forme de limbă vorbită (Plaut , Petroniu , Horaţiu , Cicero) ;  Traducerea Bibliei , cunoscută sub numele de BvulgataB , findca aceasta eraadresată celor fara o instrucţie deosebită ;  Inscripţiile , mai ales cele de la Pompei , oraşul acoperit de lava unei erupţii a vulcanului Etna ;  Lucrările lexicografice, printre care deosebit de important este Appendix Probi din secolul al III- lea d. Hr; este vorba despre o listă de 227 de cuvinte populare , însoţite de corespondentele in latina clasică ;simpla înşiruire a acestor cuvinte evidenţiază faptul că româna moşteneşte latina vulgară , aşa cum se poate observa din exemplele urmatoare :auris non oricla , oculus nos oclus , rivus non rius .  Gramaticile latineşti , in care au fost semnalate greşeli de pronunţtare , dar şi de morfologie ;

 Manuscrise , aşa cum este jurnalul de călătorie la Locurile Sfinte ale unei călugăriţe din secolul al V-lea d. Hr. ;  Metoda comparativistorica de studiere a limbilor romanice, putându-se astfel reconstitui forme neatestate la un moment dat pe baza corespondenţtelor , de exemplu , forma coda din latina vurgară a fost reconsituită dupa româna Coadă ,italiană coda , franceză queue , spaniolă coza etc., pentru ca ulterior , sa fie atestată in incripţii. Din latina vulgara apare romana comună , reprezentând prima faza a evoluţiei limbii române , care mai este cunoscută şi sub denumirea de protoromâna , străromâna sau română primitivă. În româna comuna : sistemul vocalic cuprindea şase vocale :a , e , i , o , u ,ă ;vocala î apare mai târziu şi individualizează limba română în cadrul limbilor romanice ; sistemul consonatic se caracterizează prin apariţia unor sunete noi , care nu existau in latină :ţ , ş ; de exemplu , lat.negotium→ rom. Negoţ , lat. Sic → rom. Şi ; se produc modificări cu valoare de lege , printre care se numără: a.- l – intervocalic trece la – r - ; fenomen cunoscut sub numele de rotacism ;de exemplu lat. Filum → rom. Fir , lat. Solem → rom. Soare , lat. Gula →rom. Gura ; b.- ll – intervocalic se pastreaya ;de exemplu , lat. Callis → rom. Cale , lat.stella → rom. Stea ;

c. Consoanele m , n , s , t de la sfârşitul cuvintelor latineşti dispar ; de esemplu , lat. Sebum → sebu → rom. Seu ; d.Vocala accentuată o , urmată de e , a , ă, se diftongheaza ;de exemplu , lat. Molan → rom. Moară ;  Cele cinci declinări latineşti se reduc la limba română la trei , dispărând declinarile a IV–a şi a V-a , redistribuite altor declinări ; Se păstrează cazurile de limbă latină , cu excepţia ablativului ; Se menţin cele trei tipuri de latină ; În limba română , apare articolul , care nu există in latină , aceasta formându-se într-un pronume latinesc ; Numeralele sunt în majoriate latineşti ; Pronumele iîi imbogaţeste fosmele , dar manifestă si o tendinţă de regularizare a flexiunii ; Verbul moşteneşte cele patru conjugări , menţinându-se in mare , aceleaşi categorii gramaticale specifice din latină ; Parţile de vorbire neflexibile sunt , de asemenea , păstrate ; Sintaxa este , în general , moştenită din limba latină ; Lexicul este în mare majoritate latinesc , vocabularul fundamental fiind 60-66% de origine latină.