Tibetul C B Levenson [PDF]

Zitiervorschau

CLAUDE B. LEVENSON

TIBETUL

© Presses Universitaires de France Claude B. Levenson, Le Tibet, Presses Universitaires de France, Que sais-je ? nº 3808, 2008.

© 2008. Casa de Editură GRAFOART Toate drepturile rezervate pentru prezenta traducere.

Coperta: Graniţele istorice ale Tibetului.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României :

LEVENSON, CLAUDE Tibetul / Claude B. Levenson; ed.: Matei Bănică ; trad.: Ileana Littera. - Bucureşti : Grafoart, 2008 ISBN 978-973-9054-47-8 I. Bănică, Matei (ed.) II. Littera, Ileana (trad.) 294.321

Casa de Editură GRAFOART Str. Braşov nr. 20, sector 6, Bucureşti Tel.: 0747 236 278 ; fax.: 0318 15 15 13 Web : http://www.grafoart.ro E-mail : [email protected]

CLAUDE B. LEVENSON

TIBETUL Traducere din limba franceză de Ileana Littera

GRAFOART

INTRODUCERE

Omul s-a născut să fie liber. Georg Wilhelm Friedrich Hegel

Puţine ţări i-au făcut pe oameni să viseze, ba chiar să se lase în voia atâtor fantasme! Datorită distanţei şi altitudinii ce par să-l izoleze de restul lumii, Tibetul a devenit de-a lungul timpului leagănul multor legende ori tărâmul celor mai nebuneşti aventuri. Până-ntr-atât încât aproape că se uită că aparţine, şi el, unei planete umane, ce e drept foarte diverse. Fireşte, mai aproape de cer decât alte locuri, căci e situat la înălţimi ameţitoare, giuvaier cuibărit între munţi socotiţi adesea lăcaş al zeilor, îndelungata lui inaccesibilitate practică l-a învăluit într-un tulburător mister. Ceea ce explică, cel puţin în parte, neîntrerupta fascinaţie pe care a exercitat-o, şi o mai exercită încă, mult dincolo de frontierele sale geografice sau spirituale. La fel de numeroşi par să fie şi cei ce nu încetează să-şi pună întrebări despre Tibet, pământ învecinat cu văzduhul, pământ magic, pământ al frumuseţii, al tăcerii şi al forţei, dar, înainte de toate, pământ pe măsura oamenilor pe care i-a zămislit. Chiar dacă unii dintre ei fac notă aparte şi chiar dacă unul dintre marii poeţi tibetani, Milarepa, spunea:

„Nu te ataşa de ţara ta, nu e decât o aşezare de nomazi într-un deşert de piatră”, cum ai putea să nu visezi la acest imens podiş ce străjuieşte creştetul planetei, etalându-se majestuos la o înălţime la care Alpii şi-au pierdut de mult suflul, iar Anzii se străduiesc cu greu să facă faţă competiţiei? „Acoperiş al lumii”, fără îndoială, dar şi castel de apă al Asiei, sursă a celor mai mari fluvii ale continentului care coboară de aici pentru a-l fertiliza, Tibetul – prin istoria şi prin condiţiile sale deosebite – s-a constituit de-a lungul secolelor într-un „conservator” (în sensul nu de muzeu, ci de „păstrător”) al unei tradiţii budiste singulare, prin alte părţi aproape secătuită. Până la mijlocul secolului al XX-lea, el „s-a ţinut deoparte”, ca să zicem aşa, fără a se închide, totuşi, într-o izolare deplină: dacă agitaţia lumii exterioare se oprea deseori la poalele barierei munţilor Himalaya, ecourile frământărilor de pe îndepărtatele şesuri izbuteau să ajungă până în mediile restrânse ale guvernanţilor şi ale negustorilor. Multă vreme la adăpost de consecinţele directe ale unor evoluţii ce schimbau faţa lumii, Tibetul a sfârşit prin a le cădea victimă, lipsit fiind de clarviziunea unei clase conducătoare prea suspicioasă faţă de tot ce se afla dincolo de graniţe şi prea încrezătoare în puterea spirituală a tradiţiilor înţelepciunii locale. Ceea ce nu înseamnă că relaţiile cu vecinii din imediată apropiere au fost întotdeauna umbrite de nori şi nici că teritoriul era atât de straşnic păzit încât să descurajeze orice curiozitate: 6

pur şi simplu, istoria omenirii a ajuns din urmă o ţară mai mult sau mai puţin mărginaşă, al cărei tip de societate şi de organizare socială îi reflecta originalitatea. Această particularitate a fost sesizată de Georges Bataille, care, în 1947, medita asupra a ceea ce el numea „misterul Tibetului”, o „enclavă de civilizaţie paşnică, incapabilă atât de atac cât şi de apărare, într-o umanitate gata să facă să izbucnească pretutindeni războiul”. Intuind, cu îndreptăţire, că budismul nu explică totul, o rapidă survolare a istoriei îi permitea lui Bataille să pună în lumină rolul britanicilor în contextul intenţiilor avute de chinezi cu privire la acest ţinut, primii creându-şi, îndată după expediţia din 1904 a colonelului Younghusband, „o zonă de puternică influenţă engleză”, dar „recunoscând fără discuţie suveranitatea Tibetului”, căci tratatul semnat la Lhasa ignora o pretinsă suzeranitate chineză. Fără îndoială, va trebui să avem permanent în vedere acest punct de plecare bazat pe interpretarea fluctuantă a unor noţiuni fundamentale precum „suveranitate, suzeranitate, independenţă, protectorat, apartenenţă”, dacă vrem să evaluăm cât mai corect dimensiunile actualului impas, percepţia şi reprezentativitatea lui pe eşichierul mondial. E limpede că mizele nu sunt aceleaşi pentru Tibet ca pentru China, iar Bataille observa deja acest lucru: „Tibetanii contestă versiunea chinezilor, iar chinezii pe cea a tibetanilor”. La capătul unei analize a mecanismelor economice pe care se sprijinise evoluţia, examinată 7

comparativ, a trei mari curente religioase, scriitorul constata: „Islamul a rezervat întregul excedent [al creşterii economice] războiului, lumea modernă [creştină] dotării industriale. Lamaismul1 l-a rezervat vieţii contemplative, liberului joc al omului ca fiinţă sensibilă în această lume. Dacă, din unghiuri diferite, fiecare doctrină mizează pe un singur tablou, atunci putem spune că lamaismul este opusul celorlalte sisteme, căci doar el se sustrage activităţii, activitate având drept unic scop dobândirea a ceva şi sporirea continuă a acestui ceva”2. Bataille s-a numărat printre cei dintâi cunoscători ai fenomenului care s-au aplecat asupra fundamentelor înseşi ale specificului tibetan, specific ce n-a încetat nicicând să uimească şi să intrige străinătatea, chiar dacă astăzi, în contextul secolului XXI, opţiunea pentru acest mod de viaţă şi de gândire nu ne mai apare ca suficientă pentru a asigura supravieţuirea unei civilizaţii şi a poporului care a făurit-o. Într-o perspectivă mai contemporană, în epoca unei mondializări triumfătoare şi a afirmării unei Chine dornice de respectabilitate internaţională, problema tibetană sintetizează multiplele provocări 1

Lamaism: formă particulară a budismului în Tibet şi în Asia centrală, constând în faptul că marilor preoţi (dalai-lama) le sunt acordate, începând din secolul al XVII-lea, şi prerogativele puterii laice (n.t.). 2 Georges Bataille, La société désarmée: le lamaïsme, cf. L’économie à la mesure de l’univers. La part maudite, în Oeuvres complètes, vol. VII, p. 53-108, note p. 487-488, Paris, Gallimard, 1973.

8

ce stau în faţa unei societăţi globalizate: exploatare a bogăţiilor naturale ale unui teritoriu ocupat în beneficiul exclusiv al unei metropole colonizatoare, însoţită inevitabil de transferuri masive de populaţie şi de primejdia distrugerii accelerate a unui mediu natural fragil, cu repercusiuni încă nu îndeajuns precizate; lentă agonie a unui popor şi a civilizaţiei sale, în expresiile ei cele mai diverse – limbă, arte, medicină, arhitectură, tradiţie spirituală; „măr al discordiei” între cele două mari puteri în ascensiune ale continentului asiatic; simbol al inerţiei comunităţii internaţionale şi a instituţiilor ei în faţa încălcării drepturilor omului şi a îngrădirii libertăţilor fundamentale; necesitate imperioasă a protejării şi a intervenţiei în cazul unor naţionalisme mult prea susceptibile şi mult prea suspicioase. Sunt tot atâtea aspecte la care Tibetul ne invită să reflectăm, în timp ce liderul său charismatic, dalai-lama, propovăduieşte nonviolenţa şi recomandă negocierea ca soluţii de ieşire din impasul conflictelor recurente.

9

SCURTĂ BIBLIOGRAFIE

ÎN FRANCEZĂ

dalai-lama, Au loin la liberté, Fayard, 1995. Arpi C., Tibet, le pays sacrifié, Calmann-Lévy, 2000. Bacot J., Le Tibet révolté, Hachette, 1912 – Phébus, 1997. Bataille G., L’économie à la mesure de l’univers, Gallimard, 1973. CIJ, Rapports. La question du Tibet et la primauté du droit. Le Tibet et la République populaire de Chine, Genève, 1959-1960. Colectiv, Tibet, l’envers du décor, Olizane, 1993. Colectiv, Tibet, la solution – l’indépendance, Olizane, 1995. Colectiv, Tibétains, Autrement, 1998. Das S.C., Voyage à Lhassa et au Tibet central, Olizane, 1994. Donnet P.A., Le Tibet mort ou vif, Gallimard, 1990. Ford R., Tibet rouge, Stock, 1968; Olizane, 1999. Laird T., Une histoire du Tibet, Plon, 2007. Rapoarte ale Senatului francez, Tibet, un peuple en danger, GA 50/2003; Quelle solution politique pour le Tibet?, GA 77/2007. Riencourt A. de, Le toit du monde, France-Empire, 1955. Stein R. A., La civilisation tibétaine, Dunod, 1962. Taylor M., Le Tibet de Marco Polo à Alexandra David-Neel, Office du Livre, 1985. XIVe

145

Tseten Norbû, La reconquête du Tibet, Indigène, 1999. ÎN ENGLEZĂ

panchen-lama, A Poisoned Arrow, TIN, 1997. Barnett R., Lhasa, Streets with Memories, Columbia (UP), 2006. Beckwith C., The Tibetan Empire in Central Asia, Princeton (UP), 1987. CIJ, Tibet, Human Rights and the Rule of Law, Genève, 1997. Coleman G., A Handbook of Tibetan Culture, Rider, 1993. ICT, The Communist Party as Living-Buddha, Amsterdam/Bruxelles, 2007. ICT, Tracking the Steel Dragon, Washington-Bruxelles, 2008. Nanda P., Rising India, Friends and Foes, Lancer New Delhi, 2007. TCHRD, Railway and China’s Development Strategy in Tibet, Dharamsala, 2007. Tsering S., The Dragon in the Land of Snows, Pimlico, 1997. Wang Lixiong et Woeser, Unlocking Tibet, Zurich, 2006. Xe

ÎN SPANIOLĂ

Esteve Molto J.-E., Tibet, la frustracion de un Estado, Tirant la Blanch Valencia, 2004 (cel mai complet studiu juridic al statutului Tibetului, elaborat în vederea depunerii unei plângeri la Curtea Supremă a Spaniei).

146

SUMAR Introducere ......................................................................... 5 Capitolul I – Repere I. – O problemă complexă.............................................. 10 II. – Originile ................................................................... 14 III. – Imperiul şi instituţiile ............................................ 18 IV. – Dublă privire ........................................................... 30 V. – O lume aparte ........................................................... 35

Capitolul II – Geopolitica Tibetului I. – Presiunea Beijingului ................................................ 40 II. – Tergiversările indiene .............................................. 47 III. – „Marele Joc” din perioada modernă.................... 55

Capitolul III – Bogăţii mult jinduite şi mize de cea mai mare importanţă I. – Fascinaţia Tibetului mitic ......................................... 63 II. – Castelul de apă al Asiei............................................ 70 III. – Casa comorilor de la Apus .................................... 84 IV. – Dilema indiană ........................................................ 95

Capitolul IV – Un popor în pericol I. – Tibetul şi dalai-lama, destine împletite................. 104 II. – O civilizaţie pe cale de dispariţie ......................... 115 III. – Tibetul pe scena internaţională ......................... 127

Scurtă cronologie .......................................................... 141 Scurtă bibliografie .......................................................... 145 147