Traficul de Persoane [PDF]

Zitiervorschau

TEMA : ACTIVITATILE SPECIFICE ALE POLITIEI DE FRONTIERA PENTRU COMBATEREA TRAFICULUI DE PERSOANE. SEDINTA 1 CRIMA ORGANIZATĂ ŞI TRAFICUL DE PERSOANE CONTINUT : I. Consideraţii generale. II. Factorii care avantajează situaţiile actuale ale crimei organizate. OBIECTIVE :

Studiind această lecţie, elevii vor fi în măsură : - să retina conceptul de crima organizata; - sa identifice factorii care avantajează situaţiile actuale ale crimei organizate. BIBLIOGRAFIE : - O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat, modificată şi aprobată prin Legea nr. 243/2002, Legea nr.39/2003 si O.U.G.nr.108/2006; - Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, modificata si completata de O.U.G. 143/2002, Legea nr. 39/2003, O.U.G. NR. 79/2005, Legea nr. 287/2005; - Constituţia Organizaţiei Internaţionale pentru Migrări - adoptată în 1953 la Bruxelles şi reactualizată în 1987; - Convenţia Internaţională asupra drepturilor tuturor muncitorilor migranţii – adoptată în 1990 în cadrul Adunării generale O.N.U.; - Protocolul Naţiunilor Unite – Convenţia de la Palermo combaterea traficului de persoane.

2000 privind prevenirea şi

I.CONSIDERAŢII GENERALE Inventarierea actelor criminale comise în lume, frecvenţa acestora, efectele lor dramatice în planul victimelor umane şi al distrugerilor materiale, diversificarea metodelor folosite, întinderea ariei geografice în care se produc dau imaginea reala a amplorii şi complexităţii fenomenului. De aceea, cunoaşterea şi combaterea eficientă a fenomenului criminalităţii, obligă comunitatea internaţionala la concentrarea 1

eforturilor şi o abordare globală a problemei, după o strategie bine elaborată şi într-un cadru internaţional organizat, instituţionalizat. În doctrina Dreptului Internaţional au existat multiple încercări de definire a infracţiunii internaţionale, încercări ce au dorit să contureze cât mai precis elementele constitutive ale acesteia, tocmai pentru a o delimita de infracţiunea cu caracter strict intern. DEFINITII ALE INFRACTIUNII INTERNATIONALE

Una din aceste definiţii îi aparţine juristului român Vespasian Pella care considera infracţiunea intenţională ca: „o acţiune sau inacţiune sancţionată de o pedeapsă pronunţată şi executată în numele comunităţii internaţionale”. O altă încercare de a defini infracţiunea internaţională este cea întâlnită în doctrina Interpolului şi anume:”o infracţiune este socotită ca fiind internaţională dacă sunt implicate cel puţin două state în ceea ce priveşte locul comiterii ei, autorului (autorilor), locul depozitării sau a traficării obiectelor corp delict, etc”. O definiţie mai completă, deoarece conţine întreaga gamă de fapte care intră în sfera de preocupare a dreptului internaţional, este cea a reputatului specialist în Drept Internaţional Public – Grigore Geamanul – care defineşte infracţiunea internaţională ca:”un act constând dintr-o acţiune sau omisiune contrară dreptului internaţional, iar elementul esenţial al acesteia este periculozitatea manifestată pentru pacea şi securitatea internaţională, ceea ce atrage în mod obligatoriu sancţiunea penală”. În ceea ce priveşte noţiunea de criminalitate internaţională, aceasta include în conţinutul său două aspecte: • criminalitatea, având în vedere infracţiunile comise pe teritoriul tuturor statelor intr-o anumită perioadă, statistică greu de realizat; • criminalitatea internaţională, care are în vedere numărul de infracţiuni comise într-o anumită perioadă de timp prin care au fost violate, obligatoriu,legislaţiile a cel puţin două state. Sintetizând toate aceste elemente,se poate considera că noţiunea de criminalitate internaţională cuprinde totalitatea actelor infracţionale internaţionale făptuite într-o perioadă de timp bine determinată pe teritoriul tuturor statelor comunităţii internaţionale sau a unor zone geografice,de către persoane fizice. 2

II. FACTORI CARE AVANTAJAZĂ STRUCTURILE ACTUALE ALE CRIMEI ORGANIZATE. • sistemul economic liberal, jocurile uriaşe de capital cu posibilităţi legale şi ilegale (firme fantomă, posibilităţi multiple de spălare a banilor, etc.); • gradul înalt de bunăstare, o infrastructură modernă, legi insuficiente in Europa Centrală şi de Est; • sisteme sociale schimbate cu potenţial imens dispuse la corupţie. Cariere tipice pentru crima organizată. Faza nr.1 Surse de bani, la început provenite din afaceri ilegale, ca: • droguri; • contrabandă cu maşini; • comerţ cu oameni; • prostituţie; • şantaj; • trafic cu armament; • înşelăciune; • tăinuire, etc. Faza nr.2 Primele afaceri legale ca: • gastronomie; • automate de jocuri; • imobiliare; • dar continuă şi afacerile ilegale. Faza nr.3 Investirea câştigurilor legale în afaceri legale, acum au loc primele contacte cu societatea înaltă, cu sfera politică, economică, culturală, încep să se creeze primele relaţii. Faza nr.4

3

Ascensiunea la rangul de om de afaceri cinstit şi onorabil se fac cu sponsorizări, acte de binefacere, afaceri aproape numai legale, ce exercită influenţă în politică, economie datorită noului sau statut social. Ameninţarea pentru stat şi societate a crimei organizate o putem deduce şi din modul de gândire din perspectiva delicventului care acţionează în aceste organizaţii, apreciind ca : - noi lucrăm global şi electronic; - cu mijloacele noastre financiare, totul este posibil (toată lumea poate fi cumpărată); - nu cunoaştem sistemul de buget; - ne permitem orice specialist; - pentru poliţie există limite, pentru noi nu; - urmărirea penală eşuează prin legi depăşite; - securizarea datelor ne ajută pe noi; - cei responsabili discută mult despre crima organizată, noi acţionăm şi răspundem doar faţă de noi înşine; - noi suntem cu câţiva paşi înaintea lor; - o organizaţie deconspirată nu mai este organizaţie; - violenţi, noi nu mai suntem de oprit; - cu legile voastre de ieri contra structurii crimei organizate de azi ne descurcăm noi. Ameninţarea traficului de persoane la adresa societăţii Traficul de fiinţe umane reprezintă o formă de criminalitate transfrontalieră, prin care indivizi fără scrupule recrutează, călăuzesc, găzduiesc, organizează reţele şi fac trafic cu fiinţe umane. Aceştia se fac vinovaţi de încălcarea drepturilor fundamentale ale omului, prin impunerea unei forme de sclavie modernă. Departamentul Infracţiune şi Justiţie al Naţiunilor Unite estimează că profitul global al traficului cu fiinţe umane este egal cu profitul generat de traficul cu stupefiante. Aşadar, traficul se referă numai la bani, ca şi toate celelalte forme de activitate criminală organizată. Traficul cu carne vie, cum mai este denumit, produce milioane de drame omeneşti. Prezent mai ales în zonele afectate de conflicte şi în statele confruntate cu dificultăţi economice, traficul cu fiinţe umane a cuprins şi România, atât ca ţară de origine dar şi de tranzit al victimelor. Oricât de crudă ar părea alăturarea celor doi termeni ,,trafic’’ şi ,, fiinţe umane’’, ea este reală: fiinţele umane sunt reduse la condiţia de 4

MARFĂ, vândute şi revândute din ce în ce mai scump ca simple obiecte şi exploatate. Cunoscut şi sub numele de sclavie modernă, acest gen de trafic reprezintă o ameninţare pentru libertatea, integritatea fizică, psihică şi viaţa celor care îi cad pradă. În materie de imigraţie sau de alte fluxuri migratoare, nu este lipsit de importanţă să amintim că Europa se confruntă în prezent cu o provocare considerabilă. Din raportul O.N.U. privind divizarea populaţiilor, precum şi agravarea inegalităţilor de dezvoltare şi de bogăţie, se desprind numeroşi factori care lasă să se întrevadă o creştere a diferenţelor demografice până în anul 2050, aceasta ducând aflux migrator. Totuşi, chiar dacă Europa are nevoi de un astfel de aflux migrator, se înţelege de la sine că ea trebuie să asigure temperarea acestuia şi să aibă o politică echilibrată în materie de azil şi imigrare. Voinţa de temperare a afluxului migrator se confruntă cu realitatea unei puternice imigraţii ilegale. Este necesar aşadar să se insiste tocmai pe importanţa filierelor organizate în sprijinul imigrării clandestine. Creşterea activităţii acestor filiere şi organizarea lor din ce în ce mai structurată şi dotată cu mijloace şi tehnică favorizează în mod consecvent intrarea clandestinilor. Astăzi asistăm la mondializarea fără precedent a fluxurilor migratoare. Mondializarea se măsoară în mii de kilometri efectuaţi de către străinii care merg în ţări faţă de care nu au nici o afinitate culturală, lingvistică sau istorică. La acest nivel de organizare nu ne mai aflăm doar în lupta împotriva imigraţiei ilegale, ne aflăm în lupta împotriva criminalităţii, ori folosirea unor documente false sau fraudă documentară, luată în general, favorizează foarte mult activitatea filierelor şi constituie, prin excelenţă, mijlocul de introducere a clandestinilor în România în scopul tranzitării pentru a ajunge în ţările occidentale. Astfel transpunerea metodelor mafiote la gestionarea fluxurilor migratoare ilegale pune reale greutăţi poliţiei de frontieră pentru contracararea acestui fenomen. Este vorba de o activitate care dă prilejul unor acţiuni de natură criminală (răpiri, ameninţări, chiar sechestrări, etc.) practicate cu mijloace logistice şi tehnice considerabile. Filierele de imigrare ilegală sunt internaţionale, în general foarte structurate. Acestea sfidează organizarea serviciilor clasice de poliţie, cu atât mai uşor cu cât riscurile la care se expun nu se pot compara cu 5

profiturile pe care le obţin. Astăzi această activitate criminală este incontestabil una dintre cele mai lucrative. Ea se află de acum în mâinile unei adevărate mafia care adaugă la această activitate criminală, în plus faţă de activitatea clandestină a străinilor fără documente, alte infracţiuni precum proxenetismul, traficul de stupefiante, spălarea de capitaluri. FACTORII PUSH (respingere) Motivul cel mai important pentru emigrarea ilegala în statele membre UE este situaţia economică proastă în anumite ţări terţe. Este vorba în special de cetăţeni din Serbia şi Muntenegru, Irak, Turcia, Rusia, Afganistan, China, India şi de pe continentul african. Aceştia au fost sau sunt nevoiţi să-şi părăsească ţara, pentru a avea condiţii de viaţă mai bune. În unele cazuri aceşti cetăţeni trăiesc la limită sau sub limita sărăciei. Apoi există anumite conflicte etnice care influenţează puternic fenomenul emigraţiei. Acestea sunt de exemplu conflictul curzilor cu guvernele din Irak şi Turcia, conflictul din Kashmir între India si Pakistan. Atâta timp cât aşteptările cetăţenilor amintiţi mai sus nu sunt îndeplinite, nici nu putem aştepta, ca dorinţa lor de a emigra să devină mai mica. Până în acest moment nu s-a creat presiunea emigraţionistă aşteptată în urma războaielor din Irak şi Afganistan. Situaţia trebuie însa ţinută sub observaţie, deoarece situaţiile umanitare şi politice s-ar putea modifica pe viitor. La o analiză atentă a situaţie actuale nu pare probabilă o mişcare migraţionistă spre Europa. FACTORII PULL(atragere) Factorii pull existenţi în UE sunt permanenţi. Cei mai răspândiţi factori pull sunt : - situaţia economică şi socială foarte bună precum ; - şi prezenţa membrilor de familie, a rudelor, care se află fie legal fie ilegal într-un stat membru. În conformitate cu o statistica ONU în ultimii ani, un număr de migranţi au găsit un nou domiciliu în Uniunea Europeană. Dorinţa de aşi reantregi familia după prima stabilire se va întări pe viitor. Ţari ca Franţa, Portugalia, Olanda şi Marea Britanie sunt legate prin trecutul lor de imperii coloniste cu ţări din lumea a treia. Alţi factori de atracţie sunt şansele de a găsi o slujba bine plătită şi de a-şi sprijini financiar familia rămasă în ţara de plecare. 6

Începând cu 15.09.2006, au devenit operaţionale şapte din cele 15 Centre Regionale din cadrul Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane, in localităţile Bucureşti, Constanta, Craiova, Cluj-Napoca, Galaţi, Iaşi si Timişoara. Centrele Regionale împotriva Traficului de Persoane sunt constituite in judeţele in care funcţionează Curţi de Apel si au ca principale atribuţii : - analizarea fenomenului la nivel local si informarea asupra aparitiei unor noi moduri de operare ; - monitorizarea aplicării prevederilor Planului Naţional Anti-trafic la nivel local ; - identificarea disfunctionalitatilor si formularea propunerilor de imbunatatire a sistemului naţional de identificare si referire ; - facilitarea comunicării locale si regionale intre structurile implicate in lupta anti-trafic ; - sesizarea autoritarilor competente pentru soluţionarea problemelor cu care se confrunta victimele traficului in procesul de asistare si in cel de reintegrare ; - monitorizarea si evaluarea activităţilor adăposturilor destinate victimelor traficului. Discutată şi aprobată în şedinţa comisiei metodice din data de ……………

7