Titu Maiorescu - Despre Scrierea Limbii Române [PDF]

Zitiervorschau

_

_

DESPRE S CRIEREA

.

LIMBEI RUMANE. DE

TITU MAIORESCU.

IASSI. EDITIUNEA

I. DIPRIMERIA SOCIETATEI JUNIMEA

1866.

www.dacoromanica.ro

DESPRE SCRIEREA

LIMBEI RUMANE. DE

TITU MAIORESCU.

I A S 8 I. EDITIUNEA 8I IMPRIMERIA. SOCIETATEI JUNIMEA.

1866.

www.dacoromanica.ro

PREFATI. In Iassi s'a formatu o Societate literark Junimea", pentru a arei scopuri era neapIrat de trebuintd a se stabill o ortografie a limbei ruDupg, discutiuni prelungite far sistemu, toti membrii ne amu convinsu, ai, prin opiniuni fragmentare asupra diferitelor experimente ortografice, ce s'au ivitu On . acum in scrierile autorilor rumlini, nu se aduce nici unu folosu, ci a intrebarea trebuesce odat5, cercetata, in modu sistematicu §i completu , a§a incdt sa, se astige criteriul adev&atu pentru judecarea materiei inm4ne.

.

tregi.

Sub impresiunea acestei cerinte furl schitate paginele urmätoare. Publicarea lor provine mai AntAi din datoria de a presinta publicului cetitoru justi-

i apoi ne a conduit credinta, ca ele vor putt contribui la aplanarea

ficarea ortografiei adoptate.

www.dacoromanica.ro

dificultittilor alfabetice, ce ocupg., intr'unu gradu

a§a de mare atentiunea autorilor rumäni. Dacä din aceastg, causa, tractatul ortograficu de fatA va afla lectori, §i lectori critici, ii rugänm

sl observe, a desvoltarea ideilor cuprinse in elu procede pe cale demonstrativ'g, prin deductiuni din principiul scrierei analizatu la inceputu. Fiecare opiniune i§i afla, dar intelesul §i justificarea

numai in legaturd cu cele ce o precedu §i ce o urmeaza, §i de aceea o critica, care aru despicA cAteva frase isolate, ar fi injustA. .Principiis obsta.

primimu or ce discutiune asupra materfilor propuse §i vomu urm4r1 cu luare aminte toate observärile , ce ni s'aru face. In deosebi suntemu datori a sustine Cu aceast6, reservti

613.se"

discutiunea cu scoala etimologia §i cix cea fonetiel, daca voru respunde objectiunilor ce le facemu ; pana cg,nd in fine se va limur1 valoarea tuturor

argumentelor §i se va putè pronunti o judecatA iu cunoscint4 de causa. lassi, in Innie 1866.

T. Malorescu.

www.dacoromanica.ro

DESPRE

SCRIEREA LIMBEI RUMANE

www.dacoromanica.ro

CUPRINSII. PARTEA I.

Principiul Scrierei .

Note la partea I.

.

.

.

.

Pag.

1

71

19

/,

34

77

66

PARTEA II. Cercetäri fonetice asupra alfabetului latinu

.

.

.

PARTEA III. Despre scrierea lui c, g, f, f,

cl, a, 6, i 0 o criticA a

sistemului foneticu

.

.

PARTEA IV. CercetAri limbistice si critica sistemului etimologicu

www.dacoromanica.ro

121

Partea antaia. Principiul scrierei. Secululu al XIX se va numi in Istorie cu dreptu cuvèntu seculul nationalitatilor. In elu s'a lamuritu si se realizeaza idea ca popoarele sunt chiemate a se consolida in cercuri etnografice, specializandu '§i fie-care misiunea istorica dupa, propria sa natura. Pe IiingA tesaurul comunu alu popoarelor civilizate, mai are fie-care tOremul seu aparte, in care i§i desvoalta, in modu specialu individualitatea §i, separandu-se aci de toate celelalte, i§i constitue natiotalitatea sa. Astfel se cere ca poporul modernu se'ei aiba o forma, de statu nationalk o impartire a societatei nationall, o des-

voltare scientifica a sa §i mai ales o literatura o 1imb

pi

nationala.

A fostu dar urmarea cea mai justa a ideiloru tirnpului in care traimu, daca, i intre Rumani s'a desceptatu in seculul acesta consciinta nationalitatei lor §i a ctigatu astaqi valoarea mini adeveru &Hero& limbei mm.

www.dacoromanica.ro

1

2

PARTEA ANTAIA.

MOW i inradacinatu iii poporu. Fie-care Rumanu scie cit e Romania, si

in ori ce va face elu de

acum inainte, va cauta cu necesitate a se pune in legiitura pe cat va pute mai nemijlocith cu traditiunea latina de la care insusi a primitu viata sa intelectuala. Noi suntemu vi latiiueaca puntul de plecare al civilizatiunei noastre, eaca adeve-

rul ce este menitu a devout eel mai importantu in (lioa in care pe toate sferele desvoltarei noastre vom sci a'i trage consecintele practice. Pana acum acestu adeveru avü numai iii limba si in scrierea noastra o consecinta mai practica, aceasta cu totu dreptul. Fiind ca pentru Rumani

limba este cea mai scumpa remäsita de la stramosii latini, care asta4i intr'unu timpu de decadenta le amintesce anca o nobila antichitate si care tot-deauna le a fost busola tithed dar sigura spre a le pastra justa directiune si a'i preserva de ratacirea i perderea in mijlocul valurilor de popoare immigrante ce bantuirit Dacia lui Traianu. Dupa limba Anse se indrepteaza i scrierea. In momentul in care Rumanii s'au petrunsu de adeverul ca limba lor este o limba romana, in aceln momenta si forma esterioara sub care avea sit se presinte aceasta, adeca scrierea sau, esprimata prin elementele ei, literile trebuiau sit fie luate tot de la Romani. i astfel alfabetul slavonu, care hive-lea mai mult, decal- revela limba rinnauli si pc

www.dacoromanica.ro

3

PIONCINUL SCRIEREI.

care iln primisemu numai dintr'o oarbA inhimplare esternA, fu alungatn din scrierea noastrA cea nouA Si fu inlocuitu prin alfabetul latinu. Aceasta

innoire este o consecintk asa de naturalA a latinitAtei poporului nostru, incat nu noi trebue sti demonstrAmu, pentru ce acum scriemu cu litere latine, ci adversarii aru trebui sA ne probeze, pen-

tru ce sit imprumutamu de la straini literile lor, dupA ce scimu crt avemu pe ale noastre ? Desi dar primirea alfabetului latinn iii scrierea rumank nu are trebuirttA de nici o altrt justificare decAt de faptul crt noi suntemu de origine latina, totusi vomu aduce in favoarea'i unu argnmentu non de o logicA asa de riguroasa incitt none

ne pare mai presus de controversA. Argumentul este: cA numai cu literile latine insemnate dupti trcbuintele flegiunei noastre, se potu inçe-

schimbtirile gramaticale in limba runtänd si prin urmare numai cu acele litere se poate scrie aceastä limbil. Eaca tesa ce o vomu demonstra in paginele urmAtoare, stabilindu mai antiii principiul scrierei i castigAndu astfel m6sura rationala pentru a judeca toate controversele respective. lege

Ce conditiune are sA implineasca or ce alfabetu? Precum vorbirea chiarifica, gAndirea scotindu-o din starea nebuloasit in care se aflA i esprhuandu-o inteo formA sensibila pentru aiu,iu, asa scrierea la

rendul sett cbiarificii pe amèndoue, intrupandu-le ilK

www.dacoromanica.ro

4

PARTEA ARTAIA.

in litere si facendu-le sensibile pentru velu. Dacl deja vorba trebue sä fie o imagine justA a intoligintei, desi ea face prima transitiune din lumen idealä spre cea materiald, cu cht mai mult se va cere de la scriere 81 fie imaginea cea mai logiel

a gandirei, and ea se afla pe acelasi teremu de sensibilitate cu vorbirea si stramutg, in sfera veclului ceea ce se aflä tradusu in sfera auclului. Tocmai aceasta operatiune mijlocitoare a scrie-

rei de a descepta prin velu amintirea sunetului cuvintelor spre a ajunge la gändirea intelesului lor, cere cu necesitate forma cea mai chiarA pentru

ochi spre a fi perceputa cu cea mai mare iuteala.

Cáci litera in sine, intruat este unu lucru yeclutu, nu are pentru mintea mea nici o valoare, ci are valoare numai intrucAt imi reproduce intelesul. Noi intelegemu mai Antaiu si apoi vorbimu, noi vorbimu mai Ant6.1 si apoi scriemu, Anse nu vorbimu si nu scriemu decat numai pentru a intelege. Prin urmare timpul ce milu ocupa simpla vedere a scrisoarei, este unu timpu perdutu. Litera nu

are altä treabb. deat a me goni pe cat se poate mai iute dal% din sine spre auclu si intelesu, si este evidentu ca, cu cat me va occupft mai mult litera ca semnu veclutu, cu atat mi-amu intarcliatu mai mult scopul scrierei, adeca intelegerea, si cu

atät idea comunicata prin scrisu se aflä mai impedicata si mai inlantuitä in elementul stainu firei

www.dacoromanica.ro

PRINCIPIIIL sciantn.

5

sale, in care a Viri trebuinta de sensibilitate a oamenilor. *) De aci resultk, ck, acea scriere va fi cea mai bunk care va representa mai chiar, mai iute 0 mai complet natura logick a limbei. Anse' natura logick a limbei o aratk, vorbirea gramaticalk. Omul a esprimat prin cuvinte gändirile sale, ean l. toate nu continu alta deck relatiunile intre lucruri precum i paru lui, §1 asa mai kmotali in vorbire a trebuitu s arete dependinta unui cuventu de altul conform dependintei lucrurilor din idea lui. Clnd a clisu Rumlnul cuvintele omul casa si a vrutu sä arete prin ele unu raportu intre aceste doue gIndiri, a fostu silitu sä modifice unul din aceste cuvinte ca snit arete dependentu, adeck legatu de ceralalt in idea sa; si astfel a gisu: omul easel sau casa omului, adeck a declinatu substantivul. Gand a vrutu acelasi Ru4')

Acestu adeve-ru ne demonstreazg, tot deodatg, crtt de falsg este in privinta alfabetului or ce argumentatiune rcoas1 din frumusetea sau din uriciunea lui, precum d. e. la noi so audu de multe ofi criticgndu-se sedilele

sub t, d i s, fiindeg sunt urite". Chiemarea literei nu este de a A frumoasg sau uritg, 0 nu se poate intru nimic judeca din acestu puntu de vedere esterioru. Litera trebue sg fie pe cgt se poate mai indiferentli ca seninu vclutu, pentru a servi de ceit mai repede transitiune spre gAndire. Numai caluerii evului de mijlocu se ingrijau de frumuseta literelor 0'0 puneau patienta a le ilustra cu desenuri i colori. Pe atunci trgiau semnele si mureau ideile,

www.dacoromanica.ro

6

PARTEA ANTAIA.

111A1111 sa arete ea, face ceva, si a vedutu it alta

este daca face elu si alta -dacii. face altul, si ea-

rasi alta dacit face elu unu lucru acum i alta daca l'a facutu mai uainte, a disu: eu facu, Anse tu fad ; eu fact'. acum, Anse en faceam atunci. fi asa a conjugata verbal. Etc. Astfel s'au introdusu schimbarile cuvintelor sau flectiunile lor, si de aci s'au distinsu asa numitele

pal* a le cuventului. Pe aceste Anse' ni le espliea gramatica..Prin urmare, cum diseramn mai sus, Gramatica area' natura logick a limbei. Asa dar cea Wheal cerinVt, pentru scriere o vomu formula astfel: Scrierea trebue set fie gramaticalii, adeca

sa ne arete cit cea mai mare chiaritate posibila euvintele in schimbarile br, fiindca in ele e continutei toatei logica unei limbi, adeca toata aratarea raporturilor intre idei. Prin esprimarea lor in scrisu facemu transitiunea cca mai nemijlocita spre insasi gandire, ceea ce este scopul intelectualu alu scrierei, i asa de mare a fostu trebuinta esprimarei flectiuuilor pentru vedu incat numai din ea ni se esplica Istoria scrierei in omenire. Cu eat cultura intelectuald a oamenilor este mai

inapoita, cu atat scrierea esprima numai objecte fariti raporturi subjective. Proba hieroglifele. La inceputu scrierea lor era numai iconica, adeca imi-

www.dacoromanica.ro

PRINCIPIIIL SCRIEREI.

7

ict omu, desena sau sculpta o figura de omu; cand vrea sa qica piramidd, representa deadreptul o piramida, etc. Primul defectu ce se simti in acest felu de scriere, fu imposibilitatea de a esprima objectele nesensibile, adeca ideale, d. e. aria, curagiul. Pentru aceste se facii unu pasu mai departe in cultura grafica: se intrebuintara icoane de objecte mateta objectele. *) Cand vrea s

riale i infeleset simbolicu pentru a esprima objecte ideale. Astfel leul ea hieroglifa simbolica, insemna la Egipteni curagiul, **) albina iusemna ascultarea supusilor, etc. Este ans6 o clasa de lucruri pentru a caror esprimare arta grafica trebuia sa faca un progresu si mai mare in abstractiune, si aceste sunt nmnele proprii. Diferinta Mr specifica, consista in aceea ea toata natura Mr e eontinuta in sonu. Necesitatea

de a esprima numele proprii a silitu dar pe Egipteni a siniboliza sonurile, §i de cand cu des-

coperirea petrei de la Rosetta

si

in urma in-

genioasei demonstratiuni a lui Champollion (junior) se scie, ca Egiptenii aveau hieroglife fonetice prin cari se Oa d. e. esprimate numele Ptolemeu, Cleopatra, etc. corespunlend fie-carui sonu, celu putin fie-carei consune, unu semnu osebitu. Ansë aceasta scriere egipteana era o consecinta Hieroglifele ,,ehiriologice", dupa terminologia stabilke.

**) Ve4i nota I la finele acestei

www.dacoromanica.ro

8

PARTEA ANTAIA.

a aceleasi directiuni care se manifestase si in hieroglifele chiriologice fg simbolice : adech de a es-

prima objectul, fie deadreptul fie prin simbolu, pi prin urmare remanea radical diferith de alfabetu. Chci chnd este vorba a scrie unu nume propriu ea nume si nu ea persoana realh, objectul scrierei este insusi sonul, i prin urmare tot numai reproducerea lucrului silise pe Egipteni s introduch hieroglifele fonetice, or OA de mare a fostu intinderea, ce le au dat'o apoi in timpul din urmh. Cu unu cuventu resumätoru : hieroglifele erau o scriere objectiva%

De aci hasè se vede ch o lume intreagh de Omdiri erau imposibile de incorporatu prin semnele egiptene: ideile noastre subjective asupra objectelor. S. chiarifichmu mai Anthi prin chteva esemple populare acestu puntu cam dificilu. Chnd vorbimu de objectulu materialu masei, ne putemu esprima prin insusiri a le lui, i licemu d. e. o mash auritä, o mash mare, o mash colorath, etc. Aceste erau esprimabile prin hieroglife. Ne mai putemu Anse" esprima numai prin cuvinte subjective a le impresiunei noastre : d. e. ce mai mash ! sau mescioarh, sau din contra miisoaie. Cum s'ar fi insemnatu prin hieroglife espresiunile din ur? Imposibil ; chci hieroglifa acolo unde dims eu mescioarh, mi-aru fi pututu numai desemna o mash mica lhngh o persoana mai mare. Ans6 este

www.dacoromanica.ro

PRINCIPTUL SCRTEREI.

9

evidentu, c alta este o masa mica, i alta o mescioarA sau o mesutA. Intelesulu proprin al cuvintelor mAsoaie i mescioarA nu este de a arAta atAt märimea rclativA a objectului, cat din contra im-

presiunea mea subjectivA de placere sau nepläcere la vederea acestei mArimi. SA luamu acum altu esemplu mai importantu, sa privimu multele cuvinte cari toate insemneazA aproape acelasi lucra. Despre naturA potu dice cA este placutA, Anse potu dice prin gradatiune cA este frumoasA, sau sublimA, sau admirabila, sau delicioasA, etc. etc., potu in fine intrebuintA In ori ce objectu marea suma de calitAti care se referu la impresiunea mea: subjectivA despre acelu objectu. Toate aceste erau i remAneau neesprimabile prin hieroglife.

SA trecemu acum la esemplul finalu i celu mai importantu. Or ce lucru, or ce lucrare, or ce insusire sunt in opiniunea noastrA diferite dupl diferinta persoanei, timpului, numerului, etc. prin care se manifesteaza. Aci este, dupa cum atinsergmu si mai sus, isvorul flectiunilor, a declinarei, conjugarei, derivArei. Eu scriu, eacA o lucrare

materiall usor de representatu. Anse ea nu remAne identicA in opiniunea noastrA, dacA o face

altul cleat eu, d. e. tu, sau elu, sau daca o facu mai multi, d. e. noi, voi ; sau clack' se face acum

sau s'a facutu mai nainte sau se va face mai www.dacoromanica.ro

10

PARTEA ANTAIA.

tardiu, d. c. cH, mane. De aceea limba noastra dice: en scriu, Anse' nu (Pee: tu scriu, noi scrin, etc., de §i lucrarea, objective vorbind, este aceeasi ;

nu dice eu scriu eri, eu scriu mane. Ci, simtind profunda diferinta, ce esistä in opiniunea subjectiva asupra aceluea§i objectu rand persoanele sau timpurile sau numerele sunt diferite, modified insu§i cuv'entul §i'lu face ast-fel tum organu fidelu pentru manifestarea sensibila a osebirei ideale, §i dice: eu scriu, tu sera, elu scrie, noi scriemu..., eu scriamu eri, eu van scrie mline.... Hieroglifa, reproduce'ndu-mi pentru toate casurile aceste numai imaginea

objectiva a scrisului, imi lasa neesprimate aceste diterinte multe si fine ce le a observatu subjectul

meu. Limba rumana dice : unu omu, dar nu dice: doi omu, ci doi oameni, si prin aceasta arata, ca dupti opiniunea ei and se afla iudividii in societate cu mai multi, nu se sehimba numai cifra, ei se modifica si natura lor proprie. Noi dicemu: unu barbatu bunu, dar tin iceinu : unu femee bunu, ci o femee buna, fiindca alta este dupa fineta limbei noastre bunatatea in barbatu si alta bunatatea in femee, etc. etc. Toate flectiunile : genu, numeru, easu, persoana, timpu, modu, comparativu, superlativu, radicalu, derivatu, diminutivu, augmentativu... sunt o mina de modificari introduse in unul i acelasi cuve-nta pentru unul i acelasi objectu spre a esprima in-

www.dacoromanica.ro

PRINCIPTIM SCRIEREL

11

tr'o forma' din ce in ce mai adecuatii prodigioasa lume de impresiuni interioare diferite cu care impodobesce i inviazA subjectul simpla perceptiune a lucrurilor esterne. Pentru toate aceste, pentru acestu microcosmu idealu infloritu in mijlocul realitAtii objectelor

scrierea egipteanl era mita,

semnele lor erau in principu si in aplicare imposibile.

De aceea la popoare cu o mai puternia desvoltare intelectuald nu s'au pututu introduce hieroglifele in nici unu modu ; ci din capul locului trebuia O. se schimbe sistemul de a marca giiidirile in modu vidibilu. Pentru Fenicieni, pentru Greci, pentru Romani nu sta importanta in ailtarea brutA a objectului, ci era vorba sA, se aritite ideile lor despre aceste objecte. Ans7! aceste idei sunt intrupate in cuvinte i infinita lor varietate este manifestata prin modificarile sonurilor gi terminarilor in cuvinte, adeca prin flectiuni. Astfel scrierea lor a trebuitu set se adapteze sonurilor ci pentru a corespunde mobilitatei cuvintelor in fleetiuni, a trebuitu sa fie compusa din elemente mobile 0 stramutabile dupa libera impulsiune a ideei ce aveau s o realizeze. Eaca aci originea logicg, a alfabetului, care, in oppositiune radicalA *) cu hieroglifele egiptene, se poate numi o scriere subjectiva. Vecli

i nota lila finele acestei pgrti.

www.dacoromanica.ro

12

PARTEA A.NTAIA.

Revenindu acum la sirul demoustratiunei noastre de mai nainte, vomu constata, ea necesitatea de a esprima in scrisu ideile subjective cu toata mobilitatea Mr a silitu pe oameni, si mai Antal. pe Fenicieni (Semiti), a introduce senme corespundeloare

cuvintelor cu flectiunile Mr, si cä prin urmare misiunea caracteristicei a literilor noastre nu este

de a ne ardta numai simplu sonurile brute a le euvëntului, ceici aceasta o fdceau deja hieroglifele fonetice, ci de a ne aretta sunetele cuvC-ntului ca formele flecfiunei mi. i acum avemu dreptu a dice :

acelu alfabetu este mai bunu pentru o limbd, care aratd mai bine schimbeirile cuvintelor, i numai

Cl

in acestu puntu de vedere se poate a/7a m'esura rafionalei pentru o preferinfei intre doue alfabete diferite. Revenindu dar la cercetarea noasträ de mai sus in privinta aptitudinei alfabetului latinu alfabetului slavonu, ne vomu intreba : care din aceste doue alfabete va esprima mai bine prin semnele sale vidibile relatiunea cuvintelor, adeca flectiunile kr? Pentru a resolvi aceastA intrebare intr'unu modu necontestabilu, nu avemu decat a compara esprimarea grafied din partea amendoue alfabetelor in privinta :acelorasi cuvinte caracteristice :

vëdu

1316 d

Tecli

sezi

vedere

Hedepo

www.dacoromanica.ro

13

PRINCIPIUL SCRIEREI.

veclaidu veclutu;

'mend B'lAtit;

fact'

laa

fAceam

flandu

FT.meani ckbivbIld

facere;

(Eagepe;

carte

Eapte

carp.

Rimy

articica etc.

Impti.liftl, iri. 11. A.

Intrebare: intruclt putemu simti

literile vklu, IrOënd 119 vilchlt11, aratä raporturi de depencg,

dintA a uneia i aceleiasi idei? Respunsu: numai

intruat scimu c vklu, v6Ondu, vklutu, sunt forme schimbate a acelueasi cuvèntu vedere, sau vorbind gramaticalicesce: numai intrucAt ne aducemu aminte Ca' verbul in chestiune este vedere si cg, TM-a, ye'clèndu, luta, sunt timpuri §i moduri din conjugarea lui. *) Alfabetul latinu ne v)

Aci privimu lucrul numai din puntu de vedere alu grabnicei intelegeri, ear nu alu studiului filologicu. Dup'd principiele acestuia intrebarea noastrl ia altA fatg. Participiele v&pend, fe'clutu, presentul vgdu si in genere flecOunile de conjugare precum i casurile declina-

thmei nu se referl la infinitive sau la nominative. Ci aat infinitivul i nominativul, cut i celelalte forme de conjugare i declinare se referti toate impreunl la o elating primitivii comutA a cuvuntului. In fie-

www.dacoromanica.ro

14

PARTEA ANTAIA.

esprimä indala stfensa legtituril intre persoana, timpul i modul de conjugatiune a cuvintelor vedu, vendu, aclutu i provenirea lor din infinitivul vedere, aratändu-ne sonurile de flectiune prig acelea§i

litere, insemnate numai cu o trasurd pentru a le sci modificarile. Ear alfabetul slavonu nu ne esprima aceasta, ci ne strica toatii fisionomia cuvêntului, schimbAndu'i literile, pare e'ara fi altul la infinitivu i altul la indicativu sau la participiu. Cand

scriu vqendu, intelegu indath c amu a face cu o dependintA logia, a ideei esprimate prin semnele care substantivu si in fie-care verbu se afig o formg radicalg care este mai vechig de cat flectiunile lui

din, care s'au format sau mai bine Igngg care s'au lipitu toate sonurile caracteristice de declinare si conjugare. Acea forma radicalg este purtgtorul comunu a acestoru sohimbgri declinative si conjugative, ea este vechia tulping, nu din care s'au ramificatu, ci in care s'au altuitu diferitele crengi mai tinere. De acestu principiu etimologicu nu este vorba in tecstul de mai sus i nici nu trebue sg fie vorba la

o stabilire de alfabetu, precum vomu arata mai pe largu la critica etimologismului." In casul nostru este yorba de partea cea mai importantg a alfabetului, de partea lui psichologicg,'. adecg de transitiunea de la semnele vgclute spre intelesul cuvgntului, or care aru fi ad'acina lui etimologicg. Dacg grabnica intelegere a casurilor i numerului unui substantivu atgrng, de la compararea nominativului, nominativul trebuesce pe cgt se poate se' fie amintitu prin semnele scrise, desi altu casu aru fi mai aproape de rgdgcina etimologicg.

www.dacoromanica.ro

PRINCIPIUL SCRIEREL

15

vedere, dar cand scriu 6azin3 nu intelegu indata ca amu a face cu unu modu de conjugare a verbuhd eedepe fiindca, amendou6 nu au mai nici o Met%

eenipe dupa literile sale imi pare mai in legatura cu eeaepe decat propriul seu comuna,

i

d. e.

participu eazind. Aceea§i intrebare pentru toate esemplele, Intru-

cat scimu cä literile carti arata unu pluralu? Numai intrucat simtimu ca avemu aci o declinare de substantivu, a(1eca cä euve"ntul carp: este acela§i cuventu care in singularu se scrie carte. Alfabetul latinu ne o arata indatä; nu avemu decal sa, yedemu literile ctir(i pentru a iutelege pe ken ca, ele suut o declinare a substantivului carte. Alfabetul slavonu din contra ne incurca reminiscent& Elu ne scrie pe icopgi cu nisce semne care ne potu

aduce aminte multe alte cuvinte ce n'au a face cu kapte, d. e. cand cetescu 1E81)10 semnele m'aru indemna tot a§a de bine a me gandi la mapte precum me indeamna icpt. Or ce declinatiune este o schimbare de Casa i numèru. Ansè pentru a simi o schimbare, se ceru doue lucruri: 1) representarea starei neschimbate, 2j representarea starei schimbate. Intrucat imi lipsesce una din aceste, eu nu'mi potu gandi cu chiaritate schimbarea, i prin urmare nu' mi potu gandi cu chiaritate nici declinatiunea nici conjugatiunea. Instructiva este o privire asupra scrierei altor

www.dacoromanica.ro

PARTEA ANTAIA.

L6

limbe. Cand Germanul vedc: Yliter simte ca are pluralul de la Vater intrucat litera t prin forma ei vecluta ei amintesce pe a din care s'a schimbatu,

si astfel pluralitatea se simte din literile vedute prin ofpositiune cu singularul reprodusu. Tipul unei

mare parti a flectiunei germane (bazate pe ceea ce numescu ei Umlaut", nu Ablaut") s'aru strica, and sunetele a, 6, ii, s'aru scrie prin alte kmne. Cu cea mai mare rigoare se observa acestu prin-

in ortografia" conjugarei declinarei francese. Lon6, louée, 1ou6s louées9 je 1ouai. aceste ciuci cuvinte au toate aproape acelaci sunetu. Anse celu] d'intai arata. ca lone este unu barbatu, cel de al doilea a este o femeie, cel de al treilea c. sunt mai multi barbati, celu de al patrulea cä suut mai multe femei, celu de al cincilea ca este vorba de o actiune personala cipiu psichologicu

in perfectu, etc. Sit ne inchipuimu acum, cum aru trebui sit scriemu aceste cuvinte numai dupa sunetul lor (foneticesce" curat). Pentru toate intelesurile lor osebite, pentru aceasta abundanta variatiune

de declinare, de conjugare, de genu, de numeru acu scrie numai loué, loué, louC, louC, louó ! Or eine simte ca in aceasta monotonie ni s'a stinsu lumina intelesului. In aceste semne identice ne a

remasu numai cinci cadavre din cari a disparutu viata intelectuath,. Cu cat Francesii au stricatu prin pronuntiarea lor modulatiunea schimbarilor

www.dacoromanica.ro

PRINCINUL SCRIERE T.

17

gramaticale, cu eat mai mult trebue sa o pastreze in scrierea bor. Este dar o profunda logica, care silesce pe Francesi sail sustina in esinta, scrie-

rea cum o au, desi nu se mai potrivesce cu vorbirea, si mai eurend se va aduce societatea culla a Frantei sa vorbeasca mane cum scrie asta4i, decal s scrie mane cum vorbesce asta,c1i. Cat de indiferentä aru parè sus pomenita adaptare a scrierei cu flectiunile vorbirei intr'unu casu, in doue, in trei: atat de importanta i chiar de o importanta vitalä devine, dud cuprinde forma generalei sub care se presintei toatei logica unei limbi. Atunci scimu, ca de aci aferna scrierea raporturilor intre cuvinte, de aci chiaritatea intelegerei gramaticale, de aci repejunea de transitiune de la semnul ve'clutu spre justa gandire, de aci cu unit cuir6ntu : ratiunea de a fi a alfabetulni. Ne resumamu : Toata esprimarea unitatei ace-

luiali cuv6ntu in diferitele sale raporturi, a immuerei i intarirei sonurilor, a geniului armonicu din

limba rumäng, intreaga chiaritate a declinatiunei conjugatiunei in scrierea rumänit stä i cade cu alfabetul latinu, si se intuned, si se ucide prin alfabetul slavonu.

Conchidemu aceasta parte a cercetilor noastre en propus6ciunea finala Alfabetul latinu este aqa de necesaru pentru scrierea limb ci rameine, incat,

www.dacoromanica.ro

18

PARTEA ANTXIA.

dacei prin o catastrofei istoricci ni s'aru fi perdutu or ce urmet" a lui, noi astadi cu desceptarea cunoscinfelor limbistice amu fi silifi prin, insa0 raOunea limbei noastre sei inventeimu unu alfabetu analogu celui latinu. Si aceasta ne este o proba mai mult i chiar o

proba decisivA pentru esentiala latinitate a lirabei rumAne.

www.dacoromanica.ro

Note la partea ibitidit NOTA I. (La pag. 7.)

Transitiunea de la insemnarea simpla iconica (/7cbiriologica") spre cea simbolica este naturala logicei omenesci si nu se aflä numai la Egipteni, ci

d. e. si la vechii locuitori din Mexico cafi poate nu an statu in legatura intima cu Egiptul. Al. Humboldt iu Vues des Cordilleres et Monuments des peuples indigenes de l'Amerique" ne arata crt in serierea iconica a Mexicanilor diregiunea

miscarei se esprima twin urine de picioru, rangul regilor si alu preotilor prin imbracaminte si colofi, nobilimea persoauelor prin lungimea nasului, etc. Ulm esemplu nou foarte interesantu si totdeodata autentiett pentru scrierea pitoresca-simbolica este petitiunea ce au adresat'o cativa capi ai semintiei Indianilor selbatiei Cipive" Presedintelui Statelor-Unite din America in anul 1849. Petitiuma, scrisa pe coaje de mesteacanu, avea de scopu

www.dacoromanica.ro

20

NOTE LA PARTEA I.

a al-Ma vointa acestor Indieni de a se civiliza

iii

de a se aseda langd Lacurile mici pe teritoriul Statelor-Unite. Aceastd ided, a kr este representatd, in urnadtorul modu: Pe coaje sunt mai Antdi desemnate septe figuri de animale diferite; fiecare corespunde numelui unei ginti de Indieni si ei tine ken de pajurd (totem"). Din ochiul animalului celui mai inaintatu sunt trase sese linii spre ochii celor lalte animale, pentru a simboliza egalitatea intentiunilor. In fiecare din animale, colorate dupd naturd, se mai afld desemnatd, cdte o inimä rosid i toate inimele sunt eardsi impreu-

nate cu ate o Enid, pentru a ardta unitatea simtimintelor. Din ochiul celui d'intdiu animalu pur-

cedu dna done linii, una inainte pentru a ardta directiunea cAldtoriei, alta inddrat peste capetele animalelor spre patru lacuri mici (desemnate sub animalul celu din urmä i colorate in albastru) pen-

tru a ardta regiunea unde voiau Indienii sa'si

fic-

seze locuinta kr. Pe o and, scoartd de mesteacdnu a aceleiasi petitiuni sunt desemnati mai multi vulturi,

dintre care celu mai d'inainte prin lungimea cioeului seu se aratd, a fi cdpitanul misiunei. Inaintea lui se afld representatu Presedintele StatelorUnite in locuinta sa oficiald, din Washington. Ochiul seu este unitu printr'o lini cu ochiul cäpitanului indianu i amèndoi ii dau mdnele in semnu de amicitie. Subt vulturi Bunt desemnate

www.dacoromanica.ro

NOTA I.

21

trei case midi, simbolul aseclarei in locuinte ficse in oppositiune cu viata nestatornica de mai nainte.*). Adese asemene simbolizari sunt foarte departate

de la legatura naturalä, cel putin dupa intelegerea modern6,, intre objectul idealu i celu materialu prin care se esprimd. La Egipteni penele ea hieroglift simbolica insemneaza ura, locusta insemneaza pietatea initiata in misterele divine ; dreptatea se esprimä prin pana de pgunu, slabiciunea spiritului care se pleacd altora, prin o scoica in

care sade unu racu etc. **) De aci lipsa de precisiune in aratarile hieroglifice i divergente de

opiniuni in privinta intelesului kr, nu numai in timpii moderni, ci si in antichitate. Diodor Siculul ***) d. e. ne spune, ea in monumentul regelui Osimandias pe paretele d'intai se vedea desemnatu acestu rege obseclèndu unu zidu incungiuratu de unu run, i anume luptändu-se in frunte i insotitu

de unu leu in contra unor adeversarii, dar c o parte a interpretilor acestui monumentu erau de opiniune a se intelege subt hieroglifa leului unu leu adevèratu, pe care l'aru fi domesticitu regele si care apoi 'i -ara fi ajutatu in resboiu, pe cand altii *)

Schoolcraft, Historical and statistical information of the Indian tribs of the United States. Citatu in Steinthal, Entwicklung der Schrift, pag. 64, 65.

**) W. v. Humboldt, Opere complete, voL VI, pag.

***) BtAtoJ. iar. I,

48.

457,

Edit. Firmin Didot 1842, vol.

I, pag. 40.

www.dacoromanica.ro

22

NOTE LA PARTE1 1.

credeau ea sub hieroglifa leului trebue sa se inteleaga dispositiunea energica i aroganta a regelui. Deja de la sine se intelege, ca prima confusiune

in astfel de scriere se va nasce din indoiala, dad, objectul desemnatu trebue luatu in intelesul sett naturalu sau in intelesul simbolicu ca representare a unei gndiri immateriale. D. e. dacg, leul arata

taria, cum sa se arete animalul lett ? Egiptenii ajunsesera pan g. acolo incat simbolizau i objectele materiale prin alte semne, flincica reproducerea Mr

naturala avea deja intelesul stabilitu de a simboliza substantive ideale. Consecuenta a fostu, ca adev6rata scriere hieroglifica era inteleasa numai de preoti prin traditiune secreta de la OHO ( r& ice& {A)Cg.ttlawce] stu3vov5 ytyvc6o-xetv 'vas' iEqeig 7rae&

vcav Trarigwv av eur*iii-otc. ticoVevovra. Diod. Sicul. III, 3. pag. 128 in edit. citata). NOTA II. (La pag. 11.)

Amu insistatu cu preferinta asupra diferintei intre hieroglife i litere, flindca nu amu aflat'o enuntata

en chiaritate in nici unul din autorii consultati. Din cele dise in tecstu se va intelege cä Egiptenii pe calca hieroglifelor nu puteau sä ajunga nici odata la alfabetu si ca viceversa alfabetul nu este unu progresu graflcu, resultand din hieroglife. Din contra : alfabetul i hieroglifele, i auume si

www.dacoromanica.ro

NOTA II.

23

hieroglifele fonetice, sunt radical osebite. Hieroglifa din capul locului are de principiu : de a imita objectul prin semne fegute. Cand objectul este materialu vkjibilu, ii desemneaza deadreptul ; cand este immaterialu, ilu materializeaza in simbolu ; cand este materialu audibilu, ca sonurile numelui propriu, ilu traduce in sfera ochiului i ilu deseamna prin semne materiale ved.ute. Din contra scrierea alfabetica din capul locului nu imiteaza objectele, ci numai cuvintele noastre despre objecte ; ea nu deseamnd

d. e. objectul masa, ci scrie sonurile m-a-s-ei, prin cari se esprima subjectul meu asupra acelui objectu. Astfel, desi objectul este acelasi, scrierea lui variazd dupa diferinta limbelor, Nemtii ilu scriu Tisch, Francesii table, etc., pe cand ca hieroglifa chiriologica elu aru remane identicu la toate popoarele *). Pentru hieroglifa fonetica, la numele *) In aceasta voru fi fedutu i Egiptenii valoarea scrierei kr. Hieroglifele chiriologice sunt o adevgrata pasigrafie, o scriere universala inte1igibib pentru toata lumea i cand toata lumea nu aru vol sA'si comunice alto, prin scriere cleat numai objecte, hieroglifele egiptene cu perfecta fineta a ecsecutarei lor aru fi idealul or carei scrieri. Anse' aceasta

treapta objectiva deabia corespunde starei selbatice a oamenilor. Popoarele cu ce incepu a se desvolta mar mult, cu slat ii inavutescu lumea kr subjectiva, cugetarile kr asupra objectelor esprimate in limba. Limba atunci cu necesitate se desbina si se individualizeaza dupa individualitatea popoaxelor, si in urma." ei se individualizeaza i scrierea. Be aceea este o idee necoapta de

www.dacoromanica.ro

24

NOTE LA PARTEA I.

proprii sonul era scopul finalu alu hisernnärei ; pentra scrierea alfabeficg sonurile inseinnate suut numai lum mijlocu de transitiune spre gandirea objec-

tului realu, pe and pentru insemnarea sonului ca objectu s'au introdus notele musicale. Egiptenii prin scrierea Mr voiau Wi represinte deadreptul objectul; noi prin scrierea noastrg desi voimu a ne aminti objectul, dar nu voimu a ni'lu representa deadreptul, ci numai trecutu prin filtratitmea subjectului marcat in euvëntu. Prin urmare lucrul

stg asa c, dupa gradul ingltimei iutelectuale a limbei, in unele popoare scrierea a trebuitu sä lie de la inceputu alfabetica, pe cnd in alte popoare ea a fostu de la inceputu i pang la sfirsitu hieroglifica. Aci se vede intima legatura intre vorbire i scriere, si se intelege usor, pentru ce lirabele monosilabe, d. e. cea chinesa, nu au alfabetu, ci numai insemnari ideografice, fie ele or cat de amestecate cu elemente fonetice.

Aceastg amestecare cu elemente fonetice este foarte insemnata si in scrierea egipteand, si nu trebue su credemu cu hieroglifele fonetice erau marginite numai la nume proprii. Ele in timpul din urrna se intindeau la foarte multe objecte, ansè se ocupa de inventarea unei pasigrafii pentru limbele Europene. Esinta limbei consistA in subjectivitatea ei individua1

i

prin urmare nu se va putea esprima nici

odatIC prin pasigrafie cosmopoliM

www.dacoromanica.ro

25

NOTA 11.

nici odatg, nu stau singure, ci totdcauna insoOte de hieroglifele simbolice ale objeetelora.

Ace lasi lucru

se esprima dar in acelasi timpu in doue moduri : prin sonu i prin figurii. In oppositiune cu alti autori, si mai ales cir Steinthal, noi credernu cä aceasta impreunare trebue sä se esplice astfel : Partea cea slabit a scrierei egiptene, abstragènd. chiar de la imposibilitatea de a arata irnpresiunile subjective, remanea totdeauna confusiunea simbolizarei. Cu cat cercul cunoscinte-

kr kr se intindea mai mult, cu atilt si confusiunea devenea mai mare, fiinda numerul simboalelor celor usor de intelesu era cu necesitate foarte marginitu. 0 prima incercare de a invinge dificultatea a fostu intrebuintarea mai multor figure pentru unu lucru ce nu s'ar fi putut simboliza in modu simplu. Asa mierea se arata prin 2 figure, prin o albina i unu vasu ; setea prin apa i unu vitelu in fuga ; verbal a conduce se scria prin unu bratu i unu biciu, etc. Aceasta compunere de semne a ajunsu la o culme clasica iu scrierea chineseascd, unde mai toate conceptele se esprima prin impreunarca figurativa a tuturor partilor kr simple, asa ineat scrierea devinea oare cum o definitiune aualitica desemnata. Lacrima se esprima chinesesce prin ochitt i apit,

pica prin ininzä i alba, caracterul prin iui,ni

nascuta, a iabi priu jnjnia

i

i

ascansu, pedeapsct

Scrierea limbei runl.

www.dacoromanica.ro

2

26

NOTE LA PARTEA I.

prin crimd, judeeatti bi eseciOote (euv6ntu §i sabiA),

Astfel scrierea Chinesilor este unu tesauru pretiosu, care contine analizate ideile loru poetice si morale asupra diferitelor objecte a le gAndirei. etc.

Anse unui poporu mai mobilu si mai inteligentu decAt Chinesii nu'i puteau fi de ajunsu nici aceste compuneri ; cAci ele sunt departe de a fi chiare.

Descompunerea analiticit a unui conceptu in elementele sale constitutive este o operatiune prea grea i opiniunea despre aceste parti este prea diferitA in diferitii individi incAt sA se poata generaliza ca modu de scriere a lor, ca normativu alu cetirei i intelegerei. Nu toti iubirea ca o pasiune aseunsh

ii

inchipuescu

in inim, pre-

cum vrea scrierea chineseasca nu toti caracterul ca o calitate innAscutd. Prin urmare i intre-

buintarea mai multor figure pentru unu singuru lucru nu departa confusiunea, ba AncA mai adauga indoiala, dacA doue semne representau doue concepte diferite sau trebuiau sA fie unite in gandu spre o singurA simbolizare, i astfel dificultatea primordiala a scrierei hieroglifice remanea i pe aceastA treaptA a desvoltärei ei. In ce consista acea dificultate analizata mai deaproape ? Dificultatea sau confusiunea hieroglifelor provenea din lipsa de transitiune necesarA de la simbolul vedutu spre objectul gAndirei. SA ne esplicAmu

acestu puntu cu toatA precisiunea posibila. CAud

www.dacoromanica.ro

27

NOTA. II.

vMu eu, in esemplul nostru de mai sus, o figurit a inimei si o figurd a nascerei, aceste done representatiuni nu me conducu cu sigurantd, spre conceptul ce au a'lu

simboliza, nu me silescu en necesitate a me gandi la caracteru. Cdci or-ce transitiune de la o gan-

dire la alta are o causd determinatd, or-ce simbolizare trebue dar sit aibd o legatura. Anse in casul nostru legAtura este ascunsa. Cand cineva, avend idea de innascutu in inirnd, se poate gdndi indatk si la caracteru ? Numai atunci, cand de mai 'nainte prin o mai addnca cugetare i espe-

riintii, a lumei a dobenditu convingerea despre radicala diferinta si neschimbare a caractelor omenesci, care ne silescu a le atribui unei fatalitati

de la nascere. Intrucal dar ne amu gAnditu de mai nainte la aceste lucruri, intrucat identitatea earacterului si a insusirilor inndscute in inimd ne a fostu de mai nainte cunoscutd, intratitt s'a formatu prin coecsistentd o legdturd de aducere amin-

te intre aceste doue lucruri i numai intratal veOndu unul din ele ne putemu gi-indi la celalaltu. Anse nu toti au fiicutu aceeasi esperientit, nu toti au aceasi opiniune despre caracteru, prin urmare nu in toate capetele ecsistd aceeasi conecsitate intro idea de inntiscutu i ideia de caracteru, gi astfel lipsind legatura, nu poate trece giindirea de ht unul la altul. Pentru ca aceasta sd se internple in toate casurile sau numai in majoritatea 2*

www.dacoromanica.ro

28

NOTE LA PAMEA I.

lor,, amu trebui sit presupunemu o educatiune comund, o combinatiune hlentied a tuturorti ideiloru in intregul poporu, lucru imposibilu din minutul in care multimea i mobilitatea ideilor le impedicd perceperea lor din partea fiecitrui individu §i le face proprietatea numai a critorva.

In esemplul de mai sus a fostu dar coecsistenta causa transititmei de la unu gitindu la altuI. In alte casuri sunt altfel de legaturi. Una din cele mai obicinuite este comunitatea unei parti la done concepte diferite.

Pe aceasta se bazeazit toate

metaforele, comparatiunile i o mare parte a simbolizarilor. D. e. daca Achilu se comparit cu unu leu,

gAndirea poate sit faca o transitiune de la Achilu la leu fiindca amëndoue aceste concepte au o parte constitutivd in comunu : adecd trtria sau curagiul. Justitia se poate simboliza prin o sabie, fiindcd ame:ndoue petrundu cu agerime in inima objectelor, etc. Sa ne intrebamu acum, ce s'arn intempla, cand o asemene comparatiune sau simbolizare ne aru fi obscura i amu voi a tie o esplica ?

Fart indoialit, pentru a pute trece cu mintea de la simbolul vOclutu spre abjectul ce'lu represintd,

amu cduta mai Antei acea parte, care, fiindu-le comunt, a servitu de pulite de transitiune intre de. Odatrt aceasta aflata, simbolul este esplicatu. Togmai aceasta au facutu Egiptenii, cand aa pusa hieroglifele fonetice peste hieroglifelele simbolice pen-

www.dacoromanica.ro

NOTA II.

29

tru a inlesni eetirea. Ca sa intelegemu aceasta, trebue sa scimu mai antai, care erau motivele lor de simbolizare, adcca legaturele psichologice prin

care sä poatil trece mintea lor de la desemnul materialu v'Cdutu spre lucrul ideala ganditu? Cu alte cuvinte: care era sistemul scrierei hieroglifice ?

Iutrueät este permisu a ne pronunta in starea actuala a descifritrei hieroglifelor, similitudinea interioara, adeca comunitatea unei calitati constitutive, era la inceputu motivul celu mai intrebnintatu pentru simbolizarea materiala a objectelor ideale. Scrierea egipteana era ruetaforica si metonimica. Astfel d. e. icpurele este hicroglifa simbolica pentru fertilitate, hipopotamul pentru impudentrt, pastirea Ibis cu pencle sale albe si negre pentru divinitatea jumatate manifesta si jumatate ascunsa, etc.

Pima cand cercul simbolizarilor fu restrinsu la aseme-nari asa de palbabile precuti stint cele de sus, intelegerea hieroglifelor nu putea presinta dificultati prea mari. Ansë la multe objecte ideale nu se putea gäsi eu usurinta vre mut objectu ma-

terialu care sa OA cu ansele o parte mai insemnata in comunu si astfel sit lc poatit servi de simbolu inteligibilu.

Atunci Egiptenii recursera la untt nou isvorn de simbolizari : Represintara objectul idealu prin figura unui objectu materialu, a carui nume era identicu cu numele celui d'intai, asa inciit in asemene casuri sonurile egale formau

www.dacoromanica.ro

30

NOTE LA PARTEA I.

legatura de transitiune intre o gandire i alta. D. e.

in limba egipteand bufnita se nurnesce La, 4nsti si sufletul se numesce tot ba, i astfel vedemu bufnita intrebuintata ca hieroglifil simbolicrt pentilt a serie sufletu. i in adevru in ce altu modu ant fi pututu Egiptenii sd simbolizeze sufletul ? In limba egipteand euvi-Mtul mas insemneazd adjectivul le'nëru, ans6 iusernneaz i substantivul copilu si verbul a nasce i unu bobocu inverdindu ; ast-

fel vedemu ca desemnul unui bobocu inverdindu este bieroglifa simbolica pentru capilu, pentru tën?oc i pentru a nasty% Cosul se chiamd egiptenesce neb, aals6 neb insemneaza i Domnu ; astfel

figura unui cosu este hieroglifa simbolica pentru Domnu. i alte esemple sumrt. Egiptenii, pusi in cea mai grea posititme priu necesitatea de a simboliza in modu usoru gandiri ideale, trebuird sä profiteze in fine de ambiguitatea limbei ce o vorbeau, pentru a. continua scrierea objectivit ce o adoptaserd odatd si care corespundea asa de bine geniului loru. Acestu espeditivu era cu atat mai indicatu pentru Egipteni, cu cat limba lor in esinta monosilaba, ca toate hmbele monosilabe, dispunea de foarte putine cuvinte sau silabe radicale. Cate vont fi fostu, nu se scie ancii astddi. In or ce casu an fostu putine *), in comparare eu multimea ideilor, i astfel ficcare Vedi partea 1V, critica etimologismulni.

www.dacoromanica.ro

}IOTA H.

31

cuventu avea de siguru cel putin doue intelesuri cu totul diferite. Dacà unul din acestea se raporta la unu objectu materialu, ear altul la unu objectu idealu, simbolizarea era gata. i acum ne esplicamu pentru ce cu thate ostenelele date inainte de deseoperirea petrei de la Roseta, nu au fostu in stare Europenil a descifra hieroglifelc ; ei vroiau sit le inteleagti toate pc calca metaforica i mete-. nimica, pe ciind sistemul scrierei multor dintre ele era bazatu pe homonimie, adeca pe sonuri identice la lueruri diferite. Pentra a modernisa esplicarea noastril, putemu slice : scrierea egipteana era in

mare parte unu sint sistematicu de rebus §i de bonsmots" ilustrate. Dupit ce itns aceste simbolizari grafice, priu pro-

gresul limbei i prin multimea cuvintelor ce s'aru fi potrivitu cu acela§i desemnu, deveniserl obscure, Egiptenii utilizaril descoperirea hieroglifelor fonetice, pe caH poate la inceputu le intrebuintau numai pentru numele proprii, pentru a chiarifica prin densele vechia scricre obscuriti. i astfel deasupra hieroglifei simbolice a unui objectu vedemu scrise hieroglifele fonetice (oare cum literele) cari repre-

gnat numele aceltilasi objectu, pentru a ariita cit somtrile nurnelui sunt puntea de transitiune spre gandirea ideala simbolizata. Cotul, egiptenesce ma, este din vechime hieroglifa adeverului. Pentru ce ? Pentru cit i adeverul se chieturt ma. Pert)ende-se

www.dacoromanica.ro

32

NOTE LA PARTEA I.

Anse in timpii din urmit simtimentul legliturei intre cotu i adeveru, nesciind adecit toti Egiptenii, dacrt care cotul nu simbolizeaet mai curend prin metonimie lungimea sau mesurarea sau intinderea etc., cei mai culti dintre ei an scrisu deasupra cotului cu hieroglife fonetice (adecit prin o secerit ----si min bratu ---cuventul ma §i a vrutu st7t qicd prin aceasta: figura desemnatrt a cotului, care cotu

se numesce in limba noastrii ma aratn celu mai insenmatu din celelalte lueruri numite totu ma, si acesta este adeverul. Din argumentatiunca de mai sus resulta: hieroglifele fonetice puse deasupra celor simbolice pentru

esprimarea aceluia0 lucru, nu sunt o scriere alfabetica, ci sunt numai aucsiliare psichologice secun-

dare pentru intelegerea legaturci intre desemnul simbolicu si conceptul simbolizatu.

In aceastä ipotcs i numai in aceastil ipotesa ne putemu acum esplica, pentru ce hicroglifele fonetice nu le vedemu intrebuintate in toate casurile,

ci numai in eitteva (adea imde erau ambiguitati), ci pentru ce i in aceste casuri ele sunt totdeauna insotite de liieroglifele primitive simbolice, pe care

aveau numai a le esplica. Prin urmare mentinemu opiniunea enuntata in teestu despre diferinta radicalk intre scrierea egipi hieroglifele fonetice, teanit i cea alfabeticil

departe de a resturna aceasta tesrt, nu facu de-

www.dacoromanica.ro

NOTA II.

33

at a o confirma, aratand ultima consecinta riguroas a. a acelei scrieri obiective. Sunt dar pentru insemnarea ideilor omenesci doue sisteme en totul osebite si fara transiOune posibila de la unul spre altul : or se represinta objectul, si atunci se intrebuinteaza hieroglife chiriologice, simbolice si

fonetice, or se represinta maniera omului de a se esprima asupra objectului, adecg, cuvintele, si atunci

se intrebiintaza literde ca semnele ve4ute a le sonurilor. La aceste doue sisteme nu se poate aplica aceeasi mesur g. de progresu si nu se poate 4ice : hieroglifele ocupg, o treapta inferioara, alfabetul o treapta superioara in aceeasi marg.. Amen-done sunt terminate in sine, fie-care se afla la culmea inaltimei sale. Numai cg, proprietatile kr sunt diametral oppuse : hieroglifa e pitoresca natu-ralista, litera e logica subjectiva, oppositiune corespuncleloare diferintei intro limbele si geniele popoa-

relor cari au admisu una sau ceilalta din aceste doue scrieri.

www.dacoromanica.ro

Partea a doua. Cereetiri fonetlee asupra alfabe-

tului latinu. Primimu dar astaqi alfabetul latinu pentru scrierea cuvintelor rumane. Anse' cum? La aceastä prima, intrebare vomu respunde apucandu lucrul de la inceputu, si insistiimu asupra acestui inceputu, find ca. nu-

mai aa putemu

scoate chestiunea din starea

confusA in care au adus'o ortografistil nostri prin disputele lor asupra metoadei fonetice, etimologice, fonetico-etimologice, si cum le mai chiamä. 0 me-

toada inainte de a fi fonetica sau etimologica sau fonetico-etimologick, trebue O. fie simplu logica. Pentru ca si. lurtmu dar lucrul in adeveru de la inceputu, noi presupunemu c Ona in minutul acesta amu scrisu numai en buchile slavone si cg, acum pentru prima ova, ne incercAmu a introduce

www.dacoromanica.ro

35

CERCETARI FONETICE.

literele latine. Aceastd metamaorfosd va incepe &fa

indoiald cu constatarea sonurilor ce voimu a le scrie de acum inainte cu semne rumAne. Sonurile limbei rumäne sunt in numeru de 27,

dintre care 20 consune si 7 vocale.

Consunele

sunte : 'P

r

B

A

111

11

z

In

1.1

71C

ope

X

Ear vocalele : a e

0 5 4, i Acum vomu canta pentru fie-care din ele litera latind corespundetoare. Aci Anse' intimpindmu prima dificultate insemnath, : adecd de a sci, cum pronuntau Latinii literele bor. Chnd nu am ave i

decht manuscriptele latine dintr'o singurd epocd fitird, alte notite i fat% legAtura cu alte limbe, dificultatea ar remdne neinvins g. sau cel putin nu s'ar pute invinge cu sigurantä sciintificd. Anse din norocire cdteva elemente aucsiliare contribuescu a hotdri chestiunea in parte : 1. Romanii nu au peritu cu totul, ci au läsat descendenti in popoarele romane de astädi, in Ralieni, Francesi, etc. Fie-care din aceste popoare, pe langd diferinta lor provenitd din amestecdrile cu diferite ginti, are o parte comunä in limba, adecd pentru casul nostru in pronuntarea sa.

www.dacoromanica.ro

36

PARTEA A DOIIA.

Aceastä parte comunä mi poate sh" provina cleat

de la originea comuna, de la Romani. De ad cästigamu regula, dacä nu absolutd, eel putin foarte probabila : Consunele 9i. vocalele a ceiror pronuntare este identieti in toate popoarele romane

de ask*, s'au pronunfatu in acelaqi rnodu i de Romani. 2. Multe cuvinte romane, mai ales mime proprii, se aflä scrise cu literele unei limbi contim-

purane, adecti a Grecilor, i din comparatiimea acestor semne intre ele t i cu limba greaa de astAcli ne resulta unu nou mijlocu de a ficsa pronuntarea latina. 3.

Ne au remasu de la

in§ii autorii romani

notite care ne esplicd destul de lämurit cum se pronuntau cateva din literele latine. Asemene notice se afla mai ales in Gramatistii din timpul decadintei, Donatus (sec. IV p. Ch.), Diomedes, Marius Victorinus (sec. IV) §1 Priscianus (sec. VI);

mai nainte 'dna in Varro de lingua latina, in Quintilianu, c4te uncle §i in Aulus Genius, etc. 4. In fine avemu probe despre scrierea latiu in diferite timpuri. Din compararea schimbärilor ce se ivescu in scrierea unuia i aceluia0 cuv'entu se poate asemene conclude asupra pronuttirei literelor lui. *) *) 0 epocii nouil, in sciinta epigraficii incepe cu investigrile lui Ritschl din Bonn (acum in Leipzig). Pro-

www.dacoromanica.ro

37

CERCETABI FONETICE.

Inzestrati cu aceste mijloace si regule, afidmu cu siguranta ca urmatoarele sonuri din limba Roasted se vor scrie cu urmatoarele litere latine, findea' si Latinii le ceteau aproape tot asa *) : Pentru sonul rumänu s litera romana b d 4 g r n n n 77

77

77

7,

27

77

A

/7

77

77

m

77

77

77

7>

27

77

77

77

7,

11

77

la

7,

p e

7,

>7

77

7)

77

77

27

1

in

7/

/1

77

7,

li

77

p

77

II

r

1,

77

s

77

77

77

17

B

77

77

V

77

77

77

a

17

77'

a

17

/7

0

n

n

n

77

77

17

o

n

17

17

5

Unii din scriitorii nostri nu ne lasä nici aceasta fiLimu de ocasiune pentru a le recomenda ca indispensabile la studiul limbei rulane. In cercet'arile fonetice ce urmeaa, ne a ajutat vol. I. din doctrina elementaa a limbei latine de K. L. Schneider (Berlin, 1819), o autoritate in aceastI materie.

Cel putin in timpul ce ne privesce, adea de and ocupaa Dacia 0 pusea fundamentul etnograficu pen-

tru poporul rumanu de ast0i, prin urmare de la d. Chr. Mai in vechime se intelege c nici sonurile nici literele latine nu erau toate ficsate, sec. II.

B se confundu cu V, ,V cu U, U cu 0 ci I, etc.

www.dacoromanica.ro

38

PARTEA A DOUA.

posesiune de treispredece litere in siguranta, ci

scriu d. e. chiar sonul runanu I, cdruia in modu necontestabilu i corespunde semnul latinu 1, cu alte semne, cdnd cu e, Mud cu a, si asa pentru toate vocalele i pentru multe consune. In locu de dimineaM ei scrie demanetia, in locu de puteamu ei scriu poteamu, etc. Acesti scrlitori sunt etimologistii. Cause le scrierei lor fiind Anse limbistice, si nu alfabetice, nu se potu analiza acum, ci se

voru critica pe largu in partea a patra a cartei de fatii. Aci, pentru a hu intrerupe sirul cercetdrilor noastre alfabetice, anticiplmu in contra lor regula ortograficd: acele sunete rumeine, pentru cari se scie litera latind corespuncptoare, se scria cu aceastd literd, abstrdgend de la considerdri etimologice.

Scimu dar sa scriemu cu litere latine 13 din sonurile noastre; remäne ana de aflatu cum sä esprimImu pe celelalte 14. Pentru literele fiecdrui din ele 17011111 face unu studiu specialu.

Dupd cum se cetesce astddi limba Iatin, sonul e are trei litere : e, ae i oe. Sa'qu scriemu i noi cu toate trei sau numai en semnul e? Dacd cereetanu, pentru ce Latinii scrieau diftongii ae i oe, vedemu din cateva indicii sigure,

www.dacoromanica.ro

CERCETARI FONETICE.

39

cA aceasta se fAcea fiindeä pronuntau amendoue vocalele, a si e, o i e. Gaud genitivul de la familia se scria familiae, atunei se si cetea familia-e,

ba chiar a se audia mai mult cleat e ; cuventul scrisu foederati se si cetea fo-edeiati ;. etc.

Probele pentru aceastA asertiune sunt cunoscute filologilor. Noi compilamu cele mai importante :

ae se confunda cu .ai, eeea ce nu aru fi fostu cu

putintA, dacl s'aru fi cetitu e, ei nnmai dacI se cetea a-e. Virgilie (Aen. III, 354) scrie : Aulai in medio libabant pocula Bacchi, in locu de aulae. In altu ken (Aen. IX, 26) Dives equum, dives pi-

ctai vestis et auri, in ken de pictae. In latinitatea yechiA se punea al de regulA in ken de ae, de si se afl i ae, Aidilis, quaistor, Aimilius, aire, in locu de Aedilis, quaestor, Aemihim, Acre. In inscriptiuni mai noue se aflA ace-

loi euventu scrisu cand cu ae and cu ai, d. e. Caesaris Eg. Caisaris.

Caisar in ken de Caesar

se aflä AncA in monumente din timpul lui Vespasianu. Vel. Long. (pag. 2222), vorblndu despre ortografia declinatiunei Antli, dice cA se poate sCrie ae si

ai in singularu si in pluralu (sed nihil obstat juo minus hoc aut illo modoai aut ae scribamus in utroque nunzero). Cuvintele quapropter i antektc provinu din quae

www.dacoromanica.ro

40

PAKTEA. A DOUA.

propter i antehaec. Perderea lui e i mantinerea lui a aratA nu numai ca diftongul ae nu se cetea e,

ci cl din contra e se auclia mai putin decat a si se putea .absorbi de cAtre acesta. Foarte lämuritu este unu pasagiu din Quintilianu:

Silaba ai, pe a carei literA a doua noi amu schimbat'o acum in e, o pronuntau cei vechi in

man variu prin a 0 e, mill totdeauna ca Grecii, altii numai in genitivul i dativul singularu, de unde

a introdusu Virgilie in yersurile sale pieta vestis si aulai ; ear in pluralul acelorasi cuvinte intre.buintau pe e, hi Syllae, Galbae." (Ai syllabam cuius secundam nunc E literam ponimus, varie per A et I efferebant, quidam saver ut Graeci, quidarn singulariter tantum, gum in dativum vel genitivum casum incidissent, uncle pictai vestis" et aulai" Viryiius, amantissimus vetustatis, carminibus inseruit. hi iisdem plurali numero E utebantur, hi Syllae, Galbae, Quint. Inst. orat. I, 7.) Asemene oe se aft* confundatu cu oi, ceea ce

probeitzl a nu s'a cetitu e sau 6, ci o e.

Oinone

i Coelius, coiperit in locu de coeperit, in Senatus consultul de Bacchanalibus foisi Oenone, Coilius

deratei in loc de foederati etc. 0 confirmare mai mult ne dA faptul, cA unele cuvinte latine, cari pe urma se scrieau (si ceteau) cu u, la inceputu se scriau (si ceteau) cu oe. CAci

transitiunea de la oe spre u nu s'a pututu face www.dacoromanica.ro

CERCETARI FONETICE.

41

decal dacA in oe se audia mai ales o. Cicero (De Leg. III, 3) citcazA o lege vechiii: Ast quando duellum gravius discordiaeve civitm escunt, oenus idem iuris quod duo consules teneto, unde oenus

sta in loc de unus*).

i mai departe (III, 4): at si quid erit quod extra magistratus coeratore oesus sit, etc. in loc de curatore usus. Din cele ariitate resultA ea, dacA gAsimu in ma-

nuscripte vechi confusiune intre ac i e, i intre oe, e i ae, accasta provine de la confusiunea ce esista in insasi pronuntarea cuvintebor respective, ear nu nmnai in scrisu. Cand se scria dar saeculum gi swami?, coena, caena i cena, atunci se si cetea sa-eculum i seculum, co-ena, ca-ena i cena.

0 proba definitivA ne dI Varro in aceastA privintä. ,La tarA multe cuvinte se pronunta cu e, d. e. hedus, cArora in orasu li se adaugiti unm a, haedus." (in Latio rurehedus quod in urbe, ut in multeis, a addito haedus. Varro. De Lingua latina, IV, 19; dupli edit. Nisard V, 97.) Deabia in timpul din urmA, adecA in seculul de *) De aci se vede, ce eroare comitu aceia, cari scriu rumgnesce articulul femininu o cu ad, dacit motiveaza

aceasta iicind cg o vine din una, cn perderea lui n intre done vocale lig. 0 celn rumgnescu este pretioasa remii0tg a vechiului ocna latinu, i nici argu-

mentele mi A. Pumnu (la pag. 40 §i 41 din Grain. der rum. Spr. Wien, 1864) nu trebue sg ne induplece

a pgrgsi pe 0 0 a scrie u.

www.dacoromanica.ro

42

PARTEA A DOUA.

mijlocu, cAnd nu mai triiiau Romanii, s'a latitu asu-

pra tuturor cuvintelor negligenta pronuntArei lui ae §i oe ca e si 6, si astfel se esplIcit falsa cetire de astAqi. Noi Ansd nu avemu a ne ocupa de pronuntarea calug6rilor seculului de mijlocu, ci de

alfabetul latiuu diu thnpul Romanilor.

Prin urmare sonului rumdnu e corespunde o singurei literii latina, care sa fi, fostu pronuntatii in acelcqi modu, adeca e , i astfel se va scrie numai cu semnul C.

i Sonul I are in manuseriptele latine trei semne: SA eereetAinu, pe care sit'lu primim. Litera y, imprumutatit de la Greci, nu se MIA, din vechime in alfabetul latinu, si in genere nu se

i, j, y.

OA in nici unu euv&itu latinescu, ci numai in cele luate de la Greci. Cicero ne spmie eit pe timpul lui Ennie, adecii pe la 180 a. Chr., nu se intrebuinta y, ci e1 s'a introdus de abia in timpul seu, adeel in seculul AntAiu inainte de Christosu.

(Burrum" semper Ennius, uunquam Pyrrhum"; Bruges", non Pliryges", ipsius antiqui declarant libri; nec enim graecam literam adhibcbant. Nune autem etiam duas. Orat. XLVIII).

Cuvintele en y luate din veehime de la Greci

www.dacoromanica.ro

CERCETARI EOM:TICE.

43

sau eel putin comune amendoue popoarelor, sunt

i i prommtate in latinesce de regula cu u, cateva cu i, nici odata cu y. Inlocuirca lui y prin scrise

u a fostu cu atat mai naturala, cu cat o ginte a Grecilor inii, Eolii, cetcau pe y de multe ori ca u, de unde se si afla in inscriptiuni eoliee ov in ken de v. *) Astfel avem in latinesce: angulus (tloc), duo (0.1;(0), clams (zi),1oc), cutis (zin-og), duo (ôLo), mul-

lus (pi;aoc), muraenu (precava) etc. Nume proprii sunt foarte putine ; eu atat mai frapantu este esemplul orasului Cumac, grecesce lapri, care era togmai o colonie eolica. Pentru vechia schimbare a lui v in i sunt putine esemple: stipcs din cri-1:irac, stilus din aran,-.-, lucrima din daZeroY, Mixes din 'Odvoadc, etc. Dupa ce astfel limba latina se formase dejit in sericrea ei, fttr a aye PC y, Romanii intrard in contactul literaru perpetuu cu Grecii, prin care se caracterizeazii cultura Mr de la Cesaru panä la caderea irnperiului. Cu aceastä ocasiune

audira sonul v, pe care Grccii de atunci nu'lu pronuntau nici u, nici i, ci cu unu sonu mijlociu, poate ü. Dovadit pentru aceasta este unu pasagin din Quintilianu, uncle dice: noi Romanii nu avem

doue din cele mai placute sonuri ale Greciloru, dintre earl unul este vocala v, i astfel ne ama Boeckh, -.t..tatshaushalt der Atheuer, 11, 397.

www.dacoromanica.ro

44

PARTEA A DMA.

dedatu ale imprumuta sonul ii litera &dile ori intrebuinmu vre unu nume grecescu, d. c. Ephyrig. (Et jucundissimas ex Graecis literas non hahems, vocalem altera»t, alteram consonantem... quas mutuari solemus, quoties illoruni nominibus utimur...

nt in Ephyris etc. Inst Orat. XII, 10, Edit. Nisard pag. 471, 472.)

De ce dar au introdusu Romanii in eiteva envinte striiine imprumutate de la Greei, si mai ales in numele proprii, litera y? Fiindcà accastrt Iitcr avea srt insemneze o vocalit nonli, care nu era nici u, nici i, ci nun altu sonu mijlociu, pentru a ertrui sericre a trebuit srt se priimeascii Iitent y. Romanii crind sedan Pyrrhus, nu cetean nici Pirrhus, nici Purrhus, ci Piirrhus etc. Din contra acele euvinte, eaH in grecesce se scriu en r, pe cari rins6 Romanii lc ceteau eu u san en i, le afhimu scrise in latinesce en u san en i Si nici

odata eu y, dupt cum arataramn mai sus.

Prin urmare noi, care nu mai aye= in limba noastra vre unu sonu corespintdOndu lui y, flU putemu introduce aceastrt literrt pentru scrierea vocalei i. Inii Latinii astrtdi, and aru pronunta cuve"ntul tinorpatfiie ea noi, adecit i in prima silabrt, nu aru scrie nici odatii typographic, ci tipografte, precum au scrisu stipes F,d nu stypes etc.

Este dar do combrautu admiterea lui y in orto-

www.dacoromanica.ro

CEIWETABI FOHETICE,

45

grafia noastra precum o incearca cativa autod din Bucuresci. Esemplul scrierei franccse sau ger-

mane la care poate se gandescu D-lor, nu este valabilu in casul nostru. Limba francesa are o literatura scrisa, care tine in §iru neintreruptu de Ia caderea Imperiului Romanu, sau cel putin de la a. 1000, pana, astacli, ortografia lor este dar o ortografic tradqionalii, i in fata unui obiceiu asa de vechiu se poate pleca ratiunea. Daca intrebiimu

pe Francesi, pentru ce scriu astagi d. e. numele Cyprien cu y, singurul lor respunsu este, cä ilu afla scrisu cu y de sute de ani i ilu pastreaza tot aF;a.

Pentru noi ansè, cad nu avemu vre o traditiune ortografica, ci cad introducemu acum pentru prima omit alfabetul latinu din secul II d. Chr., pentru noi admiterea lui y este imposibila, fiindca aru fi togmai in contra spiritului scrierei latine pe care voimu a o introduce. Atat pentru lepadarea lui y. Ce se atinge de

j, aceasta este o Medi pe care nu o cunosceau Rornanii cei vechi. Ea s'a primitu mai tarliu in manuscriptele lor, de catre gramatistii decadintei, pentru a distinge celc doue nuance ce le aflamu in pronuntarea lui i, adeca i consonans d. e. jacio, i vocalis, d. e. fluvius. Ce mica trebue sa fi fost diferinta pronuntarei, se vede din faptul ca, pc cand i in jacio era consonantu si se scria de gramatisti cu j, acel4 i in iambus era vocalu

www.dacoromanica.ro

46

PARTEA A DOUA.

§i se scria cu

*). Valoarea acestei distingeri n'a

pututu dar sa esiste decilt pentru prosodia latinii,

care observa cu atata rigoare hiatul, pre-

cum si lungimea i scurtitnea vocalelor prin positiune, i asa vedemu c. i consonans nu produce hiatus, de si este precesu de o vocala, si produce in

contra positiune, cand este insotitu de o consonanta. Tot astfel, pe cand silaba d'intai a cuve'ntului fluv ins este scurta, Virgilu o intrebuinteaza

ea lunga prin positiune, fliand pe i consonans, de aceea gramatistii au si scrisu in asemene casuri fluvjas. Ans6 in scricrea prosaica distingerea aceasta nu a avutu nici o insetnnatate, i asa Romanii in scrierea lor n'au admisu done litere osebite pentru nuantele lui i. Prin urmare nici noi nu le vomu admite, i aceasta cu atat mai mult, cu cat acelu i consonans in multe cuvinte rumane a devenit o adeverata consonanta foarte distinsii. de i, adeca ic, i dar j va remanè intrebuintatu pentru scrierea lui oir. In contra acestei simplificari a scrierei lui i se Romanii nu au cunoscutu sonul ;ft, i nici gramtistii crind au introdusu pe j, nu s'a putut ceti ca nt, d. e. Cdci )1E este o consonantA ap de pronuntatil, incIt dacd Latinii arti fi cetitu Pompcjus =fioin ii entr,c, atunci vocativul nu aim pute fi Pompej, ci Pompeje. 21C

Asemene ajo nu aru pute ave in persoand 2. ais, ait, ci ajis, ajit, cea ce nu este. Dar o repetimu : in manuscriptele latine vechi nu se aflit j de locu.

www.dacoromanica.ro

CERCETARI FONETICE.

47

oppunu etimologistii, in frimtea lor Cipariu. Ei scriu

pe i consonans, care la noi provine din immuiarea

unci consune, de regula a lui 1, cu consuna primitivit, d. e. liertare in locu de icrtare (libertare), copili in lout de copii, etc. Etimologismul nu ne pare admisibilu in ortografie si de aceea trebue sä combatemu si scrierea lui i precum se afla la Cipariu. Ear causele pentru si contra le vomu discu-

ta pe largu in partea IV a disertatiunei de flip. Mai mult de cause fonetice, decat etimologice, ne pare a fi condusu unu altu filologu rumanu, D. Circa, chud scrie pe i consonans cu y; d. e. gayinii. Noi suntem in contra acestei scrieri. Mai iintiii introducerea lui y pentru acestu casu ar fi o adevijratii eroare paleograficil. In paginele precedente amu arittatu, ce insemnare a avutu y in alfabetnl latinu si cum astaqi nu se poate admite la noi niei ehiar in miracle, in care se afiri admisu la Romani, fiindca astiiqi a disparutu sonul pentru care se introdusese in vechime. Acum dacä nu intro(lumina pe y in cuvintele speciale, in care ilu piistreaz . alfabetul latinu, cu ce dreptu l'amu lua si l'am intrebuinth pentru unu sonu, pentru a carui

insemnare nu a functiouatu clu niei odata la Romani ?

Sa nu uittimu puntul de plecare alu chestiunei. Noi nu suntem ash* chiemafi a inventa alfabete :ji a face projecte de crecgiuni graficc: noi avemu

www.dacoromanica.ro

48

PAIITEA

DOUA.

a introduce alfabelul latinu. Din minutul in care este constatatu, cä in alfabetul latinu y avea de insemnatu sonul U sau unu altu sonu analogu, ear nu i, nu ne mai este permisu a'lu intrebninta pentru i consonans. Altfel perdemu ori ce reguliti, si in locu de vechiul si cunoscutul alfabetu latinu, introducemu fantasiile moderne a le vre unui autoru

mai mult sau mai putin ingeniosu, in or ce casu Anse" prea individualu pentru a deveni legislatoru ortograticu.

A doua oppositiune ce amu face-o D-lui Circa, concedendu diferinta intre cele done pronuntAri a le lui i, este, cb. alfabetul nu e chiematu si nici nu e in stare a insemna toate nuantele sonurilor unei limbi. *) i Romanii au avutu ca si Rumitnii, amendoue sonurile lui i, si cu toate aceste s'au multamitu cu o singura, 'Hera. Pentru ce noi s'a" fimu mai dificili ? Totu ce am pute dar admite D-lui

Circa ca controversii de discutatu, aru fi insemnarea lui i consonans prin dieresis sau prin doi i, asa incilt esemplul citat s'ar scrie ginna sau gaiina etc.

In aceastä privintri ne poate sustine unu

pasagiu din Quintilianu, uude in privinta vocale-

distingt pe cele ce s'au primitu ca consonante, d. e. i in coniicit, i apoi le spune ca Cicero avea obiceiul de a

lor sfatuesce pe gramatisti

*)

sg.

Dernonstrarea acestei restrictiuui a sistemului foneticu se aflit iu partea III.

www.dacoromanica.ro

CERCETARI FONETICE.

49

scrie Aiio i Mai& cu doi i, pentru a esprima acea natura consonantick a lui i (Atque etiam in ipsis vocalibus granonatici est videre, an aliquas pro consonantibus usus acceperit. . . . Atqui litera I sibi insidit; coniicit est cth illo iacit. Sciat etianz Ciceroni placuisse Aiio Maiiamque geminata I scribere: quod si est, etiamt iungetur ut consonans. Quint. Instit. orat. 4.) Anse togmai

neprinzirea acestei maniere a lui Cicero din partea celorlalti scriitori Romani ne probeaza, cat de putin voiau Romanii sa distinga in scrisu pe i consonans de i vocalis; §i in or ce casu chestiunea astfel pusa, fiindca nu se mai refera la introducerea unei noue litere, ci numai la duplicarea unei litere deja primite, ese din sfera cercetarilor alfabetice ce formeara obiectul cartei de fata, si devine o controversa gramaticala. Resultatul finalu al discutiunei de mai sus este : sonului rumänu I corespunde o singurei litera. la6174, i, siprin urmare se va scrie numai cu semnul I.

Nt we este unu sonu necimoscutu 1ornanh1or. Cand

qicemu necunoscutu, nu intelegemu cuventul in modu absolutu, ci clicenni numai, ca nu alimu Scrierea limbei rum.

www.dacoromanica.ro

50

PARTEA A DOUA.

indicii sigure, cari sit ne permita a presupune esistenta lui oic la Latini. Din contra avemu indicii

care o neaga, dupa cum ve-luramti in nota de la pag. 46. Consideränd Anse', ca in cuvintele adevèrat rumane, o/c se nasce totdeauna dintr'unu i, sau deadreptul prin intarire eonsonantica, sau dintr'unu a care tot prin influinta lui i s'a schimbatu in sic, precum prin aceeasi influinta din d se facuse (?, conchidemu: ea sonul diC este o dependinta consonantica a lui i i astfel un scriemu cu semnul deja adoptatu in acestu casu, adeca cu i lungu sau j. (Esemple : joeu ioco, judecu = iudico, juru= iuro, june = iuvenis, junghiu = iugulo ; repejune din a repedl, putrejune din a putregl, etc.) Sonul runkinu oic se va scrie dar cu j.

In alfabetul latinu dupa pronuntarea moderna sonul f are doue litere: f i ph. Vomu ved6 Anse", cA aceasta pronuntare nu este potrivita cu cea latina, care facea osebire intre f si ph. Literele ph, ea i y, s'au introdusu de Romani numai in cateva cuvinte grecesci, pentru a esprima sonul q, pe care nu'lu aveau Romanii i chruia

www.dacoromanica.ro

51

CERCETARI FONETICE.

nu'i eorespundea litera kr f, asa bleat au fostu siliti a cireumscrie. Litera f se pronunta la inceputu altfel &cat o pronuntamu noi astadi. Quintilianu, in pasagiul suscitatu, ne spune himurit : Limba latina este mai aspra de cat cea greceasea, i ne lipseseu chiar doue sonuri din cele mai placute a le Grecilor, unul vocala v i altul consuna q, pe cari le imprumutamu de cate ori intrebuintamu cuvintele Mr, d. e. Ephyris i Zephyris. CAM le eetimu grecesce, pare el ne suride limba cu o gra-

tia neesprimabila ; ear and le scriemu cu literele noastre, au unu aeru surdu i barbaru, si in locul kr se punu nisce sonuri triste i dure pe care nu le cunoasce Grecia. Caci litera a 6-a a alfabetului nostru, adeca f, mai ca nu se pronunta eu

voce omeneasea, sau mai bine mi se pronunta cu niei o voce, ci trebue sa fie suerata pintre dinti." est ipsis statim sonis durior; (Latina facundia quando et iucundissimas ex Graecis literas non habemus, vocalem alteram, alteram consonantem, qwibus nullae apud eos dulcius spirant ; quas tnutuari solemus, quoties illorum nominibus utimur. Quod quum

contingit, nescio quomodo hilarior protinus renidet

oratio, ut in Ephyris et Zephyris : quae si nostris literis scribantur, surdum quiddam et barbarum efficient, et velut in locum earum sueeedent tristes et horrid,ae, quibus Graecia caret. Nam et illa quae est sexta nostra rum, paene non humana voce 3*

www.dacoromanica.ro

52

PARMA A PAHL

vel omnino non voce potius inter discrimina dentium efflanda est. Quint. Instil. orat. XII, 10.) Asa dar pentru scrierea sonului cf, fiindcd f nu se potrivea cu elu, au fostu siliti Romanii a inyenta pe ph. Ce se atinge de pronuntarea lui f, filologii se ostenescu mult a o imita dupd descrie/ rea lui Quintilianu, fdrä a'si pute inchipul cu justeta sonul latinu. (Spalding comae chiar eroarea de a crede c f se cetea Ca v francesu, pe cdnd v s'aru fi cetitu ca w englesu etc.) Pentru noi, cari amu pestratu multe din particultiritatile ce se aflau in pronuntarea strdbunilor nostri, descrierea lui Quintilianu este foarte chiard §i in densa recunoascemu togmai modul cu care o mare parte a poporului rumiinu din Transilvania §i Banatu pronuntd äric astAdi pe f; ei dicu xiu in loeu de pz (cu unit x suerdtoru), xerbinte in locu de ferbinte, etc. Yomu intelege acum fdr g. dificultate, cum f era la inceputu unu felu de aspiratiune neprecisatd ca digamma aeolicum, i cum se confunda cu h, a§a incat se clicea hircus i firms, hoedus i foedus etc. *)

In timpul din urma al limbei latine Anse f se apropie din ce in ce mai mult de pronuntarea noastra §i se face, ca. §i la noi, distingerea intre pro*) Vedi citatiuni despre aceasta in Cipariu, Elemente de imbn romana, pag. 43.

www.dacoromanica.ro

CERCETABI FONETICE.

53

nuntarea terAneascA ca X si intre cea culla, din urbe

ca f. Dar nici odatä la Romani nu a dispärutu de totu diferinta intre fi ph sau fp 0 iinca, din seculul VI, adecii dupa aderea Imperiului Apuseanu, ne spune Priscianus: Locul lui co ilu tine la noi f, ceea ce se vede din cuvintele luate de la Greci, cum sunt fanza, fuga, fur. Cu toate aceste trebue sa scimu at este oare care diferintl in pronuntarea lor, precum o aratN, insasi miscarea cerului gurei, a limbei si a buzelor." (T locum apud nos f obtinet, quod ostenclitur in his maxime dictionibus

quas a Graecis sumsimus, h. e. fama, fuga fur. Hoc tauten scire debenius quod. . . . est aliqua in pronuntiatione differentia, ut ostendit ipsius palati pulsus, linguae, labrorum. Priscianus, Instit. gram. pag. 543, 548). .131in urmare Romanii au introdusu literele: ph in alfabetul kr pentru c. litera f flu corespundea souului grecescu 90; ear uncle- sonul primitivu m devenise in limba latina f, d. e. in fuga, fanza, etc., acolo se si scria en f, Cu alte cuvinte : ph insemna unu altu sonu decal f. De aceea noi astiicli, dupa ce amu perdutu diferinta intre ph 0 f, (NA ce toate cuvintele aceste le cetimu cu f, nu mai avemu nici o causä de a scrie ph si amu comite o eroare in contra alfabetului latinu, cAnd cetind, precum cetimu filosofia,

amu mai scrie philosophia. www.dacoromanica.ro

54

PASTEA A DOUA.

Din cele demonstrate resultei lepeidarea lui ph din alfabetul rumdnu i mantinerea singurei Were latine f pentru soma nostru f.

se

Sonul t in scrierea latind cum se cetesce astAdi, aft' esprimatu in doue moduri : prin t

prin th. Ans6 th in pronuntarea Romanilor nu era nici odatd identicu cu t, ci avea misiunea speciald de a insemna pe 9. grecescu, care era unu sonu a parte al (3-recilor i osebitu de or ce literA latind. Cänd Romanii scrieau theatrum, nu ceteau teatrum, ci ,9-eatrum.

In limba noastrd Ansè s'a perdutu chiar din cuvintele grecesci sonul nimeni nu dice la noi

3-eatru sau 8eologu; prin urmare th nu mai are nici o ratiune in ortografia rumänd, i trebue sä fie lepadatu, precum l'au lepadatu i Latinii din toate cuvintele, in cari n'au cetitu P (Patior 7ra.9, lateo

2.a9, triumpus

,9eiapfloc, etc.)

Compararea cu ortografia francesd sau germand nu este admisibild, precum ardtardmu la litera y.

Noi nu suntemu chiemati a introduce in scrierea noastrd regulele, i cu atitt mai putinu neregularitatile altor popoare moderne ; noi introducemu

www.dacoromanica.ro

55

CERCETARI FONETICE.

alfabetul latinu cu logica sa.

i logica acestui

alfabetu ne ordoana a nu primi nici th, nici y, nici ph, fiindc astJi sunt semne fara sonu. .Prin urmare sonul t se va scrie rumänesce cu singura liten t.

X Literei greco-slavone x i sonului nostru x nu corespundea litera latinä h. H celu latinu era spi-

ritus asper al Grecilor, care in timpurile vechi se si insemna prin aceeasi figura% H, pana and mai pe urma s'a impartitu in doue, läsandu-se numai partea stinga F pentru spiritus asper, ear partea dreapta I pentru spiritus lenis. Prin urmare h nu era, proprie vorbind, nici vocal/ nici consund, ci o simpla aspiratiune a bor. Asupra acestui puntu traditiunile autorilor sunt chiare. Aulu Gellie scrie : Litera H, care mai bine trebue s se numeasca aspiratiune decat litera, o introduceau parintii nostri in foarte multe cuvinte pentru a le intari pe cat se putea mai mult si a le face sonul mai viu si mai accentuatu. Acestu obiceiu paru a'lu fi imprumutatu din esemplul limbei attice. Caci este destul de cunoscutu ca. Atticii, in contra usului celorlalte ginti grecesci, pronuntau cuvintele ix9i c. si gog si multe altele de ace-

www.dacoromanica.ro

56

PARTILA A DOUA.

lasi fehi, cu aspiratiunea primei litere. Tot asa s'a

dist' la noi: lachrymae, sepulchrum, alienum, vehemens, inchoare, helluari, halucinari , honera, honustum. Introducendu in toate aceste cuvinte acea literA, sau aspiranta ei nu au avutu altä ratiune decat a mari vigoarea vocei" etc. (H literam, sive illarn spiritum magis quam literam dici oportet, insercbant veteres nostri plerisque vocibus verborum firmandis roborandisque, ut sonus earum esset viridior vegetiorquo, atque id videntur fecisse studio et exemplo linguae atticae. Satis enim notum est, _Nacos 1,09-bv et i'qozs, et nzulta itidern talia, citra moron gentium Graeciae ceterarumLinspirantis primae literae dixisse. Sic lachrymas, sic sepuldwum, sic alienum, sic vehe-

mens, sic inchoare, sic helluari, sic halucinari, sic honera, sic honustum dixerunt. In his enim verbis omni-

bus literae seu spiritus istius uulla ratio visa est, nisi ut firmitas et vigor vocis, quasi, quibusdam nervis additis, intenderetur. A. Genius, _Nodes Atti-

eae, II, 3.) Importantu in aceasta privinta este si urinaterul pasagin din QUintilianu: Cu timpul scrierea aspiratiunei H s'a schimbatu cam des la noi. Cei vechi o intrebuintau Pu multa reserva chiar inaintea vocalelor, eaci diceau oedos i ircos. Apoi s'a observatu maltu timpu regula de, a nu se aspira consonantele, precum in Oraccis i triumpis. Peodata b,"ns6 se lag usul lui h intr'unu modu asa de

www.dacoromanica.ro

CERCETARI FONETIGE.

57

exageratu inc6.t astadi ancit a remasu in unele inscripOuni: choronae, chenturiones, praechones, des-

pre care scriere escesivä trateazA cunoscuta epigraml a lui Catulu. *) De aci s'a pdstratu pand la noi scrierea vehementer si comprehendere i mihi; '1) Sg ne fie permisu a o localiza in traducere : DESPRE ARIESCIJ. Ariescu avea obiceiul de a dice si de a scrie honoare and vrea sil i1ic onoare, i historie in Mc de istorie, apoi gIndea cg vorbise minunat de frumos, daa disese din toate puterile historie. Credu cl totu asa pronunta i mumg-sa i unchiu-seu Liber i mosu-seu i bunica. Cand fu trgmisu in Tara Greceascg , incepurii a se odihni urechiele tuturor, aci audiau aceIeasi cuvinte pronuntate cu bIgndeta ce li se cuvine si nu se mai te-

meau de a le audi cu acea pronuntare selbatia : and deodatg veni scirea teribilg a marea Jonicg, de and s'a dusu Ariescu la (Musa, deja nu se mai chiaing Joni-

ca, ci Hionia." (DE A1R.10. Chommoda dicebat, si quando commoda vellet

Bicere, et hinsidias Arrius insidias ; Et tam mirifice sperabat se esse locutum, Quum, quantum poterat, dixerat hinsidias. Credo sic water, sic Liber avunculus eius, Sic maternus avus dixerit atque avia. Hoc misso in Syriam, requierant omnibus aures, Audibant eadem haec leniter et leviter. Nec sibi post lila metuebant talia verba : Quum subito adfertur nuntius horribilis: Jonios fluctus, postquam iliac Arrius isset, Iam non Jonios esse, sed Hionios. Catullus, 84.)

www.dacoromanica.ro

58

PARTEA A DOUA.

in cartile vechi, maj ales ale autorilor tragici, aflamu chiar i mehe in locu de me." (H literae

ratio mutata eum temporibus est saepius. Parcissime ea veteres isi etiam in vocalibus, quum oedos ircosque dicebant. Diu deinde servatum, ne eonsonantibus aspiraretur, ut in Graccis et triumpis.

Erupit brevi tempore nimius usus, ut choronae, chenturiones, praechones adhuc quibusdam inscriptionibus maneant: qua de re Catulti nobile epigramma est. _rude durat ad nos usque vehementer et comprehendere et mihi; et mehe quoque pro me apud antiquos, tragoediarum praecipue scriptores, in veteribus libris invenimus. Quintilianus, Inst. orat. I, 5).

Astfel Romanii, and voira sa esprime pe x grecescu, care este o consuna precisa, Cu asprimea lui, trebuira sa ia alte semne, fiindca h era o aspiratiune prea blanda ; si asa au intrebuintatu pe c aspiratu prin h. Din aceasta aspirare a resultatu o mare apropiare a sonului ch de sonul k, fara ca sa se fi identificatu Ana la Romani, precum s'a identificatu in cateva cuvinte la noi. Avemu dar urmatoarele regule : Litera slavona-greaca x se va scrie cu h acolo uncle este aspirare de vocala, d. e. hain, hanu, harnicu, hada, holdã, humci, etc.; ans6 se va scrie cu ch acolo unde nu este numai aspirare, ci se esprima cu tarie consonantica apropiata de k, d. e. chronologie, Christosu, choru, chaosu, archangelu,

www.dacoromanica.ro

CERCETARI FONETICE.

59

etc.; se va scrie in fine cu c acolo unde s'a formatu sonul curatu k perclendu-se or-ce aspiratiune, d. e. crestinu, coardei, etc. Tendinta pronuntdrei noastre este de a deldtura

sonul eh, schimbändu'l sau in aspirarea h sau in consuna c. Astfel vedemu cd, pe cAnd in nume-

le propriu Christosu se mai aude unu h, deja in creftinu se aude numai k. In genere numele proprii sträine remänu dna, toate cu x, adecd, cu ch, din simpla causä ca se pOstreaza pe cat se poate cum sunt, fiind indicdri individuale ; a§a dar scriemu §i. cetimu: Chaldea, Charonu, Charibda, Chersonesu, Chimera, Chios, Christosu, Chrisostomu, etc. La numele comune dnse" (afara de cele rare: chronologie, choru, chaosu, etc.) s'a §i

schimbatu ch sau in h sau in c, d. e. hartei (in distingere de carte, harfi §i ceirci etc.), heirtie, horei (äns6: choru); caracteru, coardei, creftinu.

In nici unu casu änsè nu este permisu a mai scrie pe h acolo, unde s'a perdutu cu totul in pronuntare, d. e. in istorie, onoare, etc. Cine scrie historie, honoare §i aduce de esemplu ortografia latina, nu argumenteazd in cunoscintd de causd. Pasagiele suscitate din Quintilianu §i Catulu ne aratä confusiunea ce damnea §i. la Romani in pronuntarea §i scrierea lui h. Aru fi lard, minte sd o perpetueze §i Rumänii, cari nu au nici o causd pentru aceasta. Htrebue scrisu numai unde se aude.

www.dacoromanica.ro

60

PARTEA A DOUA.

K Pentru sonal k se afla in alfabetul latinu trei semne: c, k i qu. Anse noi nu putemu primi nici pe k nici pe qu. In ceea ce privesce litera qu, traditiunile latine sunt asa de confuse, incat este greu a da lectorului o idee chiara despre natura ei. Vel. Long. crede Ca semnul Ini q este o irnpreunare a literelor CV; Quintil. din contra ilu deriva din Soppa celu grecescu

i

ilu inure astfel intre literele cele

mai vechi aduse din G-recia. Fie aceasta cum va fi, pentru cercetärile noastre sunt numai urinrttoarele constatari de interesu: 1. In timpul scrierei latine mai regulate si de siguru in seculul ce ne privesce, litera q so harebuinta numai cand urma unu u cu o altä vocala dupa dènsul, asa incat toate trei sa formeze o singura silaba. Functiunea lui q era de a atAth, unirea diftongica a lui U cu vocala urmittoare. Mai avemu ancA litera q", scrie Quintilianu, care face silabele dure si este de folosu numai pentru a uni vocalele ce o urmeaza, ear incolo este foarte

de prisosu." (Dura et illa syllabas facit, quae ad coniungendas demum subiectas sibi vocales est utilis, alias supervacua ; ut equos had et equum seribimus.

Quintilianus, Instit, orat, XII, 10).

www.dacoromanica.ro

CERCETARI FONETICE.

61

Probd convingetoare despre aceastd func.tiune a

lui q ne d. i faptul, cd in scrierea vechie chiar dativul cui se alb, scrisu qui, ciind din causd prosodica trebue sa se restringd intr'o singurd, si-

Vice-versa Can& silaba cu q trebuia sa; se lungeascii in done, qu se inlocuia cu c; asa Ia autorii comici se aflit foarte des relicuus in locu de reliquus, §i in Plautu (Casina, II, sc. 2, versa labd,.

33 *) sau 192) dclicuum ftl loon de deliqtnon etc.

2. Sonul lui qu nu se potrivea cu nici unnl din sonurile limbei noastre, eel putinu nu era nici cu nici cv, ci unu sonu mijlociu. Proba despre aceasta ne este controversa intre gramatisti asupra naturei sonului urmdtoru lui q. Charisius ilu dechiard de vocald, Yel. Long. oppune, cit atunci or ce silaba incepeloare cu q aru trebui sit fi'd lungd din causa celor done vocale, ceea ce nu este (aquila, quod, equiis etc. stint scurte), i prin urmare dechiara pe u de consund ; dupa d'ensii se desbind

in acelasi modu i ceiiaIi. Quintilianu, aduce"ndu esemplul suscitatu de equum, adaugd: aceste done vocale, uu, producu unu sunetu a parte, precum nu se Mid nici unul in limba greaca si care de aceea nu se poate scrie cu literele bor." (Quum etiam SC hae vocales duae scil. uu efficiant *) La Schneider (op. cit. I, pag. 332) din eroare de tiparu se citeaz4 2.3.

www.dacoromanica.ro

62 sonum ,

PARTEA A DOUA.

qualis apud Graecos nullus est ideoque

scribi illorunz literis non potest. Quintilianus, Instil.

orat. XII, 10.) De aci provine confusiunea ce o vedemu in scrie-

rea greceascd, decate ori vrea sa esprime pe qu, d. e. la numele proprii latine. .A.§a gasimu in Plutarchu Kovadeavria pentru Quadrantia, in Evangelia lui Marcu din contra (12, 42) 1(odeearri5 pentru quadrans ; unii scriu Koutidoc pentru Quadi, Zr1ltovavo1 pentru Sequani, altii Kvelvog pentru Quirinus, Taqxirtog pentru Tarquinius, ba chiar

Koivrog pentru Quintus.

Deja la Romani Anse' sonul propriu alu lui qu dispare cu incetul §i se schimba in c. De mult nu se mai clicea i nu se mai scriea coquus, ci cocus, nu loquutus, ci locutus ; in seculul antäiu dupd Christosu se schimba i quum in cum, quotidie in cotidie, etc. La noi aceasta, schimbare ffi-a aflatu terminarea ei : in limba rumand nu mai ecsista sonul qu de locu i prin urmare nici litera nu mai poate ecsista. Ear a o scrie, cum facu unii, in locu de sonul Ic sau tc, (d. e. quand, querquetare), este o eroare in contra alfabetului latinu, fiindca atunci se

primesce o literä latina pentru a esprima unu altu sonu cleat acela pentru insemnarea caruia servea, §i aceasta este o arbitrarietate inadmisibilit. Romanii in§ii cand aru fi pronuntat cuventul cdnd

www.dacoromanica.ro

CERCETARI FONETIGE.

63

ea noi, nu l'aru fi scrisu quand. Quintilianu (sec.

I. d. Chr.) ii bate jocu de cei ce mai voiau sä p6streze pe qu d. e. in scrierea euventului cotidie, dice ans0, ea asemeue copilarii netrebnice" dis-

parusera pe vremea lui. Nu scrimu, de ce a mai venitu D. Eliad i urmasii lui sa le improspeteze pe vremea noastr'a. (Frigidiora alia ut quotidie scriberetur, non cotidie, ut sit : quot diebus. Yerum haec iam etiam inter ipsas ineptias evanuerunt.

Quint. Instil. orat. I. 7.) A treia litera, cu care se aft, esprimatu in serierea rornana sonul ce ne ocupd, este k. Traditiunile asupra lui ic sunt foarte lamurite li dupa densele nu mai incape indoiala, cä aceastä litera trebuesce alungata din alfabetul nostru. K s'a iutrodusu din vechhne la Romani si s'a pestratu catva timpu, din causa cä era singura literd care esprima cu precisiune sonul k ; cad litera c la inceputu se intrebuinta i pentru sonul g. Asa cetimu pe columna rostrata leciones in bon de legiones, macestratos in locu de magestratos, etc. Se vede cä pronuntarea Romanilor celor vechi nu facea dna destula distingere intre c i g. Deabia in secolul al treilea inainte de Christosu s'a introdus litera g, formandu-se prin o mica schim-

bare din c. Dupa spusa lui Plutarchu, Spurius Carvilius aru fi inventorul ei. Litera g odatä in -

trodusa, c servesee esclusiv la esprimarea sonu-

www.dacoromanica.ro

64

PARTEA A DOUA.

lui k, ear litera k se perde din scrierea latinU cu totul, remaindu intrebuintata numai ca nota de abreviatura and o urmeaza unu a (d. e. K. pentru Caeso, fiindca abreviatura C. insemna deja Gaius ; K. pentru Calendae). Cei mai buni autori sunt uniti a o respinge din scrierea atint. Quintilianu clice deadreptul, ea nu trebue s intrebuin-

Oulu pe k in nici unu cuventu (k in nullis verbis utenclum puto. Instit orat. I, 7); Priscianus o numesce cu totul superflua (et k guidon penitus supervacua est. Prise. pag 543), etc. Respinge'ndu-o dar inii Romanii, nu avemu noi nici o causä pentru a o introduce. Resultatul cercetarei de mai sus este : Sonul ic

nu se va scrie nici en litera qu nici cu litera ci numai eu e (respective cu ch inainte de e si

k,

precum vomu vede la partea urmatoare).

Cu aceasta amu terminatu cercetarile fonetice asupra acelor litere din alfabetul latinu, a caror sonu nu era destul de lamuritu pentru a fi ele primite fad% controlu in scrierea noastra. 0 mica observare mai este de facutu in privinta lui x. Aceastä htera este o consonanta dubla pentru a esprima

es sau gs (de regula.) Ea este dintre literele none a le alfabetului latinu, desi mai vechie cleat g, fiindea se aflä pe Columna rostrata, unde aceasta

www.dacoromanica.ro

65

CERCETARI FONETICE.

lipsesce. Dupa Grotefend, x este imprumutatu din sistemul cifrelor etrusce; dupg, opiniunea comund ansè este o impreunare grafica dintr'unu C intorsu §i dintr'unu S JS, )(, X. Ca o asemene inlesnire grafica se poate intrebuinta si la noi, dacd intrebuintamu dubla consuna cs, fait ansè a fi marcata ca litera osebita in sirul celor simple. Recapitulandu acum resultatele cercetärilor din partea a doua i continuandu 1isla alfabetica, inceputa la pagina 37, constatamu, c urmatoarele sonuri din limba noastra se voru scrie numai cu urmatoarele litere latine corespund'etoare

Sonul rumitinu e cu litera latina e 77

)7

71

)7

17

;li

Y)

77

17

)7

t X

)7

77

17

77

71

7)

11

77

77

r h eh e, respf eh,

k ear literele ae, oe, y, ph, th, qu si le din alfabetul latinu nu potu fi primite in scrierea rumäna. Aceasta parte a disertatiunei noastre o credemu demonstrata cu toata rigoarea scienific i prin urmare incercarea, ce o facu cativa autori Rumani de a introduce literele ph, y, qu etc. in scrierea masted, nu ne mai pare o controversa, ci o eroare. 7)

)7

www.dacoromanica.ro

Partea a treia. Despre serierea lui v, in, j, z, '1,9 I9 o erftiei a sistemului fonetieu. In partea a doua a disertatiunei noastre arau constatatu, dupd starea sciintei de astagi, cum ceteau Itomanii literele lor si care din ele trebuescu

sa fie adoptate in limba noastra. Pe and timse din acestu studiu a resultatu, c unele din literele latine nu se potu primi in scrierea rumana, ne mai afländ in limba noastra vechiul sonu latinu pe care 'I insemnau : in paginele urmatoare vomu yea din contra, ca, unele din sonurile rumane nu'si aflä litera corespuncleloare latina, fiindca in timpurile romane aceste sonuri sau nu au ecsistatu

de locu, sau nu au ecsistatu in acea intindere ca la noi. Prin urmare alfabetul latinu aplicatu la

scrierea rumana are pe de o parte litere prea multe, carora trebue sa le refusamu primirea, pe

www.dacoromanica.ro

SCRIEREA LUI C.

67

de alta nu are litere destule si suntemu siliti a le inlocui prin altele o disproportiune ce nu ne poate mira, cAnd ne aducemu aminte, ea noi dupl desvoltarea limbisticA de XVII secole introducemu unu alfabetu petrificatu din sec. II dupd Christosu. Intre fiterele ce lipsescu Romanilor notAmu mai Antli o liter& speciala pentru sonul nostru

9 Sonul q nu se OA in limba latina din timpul in care o privimu noi) adecd in primii secoli dupa nascerea lui Christosu. Litera c inainte de e si i nu se immuia de locu, nici in q cum cetimu noi si Italienii, nici in s cum cetescu Francesii, nici in 4 cum cetescu Germanii, ci remAnea k. Probele sunt urmAtoarele : 1. Nici unul din vechii gramatisti latini, desi

se ocupI in detain de pronuntarea literelor, nu aratA vre o diferinta intre pronuntarea lui c inainte

de e si i cu pronuntarea lui inaintea celorlalte vocale si a consunelor. Dar si ceilalti autori pazescu o tacere absoluta asupra sonului q ; Quintilianu in suscitatul locu, unde vorbesce despre diferinta intre pronuntarea latina si cea greacA (XII, 10), l'aru fi mentionatu de siguru, data aru fi ecsistatu.

www.dacoromanica.ro

68

PARTEA A. TREIA.

Toate cuvintele grecesei fära esceptiune iii afla k inainte de e si i se transcriu in latinesce prin c, d. e. insula Ceos (lacog), Cebren (KeMv), Cecrops (Klmoo cedrus (stideo0, centrum (zhfreov), Cimon (Kipov), etc. etc. La numele comune cedrus, centrum etc. s'ar pute 2.

cafi se

objectar ca desi la inceputu, cand s'au primitu de la Greci, s'au cetitu kedrus, kentrum, totusi

mai pe urma s'a immuiatu c in u ii s'a cetitu Ans6 aceastä objectiune cade de la sine, Mud vedemu alaturea numele proprii, cari nu sunt supuse immuierei ca cele comune. Daca c inainte de e i i s'aru fi cetitu i atunci Romanii vedrus, =centrum.

n'aru fi scrisu pe Kitiov cu C, ci sau Kinion sau Chimon.

3. Constanta, este asemenea scrierea greaca cn k, a cuvintelor latine cu c, i aceasta fara, esceptinue. Cicero se afla scrisu pretutindinea in scriptele Neehi grecesci, d. e. in Appianu Alexandrinul (sec. II. p. Chr.) ./Cix4cov, Scipio .'.-,ttit-icov (in Appianu, in Polibie [sec. II a. Chr.] etc.), Decius .dgxw;- etc.

Sa fi fost e altfel pronuntatu in aceste nume, aru fi incercatu eel puOn vre unul din. Greei sd le serie atfel, cu zo- sau cu sau cu 4 sau cu 9 etc. Unanimitatea tuturor seriitorilor greei de a esprima pe c latinu inainte de e i i prin k in paralela cu unanimitatea tuturor scriitorilor latini

de a esprima pe k grecescu

i

inainte de e i i

www.dacoromanica.ro

SCRIEREA LUI C.

69

tot priu c este o proba conving6toare c. c se cetea k i inainte de e §i i. 4. Gramatistul Terentius Scaurus , inv'etelorul Imp6ratului L. Verus (sec. II. d. Chr.), vroindu

in cartea sa de orthographia" s susting, scrierea literei lc, dice; ea Anse" pretindu, cl, mai superflud este litera c decät k, fiinda, dupa, cum se vede la Greci, k are chiar valoarea sonului c." (Ego autem contenderim magis supervacuam esse c quam k , quoniam Ic ut apud Graecos satis vim etiam c literae exprimat. pg. 2253). 5. Quintilianu, inteunu pasagiu suscitatu, dice:

In scurtu Intrebuintarea lui h se lati in modu escesivu, si de atunci ne a remasu Mica in cdteva inscriptiuni cuvintele coronae, praeconis i centuriones scrise choronae, praechones i chenturiones."

(Erupit brevi tempore nimius usus, ut choronae, chenturiones, praechones adhuc quibusdam inscriptionibus maneant. Quintil. Instil. orat. I, 5). DacA centuriones s'ar fi cetitu genturiones , nu s'aru fi scrisu uici odata, ehenturiones. 6. Alte probe secundare despre aceasta, mai mult indicii deal probe, sunt a) duplicitatea scrie-

rei latine in cuvintele decimus i decumus, deciinare

decumare si a altor analoage, care este usor de esplicatu dae s cetea dekimus i dekumus, Anse" aru fi fostu greu de admisu, dacl s'aru fi cetitu derimus i dekumus; b) aflarea lui k san g in §i

www.dacoromanica.ro

70

PARTEA A TREIA.

Cella = Keller, career = Kerker, cerasunz =Kirsche, macer = mager, cista = Kiste. Prin urmare sonul u nu se pronunta la Romani. Cum al scriemu dar noi cu alfabetul latinu ? Dach; cercetämu, toate cuvintele rumAnesci (nu slavoane etc.) in care se pronuntI sonul te, constacuvintele comune Germanilor cu Latinii.

tiimu nu numai cä elu s'a niiscutu din latinul c, ci ch,

pretutindinea unde acestu c se afla inainte de e si i s'a immuiatu in,

it. CAnd s'aru ved6 numai acolo unde se aft' provine din c, atunci ti aru fi o dependintl intemplatoare a lui c , o immuiare neregulata a lui i aru trebui dar sä se anoteze poate prin c cu unu semnu espresu, d. e. cg, a

prin f. Fiindcä Anse' se constatg, mai mult, se constata adeca : ea in toate cuvintele rumitine unde

c s'a aflatu inainte de e i i s'a schimbatu in v, de aceea semnul este superfluu, Mei acum regula generala a vorbirei i scrierei noastre este Ca inain-

te de e i i nici nu incape k, ci numai ti. 0 consonantI deja, prin natura sa de a fi consonantA, adeca de a nu se putè pronunta singura, ci in unire eu vocala urmätoare, ne silesce, inainte

de a o pronunta, a ne uita la vocala urmittoare. Uitandu-se Rumänul, ce vocalä urmeazd dupa consuna c i veOnd c urmeazA e i i, prin insasi natura limbei sale si färä altä regula trebue st ceteasci t, fiindcPt in cuvintele sale rum äne nu su-

www.dacoromanica.ro

71

SCRIEREA LUI C.

fere k inainte de e i i; i din contrii ciind vede altg, vocala sau o consuna, trebue sa ceteasea k. Aru fi dar o silt impusa spiritului nostru de a scrie, ca D. Pumnul, celtuescu §i a ceti keltuescu,

pe and pentru nine st se scrie -eine. Objectiunea ce se va face, este: ea afltmu cu toate aceste sonul ic i inainte de e i i i sonul o

inaintea celorlalte vocale si a consunelor.

SA,

cerceMmu, unde.

K inainte de e i i se all in limba rumamit a) in cuvinte slavone, grecesci, unguresci. Acestea fiind cu totul straine naturei limbei noastre si numai nisce imprumutari lecsicale, ear nu gramaticale, nu ne potu influinta in nascerea ei o reguth. ortograficA. Fiindca ans6 se aft i trebuescu scrise, vomu arata escepVunea i strAinatatea lor intitrindu sonul tt pentru a'l face earasi Ic, intro-

duandu dar intre

c

i vocala e sau i singurul

semnu ce l'au ficsatu Romanii pentru confirmare, adect h. (Vedi mai sus cercetarea noasted asupra acestei litere. Insemnarea lui ts pentru a'lu ceti k

inainte de e i i nu se poate arlta prin u sau prin alte semne, i aceasta din simpla, dar incontestabila caust, cit noi nu avemu sa, inventAmu acum unu alfabetu, ci introducemu alfabetul latinu. Dact in alfabetul latinu semnul intarirei, dupa cum

aratar4mu mai sus, a fostu h, Rumanii sunt siliçi a's,i arata numai prin h intArirea sonurilor lor).

www.dacoromanica.ro

72

PARTEA A TREIA.

Vomu scrie dar : eheltuescu, cliilie (Mud art' veni din lat. cella, s'axu fi facut cealle sau ceae, dar mt chilie; in aceasta forma este euvèntu strriinu), chilavu, chimiru, chindisescu, chinu, chipu, chiru, chitescu, chitu (luatu din grecescul i xfjrog si nu din lat.), chivara, chivotu, strachina, smochina, rachitä etc. b) In cuvintele romane unde mai nainte dup . c venea -unu 1 san unu u, asa incat a remasu ic

numai din aceasta causa conforma regulei runtartesci. Cuvintele sunt patine: cheie (davis), chi-

emu (clam), chiaru (clarus), chilineseu (dine), chima (culmen), chiminu (cuminum), chivernisescu (guberno ?). Afara de aceste septe cuvinte i cornpunerile lor se mai afla chi in terminaciunea chiu, chie, provenind din culus §1 cula : unchiu (avunculus), rarunchiu (ranunculus), urechie (auricula). aceste cuvinte sunt foarte putine. c) Singura esceptiune am fi chelaru i chinga, daca aceste provinu deadreptul din latinele cella-

rius si cingula, ceea ce nu este probabilu, comparand toate celelalte cuvinte si consideränd pentru chinga cb," avemu deja verbul cingu i arnu fi disu cingd, daca amu fi primitit cuve-ntul de la Romani.

www.dacoromanica.ro

73

SCRIEREA LUI C.

deadreptul inaintea vocalelor a, o, u, se add numai in cuvinte strdine, mai ales slavone, aceste neputendu-ne Behimba regula noastra, runiiind din fundarnentu se voru scrie eu ci. Each, ai toate aceste cuvinte : ciasu, ciobanu, ciocanu, ciocarlia, ciocdrtescu, cioci, ciocu, cioae, ciolobocu, ,ciornagir, cioandrd, ciontu, cioplescu, cioard, ciorbd, cioarecu, ciortu, ciosvirtä, cioturosu, ciovicd, ciu-

bdru, ciubotd, ciucuru, ciudd, ciugulescu, ciumd, ciungdrescu, ciupescu, ciuperc'd, ciurn, ciutd, corciocu.

In cuvinte rumlinesci nu se afld t nicaeri deadreptul inaintea vocalelor a, o, u, a, , ci numai cand nitre aceste s'au aflatu e sau i, cari dar trebue esprimate : ceard (lat. cera), ceapd (lat. cepa), rugiiciune (lat. abl. rogatone), i asa toate in ciune, urceoru (lat. urcreolus), fecioru (lat. fetiolus?) (Ve(Ii Diez. Rom. Gramat. II, p. 261), si asa toate

in cio. Fiind dar constatatu, cd in cuvintele runidnesci c sund totdeauna 7c inainte de a, u, a, i, totdeauna t inainte de e qi i, i c numai in

cuvinte straine sund din contra k inainte de e si i, qi inainte de a, o, u, a, i: trebue sa laseimu litera c singurd sd esprime pe u inainte de e i i, i numai atunci sä o Marcdmuprin semnele aldturate h, resp. i, cand, in contra geniului Scrierea limbei ram.

4

www.dacoromanica.ro

74

PARTA A TREIA.

limbei noastre, inainte de e si, i are nunfe k si inainte de celelalte litere v.

s'd

se pro-

Este dar o eroare contra Logicei a apuca lucrul dea'ntoarsele, a insemna pe c inainte de e sii cdnd are sd se ceteascd, tt, 0 a'lu ldsa liber si fard semnu, cAnd are sd; se ceteascd k. Aceasta

va se died a face din esceptiune reguld si din reguld esceptiune.

0 observatiune finald este de fdcutu pentru c precesu de s §i. urmatu de e sau i, d. e. (crescu) cresci, cresce. In pronuntarea rumdnd nu s'au putut suferi langd clang, doue sunete sueraore precum

sunt s §i. r. De aceea immuiarea lui it s'a aruncatu indärät pe s, facOndu-se s, *) iar n neputendu

remänè k inainte de e §i i, s'a pronuntatu cu celälaltu sonu mai moale inruditu, adecd cu t. Astfel sat se scrie cu sc inainte de e §i i, de ale ori se vede provenit din cm.

tit Ceea ce s'a disu despre k §i u, are valoare din *) Dupg aceeasi lege eufonicg vedemu a t precesu de s

in locu de a se schimba in pluralu inainte de i in r, schimba din contra pe s in s si elu remgne intregu, d. e. acestu, acesti; onestu, onesti etc. Astfel se esplicg aceastg modificare enuiVg, de D. Pumnul (Gram. der rum. Sprache. 1864. pag. 44. Nota).

www.dacoromanica.ro

75

SCRIEREA LUI G.

acelea;i cause si pentru r i v. Amèndoue sourrile se voru insemna prin litera g, sciindu-se, ca inainte de a, o, u, a, i i inaintea consuneloru se pronuntii r, iar inaintea lui e i i se pronunta v. In cuvintele, unde i inainte de e i i trebue sa se ceteascA unu r, acesta se va esprima prin gh, s,i in cuvintele, unde din colitra inainte de celelalte vocale si de consune se afl i, acesta se va esprima prin gi. Vomu scrie dar ghimberu, ghimpu,

ghipsu, ghiulea, gheinu (lat. gloms), ghiap, (hit. glacies), ghindA (lat. abl. glande), unghiu (lat. angulus), ghebosu (lat. gibbosus; singurul cuvèntu rumanu, in care din esceptiune g, desi nemijlocit inajute de i, nu s'a schimbatu in v); si din contra : giamantaini, giainu, giamie, Giurgiu.

II Sonul 14 nu a ecsistatu la Romani in intinderea, in care Hu avemu noi. Singurul casu, in care este probabilu calu intrebuintau Romanii, era pentru t inaintea unui i urmatu de alta vocalä, i aceasta

pare a fi fostu mai mult o negligenta a limbei, de care in timpul clasicu se fereau cei culti. De aceea vedemu, c acestu sonu nici nu aye literA a parte, ci este numai o nuai4 6 de pronuntare

a lui t. 4*

www.dacoromanica.ro

76

PARTE& A TREIA,

La noi äns6 a a denitu unu sonu foarte si admisu

i inaiutea vocalelor simple.

Din ne-

norocire in starea actualA a limbei nu se vede intrebuintatu dupA o regulA demonstrabild. Pe and sonul k in toate cuvintele rumAnesci, unde s'a aflatu nemijlocit inainte de e i i, s'a schimbatu in v, i astfel i k i i se scriu prin c farä altu semnu, sonul z, desi acolo, unde se aflä, provine din t, totusi nu este o modificare regulatA a acestui t. CAci dach" t inainte de e si i in multe envinte rumAnesci s'a schimbatu in a, in totu atAtea alte cuvinte a remasu t. SA cercetämu acestu puntu mai de aproape : 1) In flectiunile de declinare i conjugare vedemu pe t totdeauna schimbatu in f, cAnd se afIA, inain-

te de i (afarA de casul cAnd este precesu de s, precum amu esplicatu la pag. 74) si remAind ne-

schimbatu cand se OA inainte de e. Esemple : totu, to0, toate; potu, poO, poate, etc. etc. Anse' deja aci cAteva esceptiuni la infinitivele in i i la timpurile lor derivate: clicemu a ascuti, a impdrfi,

a paci, a Ininci ; dar dicemu si a geiti, a chiti, a pdrtini, a respldti, a aminti. 2) In alte forme generale de derivatiune gramaticald ale limbei noastre *), vedemu cA t inainte de i remA'ne tot t : anticu, veneticu, rosaticu, fa*) Comp.

Diez, Rom. Gram. II, pag. 249 sqq. (edit. I.).

www.dacoromanica.ro

SCRIEREA LUI T.

77

naticu, lunaticu, tomnaticu *); carticicei, ldptiqoru, peirticicd, rotifti, artistu, flautistu, mdritisu, multiforu, etc. In allele Anse- de acelasu &la se schimLIA earäsi in f : ctirfipard, inavufire, mulfime, etc. picemu cu toate aceste latinà, nse' captifind.

3) Inainte de doue vocale aceeasi confusiune. Avemu hartie, cutie, argintie, gratie, etc., Anse" qicemu avufie, frcifie, befie etc. i o repetimu: toate esemplele aceste sunt cuvinte rumAnesci, nu pri-

mite de la straini. 4) Abstragend de la formele gramaticale i luAnd

numai cuvinte isolate din lecsiconu, aflAmu asemene fär nici o regulA cAnci t crtnd (: clatind, latind fie, fine, tine, tigru, titulã, &a, tind, tigae, figanu, audit, timpu **) etc. 5) Inainte de e i ë aflamu : fesu, festu, festone, fearti, Warm, f6rinti, fermure, i earasi: terminu, teascu, temu, teiu, etc. *) Multi din cei cari nu admitu insemnarea lui t pentru a'l face t, pretind'Ond a yea o regulI genera% pentru inmuierea lui (inaintea lui i), scriu lunatecu, tomnatecu, pentru aoj scapa teoria. Dar aceste sunt violente de limba, caH nu potu fi admise. Rumlnul dice tomnaticu, ear nu tomnatecu, i nu i se poate schimba limba in gratia teoriilor ortografice, ci vice-versa ortografia trebue Wu% dupg liml%. **) Asa dice Rumlnul, si nu tempu, cum voru cei comemo-

rap in nota preceden%. Tempu vrea

s

pe rumitnesce.

www.dacoromanica.ro

ica prostu

PARTEA A ITEM.

78

6) Frapante sunt casurile, unde se pronuntA cAnd

in acelasi cuve-ntu, d. e. eu ascutu §i eu ascufu, eu trimetu §i eu trimeN, etc. *). Din cele arrttate mai sus suntemu siliti a conchide : Pe and sonul ic in toate cuvintele rumAnesci, t &And

untie s'a aflatu nemijlocit inahrte de e §i

s'a schim-

batu in n i prin urmare se poate scrie in amèndoue casurile cu c, av6nd o regula generalA a cetirei : sonul t, dupa starea actualA a limbei noastre, nu pAzesce nici o regulA demonstrabilA in transitiu-

nea lui spre a si prin urmare nu se potu scrie amendoue sonurile t §i t4 numai cu litera t. ConsiclerAnd acum scopul scrierei, precum l'amu

demonstratu in partea AntAi (mai ales la pag. 4 si 5), care este : de a produce prin semuele yeclute pe cat se poate mai curènd intelegerea ideilor de comunicatu, consider-And apoi, cA desi a in cuvintele rumAnesci provine din t, totusi osebirea intre t si t nu constitue numai ca la Romani o nuantA de pronuntare, ci o diferintA importantA atAt pentru intelegere cAt i pentru flectiunea gramaticald : nu mai incape indoialA despre justeta conclusiunei ca : sonul 4 trebue insemnatu i ose-

bitu de t. Aceasta fiind, persistenta cu care se opunu cAtiva autori RumAni in contra insemnArei lui 14 si men*)

Pumuul, rum. Gram. pag. 164.

www.dacoromanica.ro

SCRIEREA LUI T.

79

tinu litera t pentru amèndoue sonurile, ne pare

una din erorile cele mari in scrierea actuara a limbei rumäne.

PAnä cAnd teoria scrierei, precum o desvolta'Amu in partea I a disertatiunei de faVd, este justä : prtna, atunci toate considerdrile secundare cari s'au impotrivitu in contra insemnärei lui /4, trebue sä

Noi nu clicemu, ct pentru totdeauna va trebui sa" fie osebitu de t; este cu putintA, este chiar probabilu, c peste cdteva sute de ani limba rumAnk sa'si regularizeze transitiunea lui t cedeze.

in 14 pentru toate casurile, precum si-a regularizatu transitiunea lui k in t; atunci semnul ose-

bitu pentru u va putè dispare din scrierea noasträ. Dar pAnd atunci noi, cari nu suntemu chicmati a anticipa ortografia seculilor viitoare, nici a introduce ortografia seculiloru trecute, ci a scrie limba runadmA de astdcli in Logica ei, noi trebue sg,

mentineniu separarea graficd a celor done sonuri. Discutiunea nu mai poate dar aye locu asupra faptului insemndrei lui 4, ci numai asupra modului, cum sd. se insemneze. In aceastd privin td. domnesce o mare confusiune la noi. Pentru a ne orienta in critica ei, trebue sä privimu chestiunea dinteunu puntu de vedere generalu.

Mai äntäi este constatatu prin demonstratiunile din partea primd (pug. 6, 12 si urm.), c sonul 14, fiind de reguld o dependinta' de flectiune a lui

www.dacoromanica.ro

80

PARTEA A THETA.

-v'a trebui sh, aibi MUT semnu, in care s6., figurem i t ca parte principalii. Intrebarea se reduce la aceast`a : cum vornu insemna pe t, pentru a'i da cetirea de 14 ? Or ce scrawl, fie elu Merl, fie indreptarin de

t,

drumu, fie tabld de locanda, trebue sa implineasea' doue conditiuni esentiale : äntai s'd aib4 unu intelesu fixu, asa incat sit nu se poat6, interpreta. Ill doue sau mai multe moduri, si al doilea s. fie cunoscutu de toti in acestu intelesu al seu. Nu este permisu nici unui individu a descoperi in asemene materii elu singuru unu semnu a parte si a'lu impune, fiindc a. atunci numai este semnu, ci o

fictiune neinteleasA.'.

Aplica'nd

aceasta la

cercetarea noasträ i considerand, ca". unul si aceIasi semnu va trebui sa ne serveasc i pentru

s=i

i

pentru d

2: aflamu numai sedila

corespundetoare scopului, 1) fiindel sedila, nu are

altu intelesu deed acela al inmuierei unui sonu, 2) fiindca din limba francesA este cunoseufa de toatg, lumea in acestu inteIesu al seu. 0 revistA criticA asupra celorlalte moduri de in-

semnare va pute contribui la adoptarea sedilei. Cativa antori rumAni intrebuin4eaz1 unu i dupit

t pentru aq face u. Unul din motivele resistentei lor in contra sedilei este : ca sedila aru fi mita.

La aceasta amu respunsu in partea I pag. 5. Unu altu motivu, na.i seriosu, este : cä sedila in-

www.dacoromanica.ro

SCRIEREA LUI T.

81

greuiazA scrierea, cerènd prea multu timpu. La aceasta respundemu, cg. primul scopu alu scrierei este cetirea ; unul scrie, o mie cetescu ; prin urmare o ortografie care ingreuiazA scrierea, Ans6 inlesnesce cetirea, este fail indoial& de preferitu unei ortografii, care inlesnesce scrierea, dar ingreuiaza cetirea. i apoi scrierea grabnic a. este o intrebare stenograficA, dar nici de cum ortografica. Dar in contra admiterei lui sunt alte dificultAti, ce se opunu. Cea principalA este aceasta : i numai atunci s'aru pute intrebuinta pentru insemnarea lui /4, and aru fi o regula constanth, a limbei noastre, c t inainte de i urmatu de o alta" vocalä se cetesce 4. Dar togmai aceasta nu este. Amu arätatu in paginele precedente esemple contrarii: härtie, argintie, gratie, etc. Prin urmare daca t acolo unde se aflä dejt inainte de i cu o vocald, nu se cetesce 4, la ce ne aru folosi pentru cetirea lui 4 intercalarea lui i acolo unde nu se aflg ? D. e. dad, vreau sä scriu cuventul brate scriu bratie, totu nu sciu "anch,", dacl amu sal cetescu brate sau brat-i-e. Vice-versa, nasce altA dificultate :

dacl ni se da regula de a ceti pe t inainte de i cu o vocal ca r, ce vomu face cu cuviutele, unde

in acestu casu trebue totusi sä se ceteasca t ? Pentru esceptiunea kr este de inventatu unu nou semnu, altfel in locu de grat-i-a, heirt-i-a, part-i-a, etc. vomu fi in periculu de a ceti grata, heirfa,

www.dacoromanica.ro

82

PARTEA A TREIA.

0 alta dificultate este de a alit-fa pe t and se aft' inainte de i, d.. e. cuvintele a imparti,

pdrfa.

partile, avutii, tiri (pescii) le-amu scrie a impartii, partiile , avutiii , tiiri , ceea ce este eel pucin straniu, daca, nu imposibilu. Curioasa este maniera de a insemna pe 4, adoptata de jurnalul din Pesta Concordia". Concordia admite ca regula, ea. t inainte de i se cetesce u, si prin urmare scrie in acestu casu sonul 14 cu litera t Zug, altu semnu. Atunci Ansa, and t remäne t si inainte de i, intrebuinteazg, unu semnu ; dar semnul nulu pune la t, ci incarca vocala urnaktoare cu unu circumflecsu. D. e. pronumele 'ui. ilu scrie ti, dar pronumele tine ilu scrie tine. Noi nu am putè admite in nici unu modu aceasta ortografie. Caci a intrebuinta cunoscuta litera t

fara nici unu semnu pentru sonul u si a o insemna din contra, cand are sa arete poropriul si vechiul seu sonu t: aceasta este o procedere, ce nu se poate califica de cat de Logica pe dosu. Tot atat de pe dosu ne pare cealalta procedere, de a pune semnul nu sub t, ci peste litera urmatoare, cu totul nevinovata la dificultatea ortografica . Cu aceeasi consecin p. amu trebui sa scriemu d. e. coital

insemnaudu pe n si i pentru a arata modificarea vocalei precedente a, si alte asemene curiositati. Dar avemu o a treia objectiune in contra

www.dacoromanica.ro

SCRIEREA LIII T

83

acelei scrieri. Semnul circumilecsului nu "este unu semnu inventatu de Redactorul Concordiei, ci unu semnu cunoscutu din vechime cu intelesul seu propriu. Circumflecsul aratg de regula," contragerea a

doue vocale in una sau lungirea unei vocale sau baterea accentului peste o vocala lunga,, etc. Mid Ans6 Concordia" scrie sine, tine, circumflecsul ei nu insemneaza nimic din toate aceste ; elu te invita numai sä cetesci consunele s i t cu;propriele lor sonuri de s 51 t. Ansè amu ardtatu mai sus, cg, semnul trebue s'a" fie mai Antdi de toate precisu i generalminte cunoscutu in intelesul seu. Prin urmare nu putemu veni astacli a abusa de circumflecsu intr'unu intelesu, care este oppusu intrebuintarei sale de atätea secule. Aceea0 objectiune amu adresa-o insemnArei lui 4 adoptate in artile reposatului A. Pumnul. Pumnul insemneazA pe i, s, ut etc. cu o paus a. dea_ supra = t, d, s etc. Intelesul cunoscutu al pausei este sau duplicarea consunei sau lungirea vocalei sau intreruperea gAndirei; nici odatl pausa nu poate fi intrebuintath, pentru muiarea lui t *). rerèmul semnelor este te'rèmul celu mai alunecosu in scriere. Indata, ce päräsimu intelegerea lor cunoscuta, din vechime, introducemu o confu*) Dupl cum afigmu, Pumnul a fostu silitu a adopta par, sa din cause esterne, neatirn4toare de ortografia sa.

www.dacoromanica.ro

84

PARTEA A TREIA.

siune, de a carei responsabilitate aru trebui sa se fereasa or ce autoru conscientiosu. Aci este campul celu mai nepotrivitu pentru inventiuni. Astacji

ii insemneaza Pumnul pe t cu o pausa, mane va (lice unul, ea pausa este urita 1 i va pune unu puntu sub t, poimane va veui altul i va pune unu cercu, altul va pune unu unghiu slavonescu,

asa fara margini se va inmulti confusiunea deja mare a scrierei rumane prin fietiuni care de care mai individuale.

0 alta maniera de a insemna pe t i 4 este prin

intercalarea lui h, precum s'a adoptatu la c si la g. Atunci t inainte de i se scrie cu th, ear / inainte de i se scrie cu t singuru. In contra acestei ortografii observamu , cd h aplicatu la

c

i g

arata intarirea unei consune, care altfel s'ar immuia dupa geniul limbei rumane. Cu ce dreptu amu pute anse sa intarimu pe t inainte de i prin

h, and elu nici nu este in periculu de a se immuia, fiindca in o suma de cuvinte rumanesci t inainte de i rem'ane tot t ? (Pe and c in toate cuvintele, unde s'a aflatu nemijlocit inainte de e §i

s'a schimbatu in .1).

Termindmu aceasta revista critica cu observatiunea finala, pe care suntemu siguri cä ne o voru confirma toti

cei ce s'au ocupatu cu seriositate

icientifica de aceasta materie : originalitatea este

www.dacoromanica.ro

SCRIRREA LVI T. 0

101 Z.

85

o insusire eminentt and e vorba de idei, dar and e vorba de ortografie, nu'si are locul. Resultatul cercetärilor precedente este : soma rumeinu i se va scrie totdeauna cu f.

ill Notdmu mai Antdi ateva cuvinte, din cari se vede neregularitatea transitiunei lui s in u i prin urmare necesitatea insemndrei hi S. Grasu, grasi, Anse" : greisime ; grosu, grosi, Ans6:

grosime ; a ursi, ursit, Anse": ars4c1; a pasi, a esi, simtu, singuru, selbaticu, sedu, sine, vine, sipotu, siru etc.

Prin urmare din aceleasi cause ce le desvëlirdmu in paginele precedente pentru a, vomu scrie sonul u& prin q.

Sonul z provine la noi din done isvoare: 1) ca immuiere din d, 2) ca sonu gata luatu din limbi sträine.

In casul d'intai ilu vomu scrie prin c,/ din motivele ardtate la z. Notamu aci numai ateva cu-

www.dacoromanica.ro

86

PARTEA A TREIA.

vinte din cad sg. se vadA neregularitatea transitiunei lui d in z: Ardu, ardi, ardere, ard6turd, a audi, a clad'sdi, dobeindi, a resptindi, dicu, medicu, dioa, dicta, dece, dece? dimicare, dimineaca, dinte, diregu, din, etc. Frapante sunt esemplele, unde se aflA d i d

in acelasi cuventu d. e. eu vçlu i eu adu, eu audu i eu audu, eu prindu i eu prindu etc.

In casul al doilea, adecA unde z este luatu din limbi strAine, ilu aflAmu esprimatu la Romani prin z. Tot asa ilu vomu insemna i noi. Vomu scrie dar : zelu, (zelus, 42,og), zefiru (zephyrus, UTvgog), zonA (zona, tary), zimbru, zAbavA, zi-

pada etc. Asemene in forma verbalA ezu (din lat. izo, gr. iZe)), botezu (baptizo, f3curiZco), lucrezu *) etc. Conchidemu : sonul z se insemneazA pnin z in cuvintele strAine, fiindc in asemene casu i Romanii au avutu ; Anse se insemneazA prin c/ in cuvintele, unde provine din d, adecA mai ales in declinAri i conjugAri, fiindcA aci logica scrierei cere

arAtarea consunei radicale odath cu schimbarea ei, conform principiului demonstratu in partea I a disertatiunei de faVa. *) Vecli Diez, Rom. Gram. II, pag. 829 §i 215.

www.dacoromanica.ro

SCRIEREA LUI A iili R.

87

911,

Sonurile a si i nu se ve'du a fi fostu la Romani.

Or cat de surprindetoare aru fi variabila vocalizare latina togmai in cuvinte, unde si noi intrebuintamu sau amu fi intrebuintatu a sau i (facia, feci; legendus , legundus ; dicendus dicundus; faciendus, faciundus; maximus, maxumus; cani -----WIWI *) etc.): totu§i, scientificesce vorbind, aceasta

Du ne autorizeaza a dice mai mult decat ca vocalizarea latina acolo, unde a fostu nehotarita, a lasatu cu atat mai mult tèrèmul liberu pentru introducerea altor sonuri in limbele romane moderne.

In or ce casu sonul a are in limba rumana o insemnatate nu numai fonetica, ci si gramaticalalogica, la care nu a ajunsu nici odata in limba latina. Din nenorocire ans6 a nu este primitu

dupa vre unu principiu demonstrabilu, ci dupa o eufonie Aiwa neficsata.

Singura regula ce s'a putut da, este negativa, adeca ca a nu se afla la inceputul cuvintelor ") (cu esceptiunea dialectica : ala, asta). *) Cipariu, elemente de limba rom., pag. 24 0 25. Compun' mai ales § 10 din tractatul de ortografie, publicatu in fruntea Lexiconului de la Buda, 1825. **) Pumnul, rum. Gram. § 13; Cipariu, 1. c., pag. 8.

www.dacoromanica.ro

88

PARTEA A TREIA.

Ear toate eelelalte asa numite regule a le gramatistilor nostri, sunt numai nisce generalizAri a catorva pronuntrtri de unu felu, paralel cu care merge generalizarea a cAtorva pronuntiiri de altu felu. Sau mai bine diand: regula i esceptiunea au cumpAnA egala i prin urmare esceptiunea are tot atata dreptu de a fi mareatA ea i regula. SI cercethmu aceasta mai de aproape pentru a. 1) a provine din a cAnd acesta sha perdut sonul: laudu, laudam; facu, faceam; carte, cardcicA etc.

Cu toate aceste a rem'dne de multe ori a de si nu mai are tonu. D. e. batjocurg, balamutu, calicu, datorie, familie, fasole,*) macrisu, materie, ranitate, si in suma, de cuvinte striline sau mai noue, in care nu s'a facutu transitiunea in a, desi sunt intrate in poporu: basma, paret, pardoseala, canaru, hagiu, falangA, paharu, papucu. (Alte cuvinte noue, in cad asemene a remasu a, mai sunt : easarnal,

cadavru, cafenea sau cafana, camin, canapea, canava, canalu, canonicu, capotu, castanA, catedra, catolicu, catichismu, magistratu, Marghioala, Maria, pardoseard, parohu, patronu, patriotu, patriarchu, salata etc.) Remäne apoi a, desi *)

Multi autori bucoviueni, ca sg'si scape regula, ne siluescu limba i im %sole, cgdavru etc. Vivat orthographia, pereat lingua 1

www.dacoromanica.ro

SCRIEREA LUI A

i E.

80

nu mai are tonu , la inceputul cuvintelor: asa aveamrt, avutu, aratu, arama, argintu, acum, etc. Dar si aci este o esceptiune, cand adeca dupa a vine n. Atunci nu remane a, dar nu se scliimba nici in a, ci se face i. a'ngeru, ans'e, antaiu, etc. Anse i aceasta nu este pretutindinea justu. In anu, antertu, aninu, Andreiu (anafora, antereul remane a. 2) a se afla provenind din a si acolo, unde acesta nu si-a perdutu tonul : carte, carti; mare, mari; came, carmiri; cale, cai; Anse": calu, cai ; matase, matasuri; sabii, pasari etc. Din contra vaca, vaci; fraga, fragi; impartu, imparti; adirpu, adapi. Anse' iarasi laudamu spre distingere din landamu, lauda spre distingere de lauda, impaturu, infasuru, mom.

3) a provine din e cand acesta nu are tonul : tInaru, indaratu, r'ecitu, re-spIata, veraticu, etc. Cu toate aceste e remane de foarte multe ori e, desi nu mai are tonal : inverditu, veninu, ternutu, sedutu, dreptate etc. 4) a se aflä provenindu din e i acolo uncle are tonu : vOdu, Invu, re-u, vOru, etc. Resumamu : a acolo uncle se aflä, provine de regula din a sau e, Anse" nu exista nici unu indicia demonstrabilu, cand a si e se schimbrt in a. De aci resultd nec.esitatea de a insemna pe a aparte, conform demonstratiunilor precedente. Discutiunea nu mai in.cape dam asupra faptului

www.dacoromanica.ro

90

PArltEA A TREIA.

insemnarei, ci numai asupra modului, cum sa se insemneze.

Noi sustinemu pentru acestu casu semnul generalminte cunoscutu alu scurtarei aplicatu deasupra lui a si lui e, dupa cum se obicinuesce in Principatele-Unite, cu esceptiunea pers. 3. sing. a Perfectului, unde scriemu a. Eaca, ratiunea semnului scurtitirei : sonul a al nostru se nasce de reguld din vocale scurte, intelegend scurtimea atat dupa tonul modernu cat i dupd cantitatea anticd. In privinta d'antai scimu, a in cele mai multe casuri unu a si e fdra tonu, adeca scurtu, devine a. In privinta cantitatei a observatu Diez *), ca mai ales din a si e scurtu s'a

formatu a, pe and a si e lungu s'a pestratu curatu (cu esceptiune a vr'o trei, patru cuvinte ; d. e. carnuri [din care, carnis] i aceasta numai la pluralu).

0 esceptiune importanta se afla la aceastä regula, dar esceptiunea nu provine din eufonie, ci din causa gramaticala. Verbii de conjugatiunea I. au in pers. 3. sing. a Perfectului simplu unu a accentuatu, prin urmare lungu din accentu, si tot odata contrasu din vechiul avit, prin urmare lungu *) Rom. Gram. vol. I, pag. 123, 126, 127, 128 din editiunea Xntai de la 1836. In edit, a doua (1856) I., pag. 134, 136, 138, 139, 140, 336.

www.dacoromanica.ro

SCRIBREA LUI A

i t.

91

din contragere, si in fine nascutu din a alu primei conjugatiuni latine, prin urmare lungu si din cantitatea antica. Importanta acestui o lungu §i accentuatu consista in distingerea ce o produce intre presentu, imperfectu i perfectu pers. 3. sing. d. e. af/a, afia, afiS . Aici accentul este neaperat tre-

a'l pune peste semnul scurtarei, aru cumula semnele in contra usului si al grabnicei intelegeri ; pe de altit parte nu este cu putinca a mama pe a al perfectului cu semnul scurtarei, buinciosu ;

and togmai este din toate punturile de vedere cea mai lunga vocald a flectiunei rumane. De aceea pentru acestu singuru easu introducemu circumflecsul peste a ---= a, fiindca circumflecsul este aici accentul specificu indicatu, insemn'and din yechime atat tonul cat si lungimea cat i contragerea.

0 privire sumara asupra celorlalte moduri propuse pentru insemnarea lui 5, ne va intari in convingerea, ct scurtarea pusa asupra lui a si e este ortografia cea mai acceptabila, ba cbiar singura,

care este bazata pe o ratiune gramaticala. TJnii scriitori rumani punu in toate casurile circumflecsul A in locul scurtärei. Aceasta este in contra naturei circumfleesului. Din minutul, in care s'a constatatu c sonul a este o provenienta din a si e scurtu, circumflecsul, semnul lungimei

www.dacoromanica.ro

92

PARTEA A TREIA.

in toate privirile, nu'i mai este aplicabilu, afar4 de casul citatu. De aci incolo incepu fictiunile individuale. Lexieonul de la Buda insemneaza pe a cu a', e' etc. Ce sä fie semnul deasupra acestor vocale ? Virgula ? Spiritus lenis? Diez propunea in editiunea d'in01 a gramaticei limbelor romane e cu doue punte=e ; in editiunea a doua a p4rAsitu aceasta ortografie scrie e. F. W. Eichhoff *) recome'nda aceleasi doue punte pentru or ce modificare adusA vocalei primiti-

v. Hahn") pare a aye in vedere acelasi sonu, and propune pe e cu o pausa dedesupt e. Lepsius***) scrie e cu unu cercu e t). Toate aceste potu fi bune i frumoase, dar sunt si remanu fictiuni individuale in comparare cu argumentul adusu in favoarea semnului scurairei. ve.

Resultatul cereethilor precedente este : sonul 5

se scrie cu a sau 6, dupd cum sonul primitivu rumänn din care provine, este a sau e; ear in imprumutitrile esclusiv lexicale din limbi straine a se scrie totdeauna cu it. Scrie»zu dar ; läudatu de *)

In apendicele la Parallele des langues de l'Europe et

de Linde. **) Albanesische Studien, Heft. II, pag. 3. ***) .Das allgem. linguistische Alphabet ; 1855, pag. 24.

t) Despre maniera lui A. Pumnul vorbimu mai jos, in critica fonetismului.

www.dacoromanica.ro

SCRIEREA LSI I.

93

la laudci, vklutu de la vedere , cinse" scriemu maguriti, pana, dupa, palarie, etc., neafland in formete rumanesci de flecfiune a acelorafi cuvinte so-

nul primitivu de a sau e *).

Sonul i este o modificare a vocalelor a, e, i, u

anume cea mai adOna umbrire a kr. Deja a se nasce din umbrirea lui a si e; dar i afundä vocea si mai mult si este astfel unu gradu mai §i

departe in sensul aceleasi modulatiuni, pe care o esprima si a. Pe and Ans6 a, desi sonu nAscutu din modulatiunea until altu sonu primitivu, a astigatu in limba rumana valoarea unei vocale de sine sthtAtoare, marcand diferinte importante in conjugatiune gi declinatiune, nu ne pare atät o vocalg, proprie, eel putin nu ocupa" nici unu rangu in fiectiunea rumand, cat mai mult o nuantI, de umbrire mai adëna a pronunta'rei unei vocale, principalminte Cand se afth, inaintea consunelor nasale n (si tn) ; cu alte cuvinte: i este o simpla nuant4 eufonica a lui a, care este prima si propria umbrire a vo"4,

calelor limbei rum4ne. Despre pretinsa dificultate a acestei ortografii, vecii mai jos critica sistemului foueticu.

www.dacoromanica.ro

94

PARTEA A TREIA.

Legea afldrei regulate a lui

I.

este aceasta :

1) in cuvintele rumänesci i provine de reguld din influenta nasalului n (si m), ceea ce nu vrea sa (pea, ca, ori uncle este n (si m), vocala preceden-

tenth, se schimba in i, ci numai cä acolo, uncle vocala s'a schimbatu in i, causa au fostu n (si m). Esemple : n, impe'ratu, ruminu,ingera, mind, cintu, vindu, fdcind , clicind , ldudind sin, sint, griu,

(=granu), rmiiu (=remanu), friu (=frenu), cit (=cant), briu (=brinu) etc. IDe aceea alfabetul nostru celu vechiu avea unu singuru semnu pentru silaba n i im. 2) Eufonia rumana sufere greu

unu i ascutitu dupa r i'lu umbresce cu predilectiune in i: risu, ripa, riu, a oniori, uri, etc. (0 analogic este in englezesce, unde dupa r nu se sufere iu i deaceea ew se cetesce u in contra regulei).

Considerancl aceste doue casuri de aflare reguluta a lui 1, nu vedemu in aceastd vocala de cat o umbrire fonetica provenita din influinta lui n ci r, ear nici de cum o vocala de importanta logica in gramatica rumana, si de aceea nu putemu admite unu semnu osebitu pentru 1. Scimu bine, ca afara de cele doue casuri i se mai afla in alte cuvinte din limba noastrd. Intrucat aceste sunt rumänesci , sunt foarte putine (gitu , hirtie); celelalte suntu luate de la Slavoni, i prin urmare nu trebue se ne intluinteze

www.dacoromanica.ro

SCRIEREA LIN 1.

95

unu principiu ortograficu rumänescu. Mai este ans6 o clasa a parte de cuvinte, in caH se afla i: sunt cele ce imiteaza sunetele naturei (onomatopoetice); d. e. filfie, sfirie, mirie, etc. etc.

Pe aceste le scrie fiecare cum vrea, cu circumflecsu, cu ate doue litere, cu omiterea vocalei, etc. Nici o limba nu este ficsata asupra lor si nici nu trebue sa. fie ficsata. Sunetul interjectionalu him, him in nemtesee si frantusesce se scrie and hm, hm, &and hem, hem, cand hum, hum, §i aterna de la fiecare salu pronunte cum scie mai bine.

De aci conchidemu: sonul i nu se esprima prin unu semnu a parte, ci semnul lui a va servi de regula si pentru marcarea lui, dandu-se preceptul

cetirei: a sau e cn scurtare deasupra, cand se afla inainte de n, se umbrescu mai mult cleat si se cetescu i; incolo remanu a. Vomu scrie dar : diand, gland, merg'end, stand, mormëntu, etc. Regula nu va fi de tot corecta, d. e. in cuventul scrisu hartie, ei, desi nu are unu lf, dupa sine, se cetesce totusi de cei mai multi i; Anse' o i3,

repetimu: diferinta nu are nici o importanta si este foarte indiferentu, daca in urma acelei regule cativa voru ceti hartie in locu de hirtie.

Ear in privinta lui i se va observa, ca in cele mai multe casuri Mud se afid la inceputul cuvin-

telor inainte de n sau nt si la mijlocu dupa r se www.dacoromanica.ro

96

PARTEA A TREIA,

tetesce i, farg a i se pune vre unu semnu a parte. Vomu scrie dar : imgratu, in, riu, etc. Cercetarea critica asupra nriui altu modu de inemnare pentru I intra deadreptul in critica intregului sistemu foneticu i o damn astfel in paginele urmgtoare. Cine nu a fostu anca" convinsu prin argumentatinnile precedente in privinta serierei ml a si I prin a, ii §i i, va afla poate none

elemente de convingere in tele ce vomu dice acum despre sistemul foneticu.

0 eritieA a sistemului fonetieu. Eliminand din scrierea limbei noastre vocala i, disertatiunea de fata a intratu in conflictu cu sistemul foneticu al ortografiei rumane, i inainte

de a pgsi mai departe, trebue sa se opreascrt la analiza i critica lui. Sistemul foneticu are de principiu : fiecare cuv6ntu se scrie cum se pronunta *) i prin urmare pentru fie-care sonu osebitu trebue o Mud osebita. Sau cum s'a clisu din vechime : Ego sic scribendum quidque iudico quomodo sonat. Hic enim usus est literarum, ut custodiant voces (Quintilian, Inst. orat. I. 7, 30). Reposatul A. Pumnul, celu mai Pumnul, Gram. d. rum. -Spr. § 9.

www.dacoromanica.ro

CRITICA SISTEMULUI FONETICU.

97

conscientiosu intre representantii acestui sistemu, un

numesce foarte simplu, naturalu i usoru". Ans6

cu toate aceste predicate mAgulitoare , sistemul foneticu este mult mai greu decat aru par, eel putin este pretufindenea de intelesu cum grano salis, si mai Antal de toate: elu nu este unu principiu generalu i absolutu alu scrierei runzdne, ei trebue restrinsu in modu esentialu. Pentru a intelege aceasta restringere, *) nu avem deat a face o aplicare practica a fonetismului. S scriemu dar cu ajutorul seu cea d'intili

propus6ciune ce ne trece prin minte, d. e. 95epu ecte pouts.

Spre a sci, cum sa scriemu aceste cuvinte, aru trebul numai S ne intrebAmu, cum se pronunta. Ansë togmai aci este dificultatea. Cuve"ntul 1/Jep

i mai toate cuvintele se pronunta in (led Restringere, pe care fonetistii, cel putin scoala din Bucovina, sunt cei d'anfei a o .admite. Este o datorie de justitie a le constata aceasta indatg la inceputul cercetgrei. Ceea ce dicemu dar noi despre restringerea fonetismului, nu este o polemicg in contra fonetistilor (polemica vine mai tardiu), ci numai o esplicare i deduc-

tiune a faptului pentru cei ce nu sunt gnca initiati in aceastg materie ; i mgrturisimu, cg nu amu intelesu, pentru ce etimologistii din Transilvania au combgtutu pe fonetisti togmai in privinta intinderei, die6nolu-le cg sistemul foneticu, intrebuintatu absolut, aru desbina liraba in dialecte, etc. Este prea gratuit a combate pe unu adversariu in punturi, pe care elu nici nit le sustine. Scrieren limbei rum, 5

www.dacoromanica.ro

98

PARTEA A TREIA.

de feluri. Unii dicu fieru, altii (Pcu hieru, altii heru, altii seru, alii intr'unu modu peratoru, graficesce neesprimabilu, sjeru, etc. Tot a§a la cuventul pouts; Unii pronunta roqu, Macedonii

Anse rosu, BänAtenii roshiu, etc. Cu care din di-

feritele sale pronuntari are sI se scrie unu cuventu ? A. Pumnul respunde cuventul se scrie cum se pronuntä dupli usul generalu al linzbei." Dar aceasta nu inlätura, dificultatea. CAci indata se nasce earä§i intrebarea : Care este usul generalu al limbei ? i la aceasta trebue se respundemu: nici unul. 0 provincie intreagä ice hieru, o alta provincie inrteaga dice seru etc. Aproape nici unu cuventu, afarä de monosilabe, nu se pronunta in acela§i felu de toti Rumhnii,

prin urmare pentru mai nici unu cuventu nu esista unu usu generalu al limbei ca normativu al scrierei tuturor sonurilor. i ceea ce este dreptu pentru Rumanui, este dreptu pentru toate popoarele europene literate. Nici unu poporu nu eerie cum

pronunta §i nu pronuntI cum scrie, nici macar in majoritate, necum in usul generalu. Care ant fi acum prima consecinta a sistemului foneticu, dadt l'amu aplica in modu absolutu, fara restrictiune (precum Anse nu'l aplica nici fonetistii)? Conseeinta aru fi, c ne amu sparge limba

in atätea bucati, cate pronuntari provinciale se Oa in RumAnia, i pe aceasta cale amu ajunge pe-.

www.dacoromanica.ro

C./UTICA SISTEMULUI FONETICII.

99

ste 100 de ani la o desbinare completa a poporului, asa incat Moldoveanul n'ar mai intelege pe Munteanu, Munteanul n'ar mai intelege pe Banateanu etc., nici in vorba nici in scrisu. Aceasta ansd este o consecinta ad absurdum fiindca scrierea din contra are intre allele i scopul intelectualu de a fiesâ si de a sustinb unitatea nationala sau etnografica a unui poporu, dar nu a o frange si a o nimici. Dar sit atingemu o alta, dificultate : dificultatea

generala de a esprima sonurile prin litere. Nici unu alfabetu din lame nu esprima si nu este in stare a esprirna toate sonurile and limbi. Limba francesa, care posede atatea there, accente, diftongi

etc. nu esprima nici pe de parte toate sonurile sale. a in madame (pron. maedaem) este altul de

eat acelasi a in matin (pron. matin), altul in 9nari i altul in marais. e este altul in ballet §i altul in coquette. Dar sa lira= limba italiana, cea eu faimosul alfabetu foneticu. Niei unu Italianu

null cetesce pesca (perseca) ca pesca (pescarie), torre ( a Ina) ca torre (turnu), desi le scrie in modu identicu. Aceleasi litere, dar sonuri asa de diterite, incat prin diferinta lor se simte diferinta intelesului. SA venimu acum la limba latina, de la care ludmu alfabetul. Cale sonuri esprimau Romanii prin o

singura litera! Din passagiul suscitatu al lui Quin5*

www.dacoromanica.ro

100

PARTEA A TREIA.

tilianu (XII, 10) s'a putut deja constata, ci noi astädi din litere nu putemu aye nici o idee despre diferitele nuante a le pronuntdrei &tine. Unu altu pasagiu caracteristicu este in cartea I, cap. 4, unde dice Quintilianu : Se mai afld unu sonu mijlociu intre u si i (pentru care Anse nu este literd), cdci altfel pronuntdmu noi optimum si altfel opimum,

si in cuventul Here nu srt aude nici e nici i deplin." etc.

Nu mai este de trebuintd sit mai aducemu

Si

esemple din alte limbi, d. e. din cea englezrt, care ne aru presinta curioase illustratiuni de caricaturd, la teoria cd, or ce sonu trebue s aibd o liters si

or ce literd unu sonu osebitu. Ne märginimu a constata faptul evidentu : c litera nu esprimd cu identitate sonul, ci numai a peu pres. Causa acestei nepotriviri este cunoscuta impo-

sibilitate antropologia de a substitui representafunilor unui sensu representatiunile altui sensu. Nici odata vedul nu poate suplini audul, sferele

acestor doue feluri de sensatiuni nu sunt congruente.

Dar nici in limitele, in ean l. s'ar puté usor esprima prin semne vedute sonurile unei limbi, nu este bine a se adopt& aceastd esprimare in gradul completu alu posibilitdtei. Crtci nuantele tuturor sonurilor unei limbi sunt asa de numeroase, ncrtt folosul ce s'ar nasce din completa lor seri-

www.dacoromanica.ro

CRITICA SISTEMULITI FONETICU.

101

ere am dispd0 in comparare cu dificultatea de a ceti aceste semne. De aceea la nici o limbd nu s'a adoptatu pänd acum aceastd consecinta a fonetismului absolutu, ci a ecsistat totdeauna o restrictiune inteleaptd a numerului literelor unui alfabetu, restrictiune provenita din justa ecuilibrare intre scrierea tuturor sonurilor importante si intre iulesnirea de a le eeti apoi. Valoarea unui alfabetu nu consistä dar, dup. C11111 s'aru 01.6 in fonetismul absolutu, in num'erul mai mare al literelor, ci in stricta kr subsumare subt unitatea gAndirei i facilitatea perceptiunei, i d: e. alfa-

betul vechiu albanezu cu 52 de litere*) este barbaru pe Mug% celu latinu cu 22. Resultatul acestor espuneri este, cd" fonetismul

nu se poate aplica ca principiu generalu sau ca. regulativu absolutu al scrierei uuei limbi, ci ne silesce indatd a'lu restringe, atat pentru a nu ne desbina literatura in dialecte, Cat si din causa firescei irnposibi1it4i de a esprima toate impresiunile audului prin forme vidibile, cat si in fine din causa dificultAtei de intelegere a unui numeru prea

mare de asemene forme. De aceea nimeni in Europa si in specie nimeni la Rumani, nici Pum*)

v. Hahn, Alban, Studien, I, pag. 280.

www.dacoromanica.ro

102

PARTEA A TREIA.

nul nici altii, nu sunt fonetici cu toate consecintele sistemului, ci numai fonetici a peu pres, ei Inca cu unu a peu pres destul de depärtatu de la

puntul de plecare, pentru ca o suing, de sonuri rumanesci nu se esprima de Iocu, (d. e. ghinu,

care nu este

niei vinu, nici ghinu, ci yinu ; fratghie, nici frate, nici frache; prine, nici eine, nici sine; muiere, care nu se pronunta mui-ere ;

rea, care nu se pronunta re-a, or cat de iute amu imprenn& vocalele ; asemene roatd mi se pronunta

numai prin diftongarea lui o §i a, eaci atunci nu aru intimpina strainii, mai ales Grecii, atata greutate; Mem, dialectu moldov., care este departe

de Vim, etc.). Pumnul vrea sä scape din aceasta dificultate prin usul generalu alu vorbirei ; " dar in paginele precedente ve'luramu, c aceasta regula este ilusorie, nefiind nici unu usu generalu in popora. Nu este dar permisu ttnui omu de sciinta a Vice fara restrictiune: noi scriemu, cum vorbimu sun: duel auVimu unu sonu, sa'lu i scriemu; fiincick

multe se audu, ce nu se scriu, i multe se audu, ce nu se potu scrie. Prin urmare remane constatutu, a fonetismul nu este unu normativu absolutu al scrierei i cu atat mai putin principiul celu mai simplu, naturalu i usoru" ; i due& ne incredintamu lui esclusivu in speranta unei directiuni sigure pe calea noastra ortografica, la prima www.dacoromanica.ro

CRITICA SISTEMULUI PONETICU.

103

indoiall busola se dovedesce a fi unu feru brutu fat% spiritu magneticu, i cu totii suntemu siliti a cauta acum idea superioarA, care, determinAnd marginile fonetismului, sA ne arete, cAte litere trebue sA aibA unu alfabetu, fiindcA nu le poate ave toate, i ce formA esterioarA trebue ele sA aibA, ca sA se primeasca de inteligintA cu promptitudinea corespunclaoare scopului.

Cite litere trebue sA alba unu alfabetu Inainte de a resolvi aceastA intrebare, este bine O. nu exagerAmu dificultatea cereetArei impuse. Noi din norocire nu ne presintämu pentru prima oarA inaintea acestei probleme immense, nu ne mai este impusu a suferi munca secularA, prin care omenirea in vechime a descoperitu fixarea alfabeticA a sonului si a ideei. Alfabetul ilu avemu :

este alfabetul latinu, necesaru pentru noi din cansele arAtate in partea AntAi a disertatiunei de fatA. Tema noastrA este dar numai a aplica alfabetul vechiu latinu la limba noun rumAnA. Prin aceasta cea mai mare parte a dificultatei este invinsA,

fiindcl amu cAstigatu regula (pe care o vomu aparA in partea urmAtoare in contra etimologistilor) : pentru sonurile rumäne, carora le corespunde o liter/ latinA, intrebuintamu aceastä literA. Dificultatea scrierei noastre, astfel marginitA, se afl numai in privinta ne-ajunsului literelor latine,

www.dacoromanica.ro

104

PARTEA A TEMA.

Numai aci se nascu intrebarile, ce ne amu propusu a resolvi : care sonuri trebuescu inseinnate prin litere i prin ce felu de litere ? Dupd ce axon vOutu, ert, fonetismul ca regula mechanied nu Ile drt nici 0 ldinurire asupra acestor punturi, vomu trebui sd studidmu chestiunea intr'unu modu mai intinsu, sd o urmdrimu de la sorgintele ei i s constatdmu atdt prin unn sirn de rationamente teoretice, cdt i prin proba istoricd, care a fostu si este scopul alfabetului, din ce causd omenirea Europeand a pi-irdsitu scrierea pitorescd i hieroglificd, pentru a adopta pretutindinea 1itere1e i prin urmare care este misiunea

speciald a literelor. Ans0 togmai acestu studiu s1a fdcutu intermit modu sumaru in prima parte a disertatiunei noastre, i acum este numai interesantu a vedO, cum la cercetdrile la cari ajunsesemu in partea I, pornind acolo a- priori, ajuugemu in aceastd parte criticd, pornind aci de la experimentele fonetice incercate in scrierea rumänd. Dupd cum scimu, cuprinsul cercetdrifor din partea I este urmdtorul : Scrierea trebue sä represinte pe ct se poate mai simplu, mai iute j mai.complet ideile. Dar ideile nu continu numai objecte, ci i relatiuni

intre ele. De acea nu sunt sufficiente bieroglifele si picturele. Ans6 atät ideile cdt i relatiunile lor sunt, dejd incorporate in limbd. De aceea scrierea

www.dacoromanica.ro

CR1TICA SISTENIILUI FONETICU.

105

a inceputu a indica natura logicä a limbei. Limba se compune din sonuri organice. Aceste trebuiau dar insemnate in scrisu. Somtrile fiind mobile pentru a arala mobilitatea raporturilor (fleetiuni de declinare, conjugare, genu, num'eru, persoanA, timpu, modu, adea : gramatica limbei), §i semnele loru au trebuit s'a" deving mobile si astfel s'au produsu literele sau alfabetul.

Intruat dar scrierea este imaginea fidelrt" a sonurilor ? Intruat sonurile Bunt imaginea fidelit a ideilor §i a raporturilor bor. Dar intruat s'aru afla sonuri, care, departe de a chiarifica ideile §i relatiunile, sunt numai nuante confuse a le pronuntrtrei, va se (peg, nu unu elementu idealu, ci numai o piedecA fisiologick" a limbei sau o deprin-

dere materialg a urechei, intrattit scrierea le va alunga de la sine ca pe nisce lucruri strhine §i afarA din misiunea ei.

Pentru a resolvi dar prima noastra intrebare : care din sonurile rumAnesci, clrora nu le corespunde o Merl latinä, trebuescu esprimate, inventandu-li-se o Met% noua ? vomu cerceta care din ele au c4stigatu in limba noastra, importanta logic a. de a distinge ideile s'au de a esprima raporturile intre idei, cu alte cuvinte : care sunt sonuri gramaticale, ear nu numai producte brute a le gitlejului nostru ? bine sciind, ca" nu ant fi o per-

www.dacoromanica.ro

106

PARTEA A TREIA.

fectiune, ci o confusiune a limbei, dacI amu introduce prea multe litere. Sonuri none rumAnesci, pentru care alfabetul la-

tinu nu are litere aparte, sunt intre allele : 5, i, it, Tr, iti, g, tghe, she, yie, etc. Ne vomu intreba la fiecare, daca are important6, logia sau gramaticard ? Dacl o are, sonul se va insemna. DacI nu o are, sonul nu se va insemna. Sonul a are in limba noastrA misiunea logicI 1) de a march, timpurile in conjugatiunea I la persoana 3, in oppositiune cu a; 2) de a umbri vocala farA sonu, fäcènd astfel limba indoit de chiarä in accentuarea ei (ldudd, lduclet ; cai, cdi).

Prin urmare sonul a trebue scrisu cu unu semnu deo sebitu.

Sonurile q, f, ce etc. an importanta gramaticalk"

de a contribul la marcarea numerilor si a persoanelor, si Mt este de necesarA aceasta misiune a lor pe lAngA vocalele finale cu acelasi scopu, vomu

aräta mai josu in critica etimologismului. Toate celelalte sonuri none din vorbirea rumäneascA nu au nici o importantA logick" in starea actuald a limbei ; nu vomu insemna dar prin litere none pe ie, tghe, she, yie, i etc. Eacä conclusiunea neapArata din premisele precedente. Anse' pe and eelelalte punturi a le acestei conclusiuni se primescu de fonetisti, in privinta lui i se vede o mare resistentA. Argumentele acestei

www.dacoromanica.ro

CRITICA SISTEMULUI FONETICU.

107

resistente nu ne pant solide. Noi amu constatatu

mai sus, la pag. 93, cd i nu are nici o importantd gramaticald in limba rumAnd, ci ea este numai o nuantd de umbrire mai adincd de at 5 pentru multe vocale, cari se afld inainte de n sau

dup. r. Pentru ce dar s'a se distingd aparte in scrisu? Atunci amu trebui sd distingem i toate celelalte sonuri dialectice a le limbei. Noi ne amu mird de alte popoare, eänd aru comite o asemene exagerare de fonetismu. Germanii d. e. prommtil

adese unu 5 distinsu, Cand au pe e inainte de n sau r; Mutter nu se cetesce Mutter, ci Muttir, etc. Cu toate aceste nici unui Germanu nu 'i-a trecutu dna" prin capu a pune acolo vre Un semnu

a parte, si aceasta din causd, cä acelu a, desi intrebuintatu de toti i admisu ca o particularitate a pronuntarei germane, totusi nu este cleat o umbrire a lui e frard importantd logicd pentru limbd. Asemene la st i sp, cari uneori se cetescu st i sp, ear alte ori ft si m. Tot asa de putin insemneazd Francesii nasalul lor inainte de n m ; pentru pronuntare nasalul eonstitue o particularitate esentiald a limbei francese, dar de scrim nimeni nu'lu serie.

Ei bine, sonul i este departe de a ave macar aceeasi intindere la Rumäni. Fonetistii moderni it dau o importanta, care nu este naturala limbei noastre. Cu mai mull bunu simtu a pasitu Lexiwww.dacoromanica.ro

108

PARMA A TREIA.

conul de la Buda calea contrard si ne-a ardtatu restrictiunea lui. Mai este de observatu", dice § 6 din faimosul tractatu de ortografie compusu de Vetru Major,

en Rumänii din Dacia lui Aure-

lian nu intrebuinteazd nici odata sonul i, ci numai a, ei nu dicu mini ca Rumd'iiii din Dacia vechie, ci mani; i u§ora s'aru putè desv6ta ti

Rumänii din Dacia vechie de acestu sonu (?). Atdt eel putin este siguru cd mu1i, de0 ilu pronuntd , nu'lu scriu nici odatd, ci intrebuinteaza totdeauna litera a 0 pentru I. In manuscriptele vechi nu se vede Medal I, ci numai a. Imi aducu chiar aminte, cd am auditu in copildria mea vorbind oameni belrani, din a cdror gurd nu se audea nici odatd i". (Animadvertendum venit, Yalachos Aurelianae .Daciae nunquam uti sono sed solum a, e. g. illi non dicunt mini, manus, uti ralachi veteris Daciae, sed mani. Facile dediscere possent etiam Valachi veteris Daciae sonu»z I. Certo multi, etiamsi in ore habeant illum sonum, nunquam

tamen scribunt 1, sed etiam pro eo utuntur litera a. Ac*) jn manuscriptis nusquam est videre I, sed solum a. Quin memini, me adolescentem in, mea patria audivisse senes loquentes, in quorum ore nunguam resonabat I, sed pro eo quoque sonum a .) Dupa cum se vede, latinitatea autorului nu era prea conaciwitioaag.

www.dacoromanica.ro

CRITICA SISTEICTLITI FONETICU.

edebant.

109

Lexie. Bud. 1826. Orthogr. rom. pa-

gina 3).

Prin urmare argumentele, cu care sustine A. Pumnul *) litera i, nu ne paru valabile. Each aceste argumente : 1) i este o particularitate esen-

tiala a limbei rumane". Fie, dam aceasta nu proi nasalul este parbeazI nimicu pentru scrisu. ticularitate a lirnbei fraucese, i p i l t sunt particularitati a le limbei germane ; toti le pronunta, dam nimeni nu le scrie. Noi nu dicemu, ch, nu trebue sa se auda. sonul : eine vrea, snit tot pronunte. Dar dicemu, cd nu este rationalu ala scrie cu unu semnu osebitu, i aceasta este en totul alt-ceva. 2) Lipsind s'ar nasce indoeala asupra intelesului foarte multor euvinte ce se distingu numai prin diferinta sonurilor a si i". Aceasta ar fi mai gravu, and ar fi adev6ratu. Anse Pumnul exagereazh : nu sunt foarte multe cuvinte, ci togmai foarte putine, deabia douetrei. Chci din cele

aratate de Pumnul cateva sunt asa de rare, incat pentru ele nu se va ivl nici odata ocasiunea de a fi confundate, d. e. minosu (care are mani marl) i mbnosu (? plinu de mana); riniqoara" (o

bailed mica de earl* si rbnifoara (? o ranä mica), rimusoard si romicqoard§i alte asemene

comparatiuni fortate de diminutive neintrebnintate. *) 1. c. pag. 26.

www.dacoromanica.ro

110

PARTEA A TREIA.

i nu are alta treaba, decat a distinge intelesul acestor cuvinte, atunci poate dispare fara nici o dauna si din limba romaneasca., precum trebue si dispara din scriere. Remanu anse vr'o doue esemple mai serioase. Riu i rau, viru i DacA

varu se distingu in adeveru nurnai prin a si

i.

La aceste esemple respundemu, c i in scrierea noastra se vede diferintä. R5U §i varu se scriu cu a, r i viru cu i. Singura dificultate o presinta esemplul cini i cani, unde dupa sistemul nostru se scrie identic ceini si ceini. Dar unu singuru esemplu nu probeaza nimic ; asemene confunditri sunt .inevitabile in or ce alfabetu i nu au nici unit inconvenientu practicu, catu timpu sunt marginite la casuri isolate. Afara de aceasta eufonia ru-

mana" a suferitu cu greu unu t asa de lungu accentuatu, prectun este in eine, pine, etc. si a disu cu dreptu cuventu ciine, piine. .Astfel dispare si aceastä mica confusiune in scrierea lui 0

si

Priu urmare nu vedemu nici o causa rationala,

care sä justifice insemnarea separata a lui i in alfabetul rumanu. Cine ar introduce o noua literä pentru acestu sonu, ar trebui s inventeze si litere pentru alte producte a le limbagiului dia-

lecticu, ceea ce nu se poate, din motivele aratate in paginele precedente. Astfel remane resultatul, ea nu primimu litera i in scrierea rumana.

www.dacoromanica.ro

CRITICA SISTEMULUI FONETICU.

111

Tot deodata ansè punemu aci principiul pentru in dioa, in care unul din sonurile respinse acum din marcarea grafica, va castiga irnportanta gramaticaIa in limba noastra, adeca va arkta diferinta timpurilor sau a persoanelor sau a genului sau a numerilor sau a casurilor, in acea di sonul celu nou a castigatu rangul unui sonu logien si trebue sa aiba o litera aparte. viitoriu :

Prin ce feln de litere sa InsemnAmu sonurile cele none? Eaca a doua din intrebarile, ce suntemu datori a resolvi.

Cand ne amu direge =mai dupit sistemul foneticu, elu ne ar respunde : pentru sonu nou litera noua, si astfel amu trebui sa inventamu pentru toate sonurile ce le amu studiatu in partea a treia si mai ales pentru a si 1, litere noue. Atunci consecinta cea mai naturala a fonetismului este de a primi deadreptulu semnele slavone a si i in alfabetul latinu. Aceasta ar aye avantagiulu de a introduce pentru acele sonuri semne cunoscute si totdeodata foarte usoare la aplicatu. Desi nu a avutu 'duct nimeni francheta de a presinta acestu sistemu pe calea publicitatei, scimu cu toate aceste, ca are partizani numerosi, cari sunt plini de convingere, ck, astfelu s'aru WA in modulu celu mai simplu nodulu gordicu alu ontografiei rumane.

www.dacoromanica.ro

112

PARTA A TRILIA..

Aronu Pumnul nu merge togmai asa de departe, dard este in aceiasi directiune. Pe i ilu primesce deadreptul de la Slavoni a 6 pare prea strdinu i prea uritu, si de aceea ilu inlocuesce pretutindinea prin ce. In contra tendintei acesteia intregi, in contra exageratei irnportante ce se dr/ esprimärei sonulai brutu prin semne grafiee, amu studiatu i amu stabilitu in partea i'tnteid a disertatiunei de fatd scopul scrierei I misiunea speciald a literelor. Resultatul a fostu : c scrierea are de scopu a

comunica ideile pe cdtu se poate mai chiar

gi

mai iute, i cd literele in deosebi au misiunea caracteristicd, nu de a ne simboliza numai sonurile,

ci de a ne pune in evidentä logica unei limbi in flectiunele ei. Din minutul, in care s'a constatatu,

a sonurile a, ?a, /4, etc. stint in esintrt modulatiuni i declinare a le sonurilor radicale a, e, s, t, etc. : din acelu minutu i esprimarea loru in scrisu, adecd literele lor, trebue sd ne de conjugare

aminteascd literele primitive, din cad au provenitu.

Pe cdt este de unilaterald si prin urmare gresitd scrierea lui a, ttc, r, prin a, s, t, fard nici unu semnu, fiindcd amintesce numai sonul primitivu al flectiunei kirk' a arätà insasi modularea flectionard pe atitt este de unilaterald i gresiat in sensul contraru scrierea lui a, i, a, i prin semne cu total osebite de radicalu, fiinded ne presintii schirn-

www.dacoromanica.ro

CRITICA SISTEMULUI FONETICU.

113

barea fdril, amintirea stärei din care a provenitu (comp. pag. 15). Cu alte cuvinte : causa ce ne silesce a respinge in genere alfabetul slavonu pen.-

tru scrierea limbei rumäne, ne silesce a respinge in specialu pe a si i. Inaintea acestui principiu logicu alu scrierei trebue sa' cedeze or ce argumentatiune fonetica. Caci in scriptura intelegerea este lucrul principalu ; de aceea unde sonul brutu esprimA idea, litera va reproduce numai sonul brutu ; dar unde este vorba

s'a se esprime dependinta logica' a unei flectitmi de la radicalul ci, acolo litera trebue sa arete cu cea mai mare chiaritate posibila,", si anume cu mai

multii chiaritate dect prin fixarea sonului isolatu, acelu raportu de dependintg gramaticala, in care consistd propria ratiune a vorbirei omenesci. Ce este mai mult : scrierea trebue sa fie, dad), se poate, mai chiara 'Mica cleat sonurile singura-

tice a le vorbirei; fiindca vorbirea se chiarifia prin gestu si accentu, ear scrierea trebue s'a represinte toate auxiliarele intelegerei prin ea insasi si de aceea trebue sii, domneasca cea mai strictii logicA in forma, sub care se presinta. Cat este de escusabila, si in sine consecuenta eroarea foneticilor de a isola literele fie-carui sonu, nu remäne mai putin o eroare, si noi nu putemn formula oppositiunea in contra ei mai precis, deck't prin cuvintele : nu andirea, ci intelegerea este scopul

www.dacoromanica.ro

114

PAILTEA A MEIA.

scrierei. De and cu inventiunea imprimeriei, cetirea a castigatu in omenire o importanta vital/ pentru desvoltarea spiritului nostru ; asta4i numai este justu a lice, c intelegerea cuvintelor cetite trece mai antai prin reproducerea auqului si apoi a sensului lor : asta4i cetimu atat de mult si atat

de iute, inat gandirea se agita numai intre litera intelesu, si in mesura dreapta cu intimitatea acestui raportu scade valoarea fonetismului pentru scrisu

i

cresce importanta literei ca semnu de

transitiune aproape nemijlocita spre idee. Pentru a reveni la ortografia lui A. Pumnul §i a scoalei bucovinene in deosebi, restringemu critica noastra in urmatoarele propusèciuni : 1) i nn sa se scrie de locu aparte, conform demonstratiu-

nei de la pag. 93 ; ear daca totusi se scrie, pretimpudu-se a este unu sonu gramaticalu al limbei noastre, atunci nu se poate scrie cu litera 1, ci cu unu semnu pusu deasupra lui a, e, i. 2) 5, fiind modulatiune flectionara sau a lui a sau a lui e, se scrie respective prin a sau prin e cu semnul scurtarei deasupra. Semnul ce nu ne pare admisibilu, Antal fiinda smintesce chiaritatea flectiunei, al doilea, fiinda

ce este unu semnu luatu din alfabetul latinu intr'unu intelesu contrariu celui ce'lu avea la Romani. De aci vine impresiunea baroca oe ne o face ortografia lui Pumnul si care este asa de mo-

www.dacoromanica.ro

CRITICA SISTEMULUI FORETICU.

115

tivatg, incgt ajunge pentru a condamna scrierea lui ce pentru a. i aci nu se poate objecta, c litera ce ne pare barodi numai fiindcg nu suntemu obicinuiti la ea, sau cel putin objectinnea nu ar fi dem-

ng de barbati de sciintg. Caci omul se poate obicinui la toate, si la cea mai mare absurditate, si eine in chestiuni de sciintg apelealg la obiceiu, apeleazg la partea cea mai putin rationalg a vietei ornenesci. Phng Mud se va inveta in seoalele

rumgne limba 1atin, Ong atunci experimentul de a scrie pe & cu ce va remAnea mai mult o curiositate literarg, cleat o incercare serioasg. fl durabilg.

Persistamu dar din toate punturile de vedere in scrierea lui o prin a si 6, fiind mai rationalg cleat celelalte ortografii intrebuintate in scrierea rumana. Objectiunea ce i se mai face : de a fi prea grea, nu este fundatg, dupg, regula stabilitä la pag. 92. Noi nu c,licemu Ca scrierea lui c sau lui ë sa

se faca dupg, originea etimologicg a cuvintelor urmgrita pänd in limbi strgine, ci numai dupg, forma radicalg intrucat se afla in limba rumang. Prin aceasta fiecare scriitoru are unu rnijlocu siguru de a sci bine ortografia lui 6. Togmai mica gandire ce i se reclamg la scrierea modulatiunilor flectionare a, tu, r4 etc., departe de a fi unu reu, are avantagiul foarte insemnatu, de a intipgri in mintea scriitorului o imagine fie cat de obscura a www.dacoromanica.ro

116

PARTEA A TREIA.

unitatei tuturor formelor aceluiasi trunchiu de ellvinte. Infine observgmu, ceea ce amu mai clisu odatg, c unul scrie, o mie cetescu, Dacg, cetirea este chiarificata prin o ortografie, atunci caeteris pa-

ribus acesteia nu i se mai poate objecta greutatea scrierei. Sa resumgmu acum la fine resultatul criticei fonetismului. Fonetismul nu este unu principiu fundamentalu alu scriei, ci este o regula secundarg, supusa adeveratului principiu, care este intelectualu. Este dar falsä or ce formulare a regulei fonetice esprimata, in modu absolutu , precum se afla la Pumnul (Gram. pag. 28) : scrierea nu este nimica alta decat o icoana fidela i ye'quta a sonurilor", i stint false i consecintele ortografice trase din aceastg, formulare. Din contra scrierea este mai Intai de toate comunicarea ideilor noas-

tre cu relatitmile lor, pe child pentru fixarea numai: a sonurilor se descoperiserg, hieroglifele fonetice, paräsite de omenire, si se intrebuinteaza Ana astacli notele musicale. Fara indoiala scrierea va

fi in cea mai mare parte a ei foneticg, dar nu pentru a esprima sonul in sine, ci numai intrucgt sonul esprimA idea si este cea d'intëi incorporare a ei. Aceasta este dependinta rationala a regulei fonetice de la principiul logien in scrierea unei limbi. Terminand critica ortografici fonefice, ne impli-

www.dacoromanica.ro

117

CRITICA SISTEMULUI TONETICU.

nimu o datorie catra representantul ei A. Pumnul, esprimandu recunoscinta noastra pentru In mine noua, ce a adus'o in chestiunea scrierei rumane. Puntul lui de plecare nu ne a parutu des-. tul de afundu si am fostu siliti a sustine incontra lui partea intelectuala a alfabetului unei limbi : Anse aceasta nu ne a impedecatu nici odata a recunoasce seriositatea i consecinta, cu care a urmaritu directiunea odata inceputa. Asemene barbati sunt totdeauna o adeve'ratrt binefacere pentru inteliginta natiunei lor, i devinu folositori chiar

prin partea eronata a opiniunilor, provocand o mai profunda cercetare a punturilor contestate.

Acum dupa ce am terminatu studiul asupra fiecarui sonu alu limbei rumäne fata cu litera latina prin care trebue sä fie esprimatu, suntemu in dreptu a alcatui urmatorul conspectu alfabeticu, inceputu si continuatu in parte la paginele 37 si 65 a acestei carti.

Pentru sonul rumanu a se va scrie litera a e

77

17

17

17

i

77

77

77

I

77

17

0

77

77

77

0

77

77

5

77

17

77

U

77

77

77

77

77

)7

77

77

1)

)7

77

77

77

I

§i.

B al

77

17

i,

e

n

77

17

17

77

17

I)

17

17

www.dacoromanica.ro

A, 6) I b C

118

PARTEA A TREIA.

pentru sonul rumänu d se va scrie litera d 11

77

77

tit

77

11

11

r

77

77

17

77

77

77

X nt

k

77

77

77

77

11

77

77

77

77

II

77

17

ii

77

72

17

71

77

77

17

x

77

17

77

77

71

71

17

n

17

p C

t

77

77

71

77

17

77

17

77

i Ill

17

77

77

j

c

17

77

77

71

17

17

77

17

Y1

h, ch.

71

71

71

1 g

1

77

Ill

71

ni.

71

77

p

r S

71

77

77

77

77

17

t

77

'V

/7

n

B

77

77

x

17

77

1.1

17

77

71

71

17

ill

71

77

71

M

77

71

)7

77

77

77

77

,

g §

t

0, Z. n n n Ne mai remAne de vorbitu despre acceute. Accentele, cum se scie, furl descoperite de Aristophanes Byzantius (sec. III p. Chr.). In manuscriptele latine nu se afla de locu ; dar nici in cele vechi grecesci pänl in seculul VII dupii ChriStosu. Asa dar inventiunea lui Aristofanu nu a pututu servi pän`a atunci decat numai gramatistilor. (Yerum haec omnia sc. spiritus asper et lenis , accentus accutus, gravis et circumilexus ante septimum saeculum a librariis neglecta prorsus 77

71

Z

www.dacoromanica.ro

CRITICA SISTEMUL UI FONETICU.

119

videntur : nam Codices vetustissimi quinti se dive saeculi fis prorsus carent. Montfaucon, Palaeogr. graec. pag. 33). Neesiständ dar nici o causa paleografica pentru scrierea accentelor, remdne numai trebuinta logica ca singura causd pentru admiterea bor. Trebuinta logica Nms0 in limba rumAnd cat pentru accentuare se marginesce la conjugatiuni. Acolo diferinta tonului aduce diferinta intelesului, tonul trebue dar neaparat esprimatu prin accentu i anume prin accentul admisu i cunoscutu pentru asemene casuri. Vomu scrie dar vede, ans6 a vede, junta, Ans6 làudà, facu, äns6 facit etc. Pentru persoana 3 sing. la Perfectul conjug. I a accentuat se esprima prin 4, esceptiune motivata mai sus. Accentul intrebuintatu pand, acum peste e i o pentru a esprimd diftongii ea i oa, este o inverttiune nesdnatoasd, atat in contra regulei scrierei rumanesci formulata la pagina 38, (acele sonuri rumdne, pentru care se scrie litera latina corespundetoare, se scriu cu aceastd, litera, abstrage'nd de la considerari etimologice), cat si in contra naturei semnelor, nefiind chematu accentul in nici unu alfabetu din lume a esprima pe a. Acestu a poate en atat mai putin sa fie suprimatu din serisu ri inlocuitu prin accentu, cu cat

iu diftongul ea, departe de a fi numai o vocala secundara nascuta din prelungirea lui e, devine in

www.dacoromanica.ro

120

PARTEA A TREIA.

limba rumanl vocala principalA, care absoarbe cu timpul pe e (esemple sumit : masei din measti, yard din vearti etc.

Infine semnul scurtitrei intrebuintatu de multi autod pentru i i u finalu nu'lu putemu admite, fiind superfluu. Regula este: i i sunt scurte la finele cuvintelor, afard numai cand sunt accentumm

ate sau cAnd este cu neputintit de a le scurta (d. e. auqi, pentru etc.).

www.dacoromanica.ro

Partea a patra. Cereetitri limbistice i critica sistemului etimologicu. Puntul nostru de plecare in stabilirea alfabetului rumänu, precum amu incercat'o in cele trei pdrti precedente, a fostu regula de a scrie sonurile rumdne cu litera latina corespundetoare, fard, considerdri etimologice ; ear la sonurile noue de

fiectiune, pentru cafi nu ne an ajunsu literele latine, amu aplicatu litera radicald insemnatd en semnul sedilei sau a scurtdrei pentru a march moilificarea. Resultatul acestor cercetdri a fostu tabela alfabeticit, cuprinsä in pag. 117 i 118, si regala ortograficd : fiecare din cele 26 (cu i 27) sonuri gramaticale a le limbei rumane se scrie numai cu litera insemnata in tabeld la rèndul seu. Oppusu acestei ortografii este in principiu si in practicd sistemul etimologicu. Tema noastrd este Soriore a. limbei rum.

6

www.dacoromanica.ro

122

PARTEA A PATRA.

acum de a cerceta cu eonsciinta ratiunile acestui sistemu i,

daca nu'lu vomu priml, precum nu

l'amu primitu, de a demonstrA causa respingerei. 0 esplicare prealabila este necesara in confusiunea de astaqi a scrierei rumane. Multi din compatriotii nostri sunt de opiniune, ct diferinta intro sistemul foneticu i celu etimologicu pentru ortografia rumana consista in aceea, ea fonetistii prim escu semnele de sedila sau de scurtare sau de pausa etc. pentru (, cb f, el, 6, etc., pe candu etimologistii scriu aceste sonuri derivate fara nici unu semnu, (land numai o regulit pentru cetirea lor. Aceasta opiniune este gresita. Nota caracteristica a sistemului etimologicu nu este lepadarea semnelor ; din contra D. Cipariu pi

seoala lui ant putb foarte bine sa primeasca

astac,li semnele noastre, i en toate aceste se urmeze calea etimologica ce au croit'o. Dovada Lexi-

conul de la Buda.

Esinta etimologismului in ortografie este alta. Em cere, ea, dupa ce literele alfabetului s'au stabilitu, fie cu semne fie fara semne, scrierea ortografica insasi sä nu se indrepteze dupa vorbirea actuala, foarte influentata prin legi eufonice, ci dupa legile derivatiunei cuvintelor de la originca lor, intrucat aceasta se poate urmari in intreaga traditiune a limbei. De aceea D. Cipariu scrie

www.dacoromanica.ro

CRITICA SISTEMULUI ETIMOLOGICU.

123

cuventul bine nu en i cum ilu pronuntarau noi, ci cu e, adeca bene, e fiind vocala originarie. Dup 5. cum se vede, cestiunea etimologismului nu este o cestiune alfabetied, ci ortografic i limbistic, si de aceea amu trebuitu sal reservAmu unu capitulu aparte in disertatiunea noastrrt. Pri-

ma datorie ce avemu acum, este de a espune cu lämurire fundamentul etimologismului, i aceastä o facemu prin propriele cuvinte a le eminentului seu representantu si cu propria sa ortografie Legile gramatecei si ale etimologiei de multe ori infrangunduse in pronunciare pre in legile enfoniei limbei, urmeza ca in scriere au se se oser/7 beze legile gramatecei si etimologiei fora aten 77

tiune Ia leoile eufoniei.

Tote sunetele derivate strinsu luandu se potu infacisia de spurie si coruptiuni in catu se abatu de la cele primitive, de si de in partea eufoniei, care se nevoliesce a aduce mai multa armonie in cuventare, se palm a fl prefectiuni.

Sunetele derivate, in catu au litera respundie-

toria in alfabetu, au dar a se reduce la sunetul primitivu si a se scrie cu literele respundietorie acestor'a. "Spurie si de lapedatu in ortografia sunt : "a in locu de ea, d. e. in masa', yard, fad, etc. 6*

www.dacoromanica.ro

124

PARTEA A PATRA.

e in locu de 6, d. e. in fie, chiemu, inghiefatu. i in locu de i e, d. e. in inimti, cuvinte, bine."*) Etc. etc. astfel D. Cipariu scriet in locu de masa, mesa yard, vera fatcl, feta 77

fia chiamu scaimbu bene volia

77

)1

71

77

77

t

77

17

77

17

fie, 77

71

77

7/

77

17

77

77

chemu schimbu bine

voie, etc.

Mu lte au observatu fonetistii in contra acestei eb, este prea grea i chiar impostbill, presupuind la toti cunoscinta limbei latine ; ca nu este scientifica, nelimitandu pana unde sä ortografii:**)

se urmareasch," radacina etimologica, etc. Marturisimu, ea observarile fonetistilor, pe cat le cunoas-

cemu noi, ne paru insuficiente si in parte injuste.

Caci nu este dreptu a critica unu principiu din starea Ana imperfecta a realizarei lui de astadi. 0 teorie este numai atunci invinsa, cand i se concede realizerea cea mai perfecta i totu§i i se ara*) Cipariu, Elemente de limbs, roman& dupa dialecte si monumente vechi.

Blasiu, 1854, pag. 83, 85, 86 §i 87.

**) Vedi artic. D-lui Sbiera in Nr. 7 si 8 din Foaea Societgtei Bucovinene pe 1865.

www.dacoromanica.ro

125

CUITICA SISTEMI:Mtn ETIMOLOGICII.

tb togmai atunci vitiul in insasi conceptiunea ei.

din acestu puntu de yedere decisivu ne amu propusu a analiza sistemul etimologicu. Admitemu dar, c etimoligismul scrierei rumane s'a determinatu cu toata precisiunea sciintifica,

ea a constatatu fasele istorice a le limbei, ca ne poate spune, pana unde sa mergemu cu derivatiunea etimologica si care sunt formele originarie a le cuvintelor rumane din insasi limba yechie rumana. i dupa aceastä concesiune, punemu intrebarea : Este rationalu 0 este cu putinfa a iutroduce in scrierea qi vorbirea limbei de astrzcli

formele mai primitive si mai curat etimologice ce le amu aflatu in seculii trecuci?

Daca este rationalu si este cu putinta, atunci, fie opera grea, fie usoara, toate silintele noastre trebuescu concentrate spre sustinerea principiului etimologicu.

Ear daca nu este rationalu

i

cu

putinta, atunci toate discutiunile laturalnice sunt superflue, principiul etimologicu al scrierei cade de la sine. Eaca importanta intrebarei, a carei resolvire o

incercamu in paginele urmatoare atat pe calea istorica cat i pe cea teoretica. Cercetand istoria limbelor mai multor popoare, ne surprinde unu faptu constantu in toate : metamorfosa neaparata ce o suferu, cu propasirea tim-

www.dacoromanica.ro

126

PARTEA A PATEL

pului. Nici unu poporn nu mai vorbesce peste (mu

timpu oare care cum a vorbitu la o epocit datA, si noi astitli nu amu mai intelege färti studiu specialu limba noastrA de acum a mie de ani, chiar dacA ne ant fi remasu vre o traditiune literal% din acestu timpu. Tot asa constatit poetul Romanu Horatie, crt elu nu mai intelegea vechiele poeme Saliarice*), i Polibie ne spune**), di diferinta limbei vechi latine de ceea ce se vorbea pe timpul seu, era a.,a de mare, incrtt Romanii cei mai culti intelegeau cu greu vechiele tractate cu Cartaginieni. Citteva forme caracteristice si fundamentale, oare cum o canavh, pentru tesrttura viitoare, remanu neatinse in vicisitudinea timpurilor i formeaa, unitatea unei limbi in varietAtile ei istorice : Anse' acele forme sunt putin numeroase, sunt numai o parte a scheletului sintacticu si flectionaru, pe Cand toate celelalte forme, terminIciuthle, cuvintele isolate si pronuntarea lor, se aflA intr'o perpetuA miscare. In aceastil privintA s'a observatu faptul, cit unu poporu, cu citt

este mai necivilizatu, cu atrtt ii schimbit limba mai iute, precum riurile mid i spulberatice din munte tocescu mai mult pietrele cc le ducu cu densii, decat fluviele mari c i linistite. Lucral mer*) **)

Horatius, Epist. II, 1, 85, 86. Polybius, Hist. III, 22.

www.dacoromanica.ro

ClUTICA SISTEMI:Min ETIMOLOGICU.

127

ge asa de departe, incIt unele semintii din Sudul Africei, dap,' testimonial misionarului Rob. Moffat,

ii schimbi limba cu total din generatiune in generatitme. Nu este multu timpa de &rind aceastl metamor-

fosl a atrasa atentianea filologilor, i studiul istoricu ala limbei se poate numi sciinta moderna kat'exochen. Ails() astitli este unu principiu al filologiei comparative de a urmIri d. e. fiecare euv&ttu francesu prin toate schimbArile lai prtnrt la forma primitivii, de a'i ciata apoi ascenolentii in limba latin i collateralii in limbele romane, de a trece pe urntl de la cuvihitul latinu la cuviin-

tul corespumptora grecescu, de a cauta in fine isvorul amendora in limba sanseritrt prtni la rAtirtcina cea mai primitivil, care arata" in daratul ei la o 1iinbi. i mai vechie decitt sanscrita. Este spectaculul ceht mai interesautu de a vede On'a la ce gradu de sigurantit au ajunsu astiqi aceste investigatiani comparative *) si cum din o singua silabrt, din unu singuru scam se poate deduce unu siru intregu de conclusiuni solide asupra timpului,

locului, aliantei etnografice a limbei de care se *) Pentru a ave o idee chiarA despre starea actualI a filologiei comparative, ne amu folositu in cercearile istorice urmatoare de eminentele prelectiuni asupra sciintei limbei, inute de Max Muller in institutul Britanicu la 1861..

www.dacoromanica.ro

128

tine.

PARTEA A PATEL

Despre Nabuchodonosor se scie, c avea

obiceiul de a'si imprima numele in fiecare din cdramidele intrebuintate la cladirea palaturilor colosale din timpul imperiului s'en. Ace le palaturi au caduhi in ruine, änse" din ruinele loru s'a luatu vechiul materialu i s'a destinatu la cladirea oraselor mai none. Astfel Sir Henry Rawlinson, cercetitind pietrele zidurilor noului Bagh-

dad pe malurile Tigrului, descoperi in toate urmele conservate a le acelui timbru impe'raAescu. Tot asa se conservd marca anticg in edificiul limbelor moderne ; si ele sunt clädite cu materialuI luatu din ruinele colosale a le limbelor vechi, fiecare cuvëntu al lor, bine studiatu, desvOlesce timbrul nemuritoru ce i l'au imprirnatu pgrintii familielor arice i sernitice intr'unu timpu, din care a dispärutu or ce altd traditiune omeneaseg. Atrasi de miraculoasa lege conservativd, ce domnesce in limba omeneascd prin toate transformatiunile ei, filologii europeni de and cu introducerea studielor sanscrite cercetard cu predilectiune

proprietatile comune intre diferitele limbi si din aceste cercetari result& faptul, cit liniile istorice a le limbelor moderne sunt convergente, tindënd toate spre cdteva origini comune. Astfel s'au stabilitu trei man farnilii limbistice , familia aria, cea semiticd i cea turanick i pentru fiecare din ele s'au alcdtuitu acei arbori genealogici de

www.dacoromanica.ro

=MA SISTEMULIII EMOLOGICII.

129

descendinte etnografice, cari sunt cu dreptu cuL ventu gloria seculului nostru. Odatd intratä in directiunea comparativä, sciinta limbei a inceputu a desface toate cuvintele compuse in elementele lor simple i intre aceste s'au ivitu apoi ràditcinele comune tuturor limbelor de aceeasi familie. Elementele cele mai simple s'au doveditu a fi rcidticini predicative .sau demonstrative i anume toate monosilabe. Gramatistii limbei sanscrite au redusu intregul tesauru de vocabule sanscrite la 1706 ra-

dAcini, adea, an admisu atatea cuyinte (silabe) radicale, cilte le au trebuitu dup sistemul lor

pentru a deriva din ele toate numele, adiectivele, pronumele, yerbii, adverbii, prepositiunile si conjunctiunile ce se aflä in limba sanscrita". Ans6 o atentiune mai minutioasa, mergend mai departe decAt derivarea lexicografica, descopere si in aceste

1706 cuvinte compuneri din elemente i mai pri-

astfel acestu numeru se va reduce la mai putinu de a treia parte a lui. Cam de 500 este dar numèrul totalu al radicalelor, din cari mitive,

i

s'a formatu intre allele cea mai mare parte a limbelor Europene : rumnd, francesä, spanioliti, ita-

Ha* portugesa, germanA, englez4, greacd, slavonä, cu toatä prodigioasa catatime a cuvinte-lor lor.

Limba evre4 asemene s'a redusu la vr'o 5Q0

www.dacoromanica.ro

130

PARTEA A PATRA.

de radacini, i limba chinesa, de si nu formeaza derivatiuni, se multemesce cu 450 de radicale. Astfel se constata, ca. de cand exista limba in genul omenescu si de cand se tot schimba diferi-

tele ei espresiunl, nu s'a adaosu nimicu la substanta primitiva a limbei, nu s'a mai inventatu nici o radacina de euv(Thtu prin generatiunile mai noue, asa incat noi astacli manipulamu CU acelasi materialu limbisticu, cu care a vorbitu i Adamu, schimbändu numai partea forrnala a cuvintelor.

Cu cat ansè este mai constantu acestu tesauru antediluvianu al limbelor omenesci, cu atilt este mai nemarginita varietatea modulatiunilor formale introduse in acele sute de radacini primitive. Es-

plicarea acestui punta ne va respunde totdeodata la intrebarea : cum din 500 de radicale s'au formatu sutele de mii de cuvinte, ce le vorbescu popoarele indo-europene ?

Daca studiamu astacli o limba modernd cu intentiunea de a'i intelege compunerea ei, distingemu mai antai intre suma de cuvinte, ce contine, cuvinte compuse i cuvinte simple ; si prin aceasta vedemu primul mijlocu ce'lu intrebuinteaza limba

pentru a se inavuti : ea alatureaza unu cuvtsntu radicalu langa altulu i formeaza astfel incorporarea unei noue idei. 0 radacina de cuvinte este d. e. SPEC. Din ea formamu : re-spectu, respect-are, re-spect-abilu, re-spect-osu, re-spect-ivu;

www.dacoromanica.ro

CRITICA SISTEMULUI ETIMOLOGICU.

131

de-spectu, frant. de-pit (franc. vech. despit); suspectu, su-spic-iu, su-spic-iosu; circum-spectu ; inspect-oru, in-spect-iune, in-spic-ientu, a-spectu; prospectu ; con-speciu ; au-spic-iu (din lat. avi-spicium privirea divinatorie a phs'ailor, precum haruspexprivitorul intestinelor); spec-ulare, spec-ulativu, spec-ulat-iune ; germ. spdhen, spion, spioniren; lat. spec-ulum--- oglindh, ital. specchio, germ. Spieg-el, de acolo franC. espiegle*), lat. spec-ies (precum idee de la kidn,7), franC. espece, germ. spec-iell

etc., la noi : spec-ialu, spec-ial-izare, spec-ial-itate, spec-ial-istu, spec-ificatu, spec-ificat-iune, specificu ; spic-erie, frant. epic-ier, pain d'épice, etc. etc. Each o sumh in adeve'ru prodigioash de idei si cuvinte noue formate din radicalul SPEC (sanscr. SPAC) cu alaturarea altor radacini demonstrative si predicative. Ansi:

aceasta nu ne esplich unu altu isvoru de

*) Originea acestui cuvgntu francesu e curioasa. Intre tradiOunile populare a le Germanilor din evul mediu Sgureaza unu Till Eulenspiegel, unu felu de Isopu modernizatu, care facea o suma de glume intelepte si sireVicuri mai putin intelepte. (Povestile lui sunt narate in rumanesce de Barac sub titula foarte literal tradusa de Tili-Bul4-oglinda.) Acestu nume deveni popularu

si in Franta sub pronuntarea corupta de Ulespiegle in locu de Eulenspiegel, i remaindu numele pentru felul faptelor lui, cuveltul espiegle se intrelminteaza in lutesul de vicleanu, sburdalnicu.

www.dacoromanica.ro

132

PARTEA A PATRA.

multiplicatiune si mai mare a cuvintelor : flectiunile lor gramaticale , adecl terminatiunile casurilor, numerilor, timpurilor, persoanelor, modurilor, etc., cari facu de unu singuru cuvèntu, intratu

odata in formalismul gramaticalu, produce sute de

forme noue si sute de relatiuni diferite a le aceleiasi idei. Noi amu atinsu acestu puntu in partea I la pag. 5 si 6, ans0, acum trebue alu studidmu mai de aproape. CAnd (lieu canta-m, acest in aratA, Ca numai cantu acum, ci di actiunea se intelege intr'unu timpu trecutu; cand (lieu canta-i, se intelege aceeasi actiune in acelasi timpu, deal acum se refere la o altä persoana. Ce fortit magica are litera m, ineat dintr'o actiune presenta face o actiune trecuta, si de uncle vocala i schimbA, persoana Antrti in persoana a doua ? i aceeasi intrebare pentru toate terminatiunile declinative, conjugative, derivative etc. a le limbelor moderne.

Pentru ce silaba rai adaugata raddcinei verbului aime --= aime-rai, aratä timpul futuru ? Pentru ce silaba ment, care isolat'a este fara intelesu, esprima fiind adaugata la finele unui culientu calitativu, modul cum se manifesteaza o actiune, d. e. grand, grandement ? Cu cAt urmurimu asemene terminatiuni a le limbe-

lor moderne in timpuri treptat mai vechi, cu atat le vedemu castigund din ce in ce o formä mai intinsit,

pana cand la fine toate se arata a fi tostu odata

www.dacoromanica.ro

CRITICA 8ISTEMULUI ETMOLOGICIT.

133

cuvinte independente cu usul i iutelesul lor propriu, asa incat toate sonurile terminative, cad as-

tacli nu mai au valoare proprie de cuvinte, sunt coruptiuni tonetice din espresiuni primitive neatèrnatoare.

Litera neinteleash," rn din imperfectul

nostru cantam ne conduce in timpuri mai vechi la forma am------cant-am, apoi in limba latina, de nude a venitu, la forma bam=canta-bam. Acestu

barn, prefacutu in spaniolesce in ba, in italienesce

in va, se demonstreaza a fi unu verbu auxiliaru independentu, acelasi verbu care se pastreaz'a in sanscritul bhaveoni, in anglosaxonul beom=eu sunt.

Urmarind in acestu modu toate flectiunile tutunor limbelor, si mai ales a limbelor din familia turanica, constatamu legea generala : el or ce iiterä de terminatiune este remasita unui ctrantu intregu primitivu allipitu laugh" o radacina mai puternica. Acestu adevOru se poate demonstra cu eat mai usor, cu cat sunt astadi Mica limbi, in cari ceea ce a devenitu la noi simpla terminatiune, este amca cuve"ntu propriu, dar arittand totusi legaturd

cu o alta radatina, care cum linia de inchiegare terminationala. De la aflarea acestei legi, lirabele existente se impartu in trei clase diferite. Clasa rintai este aceea, in care toate cuvintele aunt radicale nesehimbate si de regula monosilabe. Pe aceasta treapta, se afla limba chineza vechie. Plectiunea este aci necunoscuta. Ra-

www.dacoromanica.ro

134

PARTEA A PAMA.

porturile ce le esprima flectiunile

i terminAciu-

nile noastre, se arath in ea prin cuvinte intregi radicale puse lIngI olaltrt. D. e. jii insernneaz1 chinesesce omu, kiai multime ; pluralul nostril oameni se esprirra prin gin kiai, unde kiai nu este termindeiune, ci unu CU\ (.-ntu a parte cu proprial seu intelesu. g' este chinesee unu cuvOntu radi-

calu §i insemneaza intrebuintare, ddng insemneazrt baht, espresiunea noastrA cu unu bacu, lat. baculo (unde cu este o simpla prepositiune §i o o simplA terminatiune fitra intelesu radicalu §i fär usu propriu) se traduce chinesesce ddng, unde fiecare din cuvinte are sensul seu radicalu, cum amu (lice : intrebuintare bastonu.

A doua clasrt este aceea, unde din doue cuvinte radicale puse astfel langit o laltti, unul ii perde intelesul propriu, si devine terminatiund, ear celsalaltu ii pastreaza insemnarea sa s,i remane in toate formele unu radicalu ca la inceputu. De aceasth, clasI se tinu limbele din familia Turanica, §i intre ele in specie limba turceased §i cea ungureasca. Aceste sunt limbe etimologice in sensul celu mai rigurosu. Ele Ostreazil rathicina cuvnfului fitra coruptiune fonetica §i cu simfirc perpetud a infrlesului primitivu, pe cand terminaciunea cuv6ntului , de§i

ea este unu cuvtintu, nu mai produce shintirea hatelesului propriu §i togmai astfel devine §i

www.dacoromanica.ro

CRITICA SISTEMULUI ET1MOLOGICU.

135

Forma participiala sever insemneaM, turcesce iubire ; conjugarea presentului iuterminäciune.

bescu , iubesci , iubiti se face astfel : sever-im, sever-sen, sever-sis. Finalele presentului im, sen,

siz nu sunt finale corrupte ea a le noastre, escu, esci, ii., ci sunt cuvinte, i anume pronumele : eu, tu, voi, (asa inat traducerea literala ar fi : iubindu-eu, iubind-tu iubind-voi), Anse' fiindc a. in aceastiti compunere nu se mai shnte intelesul lor propriu, din care causiti se si schimbrt in imperfectu, de aceea au decAclutu in simple termitthciuni. Mai chiar va H unu esemplu dintr'o limbo cunoscuth., pe care o putemu controlb, cu simtirea noastrit Futurul conjugarei francese se formeaza prin finala ai pusa lOmga infinitivu, aimer; aimer-ai, tu aimer-as, ii aimer-a, nous aimer-ons vous aimcr-ez, its aimer-ont. Aceste finale: ai, as, a etc. nu sunt alta decitit presentul verbului avoir, §i prin urmare j' aimer-ai va se clica", j'ai a aimer, tu ainzer-as---tu as a aimer, etc., literal tradusu : amu sa iubescu, ai s. iubesci, sau : voiu iubi, vei iubi. (In modu analogu se esplica forma latina.: ama-bo.) Proba convingaoare pentru justeta acestei espliari este vechiul dialectu provencalu, unde formele se ailiti decompuse : in locu de (je) vous dirai se (lice forma mai prlmitivä dir vos ai (am a ye vice). In spaniolesce asemene in locu de lo har-e, voiu face

aceasta, se clice hacer (scurtat : har) to-he, a face

www.dacoromanica.ro

136

PARTEA A PATRA,

aceasta amu = facere id habeo. Asa dar finalele futurului francesu aimerai, aimeras, aimera etc. stint presentul verbului avoir lipitu MO verbul aimer; Anse' fiindeA nu li se mai simte iutelesul loru propriu de avoir, remAind ele numai o in, semnare a ideei futurului, nu mai potu fi cuvinte, ci sunt simple terminaciuni. SA dAmu si mm esemplu din limba rumAnii. In conjugarea interogativA : fi-voiu, fi-vei, fi-va, intelesul propriu alu cuventului voiu s'a perdutu ;

elu nu mai insemneazA a vol = vouloir, ci are numai functiunea de a insemna, futurul si este dar pe calea de a deveni o simplA terminAciune. Tot asa cAnd clicu voiu fi, voiu de la ineeputu nu mai

are altu intelesu de cat a ardth futurul lui fi, si de aceea RumAnul, pentru a dà lui voiu" sensul seu propriu, nu mai poate intrebuinta infinitival curatu in verbul urmAtoru, ci trebue sA introduca subjunctivul cu SA", nu mai clice : voiu merge (=je veux aller) precum clice d. e. potu merge, ci trebue sa giel spre distingere : voiu sA mergu, (=je veux que faille). In a treia classa a limbelor se aflA limbele &rice, prin urmare cea latinA si a noastrA. Ele nu mai respecteaza nici forma nici intelesul primitivu alu elementului radicalu si cu atrit mai putin alu euv'entului terminationalu, Deabia filolnul este

in stare a Je du de urml.

www.dacoromanica.ro

CRITICA SISTEMULUI ETIMOLOGICU.

137

SA luAinu de esemplu genitivul omului. Aci distingemu mai AntAi cuvaltul omu si terminarea genitivului -lui. Omu ne duce la latinul homo ; homo ne duce la humus, Arch' la huma noastrà ; -lui ne duce la latinescu illius , genitival unui pronume demonstrativu. Omului insemneaza' dar etimologicesce tradusu : a acelui productu din lutu sau din pAmentu. Cine se gAndesce astagli la aceste insemnAri originarie ? Atat omu cAt si lui au modificatu sonurile si au perdutu

intelesul vechiu, si sunt astädi pentru mai toti remdsite neintelese sau altfel intelese din marele procesu de combustiune, prin care se caracterizeaz1 progresul limbelor.

SA luamu unu esemplu din alta limbA, esprimarea numerului 20 in frantusesce. Numerul 20 este unu compositu si aratA 2 decimi. Limba chinesA l'ar esprima dar, pune"ndu amendoue elemen-

tele de compositiune neschimbate lAnga o lalta. pece se chiama chinesesce qi, doue eta, douedeci = etil-qi. In limba tibetanA ciu insemneazA dece, nyi doi, nyi-ciu douedeci; in limbs, burmesA si, dece, nhit doi, nhitli douedeci. Cu totul altfel limba francesa, italianA, englesa, etc. Francesii dicu vingt. Ce este vingt? Nimeni din popor nu are consciintA despre cupnnsul lui ; Francesii ilu invata pe dinafara din tatA in fiu. DacA analizAmu Anse' si urmarimu acestu

www.dacoromanica.ro

138

PARTEA A PATRA.

cuv6ntu, Emu mai dartiti de forma lui mai vechie, latink=viginti. Viginti corespunde sanscritului Visanti. Ami'mdoue se compunu din doue euvinte: din vi i santi sau ginti. Acestu vi este o coruptiune din dvisdoi, precum latinul bis este o coruptiune din dvis, engl. twice, grec. dui, care dis apare eardsi iu latinesce in sensul de impartire in doue d. e. discussio etc. Ear santi sau ginti sunt abreviaturi din sanscr. dasati care insemneazd, o decadd, de la dasan------lece. Vingt spune dar pentru eine scie sals asculte, o istorie intreagrt i aratd, prin multe vicisitudini intelesul irnpreunatu de doue

si de 4ece; dar pentru poporul modernu limba lui este mita. Sonul i sensul s'a coruptu. Ca toate limbele moderne, a suptu astfel i limba rumänd nieduva intelesului primitivu din trunchitirile celor mai multe cuvinte a le sale, si aceste stau asUlili fdrrt legilturd sensuald cu pilm6ntu1 din care provinu, numai ca nisce forme indiferente, ca nisce scheme a le inteligintei, i togmai de

aceea ca nisce instrumente apte de a primi sfera cuprinsul, prin cari lc va defini subjectul grinditoru.

Limbele de clasa a treia ne dovedescu dar, ea asa numita coruptiune foneticri este unu isvoru nou de inmultire a limbei prin flectiuni de cuvinte,

earl toate reproducu raporturile subiective intro idei. Prin urmare ceea ce numimu noi Logiea,

www.dacoromanica.ro

CRITICA SISTEMULLTI ETIMOLOGICII.

139

adeca intreaga gramatica a limbei rumane si a celorlalte limbe arice, i prin aceasta marca Mr etnografico-nationala , provine din modulatiunile fonetice, i aci vedernu causa adeverat limbistica, pentru care atat limba cat i scrierea trebue sa indice

cu cea mai mare chiaritate toate literele flectionare. Ce voesce acum etimologismul in ortografia rumana ? §i cu aceasta ne intoarcemu din ciinipul interesantu al filologiei la objectul disertatiunei noastre. Etimologismul voesce a dechiara de spurie si de falsa metamorfosa fonetica

de sute de ani, prin care a trecutu limba mina; voesce a ne aduce gramatica la forma cea

n1

mai etimologic pura, a ne aruncà limba cu Reale inapoi, incercandu-se a stavill fluctuatiunea miilor de ani, prin care a fostu impinsa limba rumitnä spre desbinarea fonetica de cea latina, limba latina spre desbinare de cea sanscrita, eea sanscrita spre desbinare de o limba mai vechie, despre care nu mai avemu trad4iune contimpurana. Or care ant fi opiniunea ce o avemu despre asa numita coruptittne foneticli, atat remäne con-

statatu, ca aceasta coruptiune" este marca distinctiva a limbelor arice si in specie a limbei rumane si totdeodatii legea fatala, dupa care se metamorfozeaza limbele noastre pana unde le pu-

temu urmarl in istoria omenirei. Aci unu indi= vidu, cu schematismele sale gramaticale, nu poate

www.dacoromanica.ro

140

PARTEA A PATRA.

sä foloseasca si nu poate s strice nimic. Desvoltarea limbei i anume i coruptiunea foneticg, este unu productu instinctivu al naturei omenesci

nici odata nu se va plea dupa ratiunea calculatoare a individului. Incercarile gramatistilor si a puristilor de a frange geniul ascunsu al limbei unui poporu prin micele lor paradigme i teorii au rem asu totdeauna i cu dreptu cuventu fantasmagorii impotente. Din viata Imperatului Tiberius ni se refera , ca odatg, comitend o eroare in contra limbei, Marcellus i-a relevat'o i i-a cores'o ; dar Capito, unu altu gramatistu ce era din intemplare presentu, observi, limba Imperatului este limba bung, sau cel o putin daca nu este indata , va deveni peste curend. La aceasta Ansa Marcellus respunse : Capito este unu mincinosu , Cesare: tu pofi acorda impeimentenirea cea mare unui omu, dar nici odatei unui cuv6ntu". Scoala etimologica este dar ceva strainu i nenaturalu in scrierea limbelor arice ; idealul la care aru voi etimologistii sit ne aducg, ortografia rumaul, este maniera turceasca, o predilectiune ce in-

tnt deja in sfera gusturilor, despre care (lice proverbul latinu cit numai este de disputatu. Ortografia unei limbi, in or ce epocg, data, afart de aceea in care a fostu stabilita, este deja de

la sine destul de osebita de vorbirea aceleiasi www.dacoromanica.ro

CRITICA SISTEMULUI ETIMOLOGICIT.

141

epoci. Causa este, a limba se tot modifica pe nesimtite i lasa, astfel ortografia anticata, indar&tul seu. Cand diverginta a devenitu prea mare, se nascu revolutiuni ortografice, cari tindu a da serierei unu impulsu inainte spre a ajunge propasirea fonetica a limbei. Atunci vorbirea i scrierea

earäsi se mai identifica Oa, la unu gradu oare care, pentru a reincepe dupa catuva timpu aceIasi procesu de separare. Este dar siguru, ea ortografia ce o vomu stabili noi pentru limba rumama de astacili, nu va mai corespunde limbei stranepotilor nostri, ci le va impune sarcina de a o ecuilibra din nou dup metamorfoza internplat a. de acum i pana atunci. Cu cat anse s'ar marl greutatea pentru noi 1 i s'ar indol pentru ei, daca nu amu fix& astacli o ortografie corespuncle-toare macar limbei rumane din seculul XIX, ci amu augment& distanta intre vorba i scrisu, potrivind scrierea de astacli dupa vorbirea timpurilor de eri, care totusi nici odata nu vor mai re-invi& in limba. Noi daca amu put6-o preved6, amu face bine sa introducemu ortografia seculului viitor ; dar a introduce o ortografie corespunOtoare seculilor trecute, aceasta este o procedere, in care din parte-mi nu potu vale nici o intelepciune.

In paginele precedente amu demonstratu , ca purismul etimologicu incercandu-se a sustinè in li-

www.dacoromanica.ro

142

PARTEA A PIMA.

teraturA, o stare fonetich, pe care limba a invins'o si din care a esitu, este unu sistemu imposibilu, gi

aceasta amu demonstrat'o pe calea istorich a

faptelor, indichnd legea nestriimutat a perpetuei metamorfose fonetice. Acum Ansti vomu aräth, in teoric psichologich ch

etimologismul, chiar dach ar fi cu putintit in faptu, nu ar fi rationalu si ar trebui sit fie combätutu ca o pedich, pentru desvoltarea intelectualit. Or ce cuventu este incorporarea sensibilit a unei notiuni (a unui conceptu). Notiunea este o idee (representatiune) format); din alto idei, ear nu

dea dreptul prin impresiunea sensibilh. Adech: consciinta noastrh primesce din experienth mai multe representatiuni asupra acelueasi felu de objecte. Unu copilu d. e. are la inceputu despre objectul mash o idee sau representatiune potrivita numai cu acea masa unica, ce a veluVo in odaea sa. Mai tardiu vede i alte -mese, cu patru picioare, cu trei picioare, cu unu picioru, de lemnu,

de peatra, de metalu, rotuude, patrate, poligoane etc. Din aceasta suma de representatiuni relative la acelasi fela de objecte, consciinta lui estrage intr'unu minutu datu i printr'unu procesu ce'lu esplich Psichologia, representatiunea lor comuna si, lasand la o parte diferintele de tot individuale a le multelor esemplare din acelasi objectu, formeazh, notiunea acestuia.

www.dacoromanica.ro

CEITICA SISTEMULIII ETIMOLOGICII.

143

Notiunea (Begriff) cuprinde dar esinta lucrurilor ce s'au presintatu consciintei noastre, alegend din ideile kr numai partile importante si respingend pe celelalte. In acestu procesu de abstractiune, notiunile perdu oare cum materialismul reprcsentatiunilor primitive §i devinu eterice, perdu sensibilitatea i devinu objecte pure a le gandirei. In lumea fisica d. C. nu esista notiunea

planta, ci numai o planta inclividuala, care care cu suma ei de calitati unice. Ansi find astfel abstrase notiunile s'arn perde una in alta, dad"), n'aru fi fixate prin semne subjective, in locul sensibilitatei representatiunilor din cari s'au scosu. Aceste marce subjective pentru

distingerea notiunilor sunt cuvintele. De aceea cuvintele insemneazd, numai generalitdti 0 nu sunt nici odaM in stare a esprima individualitatea. Sä incercu d. e. a design:1 prin cuvinte pana, cu care

Voiu dice: aceasta pana. Ansa aceastä pana este or cc pana, in apropierea careia me aflu, i numai gestul de a o ardta, o individualizeaza. Aceasta pand neagrd; ansa aceasta pang neagrrt este or ce pana neagra, in aproprierea careia me On, i asa mai departe : ori cat determinezu pana prin noue adjective, i adaugu numai calitati generale 0 nu ajungu nici odatd scriu.

prin limbd a o separa ea exemplaru unicu de toate celelalte. Limba este focul, in care represen-

www.dacoromanica.ro

144

PARTEA A PATRA.

tatiunile objeetelor i§i mistuescu toata materialitatea si nu lasa decat idea lor abstrasa §i ge-

nerall. Ce importanta nem6surata, au notiunile pentru sufietul omenescu, pentra formarea caracterului, etc., sciu toti cei ce s'au ocupatu de aceasta, materie. Aci

va fi destul a atinge numai unul din efectele bor. Marginirea cea mare si ne-ajunsul inteligintei ome-

nesei provine din prea putinele representatiuni, ce le poate cuprinde consciinta de odata. Deabia trei patru representatiuni ocupa in acelasi timpu atentiunea noastra ; totu ce trece peste acest numeru,

dispare de regula din sfera perceptiunei intelectuale -si se intuned. De aci provinu lacunele, unilateralitatea, in genere defeetele caracteristice a le inteligintei celor mai multi oameni. Singurul mijlocu de a remediä in parte acestui inconvenientu, este de a introduce in consciinp, notiunile generale in locul representarilor sensibile si de a ave astfel in acelasi cercu marginitu al consefintei esin-

ta unui campu foarte intinsu de representatitmi experimentate. Astfel pe dud simphil gradinaro i§i incarea consciinta si memoria cu representatiw-

mile individuale a le fiedrui exemplaru de flori ce le cultiva, si prin aceasta nu are inteliginta libera pentru alte gandiri, naturalistul scientificu Trimesce numai notiunile generali despre felurile -prantelor, are in extractu esinta tuturor, §i inteli-

www.dacoromanica.ro

145

CRITICA SISTEMULITI ETIMOLOGICU.

ginta lui remane libel% a concepe alte teremuri a le naturei si a forma astfel o Nib* universalä. Fiindca dar notiunile cuprindu mai putinu decal representatiunile originarie, Anse continu toata esin-

ta kr, de aceea operatiunea cu ele este cea mai potrivita repejunei de progresu in inteliginta omeneasca, pe cand cei ce opereaza numai cu representatiuni, poarta cu sine masa greoaie si superflua a sensibilitMei, i ii intardie esi incurea prospectul. Astfel intrebuintarea notiunilor este

de comparatu operarei cu quintesente in locul specialelor de plante, cu chinina in locu de china, 1i notiunea se rapoarta, la representatiune ea formu-

la algebraica la calculul cu cifre sau ea logaritmul hi numerul sea. Togmai prin aceasta libertate a generalizarei este omul in stare a'si concentra mintea si a castiga acea circumspectiune

peste unu campu vastu de experience, ce'lu distinge de toate celelalte fiinte e le naturei. Elu nu este nimitu i cutrupitu prin varietatea infinita a individilor din natura si nu este, ca animalul, fatalminte legatu de impresiunea momentului : ci liberu anima cautatura abstractiunei in Universu si reduce massa, multipla i extensivä la o catatime marginitä dar intensiva,, scoate in idei sucul gi meduva objectelor i astfel domnindu peste ele, castiga locul i timpul de a le compara intre sine cu trecutul i viitorul, i formeaza din ceea ce $crierea limbel rum.

7

www.dacoromanica.ro

146

PARTEA A PATRA.

nAvAlea in capul seu ea unu chaosu orbu al intOmplarei sfera luminatA §i regulatA a inteligintei.

Notiunile Bunt dar productul celu mai importantu , productul specificu al ratiunei omenesci. Anse' ele se modificA, i§i schimbA continutul, devinu mai abstracte , dupA cum se modificA qi progresul cunoscintelor omenesci. SA comparAmu d. e. notiunea scrierei, precum s'a putut aflA, in consciinta Romanilor, cu aceemi notiune in consciinta noastrA dupa atAtea descoperiri geografice. Romanii timpului din urmä e probabilu ca, nu cunosceau decAt alfabetul lor cadmeicu, celu grecescu §i hieroglifele. Despre scri-

erea pitoreascA, despre nodurile peruviane, despre Cua-lele chinesesci, despre silabarul Iaponilor etc. nu aveau vre o idee §i astfel le lipseau pArti esentiale pentru a'§i forma o notiune generata, despre scriere, precunfo avemu noi. Ans6 nu numai la objecte de culturA scientifica existä diferinta :

mai toate notiunile popoarelor moderne sunt osebite de acelea§i notiuui antice. AltA idee are RurnAnul §i altA, idee avea Romanul despre pAmentu,

despre ingrA§area lui , despre ma§ine agricole , despre vestminte, despre cAi de comunicatiune, despre sufletu, despre guvernu, despre religiune etc. etc., a§a, incht astA;li cu greu se va gag o notiune modernA, congruentA cu cea andel corespuncl6toare. De regula notiunile posterioare sunt

www.dacoromanica.ro

CR1TICA SISTEMULUI ETIMOLOGICU.

147

mai generale cleat cele primitive, si inteliginta popoarelor in sumg. totala face unu progresu pronuntatu spre abstractiune. Para lel cu aceastg, straformare tAcutg a cuprinsului notiunilor in laboratoriul intelectualu al omenirei, merge o schimbare corespunptoare a formelor Mr esterne, adecI a cuvintelor. CAnd pentru prima oarä se dd, unei notiuni numele, adeca, cuvOntul seu, partea principala a sonurilor acestui cuvOitu se ia de regulg, din sonurile representatiunilor nemijlocite, din care s'a formatu notiunea. Ele sunt dar o imagine fidelI a gradului de abstractiune, pe care se aflau oamenii in timpul and au botezatu t6nera notiune. Pang cänd inteliginta poporului se afth, pe aceeasi treaptg, de abstractiune, panA atunci sonurile pe-streaza unu

intelesu primitivu al Mr si din aceastg, causl taunt respectate. Indatl ce Ans6 poporul face unu progresu de abstractiune in privinta cuprinsului aceleiasi notiuni, se desface legAtura ce o unea cu

representatiunile mai materiale si mai marginite de la inceputu, sonurile ei primitive i§i perdu intelesul i, ne mai av6nd pentru ce se fie respec-

tate, se modificA si se corumpu" foneticesce. SA lutimu de esemplu notiunea si cuvèntulu omu. Pentru Romanii cei vechi omul era cea mai importantg, fapturd din paanèntu, adecl din hum

de aceea sonurile numelui lui aminteau aceastI 7*

www.dacoromanica.ro

148

PARTEA A PATRA.

origine si vor fi fostu in vremea vechie huino ; mai pe urma ans6 s'a perdutu din cuprinsul notiunei reminiscenta nemijlocitä a acelei origine

terestre, si de indata incepu a se perde si sonurile primitive : din humo se uitä u si fiice hoino, in fine Rumanii Intl% si pe h, 0 facu omu ; si

aceasta cu totu dreptul, fundeä omul nostru este mai dnaii de toate o fiinta intelectuald, si nimeni, pronuntand numele lui, nu se mai gandesee si nu trebue sä se mai gandeascd la hunzei. Ouv6ntu1 francesu espiegle, analizatu la pag. 131,

se spunea si se scriea intr'unu timpu ulespiegle:

era togmai timpul, uncle cu numele individului Eulenspiegel se botezase notiunea vicleniilor lui. Generatiunile urmätoare Anse se gandird numai la aceste fapte in genere si uitard personalitatea de care erau legate ; de indata cuve"ntul ulespiegle se corumpe, se face espiegle §i nimeni nu va puté

opri, ca mane poimane sa nu se corumpa si mai mutt dupa legea eufonica a limbei francese. Bumper englezesce insemneaza unu paharu plinu. Urmarindulu in timpuri mai vechi, ilu afliimu sub

forma de bower, pe urma bompere, in fine bonpere, §i cu aceasta ultima forma ii dam de originea normana. Normanii din Bretagne, catolici credinciosi, aveau obiceiul -le a iuchina, la ince-

putul or carui ospetu primul paharu Papei de la Roma, bunului parinte=au bon pere! De aci a rewww.dacoromanica.ro

CRITICA SISTEMULUI F.TIMOLOGICU.

149

masu numele de bon pere primului paharu plinu in genere, ce se inching la unu ospetu, apoi s'a generalizatu §i mai mult O. s'a intrebuintatu pentru or ce paharu plinu. Din acelu minutu, leggtura cu bon pere nu mai exista §i sonurile lui au inceputu a se modifica. Astg li sub bumper nimeni nu vede pe Papa de la Roma, §i de aceea unu ortografu etimologistu nu ar aye dreptu a sill pe Englezi sg scrie bonper in locu de bumper, pentru a'§i aminti originea. Consciinta acestei origini este stinsg in poporul lor, §i ortografia va fi cea din urmg a o reinvia. Notiunea ne apare in aceasta" privintg ca unu balonu aerostaticu, care incepe a se inaltà deasupra pamentului representatiunilor din care s'a ngscutu. La inceputu, o sumg de sonuri primitive ilu leagg Ancg de originea sa teluriel ; Anse" in pro-

portiunea, cu care continutul seu se umple de materia etericg ce'l este destinatg , repulsiunea in contra pgme"ntului devine mai mare, pang eänd in fine rupe funiile injositoare §i se inalta intr'o sferd, unde nimic nu'i mai amintesce substratul materialu, din care a pornitu.

Care ar fi acum resultatul etimologismului in scrierea §i vorbirea iv ,iimg ? Etimologismul ar sill poporul Rumgnu sg reving la sonurile primitive ce corespundeau unui gradu

www.dacoromanica.ro

150

PARTE1 A PATRA.

de desvOltare a notiunilor lui, peste care astAcli a trecutu de mult. Etimologismul ar vol sA restringa inteliginta notiunilor noastre §i sA, le forteze in forma materialA primitiva, pe care ele au spart'o de atAta timpu fiindca, devenise prea strimtI pentru spiritul lor de generalitate. De ce amu mai scrie noi astAcli mesa in locu masa ? Scimu bine, cA, in scriptele rumAne vechi se afiA measei, mai naiute poate messa, in fine la

Latini mensa. Dar aflarea formelor acestora nu poate contribul intru nimic a ne face si. ne schimbAmu masa noastrA din ceea ce este. Latinii aveau unu bunu cuve'ntu s scrie §i sA vorbeascA, mensa. Mensa lor sta in legAturA ou vechiul mono, de unde eminere=a fi inaltatu, §i insemna la inceputu or ce lucru pro-eminentu sau inaltatu : masA, bancA, scena pe care se presintau sclavii pentru a fi ve"nduti, etc. Dar masa noastra nu

scie nimic din toate aceste, §i fiindca, a perdutu intelesul primitivu al legaturei cu meno, nu mai are nici o causä de a'i pestrà literele. Etimologistii ne indatorescu a vorbi, sau cel putin a scrie, anima in locu de inime cliand cA i este spuriu". Dar inima noastrA nu mai are a face cu anima vechie, §i i stA acolo togmai pentru a arAtà, cA nu mai are a face. Anima era in legatura cu Neu = a sufia, a respira, §i insemna mai Antäi principiul respiratiunei materiale §i de-

www.dacoromanica.ro

CEITICA SISTEMULUI ETIMOLOGICU.

151

_

vent apoi principiul vietei intelectuale, sufletu, curagiu, etc., gns6 in perpetug amintire a acelei origini fisiologice, din care causg. se §i scria in-

tr'unu timpu pentru mai multg imitare hanima. Dar in,ima noastrg. a devenitu astgqi altceva : ea este loca§ul sentimentalu de durere §i de bucurie

§i nu mai este resuflarea bran, hanima, care a datu origine numelui anticu. Etc. etc. Spent, cg, cele espuse vor fi de ajunsu pentru a constata, eh,' regenerarea dialecticg §i ceea ce numescu etimologisti coruptiune foneticg este propria viatg a limbei §i a inteligintei unui poporu, §i cg nimeni nu are dreptul de a li se oppune din plgcerea de a ved6 derivatiunile lui etimologice esprimate prin litere. Noi, care amu fost condu§i spre aceste cercetgri mai mult din interesul lor filosoficu, amu propune atentiunei §i verificgrei filologilor nepärtinitori urmatoarea lege psichologico-limbistica : Ceea ce sus-

tine sonurile unui cuvèntu in unirea kr integrala, este consciinta intelesului lor primitivu. Indatg. ce inteliginta poporului a modificatu acestu intelesu primitivu, generalizlndulu §i desfgandulu de originea materialg, viata conservativg a sonurilor s'a stinsu. De aci incolo ele se prefacu, se inmoaie, se corumpu, se perdu, §i din intregul lor primitivu remänu numai cateva sonuri reci, drept semne pentru notiunea arbitrara, ce §i-a formät' o

www.dacoromanica.ro

152

PARTEA A PATRA.

Tot astfel la moartea unui organismu inceteazd puterile ce i-au sustinutu pknä atunci unitatea organicrt, si incepu a lucrd puterile chimice, caH in sensul organismului descompunu si poporul.

distingu, ear in sensul Mr compunu si creazd none fornaatiuni cu o noud vidtd.

Coruptiunea fonetice incepe dar intr'o limb& atunci, cand mintea poporului a facutu unu progresu asa de insemnatu in abstractiune, incrtt a perdutu legraura materiald pentru o mare parte din cuvinte. Coruptiunea odatd, inceputd din aceas-

ta causit legalri, nu se mai poate opri, ea se intinde egalminte peste toate cuvintele, si peste multe numai din causä eufonicd. Dar totdeauna in-

ceperea ei este unu semnu de progresu al notiunilor poporului, in care se intempld. Etimologistii sustinendu cu or ce pretu literele vechi ,

din cad a disprintht intelesul , facu ca

Egiptenii, caH inbalsamau mumiele fard viatd, uiMud amendoi, cd, descompunerea si reformatiunea corpurilor este unu procesu de o egall important& cu forma kr organica de la inceputu:

Aceste sunt causele istorice si teoretice, pentru care etimologismul in ortografia rumänd ne pare pe cdt imposibilu, pe atat nerationalu.

www.dacoromanica.ro

Din Publicatiunile Societatei Junimea au esitu

de sub presa si se Oa de vendare la Biuroul SocietAtei in casele Bancei :

MAIORESCIT, Tito : DESPRE SCRIEREA LIM- '

BEI RUMANE. Pretul 1/2 Icosara =7 lei cursul pietci Iasi SCHILLER, MOARTEA LUI WALLENSTEDTraducere rumana de E. M. Pretul 10 b SHAKESPEARE, MACBETH. Traducere rurnrir

Pretul 5 lei

de P. P. Carp. tc

Se itflit sub pres vrie 1866 :

i

voru apare la Septem:

.

MAIORESCU, Titu: GRAMATICA LIMBEP RU-

MANE pentru scoalele primare classa I si II (metoda analiticA). Pretul 21/2 lei.

MAIORESCIT, Titu: PLINII EPISTOLAE SELECTAE. Editiune in usul scoalelor, cu adnotatiuni rumane. Pretul 21/2 lei. MANDREA Nicolae : CAESAR DE BELLO Pretul 8 lei. GALLICO. Idem. MELICU, I. M., ARITMETICA pentru gimnasiu. Pretul 8 lei. PAICU , Pavel : EPITOME HISTORIAE SACRAE. Editiune in usul scoalelor, cu adnotatiuni rumane i cu vocabularu latino-rumanu. Pretul 2 lei.

www.dacoromanica.ro