Traficul de Droguri Referat [PDF]

Zitiervorschau

CAPITOLUL I. NOȚIUNI INTRODUCTIVE

1.1.

Aspecte generale privind traficul de droguri

Oamenii au consumat droguri din vremuri imemoriale. Fie că erau utilizate în cadrul practicilor magice, ori în cel al ritualurilor religioase, fie în scopuri terapeutice, drogurile au însoțit civilizația umană până în zilele noastre, devenind „cancerul” ce amenință toate națiunile1. De-a lungul istoriei, fenomenul drogurilor a avut o evoluție ascendentă, de la simpla folosire în scopuri medicale și terapeutice, de către vindecători, în perioada antică, până la cultivarea, producerea și comericalizarea acestora de către rețelele infracționale aparținând crimei organizate, în perioada contemporană2. În prezent, traficul ilicit de droguri este o activitate criminală foarte lucrativă, cu caracter supranaţional, care acţionează în conformitate cu legile economiei de piaţă, având drept scop imediat alimentarea centrelor de consum şi, ca finalitate, obţinerea unor enorme beneficii, ceea ce presupune, înmod justificat, interesul statului de a-şi orienta, în mod cât mai eficient, propria politică în lupta antidrog, pentru apărarea sănătăţii propriilor cetăţeni şisalvarea valorilor socio-morale. Producţia şi traficul de droguri reprezintă forma cea mai activă de manifestare a crimei organizate: profiturile deosebite din această activitate veroasă au determinat apariţia a zeci şi sute de grupări şi bande criminale care au ca principală preocupare producţia şi traficul de droguri. Îngrijorător este faptul că această activitate se desfăşoară, în unele ţări, sub privirile îngăduitoare ale guvernanţilor şi şefilor de state. În ultimii 15-20 de ani asistăm la o generalizare a problemelor legate de traficul de droguri, întrucât nu ne mai confruntăm cu situaţii particulare, fenomenul cuprinzând toate regiunile lumii. Puterea economică şi influenţa pe toate planurile a cartelurilor drogurilor sunt în continuă creştere, iar odată cu globalizarea consumului de droguri se realizează şi o cooperare tot mai strînsă şi complexă între organizaţiile criminale . Se evidenţiază pe de o parte, o specializare a cartelurilor pe diferite tipuri de droguri, iar pe de altă parte, organizaţiile criminale implicate în traficul 1

V. Bercheșan, C. Pletea, Drogurile și traficanții de droguri, Ed. Paralela 45, Pitești, 1998, p. 142 A. Boroi, N. Norel, V. Radu – Sultănescu, Infracțiuni prevăzute de legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, Ed. Rosetti, București, 2001., p. 18 2

1

de droguri sunt angrenate tot mai mult şi în alte forme de activităţi infracţionale, din ce în ce mai organizate şi violente, folosind mijloace tehnice tot mai sofisticate şi sisteme de comunicare, de transmisiuni, în felul acesta ele controlând întregul circuit al drogurilor, de la producţie până la desfacerea cu amănuntul. Organizaţiile criminale deţin în posesie mii de hectare de pământ arabil pentru culturile de plante opiacee, mii de angajaţi pentru procesul de fabricare a drogurilor, specialişti în domeniul chimiei, informaticii, economico-financiar, mijloace de transport de toate categoriile, inclusiv mini submarine s.a.m.d. În toate ţările se remarcă şi o creştere a consumului de substanţe stimulente, în Asia de Vest fiind capturate importante cantităţi de tablete de fenetylina, în Africa crescînd permanent consumul de amphetamine şi pemolina. Folosirea şi abuzul de MDMA, mai cunoscut sub denumirea de “Extazy”, a condus la înmulţirea numărului de accidente în Europa, America de Nord şi Asia de Est. Se înmulţesc laboratoarele de producere a metamfetaminei. Comunitatea Statelor Independente ca, de altfel şi America de Nord, se confrunta cu un consum crescut de efedrină, iar cantităţi tot mai mari de Khat (Chata edulis) sunt exportate de către ţările producătoare în Australia, în ţări din America de Nord şi Europa . Un pericol îl reprezintă creşterea masivă a consumului de morfină, cifra anuală a acestor produse opiacee consummate în lume depăşind 200 tone echivalent morfină . Cu toate măsurile luate pe plan mondial, în vederea reducerii zonelor de cultură a opiaceelor şi limitării posibilităţilor de sustragere a acestor substanţe folosite în domeniul medical, mărirea producţiei acestor narcotice a avut şi are în continuare un efect negative al raportului mondial dintre creşterea continuă a cererii şi consumul produselor respective. În ultimii ani, în rândul exportatorilor de produse opiacee şi-au făcut apariţia şi alte state ca Spania, Franţa, Turcia şi Ungaria, cu precizarea ca India şi Turcia deţin cele mai mari stocuri de produse opiacee, respective circa 140 tone. Cunoașterea și consumul drogurilor nu sunt probleme ce au apărut în epoca contemporană, care să fi apărut brusc și să fi avut o evoluție de-a dreptul explozivă. Consumul de droguri a apărut odată cu existența omului ca ființă rațională. Deși aceste substanțe prezintă încă un punct de atracție pentru cercetători din punct de vedere știiințific, ele reclamă și o schemă de măsuri pentru combaterea traficului lor ilicit, măsuri care nu-și ating scopul urmărit decât într-o mică măsură3.

3

A. Boroi, N. Norel, V. Radu – Sultănescu, Infracțiuni prevăzute de legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, Ed. Rosetti, București, 2001, p. 9

2

1.2.

Traficul de droguri în dreptul penal român

- Legea nr. 143 din 26 iulie 2000 privind prevenirea şi combaterea

traficului şi consumului ilicit de droguri CAP. II Sancţionarea traficului şi a altor operaţiuni ilicite cu substanţe aflate sub control naţional ART. 2 (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 3 (1) Introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 4 (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. (2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani. ART. 5 Punerea la dispoziţie, cu ştiinţă, cu orice titlu, a unei locuinţe sau a unui local ori a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

3

ART. 6 (1) Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenţie, de către medic, fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical, se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează şi eliberarea cu intenţie de droguri de mare risc, pe baza unei reţete medicale prescrise în condiţiile prevăzute la alin. (1) sau a unei reţete medicale falsificate. (3) Obţinerea de droguri de mare risc prin folosirea unei reţete medicale prescrise în condiţiile prevăzute la alin. (1) sau a unei reţete medicale falsificate se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani.

1.3. Precizări terminologice

Legea privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri(nr. 143/2000) defineşte drogurile ca fiind plantele şi substanţele stupefiante ori psihotrope, pe care acestea le conţin (apud. Stanciu, 2003, p19). Sociologul americanGood E. sublinia că orice definiţie a drogului trebuie să ia în considerare dimensiuneasocială, culturală şi contextuală. Definiţia drogului diferă de la o cultură la alta, de la unstil de viaţă la altul, de la o mentalitate la alta. Societatea defineşte ce este un drog şiastfel ne schimbăm atitudinea faţă de substanţele etichetate ca fiind drog. Unele drogurisunt acceptate de societate, putându-se fabrica, comercializa şi consuma în multe părţi alelumii: alcoolul, tutunul, cofeina din cafea şi ceai. Alte substanţe pot fi utilizate liber deoarece sunt destinate altor tipuri de folosinţă: lipire, vopsire, lichide de curăţare, iar altele sunt utilizate în medicină: morfina. Potrivit definiţiei formulate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii(OMS), drogul reprezintă substanța care, odată absorbită de un organism viu, poate modifica una sau mai multe funcții ale acestuia. Din punct de vedere farmacologic, drogul este substanța utilizată de medicină și a cărei administrare abuzivă (consum) poate crea o dependență fizică și (sau) psihică ori tulburări grave ale activității mentale, percepției, comportamentului, cunoștinței iar consumul este acea folosire excesivă, continuă sau sporadică, incompatibilă sau fără legătură cu practica medical. Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, drogul este o substanță de origine vegetală, animală sau minerală, care se întrebuințează la prepararea unor medicamente; așadar remarcăm proprietățile curative ale drogurilor, însă acestea, deși folosite pentru vindecare, pot avea și efecte nocive 4

asupra organismului uman. Prin drog se mai înțelege și substanța stupefiantă sau toxică, interzisă de legislațiile naționale și internaționale. Substanța stupefiantă este definită de Dicționarul Explicativ al Limbii Române ca fiind substanța medicamentoasă care inhibă centrii nervoși, provocând o stare de inerție fizică și psihică și care, folosită mult timp, duce la obișnuință și la necesitatea unor doze crescânde.

CAPITOLUL II: CLASIFICAREA DROGURILOR In functie de efectele psihologice, drogurile pot fi: stimulative/excitante, depresive si halucinogene. 2.1. Drogurile stimulative (Excitantele) Sunt drogurile care stimuleaza sau excita sistemul nervos central.  Amfetaminele. Pulbere (sulfat de amfetamine) sau lichid cu miros aromat (amfetamina baza). Metamfetaminele sunt substantele chimice de sinteza din clasa amfetaminelor, avind aceleasi utilizari si efecte. (In ultimii ani a luat amploare traficul de pemolina, substanta psihotropa cu proprietati similare amfetaminelor).  Cocaina.  Drogurile acceptate social: nicotina, cafeina. 



Nicotina. Actioneaza asupra sistemului nervos periferic, astfel incit mesajele de la creier spre muschi ajunge aici doar partial. Efecte: a) senzatia de letargie, relaxanta pentru unii, neplacuta pentru altii; b) oboseala mai rapida, interpretata de unii ca relaxare. Persoanele care renunta la fumat se simt adesea nervoase. Explicatia: nicotina nu mai blocheaza accesul la destinatie al intregului mesaj venind de la creier, provocind un raspuns complet. Cafeina se gaseste in cafea, ceai si bauturile de tip cola. Stimulent puternic, care actioneaza direct asupra sistemului neros central, marind nivelul alertei autonome. Utilizarea masiva si de durata poate duce la: 5

somn agitat sau insomnie, nervozitate si chiar anxietate. La unele femei accentueaza durerea menstruala. 2.2. Droguri depresive  Alcoolul. Drog puternic, cu efecte aparent exaltante. Efecte: a) sedativ, incetineste functiile sistemului nervos central (inhiba receptorii de noradrenalina din creier). Aceasta produce somnolenta, scaderea vitezei de reactie la stimuli (interzis soferilor s.a.) si scaderea tensiunii arteriale, ceea ce da impresia falsa de exaltare, in ciuda faptului ca este sedativ; b) amnezic: omul baut uita, ceea ce-l face sa se simta mai lipsit de griji si mai energic. Consumul constant de alcool poate duce la pierderea memoriei (sindromul lui Korsakoff); c) distrugerea capacitatii de judecata critica (soferul baut crede ca conduce mai bine, cind, de fapt, conduce mai periculos); d) alcoolul activeaza hormonii sexuali, ceea ce ar putea mari apetitul sexual, ducind la falsa impresie a efectului stimulativ; te face "sa doresti mai mult, dar sa poti mai putin"; e) dezinhiba la modul real sau la modul asteptat, deci prin autosugestie (“In vino veritas”). Efectele asupra comportamentului difera de la o persoana la alta. Totusi, sub concentratia de 0,03% alcool in cantitatea totala de singe al organismului, omul se simte relaxat sau frivol/ametit. La 0,1% - dupa trei beri - simturile si sistemele motorii pot fi afectate atit de mult, incit sofatul devine riscant. La 0,2% bautorul este incapabil sa faca ceva, iar doza de peste 0,4% este adeseori letala. Uzul excesiv sau renuntarea la alcool pot duce la halucinatii: delirium tremens este fenomenul halucinator - subiectii "vad" gindaci sau animale care se inghesuie pe ei, fac confuzii mari si tremura din tot trupul.  Sedativele=tranchilizante=hipnotice (libriul sau valiul, diazepamul) sunt tranchilizante prescrise medical impotriva durerii, a tensiunii sau anxietatii. Efectul lor major consta in relaxarea muschilor, prin afectarea sistemului nervos central.  Narcoticele (produc somnul sau inconstienta), respectiv opiaceele (drogurile derivate din opium), considerate de asemenea “droguri dure”: heroina, morfina si codeina (enumerate in ordinea descrescatoare a puterii).  Drogurile designer-ului. “Designer drugs” constituie un nou tip de droguri (din anii 70) aparute pe piata clandestina, prin derivarea de la diferite stupefiante. Cele mai cunoascute tipuri: derivati de fentanil si derivati de petidina. Foarte periculoase, in special MPTP; aceasta da imediat boala Parkinson, chiar si la tineri.

6

2.3. Droguri halucinogene Halucinogenele sunt droguri care produc excitatia sinapselor asociate cu senzatiile. Produc modificari directe ale starii de constienta, cauzind halucinatii sau amplificind perceptia senzoriala: drogatul percepe false sunete, lumini etc. Efectele dureaza putin. Majoritatea provin din surse naturale si sunt utilizate ilegal ca deconectante, ca sursa de inspiratie de catre scriitori si artisti plastici (in trecut).  LSD–ul. Numai LSD este sintetic (dietilamida acidului lizergic). Numai efectul LSD-ului dureaza citeva ore. Efecte placute sau neplacute, in functie de montajul mintal = expectanta consumatorului.  PCP (fenciclidina hidroclorica), cunoscuta sub numele de "praful ingerului" ("angel dust"). Se adauga ruperea contactului cu realitatea, agresivitatea (care poate persista citeva saptamini). In general se traverseaza fazele: violenta, comportament psihotic - 5 zile, alte 5 zile de comportament imprevizibil si cu insomnii si o rapida refacere in ultimele 4 zile. In timp, apar tulburari diferite.  Marijuana: halucinogena, in plus fie depresiva, fie stimulativa, in functie de doza. La doze mai scazute actioneaza ca depresiv. La femei perturba ovulatia.  Cannabis sau cinepa indiana. Pudra. Fumata, mestecata, adaugata in produsele de patiserie, alte alimente, in bauturi. Efectele pudrei de cannabis depind de calitatea sa, de cantitatea absorbita si de consumator. Dozele mici produc euforie si o stare de exaltare agreabila care se termina cu somn. Nu provoaca dependenta fizica ci, la unele persoane firave, dependenta psihica. Scadere a activitatii, diminuarea atentiei si memoriei, tulburari de caracter (iritabilitate, instabilitate) si de dispozitie (alternarea fazelor de depresie cu momente de exaltare). Fiind cel mai ieftin este larg utilizat (ex. 75 –80% din consumatorii francezi).  Hasis. Extras din cannabis. Presat in placute, capsule sau cuburi, poate fi mincat sau fumat cu o pipa speciala (“shilom”). Provoaca o betie euforica si expansiva, dar dozele puternice pot determina crize de depersonalizare (cannabism). Consumul indelungat duce la apatie si lenevie, alterari ale bronhiilor, imbatrinire prematura, slabire a sistemului imunologic si tulburari ale gindirii.  Mescalina. Extrasa dintr-un cactus mexican de desert, numit lophophora. Este un alcaloid halucinogen care se prepara sub forma de capsule gelatinate. Intrucit produce greata, este evitata. Cactusul lophophora din 7

nordul Mexicului este alb si provoaca celor ce consuma o licoare preparata din el viziuni inspaimintatoare sau ilaritate. Betia poate dura 23 zile. Localnicii consuma cantitati considerabile. Asta le da putere, ii excita la lupta, le anuleaza frica, ii face rezistenti la foame si sete. Cind narcoticul isi face efectul, dupa o stare de frenezie individul isi pierde contactul cu realitatea, se dezorienteaza, cade incetul cu incetul intr-o stare de transa. Functiile cerebrale se degradeaza pina la anulare.

 Opiul si derivatele lui (opiaceele).Opiul se extrage din macul alb, aceasta planta fiind o sursa de aprox. 15 alcaloizi care formeaza familia opiaceelor. Varietatea “album” da flori albe si sucul numit opiu. Macul (papaver somniferum) are varietatile de: album, glabrum, negrum si setigerum. Se foloseste latexul din capsula. Picaturile se solidifica pina a doua zi, se culeg, se usuca citeva zile si apoi se aglomereaza in bucati, turte, chifle, batoane cunoscute sub aproape 100 denumiri in lume. Este opiul brut. Datorita mirosului specific, puternic, este depistat cu ciinii. Din opiu se obtin, in industria farmaceutica: morfina, papaverina, tebaina, codeina. Macul se cultiva in zonele cu clima temperata din Europa si Asia (inclusiv Romania). In Europa se foloseste, de regula, in scopuri terapeutice si chiar ca planta ornamentala. In traficul ilicit exista: 1. Opiul brut. Cel mai valoros este cel colectat de la macul cultivat in Iran si Taiwan. 2. Ciandu (chandoo, opiul rafinat). Foarte raspindit in Extremul Orient pentru fumatul cu pipa sau consumarea sub forma de comprimate. 3. Dross (cenusa opiului fumat). Folosit mai ales de opiomanii saraci. Daca are forma si marime unei tigari, are diferite denumiri in functie de zona geografica. Nu are taria celui rafinat, dar este suficient de puternic pentru a provoca efectele tipice ale drogului. Consumul de opiu produce la început obișnuință, după care toxicomanie. Intoxicația cronică se produce prin fumat sau prin ingerare. Obiceiul de a fuma opiu se întâlnește în țări din Asia, unde drogurl se amestecă cu alte ingrediente, preparându-se o masă vâscoasă, care se introduce în pipe speciale după care se aprinde ca tutunul obișnuit. La început primele pipe sunt neplăcute întrucât

8

provoacă cefalee, amețeli și grețuri. Organismul se obișnuiește, însă destul de repede, fumătorul simțind o senzație de euforie, de odihnă, visează frumos4.

 Morfina (derivat principal al opiului). Un alcaloid alb si cristalin care provoaca toxicomania intr-o masura mai mare decit opiul. Folosit mult in medicina, ca analgezic puternic. Morfina, considerata arhetipul drogurilor, este substanta de referinta pentru masurarea puterii analgezice a celorlalte droguri. Produce dependenta concomitent fizica si psihica, insotita de toleranta. La o doza mica – efecte euforizante, la doze mai ridicate da somnolenta insotita de vise. Dependenta psihica se instaleaza ca efect al starii euforice. Dependenta fizica se manifesta la intreruperea administrarii drogului, prin instalarea sindromului de abstinenta. El apare la câteva ore de la ultima administrare, manifestindu-se, pe termen scurt, prin deprimare, tremuraturi musculare, dureri, slabiciune fizica, insomnie, agitatie, greata, crampe musculare si abdominale, cresterea tensiuinii, accelerarea respiratiei, confuzie, apatie, slabire, sterilitate, edem pulmonar, colaps. Manifestarile neuropsihice duc la psihoze grave. Efecte: euforie, apoi anxietate insotita de suferinte cumplite.

 Heroina (diacetilmorfina). Numita si Hong Kong Rocks, Brown Sugar, Vogelfutter (“Hrana pentru pasarele”). Alcaloid opiaceu de 3 ori mai activ si de 5 ori mai nociv ca morfina, dar mai putin hipnotic. Descoperita in 1898.

Tipuri: -heroina de baza (Heroina 2, fata de morfina bruta, socotita Heroina 1) heroina 3 (Brown sugar) - heroina 4 (“Alba”). 4

A. Boroi, N. Norel, V. Radu – Sultănescu, Infracțiuni prevăzute de legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, Ed. Rosetti, București, 2001., p. 30

9

Heroina care nu a cunoscut nici un proces de purificare (heroina bruta), este numita pur si simplu heroina, la care se poate adauga numele tarii sau al regiunii geografice de provenienta: heroina mexicana, heroina iraniana. Cind aceasta heroina este foarte diluata, pentru a fi vinduta, se numeste heroina strazii (concentratie de 3-6% heroina). Actioneaza mai violent ca morfina, provocind crize de abstinenta mai grave, cu anxietate respiratorie si depresiuni totale. Intoxicarea cronica se manifesta prin slabiciune generala, insomnie, greturi, convulsii, dereglari psihice, socuri cardiace si uneori forme de precolaps. Opereaza rapid, obligindu-si victima sa se injecteze la fiecare 3 ore. Dependenta instalata de heroina este atit de tiranica, incit niciodata toxicomanul respectiv nu se va intoarce la opiu. Heroina este un narcotic ce da o puternica adaptare si nevoia de a mari doza. Ea stimuleaza atit centrii placerii, cit si centrii care dau obisnunita si dependenta fizica. Efecte: a) elimina durerea si creeaza sentimentul de "bine"; b) afecteaza sistemul imunitar natural, c) insensibilitate la foame, d) indiferenta generalizata (nici un eveniment extern - social - nu mai are semnificatie pentru drogat). Moartea survine ca supradoza, ca simpla imbolnavire datorita injectarilor nesterile, ca malnutritie. Injectabila si gen tigari: fumatorii spun ca "vineaza dragonul". Intens utilizata pretutindeni. Folosita in medicina in unele tari din Europa Occidentala, dar total interzisa in SUA.

CAPITOLUL III: ASPECTE JURIDICO-PENALE

3.1. Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special al tuturor infracțiunilor reglementate de Legea nr.143/2000 este constituit din anumite relații sociale privind sănătatea publică, respectiv din acele relații care sunt afectate prin producerea, deținerea, circulația drogurilor. Obiectul material este diferit, în raport cu feluritele infracțiuni prevăzute de lege. 10

Constituie, astfel, obiect material al infracțiunii: - drogurile de risc sau de mare risc – în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 2-5; - rețeta medicului prin care se prescrie, fără a fi necesară din punct de vedere medical, administrarea de droguri – la infracțiunea prevăzută de art. 6; - corpul persoanei asupra căreia s-a experimentat ilicit un drog, sau al persoanei căreia i s-au administrat, în afara condițiilor legale, droguri de mare risc – în unele variante ale infracțiunilor prevăzute de art. 1 și art. 4, respectiv art. 7; - produsele furnizate minorului care conțin inhalanți chimici toxici – la art. 8; - va constitui, după caz, obiectul material al infracțiunii la care a participat finanțatorul (droguri, precursori, etc) - la art.10. Infracțiunea prevăzută de art. 11 este lipsită de obiect material.

3.2. Subiecții infracțiunii Ca regulă generală, subiectul activ nemijlocit (autor) al infracțiunilor reglementate de Legea nr. 143/2000 este necircumstanțiat de text, cu excepția infracțiunii prevăzute de art. 6, la care subiectul activ are calitatea de medic - în alin. (1) și de farmacist - în alin. (2). Participația la săvârșirea infracțiunilor este posibilă în toate formele acesteia – coautorat, instigare, complicitate. Subiectul pasiv principal este statul, ca reprezentant al societății interesată în păstrarea sănătății tuturor membrilor săi. Subiectul pasiv poate fi, în subsidiar, persoana asupra căreia se răsfrânge acțiunea ilicită, adică persoana a cărei sănătate a fost pusă în pericol. Pentru a avea această calitate, textele nu cer ca prin acțiunea făptuitorului să se producă, efectiv, vătămarea sănătății unei persoane.

3.3. Latura obiectivă Elementul material al infracțiunilor se exprimă printr-o pluralitate de acțiuni, specifice variatelor modalități normative, și doar prin excepție în inacțiuni, astfel: transformare, oferire, punere în vânzare, vânzare, distribuire, livrare, trimitere, transport, procurare, cumpărare, deținere și alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc – art. 2, alin. (1), respectiv droguri de mare risc – art. 2 alin. 11

(2); introducere sau scoaterea din țară, import ori export de droguri de risc – art. 3 alin.(1), respective droguri de mare risc – art. 3 alin. (2); punere la dispoziție cu știință a unui loc amenajat pentru consumul ilicit de droguri – art. 5; – art. 6 alin.(1); condițiile alineatului precedent – art. 6 alin. (2); – art. 7; – art. 8; – art. 11. La infracțiunea prevăzută de art. 5, elementul material consta și într-o inacțiune, anume tolerarea consumului ilicit de droguri într-un loc amenajat. Urmarea imediată a oricăreia dintre acțiunile menționate constă în crearea unei stări primejdioase pentru sănătatea publică. Producerea stării de pericol este inerentă în oricare din ipostazele normative, astfel că legătura de cauzalitate dintre acțiune și consecință rezultă ex re. Infracțiunile prevăzute de art. 2 și 3 au reglementate modalitățile normative tip (simpla) în alineatele (1), iar modalitatile agravate în alineatele (2), agravarea fiind motivată de natura obiectului material al acelor infracțiuni – „droguri de mare risc”. De asemenea, legea instituie o modalitate agravată comună infracțiunilor prevăzute de art. 2, 6-8 și 11 în cazul când faptele acolo incriminate au avut ca urmare moartea victimei – art.12. 3.4. Latura subiectivă Infractiunile reglementate de legea analizată se savârșesc, fără excepție, cu intenție – directă sau indirectă. Așadar, participanții la săvârșirea infracțiunilor trebuie să realizeze că faptele lor sunt contrare regimului legal al drogurilor și să urmărească, după caz, să accepte producere acestui rezultat. La infracțiunea prevăzută de art. 5 (punerea la dispoziție a unei locuințe), intenția este întotdeauna directă. Săvârșirea din culpa a infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și art. 4 – ambele în modalitatea „deținere” de droguri – este exclusă. În cazul agravantei prevăzute în art. 12 pentru infracțiunile reglementate în art. 2, 6-8 și 11, forma de vinovăție este praeterintenția, deoarece rezultatul mai grav – decesul victimei – este datorat culpei făptuitorului. Pentru realizarea infracțiunilor legea nu pretinde existența unui anumit scop ori a unui anumit mobil. 12

3.5. Forme. Modalități. Sancțiuni Actele preparatorii. Unele acte de pregatire a infracțiunilor – producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunilor prevăzute la art. 2-7 și art. 10 - au fost ridicate la rangul și regimul juridic al tentativei și incriminate potrivit art. 13 alin. (2). Tentativa infracțiunilor prevăzute la art. 2-7 și art. 10 se pedepsește în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (1). Consumarea infracțiunilor survine la momentul executării complete a acțiunilor incriminate (fabricarea, importul, vânzarea de droguri, înmânarea prescripției medicale, etc). Traficul ilicit de droguri prezintă mai multe modalitati normative descrise de norma de incriminare atât în varianta tip (cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare, oferire, punere în vânzare, vânzare, distribuție, livrare cu orice titlu, trimitere, transport, procurare, cumpărare, deținere), cât și în variantele calificate sau asimilate prevăzute de lege. Acestor modalități normative pot să le corespundă multiple și variate modalități de fapt determinate de împrejurările în care fapta a fost comisă, de mijloacele de săvârșire folosite, de calitatea făptuitorului, locul săvârșirii faptei, timpul comiterii acesteia etc. Infracțiunile prevăzute de Legea nr. 143/2000 sunt sancționate cu pedeapsa închisorii, unele sancțiuni, pentru formele agravate, având maximul de 20 de ani. La unele infracțiuni, dintre cele cu gradul cel mai ridicat de pericol social – art. 2, 3, 5 și 12 – alături de pedeapsa principală este prevăzută și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Deosebit dispozițiilor curprinse în art. 75 din Codul penal, s-a instituit, pentru infracțiunile cuprinse în prezenta lege, un regim propriu de agravare a răspunderii penale, fiind considerate circumstanțe agravante, potrivit art. 14, următoarele împrejurări: a) persoana care a comis infracțiunea îndeplinea o funcție ce implică exercițiul autorității publice, iar fapta a fost comisă în exercitarea acestei funcții; b) fapta a fost comisa de un cadru medical sau de o persoana care are, potrivit legii, atribuții în lupta împotriva drogurilor; c) drogurile au fost trimise și livrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic, unei persoane aflate într-un program terapeutic ori s-au efectuat alte asemenea activități interzise de lege cu privire la una dintre aceste persoane ori daca fapta a fost comisă într-o instituție sau unitate medicală, de învățământ, militară, loc de detenție, centre de asistență socială, de reeducare sau instituție medical-educativă, locuri în care elevii, studenții și tinerii desfășoară activități educative, sportive, sociale orin în apropierea acestora; d) folosirea minorilor în savârșirea faptelor prevăzute la art. 2-11; e) drogurile au fost amestecate cu alte substanțe care le-au mărit pericolul pentru viața și integritatea persoanelor. 13

În cazul circumstantei agravante prevăzute la lit. c), referitoare la săvârșirea faptelor într-o instituție de învățământ ori în locuri în care elevii, studenții și tinerii desfășoară activități educative, sportive, sociale sau în apropierea acestora, la maximul special prevăzut de lege se poate adăuga un spor care nu poate depăși 5 ani, în cazul închisorii sau maximul general, în cazul amenzii. S-a prevăzut și măsura de siguranță a confiscării speciale a drogurilor și a altor bunuri care au făcut obiectul infracțiunilor prevăzute la art. 2 - 10, sau obligarea condamnatului la plata echivalentului în lei în ipoteza în care acestea nu se mai găsesc. De asemenea, sunt supuse confiscării: banii, valorile sau oricare alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor – art.17. Legea introduce o cauza de nepedepsire și o cauză de reducere a pedepsei. Prima cauză – stabilită prin art. 15 – operează atunci când persoana care, mai înainte de a fi începută urmarirea penala, denunță autorităților competente participarea sa la o asociație sau întelegere în vederea comiterii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-10, permițând, astfel, identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți participanți. Beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege – în conformitate cu dispozițiile art. 16 – persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri.

3.5. Modalități de investigare și probare Depistarea traficanților presupune o activitate complexă, organizată minuțios și uneori de lungă durată, în care investigațiile și verificările au o mare importanță. Pentru depistarea traficului de stupefiante se efectuează supravegheri și verificări, verificări de registre, corespondențe și evidențe financiar contabile, inclusiv cele pe suport informatic, care ar putea avea legatură directă sau indirectă cu bunurile importate, exportate sau tranzitate pe teritoriul național. De asemenea, se efectuează supravegherea și verificarea operativă a clădirilor, depozitelor, terenurilor, unde ar putea să se găsească stupefiante sau precursori (substanțe utilizate frecvent în fabricarea drogurilor). Pentru depistarea stupefiantelor sunt folosite dispozitive cu raze X, mai ales pentru controlul bagajelor și a locurilor greu accesibile, ca și aparatura de examinare neutronică. 14

Pentru interceptarea transporturilor clandestine, autoritățile folosesc tehnica ultrasofisticată, cum ar fi nave rapide, aparatura de control (radare), avioane AWACS (radar cu rază foarte mare de scanare) și sateliți. Pentru identificarea toxicomanilor în mod operativ, până la efectuarea unei investigații medico-legale, trebuie știut că: a) când se apropie momentul injectării sau ingerării, deci nevoia de drog, la toxicomani apar simptome ca lăcrimări, curgeri nazale, dureri, mâncărimi, căscături, stări de teamă, transpirații, frisoane, dilatarea pupilelor, irascibilitate, agitație, nervozitate; b) toxicomanii aflați sub influența stupefiantelor sunt somnolenți, apatici, puțin comunicativi, privesc în gol și se izolează pentru a „gusta plăcerea” stupefiantului. Activitatea de documentare presupune obținerea unor informații, date referitoare la fapta săvârșită și autorul ei pentru ca, pe baza acestora, organele competente să decidă dacă este sau nu cazul să dispună începerea urmăririi penale. Pentru descoperirea și ridicarea mijloacelor materiale de probă, un rol important îl are cercetarea la locul săvârșirii infracțiunii. În cercetarea la fața locului se vor folosi:

din autovehicule; necesară radiografierii unor obiecte în care sunt ascunse stupefiante. În faza statică a cercetării la fața locului se vor avea în vedere următoarelor aspecte: luarea măsurilor de prevenire a intoxicațiilor cu stupefiante și de salvare a eventualelor victime; fotografierea sau filmarea stupefiantelor, a locurilor unde au fost ascunse; descoperirea obiectelor corp delict și a urmelor vizibile; efectuarea percheziției corporale asupra persoanelor implicate etc. În faza dinamică a cercetării la fața locului, trebuie avute în vedere următoarele: examinarea amănunțită de către medic a persoanelor suspecte că sunt sub influența stupefiantelor, în vederea recoltării probelor de sânge și urina și a luării măsurilor medicale ce se impun; precum și examinarea îmbrăcămintei, a bagajelor etc. Pregătirea constatării infracțiunii flagrante. Printre activitățile preliminare constatării infracțiunii flagrante se înscriu: a) Stabilirea oportunității și necesității constatării infracțiunii flagrante, b) Obținerea de date referitoare la făptuitor și activitatea sa infracțională; c) Pregătirea mijloacelor tehnice criminalistice; d) Stabilirea momentului și a modului de acțiune. 15

Realizarea efectivă a prinderii în flagrant presupune: a) Identificarea martorilor oculari; b) Stabilirea activității ilicite desfășurate în momentul constatării; c) Declinarea calității organului judiciar și luarea măsurilor pentru întreruperea activității ilicite; d) Acordarea primului ajutor persoanelor intoxicate; e) Identificarea făptuitorului. În anchetarea traficului de stupefiante, printre primele acte de urmărire penală efectuate se află percheziția, alta decât cea realizată în cazul flagrantului. În asemenea situații, percheziția trebuie efectuată cu operativitate, realizându-se elementul surpriză, fără însă a se neglija problemele de detaliu. Momentul efectuării perchezițiilor trebuie ales cu multă grijă, acestea efectuându-se, de regulă, atunci când cercetările ajung în stadiul în care există convingerea că se vor putea obține maximum de probe. Examinarea înscrisurilor. Cu ocazia efectuării percheziției, pot fi ridicate și anumite înscrisuri care au legatură cu fapta cercetată. O problemă care trebuie clarificată în acest caz este determinarea exactă a criteriilor după care se stabilește “legătura cu fapta”, astfel încât să nu fie întârziate cercetările. Dispunerea de constatări tehnico-științifice și expertize. Constatările tehnico-științifice sau expertizele sunt absolut necesare în cauzele penale referitoare la traficul de stupefiante, ele constituind principalele modalități științifice de dovedire a existenței stupefiantului. Ascultarea persoanelor implicate în traficul de droguri. Din perspectiva tacticii criminalistice ascultarea se va face în funcție de situația concretă a fiecărei persoane implicate. În interogarea traficanților sau consumatorilor de stupefiante trebuie să se stabilească legăturile dintre sursele de aprovizionare și destinația stupefiantelor, urmărindu-se evaluarea volumului traficului ilicit de pe raza unei regiuni sau zone geografice. Mișcarea stupefiantelor presupune deplasarea lor de la locul de origine sau de producere, spre consumator. Deoarece consumatorii sunt răspândiți în toată lumea, rezultă că aria de mișcare a stupefiantelor este foarte mare. CAPITOLUL IV: Evoluţia şi tendinţele manifestate de traficul ilicit şi abuzul de droguri la nivel naţional şi internaţional

Traficul de droguri prezintă o serie de caracteristici generale desprinse din numeroasele anchete efectuate de Organismele naţionale şi internaţionale însărcinate cu prevenirea şi reprimarea acestui flagel al lumii contemporane. 16

Caracterul comercial şi organizat al traficului ilicit este dat de legea cererii şi ofertei şi de faptul că obţinerea unor profituri cât mai mari pe această cale este unicul scop al reţelelor de transport şi de vânzare al drogurilor5. Caracterul clandestin este ilustrat de faptul că cei care dirijează acest trafic sunt necunoscuţi pentru marea masă a traficanţilor de rând, camuflându-şi activităţile ilegale în anumite acţiuni permise de lege. Intermediarii în acest trafic sunt aleşi în funcţie de posibilităţile de deplasare pe care le oferă profesia sau calitatea lor uzând frecvent de identităţi false. Profiturile obţinute de pe urma afacerilor cu droguri sunt plasate în general, în ţări ale căror bănci admit practicarea unor conturi bancare anonime şi le garantează secretul6. Luarea în considerare a riscului este o altă caracteristică, motiv pentru care itinerariile şi modurile de operare folosite variază în funcţie de anumite dificultăţi cunoscute sau prevăzute. Sunt preferate rute indirecte şi mai lungi, dacă prezintă mai multă siguranţă, intermediarii sunt schimbaţi, dacă pot fi descoperiţi, iar uneori chiar suprimaţi, dacă „vorbesc prea mult”. Legătura cu mediile criminale este o altă caracteristică importantă a traficului ilicit de droguri. Sunt foarte multe cazurile în care traficanţii de droguri au legături cu bande organizate specializate în exploatarea prostituţiei, a jocurilor clandestine, precum şi în falsificarea şi plasarea de monedă falsă. Pe de altă parte, foştii specialişti ai hold-up-urilor ori proxeneţii se reconvertesc în traficanţi de droguri. Traficul individual este o ultimă caracteristică a traficului internaţional de droguri. Numeroşi indivizi originari din zonele producătoare de droguri efectuează pe cont propriu transporturi de mici cantităţi de drog, în special frunză şi răşină de cannabis şi substanţe psihotrope. De-a lungul istoriei, fenomenul drogurilor a avut o evoluţie ascendentă , de la simpla folosire în scopuri medicale şi terapeutice de către vindecători, în perioada antică, până la cultivarea, producerea şi comercializarea acestora de către reţele infracţionale aparţinând crimei organizate, în perioada contemporană. Toate aceste activităţi ilegale de cultivare, producere, fabricare, depozitare, transport, comercializare şi utilizare a stupefiantelor şi substanţelor psihotrope, ca şi multe alte aspecte legate de droguri presupune în mod firesc existenţa unor norme juridice ca o reacţie normală de apărare a societăţii care se simte direct ameninţată, norme juridice care la nivel internaţional şi intern constituie arma cea mai eficace de contracarare a acestui fenomen. Traficul ilicit internaţional de stupefiante şi substanţe psihotrope pune la dispoziţia organizatorilor capitaluri enorme, iar cartelurile drogurilor şi reţelele traficanţilor ilegali sunt organizate şi structurate de o asemenea manieră încât 5

Alecu Gh.,Comunitatea şi lupta împotriva drogurilor; Chişinău, Rev. Curierul Judiciar nr. 3-4/2001, p. 43. Golubenco Gh., Obreja E.,Narcobusinessul: o dimensiune a crimei organizate, Ed. Arc, Chişinău , 1999, p. 5657. 6

17

ele pot acţiona simultan7, în interiorul economiilor naţionale ca şi pe plan mondial, cu acelaşi succes, în pofida măsurilor de contracarare luate de organismele internaţionale specializate şi de către guverne. În prezent, evoluţia traficului şi consumului ilicit de droguri din România, reflect o tendinţă ascendentă , evidenţiată de numeroasele reţele de traficanţi descoperite şi destrămate, cât şi de nivelul crescut al confiscărilor de droguri. Pe plan internaţional în ultimi ani, a apărut ideea liberalizării controlului narcoticelor, pentru a se încerca forme de control mai permisive, ca de exemplu neincriminarea posesiei de mici cantităţi de drog pentru uzul propriu, posibilitatea prescrierii acestor substanţe celor dependenţi, de către medici, ori vânzarea drogurilor fără restricţii8. Astfel de sugestii au fost promovate de savanţii doctrinari în domeniul juridic din Olanda şi anumite state din S.U.A9. Propunerile formulate au vizat neincriminarea posesiei pentru uzul personal şi consumul unor cantităţi mici de droguri, în timp ce comercializarea ar fi considerată, în continuare, infracţiune. În practică, aceasta ar conduce la procurarea unor cantităţi de drog de pe stradă. Se mai avansează ideea ca medicii să aibă în mod legal posibilitatea prescrierii unor substanţe stupefiante, celor cunoscuţi şi înregistraţi ca dependenţi de droguri. De asemenea, legalizarea trebuie să reprezinte abolirea completă a controlului guvernamental şi să permită vânzări libere ori manifestării acestui monopol ca în cazul alcoolului, instituindu-se taxe mărite, restricţii de vârstă etc. Toate aceste propuneri au avut la bază mai multe argumente bazate pe considerente economice, filosofice şi sociale pe care vom încerca să le enumerăm şi să le combatem în continuare. Riscurile asociate consumului moderat de drog au fost mult exagerate. Cercetările din ultimele decenii au arătat că toate tipurile de narcotice dăunează sănătăţii, provocând dependenţă şi neputându-se realiza un consum moderat, deoarece organismul cere în continuare drog, chiar dacă acesta este dăunător. Este greşit să pedepseşti boala în sine. Se incriminează în legislaţie operaţiunile şi folosirea drogurilor şi nu dependenţa în sine. Sunt opinii, conform cărora o societate nu are nici un drept să interzică membrilor săi să consume droguri pentru a-şi influenţa psihicul. Prin Convenţia Internaţională a Naţiunilor Unite privind Drogurile10 s-a arătat că acestea pot fi folosite numai în scop medical şi ştiinţific. 7

Gheorghiţă M.,Metodica cercetării infracţiunilor săvârşite de structurile criminale organizate, Chişinău, 2001, p.54. 8 Boroi A. ş. a.,op. cit., p. 91-94. 9 Drăgan J., Dicţionar de droguri, Ed. Naţional, Bucureşti, 2000, p. 189; Morell C. R., Eichhorn J. H.,Patient Safety,Ed.Ch. Livingstone, New York ,1997, p. 415; Karch M.Amy,Handbook of Drugs and Nursing Process, Ed. Lippincott Co., NewYork , 1992, p. 94.

18

Folosirea drogurilor pentru uz personal, în scopuri recreative, religioase ori pentru a-şi provoca halucinaţii nu este permis de vreme ce drogurile nemedicale includ şi riscuri majore atât pentru individ cât şi pentru societate. Dacă dependenţa are efecte nefaste, atunci este o activitate autodistructivă, iar responsabilitatea o poartă numai dependentul. Totuşi uzul non-medical va avea întotdeauna consecinţe şi asupra altor persoane ca rudele, colegii de serviciu şi vecinii dependentului. Orice societate sănătoasă va trebui să plătească pentru prejudiciul cauzat de droguri, pentru bolile, rănirile, infracţiunile etc., interzicerea consumului personal de droguri fiind importantă pentru protejarea sănătăţii publice, a sistemului de sănătate şi a sistemului juridic. Interzicerea drogurilor a făcut ca acestea să prezinte un mai mare interes, ca în cazul fructului oprit. Motivul pentru care drogurile sunt considerate excitante este că provoacă efecte plăcute, cel puţin la început, creând în timp dependenţa care împinge consumatorul să-şi procure cu orice preţ sursa plăcerii. Faptul că dependenţa este greu de contracarat este un motiv important pentru a controla drogurile. Controlul a dat rezultate în ţinerea sub observaţie a folosirii nemedicale a drogurilor, protejându-se astfel sănătatea publică. Controlul drogurilor a creat o oportunitate de îmbogăţire pentru sindicatele crimei şi a generat infracţiuni grave care ar dispărea dacă drogurile ar fi legalizate. Profiturile sunt posibile prin generarea dependenţei la toxicomani care sunt dispuşi să plătească sume enorme pentru achiziţionarea drogurilor şi satisfacerea nevoilor. O piaţă liberă ar face ca şi mai mulţi oameni să devină dependenţi, creând profituri şi mai mari producătorilor. Dacă societatea prin educaţie, tratament şi sancţiuni penale elimină aceste necesităţi, sindicatele crimei ar fi private de profit. Prin prescrierea legală a drogurilor pentru dependenţi, sub control medical, societatea i-ar scoate pe aceştia din circuitul pieţei negre şi i-ar elibera de nevoia de a comite infracţiuni pentru a-şi plăti drogurile. Unele ţări au încercat să implementeze acest sistem, prin prescrierea drogurilor către dependenţi, aceştia Fiind liberi să le consume în ce mod doresc, însă rezultatele au fost catastrofale. Astfel, drogurile au ajuns în rândul unor noi grupuri, fiind consumate fără restricţie. De exemplu, un proiect implementat în Stockholm între anii 1965 – 1967 a dus la răspândirea extraordinară a abuzului de droguri, într-un singur an numărul dependenţilor prin injectare dublându-se, înregistrându-se totodată şi o creştere a deceselor11. Având în vedere aceste argumente, se poate concluziona că societatea ar trebui să renunţe la readucerea dependenţilor la normalitate, la o viaţă fără 10

Convenţia unică a stupefiantelor , încheiată la New York la 30 martie 1961, amendată prin Protocolul de la Geneva din 25 martie 1972, la care România a aderat prin Decretul nr. 626/1973.Buletinul Oficial, partea I, nr. 213/1973. 11 Boroi A. ş. a., op. cit., p. 93.

19

droguri şi să accepte toate consecinţele negative şi costurile mari ce decurg de aici. Asemenea idee nu poate fi acceptată, în mod obligatoriu lupta împotriva acestui flagel trebuie continuată, obiectivul principal fiind reducerea numărului de consumatori şi a celor care le comercializează. În sprijinirea acestei soluţii putem reţine mai multe argumente. Violenţa şi alte tipuri de infracţiuni sunt deseori generate de intoxicarea cu droguri. Acest risc este cu atât mai mare, cu cât substanţa consumată stimulează sistemul nervos central, înlătură inhibiţiile, produce psihoze. Copiii şi tinerii sunt, în special, grav afectaţi de consumul de droguri. Întro perioadă foarte scurtă, consumul abuziv poate distruge existenţa unui tânăr şi îi poate aduce chiar moartea. Viaţa de familie este şi ea devastată de consumul de droguri. Copiii şi tinerii sunt afectaţi în mod indirect de consumul de droguri de către părinţii lor, fiind supuşi ameninţărilor, violenţei şi neglijenţei părinţilor. Dacă drogurile ar fi liberalizate, societatea ar trebui să ia măsuri de precauţie mai puternice pentru protecţia copiilor şi a tinerilor. Pericolul pentru alte persoane, la serviciu sau în trafic, este rezultatul reacţiilor întârziate ale persoanelor intoxicate cu droguri, persoane tulburate psihic. Măsurile de prevenire a abuzului de droguri reprezintă paşi importanţi în prevenirea accidentelor şi vătămărilor în toate sectoarele sociale. Poluarea mediului înconjurător, atât social, cât şi mental şi fizic, este o rezultantă a consumului de droguri. Poluarea creierului dependenţilor este cu atât mai gravă cu cât afectează capacitatea de a gândi independent. O minte nealterată de droguri reprezintă o necesitate pentru oameni, pentru a-şi putea rezolva problemele şi a putea depăşi dificultăţile vieţii. Controlul drogurilor a avut un rol decisiv. Răspândirea drogurilor şi creşterea posibilităţilor de procurare a dus la o creştere a numărului dependenţilor, care numai prin operaţiuni stricte ar putea fi ţinuţi sub control. Nimeni nu poate estima nivelul pe care l-ar putea atinge consumul dacă sar proceda la legalizarea drogurilor. Apreciem, în lumina celor arătate mai sus, că o eventuală legalizare a consumului de droguri nu ar putea avea decât consecinţe negative asupra individului prin prisma efectelor pe care le poate produce o atare soluţie legislativă.

20

CAPITOLUL V: CONSECINŢELE CONSUMULUI DE DROGURI

În ultimii ani, fenomenul consumului de droguri a luat amploare din ce în ce maimult. La ora actuală mass-media aduce în atenţia populaţiei faptul că orice drog consumatîn mod repetat conduce la toxicomanie, dependenţă, toleranţă şi sevraj. Conceptul de toxicomanie face referire la acea stare de intoxicaţie acută saucronică, dăunătoare individului sau societăţii. Această stare se produce când o persoanăcu anumite trăsături de personalitate şi zestre genetică consumă substanţe psihic active cuanumite particularităţi fizice şi chimice şi mod specific de acţiune. OMS defineşte toxicomania sau drogodependenţa ca fiind „acea stare somatico-psihică determinată deconsumul excesiv şi repetat al unui drog, cu instalarea fenomenelor de toleranţă,dependenţă şi apariţia sevrajului, în momentul încetării consumului”(apud. Boişteanu,1995, p106). Toxicomania nu poate fi redusă la o singură conduită sau comportament, eavizează un ansamblu de conduite. Unii autori vorbesc despre o toxicomanie minoră provocată de alcool şi una majoră provocată de opiu, haşiş, marijuana. De-a lungulconsumului de droguri, majoritatea toxicomanilor au avut experienţa unei supradoze.Aceasta presupune administrarea unei cantităţi de drog mai mare decât poate suportaorganismul consumatorului, cu riscul de a provoca moartea acestuia.Într-un consum repetat de droguri apare inevitabil toleranţa. Aceasta reprezintă nevoia de creştere a cantităţii de substanţe pentru a obţine acelaşi efect cantitativ saucalitativ ca la începutul administrării drogului sau creşterea efectului la folosirea aceleiaşidoze de substanţe. Tulburările de sevraj apar în urma renunţării la consum şi include manifestări fizice precum: transpiraţie, tremur al extremităţilor, tahicardie, greaţă,vărsături şi manifestări psihice asemenea anxietăţii, halucinaţiilor, tulburărilor de atenţieşi memorie, iritabilităţii. Se ştie faptul că un consum simptomatic conduce la instalarea dependenţei.Înaintea apariţiei acesteia, consumatorii suferă de sentimente de ruşine şi vinovăţie şi, prin consum, încearcă să renunţe la astfel de stări. Consumul de droguri apare şi pentrurelaxare, însă drogul conduce şi la o diminuare a autocriticii, la violenţă şi agresivitate. Prin dependenţă înţelegem senzaţiile neplăcute care se manifestă după întrerupereaadministrării, după ce drogul a fost consumat înainte pentru o vreme mai îndelungată,determinând astfel apariţia unui stres psihic. Dependenţa seregăseşte la nivel fizic cât şi psihic. Cea fizică apare după dezintoxicare şi presupune ostare de adaptare a organismului la o viaţă fără drog. Este însoţită de toleranţă şiexprimată prin apariţia sindromului de sevraj la 21

diminuarea dozelor sau încetareaadministrării substanţei. Dependenţa psihică se evidenţiază prin dorinţa de a repeta sau dea prelungi folosirea drogului, în scopul provocării plăcerii, şi înlăturării discomfortului psihic. Elementul principal al acestui tip de dependenţă este vulnerabilitatea psihică,recunoscută prin anxietate, furie şi agresivitate, apatie sau depresie, deteriorare cognitivă.Odată cu instalarea dependenţei, eforturile susţinute de a controla cantitatea, frecvenţa şidurata consumului vor eşua în mod repetat. Din nefericire pentru mulţi, dupădezintoxicare şi perioade lungi de abstinenţă, apare recidiva, adică reluarea consumuluide droguri şi revenirea simptomelor de dependenţă. Alte consecinţe ale consumului de droguri constau în faptul că toxicomanul numai reuşeşte să se maturizeze, este o persoană cu o stimă de sine scăzută, incapabilă sătolereze frustrări şi să facă faţă diferitelor probleme, fiindu-i diminuate funcţionareasocială, familială şi psihologică. Imaginea de sine a acestuia are mult de suferit, prin pierderea abilităţii de a trăi emoţiile, ca parte intregrantă a conduitei umane. Atitudinea consumatorului poate varia în funcţie de măsura cunoştinţelor sale în ceea ce priveşte fenomenul consumului de droguri, de la încrederea în capacitatea sa de a menţine uncontrol asupra consumului până la instalarea unei stări depresive.

22

CAPITOLUL VI: CONCLUZII

Astăzi, producția și traficul de droguri, și în general traficul și consumul ilegal de stupefiante înseamnă adevărate probleme în ceea ce privește creșterea criminalității în numeroase state ale lumii. De-a lungul vremii s-au încercat și încă se încearcă tot felul de activități de conlucrare între diferite state pentru combaterea acestui fenomen. Pentru combaterea tuturor activităților ilegale de cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare, oferire, punere în vânzare, vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu, trimitere, transport, procurare, cumpărare, deținere ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, presupun, în mod normal și firesc elaborarea de acte normative pentru combaterea și reprimarea acestui fenomen, o reacție absolut normală de apărare a societății atât de puternic clătinată de acest fenomen ce mai devreme sau mai târziu se transformă în „moartea albă” a omenirii. Ca urmare, atât pe plan internațional, cât și pe plan intern au fost edictate legi și norme ce își propun să combată acest fenomen. Trăim într-o epocă în care, ca rezultat al gândirii și crației, omul a pătruns până în cele mai necunoscute taine ale naturii. Asistăm la eforturi susținute ale organizațiilor internaționale, ale șefilor de state și guverne de a contribui la soluționarea multiplelor conflicte și contradicții care apar în lumea contemporană. Multora li s-au găsit și li se vor găsi rezolvări, ca urmare a faptului că, totuși, în ultimă instanță, ființa umană poate și trebuie să se apere de marile și numeroasele pericole care încă o amenință. În pofida acțiunilor concentrate de numeroși factori, pe plan național, dar și la nivel mondial, stupefiantele sunt și vor continua să rămână, în această epocă, flagelul ce se extinde, căpătând noi și noi dimensiuni. Comunitatea internațională este conștientă de pericolul deosebit de grav ce îl reprezintă consumul și traficul ilicit de stupefiante pentru cetățenii planetei și, în consecință, este hotărâtă să-și intensifice eforturile pentru diminuarea și înlăturarea lui, în context cu rezolvarea celorlalte mari și complexe probleme ce confruntă omenirea.

23