Tesuturi Vegetale [PDF]

Zitiervorschau

ŢESUTURILE VEGETALE Ţesutul grupează celule cu aceeaşi origine, formă, structură şi care îndeplinesc aceleaşi funcţii. Ţesuturile pot fi: -meristematice - cu celule tinere aflate în diviziune activă; -definitive - cu celule diferenţiate şi specializate: Ţesuturi de apărare Ţesuturi fundamentale Ţesuturi de susţinere Ţesuturi conducătoare Ţesuturi secretoare Ţesuturi senzitive

ŢESUTURILE MERISTEMATICE (EMBRIONARE) Au proprietatea de a se divide activ, formând în permanenţă noi celule. După origine şi gradul de dezvoltare: -meristemele primordiale generează doar ţesuturi meristematice. Se găsesc în zonele embrionare de creştere, la vârful rădăcinii şi tulpinii. -meristemele primare generează atât celule meristematice cât şi ţesuturi definitive. -meristemele secundare se formează din celulele unor ţesuturi definitive care îşi recapătă capacitatea de diviziune. Ele asigură regenerarea unor organe ale plantei (meristeme de regenerare) sau îngroşarea secundară a acestora (felogen şi cambiu). Felogenul apare în unele rădăcini şi tulpini, în afara cilindrului central, şi dă naştere spre exterior la suber şi spre interior la feloderm. Cambiul - prezent în cilindrul central al unor rădăcini şi tulpini; formează spre exterior liber secundar şi spre interior, lemn secundar.

După poziţia în plantă, meristemele sunt: Meristemele apicale - la vârful rădăcinii şi tulpinii; determină creşterea în lungime. Meristemele intercalare se găsesc la baza internodurilor tulpinilor de graminee şi determină creşterea lor în lungime. Meristemele laterale asigură creşterea în grosime a organelor. Se găsesc în rădăcină şi tulpină: periciclu, cambiu şi felogen.

Funcţionarea felogenului la nivelul scoarţei tulpinii: 1-cuticulă; 2-epidermă; 3-suber; 4-felogen; 5-feloderm

ŢESUTURI DE APĂRARE (PROTECTOARE) Se găsesc la exteriorul organelor vegetative având rol de protecţie faţă de factorii de mediu, diferiţi dăunători. Epiderma este de obicei unistratificată, alcătuită din celule parenchimatice vii, cu pereţii externi modificaţi secundar (cutinizaţi, cerificaţi, mineralizaţi). Protejează organele plantelor cu structură primară. Formaţiuni epidermice: a. Stomatele - au rolul de a regla schimburile de gaze dintre plantă şi mediu. Sunt alcătuite din două celule stomatice, renifome sau halteriforme, dispuse faţă în faţă, între care există o deschidere reglabilă denumită osteolă. Stomată reniformă: 1-celule anexe; 2-cloroplaste; 3-osteolă; 4-nucleu; 5-celule stomatice

b. Perii epidermici au formă, structură şi funcţii variate (peri protectori, secretori, de agăţare). Pot fi uni- sau pluricelulari, ramificaţi sau neramificaţi. c. Emergenţele epidermice sunt formaţiuni la care participă epiderm dar şi ţesuturile subepidermice: spinii apărători de la măceş, mur.

Tipuri de peri epidermici:

1 3

2 4

1-păr unicelular la piciorul cocoşului; 2-păr pluricelular neramificat la muşcată; 3-păr stelat la salcia mirositoare; 4-păr pluricelular ramificat la lumânărică.

Stomate reniforme

Stomată halteriformă

Peri pluricelulari simpli şi stelaţi

Rizoderma acoperă rădăcina tânără şi are rol de apărare şi de absorbţie a sevei brute, datorită perilor absorbanţi. Exoderma (cutisul) = stratul extern al scoarţei din rădăcina primară; protejează rădăcina după exfolierea rizodermei. Caliptra (piloriza, scufia) = zona apicală a rădăcinii, protejează vârful vegetativ. Suberul = ţesut de apărare secundar (provine din felogen), format din celule moarte, turtite, cu pereţi suberificaţi, impermeabili pentru apă şi gaze. Schimbul gazos se face prin lenticele (ridicături pe ramurile arborilor, formate din ţesut afânat). [La stejarul de plută (Quercus suber), felogenul generează, în 15 ani, un strat gros de suber de cca. 20 cm.]

Rădăcinile şi tulpinile plantelor lemnoase, după mai mulţi ani de viaţă, sunt protejate de către ritidom. Lenticelă : 1-ţesut afânat; 2-cuticulă; 3-epidermă; 4-suber; 5-felogen; 6-feloderm; 7-parenchim

Vârful rădăcinii

Exoderma

Suberul

ŢESUTURI FUNDAMENTALE (PARENCHIMATICE) Sunt formate din celule izodiametrice, cu pereţi subţiri, celulozici, cu spaţii intercelulare. Se găsesc în interiorul organelor plantelor şi au funcţii variate. a) Parenchimul de absorbţie se găseşte la nivelul zonei pilifere a rădăcinii şi asigură transferul sevei brute de la perii absorbanţi la vasele conducătoare. b) Parenchimul asimilator (clorenchim) are celule bogate în cloroplaste, deci funcţia de fotosinteză: frunze, tulpini, fructe verzi. c) Parenchimurile de depozitare - parenchim de depozitare a substanţelor de rezervă (în rădăcini şi tulpini metamorfozate, în seminţe şi fructe). Ex.: tuberculul la cartof. - parenchimul de depozitare a apei (acvifer): cactuşi - parenchimul de depozitare a aerului (aerenchim) este alcătuit din celule de diferite forme (stelate la pipirig), între care se formează spaţii mari (lacune) cu aer. Se întâlneşte la plantele acvatice sau de locuri mlăştinoase.

ŢESUTURI MECANICE (DE SUSŢINERE) Sunt prezente în rădăcini, tulpini, frunze, fructe; sunt ţesuturi flexibile până la rigide, mai bine dezvoltate la speciile lemnoase; asigură rezistenţa la acţiunea factorilor de mediu. a) Colenchimul este alcătuit din celule vii, cu pereţii inegal îngroşaţi prin depuneri de celuloză. Este caracteristic organelor tinere, aflate în creştere. b) Sclerenchimul este format din celule moarte, cu pereţii uniform îngroşaţi prin depuneri de lignină. Sclerenchimul fibros este alcătuit din celule lungi, ascuţite la capete (fibre sclerenchimatice). Face parte din ţesuturile conducătoare (fibre liberiene şi fibre lemnoase); în tulpina de in există fibre utilizate textil. Sclerenchim scleros (sclereide) cu celule rotunde, cu pereţii puternic lignificaţi. Sclereidele sunt dispuse izolat sau în grupuri. Ex.: în pulpa fructului la gutui, sâmburi (prun), tegumentul seminţelor.

Colenchim

Sclerenchim fibros

Sclereide

ŢESUTURI CONDUCĂTOARE Caracteristice cormofitelor (plante superioare); transportă seva brută (ţesutul conducător lemnos) şi seva elaborată (ţesutul conducător liberian). Ţesutul conducător lemnos (xilemul) Transportă apa cu săruri minerale (seva brută) de la rădăcină la frunze. Este alcătuit din: a) Vase lemnoase - celule alungite, moarte, dispuse cap la cap, cu pereţi transversali (traheide) sau total resorbiţi (trahee) şi pereţi laterali neuniform îngroşaţi cu lignină (rol mecanic). În traheide (vase închise sau imperfecte) seva brută circulă încet, prin perforaţiile pereţilor transversali. Se întâlnesc la cormofitele mai puţin evoluate (ferigi şi gimnosperme). Traheele (vase deschise, perfecte) se întâlnesc la angiosperme; sunt alcătuite din celule suprapuse, fără pereţi despărţitori, astfel că seva circulă rapid. Pereţii laterali sunt îngroşaţi prin depuneri de lignină (după tipul de îngroşare există: vase inelate, spiralate, reticulate, punctate).

La unii arbori, vasele lemnoase secundare din mijlocul trunchiului devin nefuncţionale şi sunt închise cu tile (excrescenţe formate de celule din parenchimul lemnos, ce trec prin punctuaţiunea unui vas şi se dilată în interiorul acestuia), lemnul devenind duramen. Tilele au rolul de a opri pătrunderea bacteriilor sau ciupercilor parazite, deci distrugerea lemnului. Lemnul funcţional (alburnul) este situat spre exteriorul trunchiului. b) Parenchimul lemnos este alcătuit din celule vii, cu pereţii subţiri sau lignificaţi; însoţeşte vasele lemnoase, depozitând substanţe de rezervă. c) Fibrele lemnoase sunt alcătuite din celule fusiforme, cu pereţi lignificaţi, cu rol mecanic.

Tile

1-vas inelat; 2,3-vase spiralate; 4-vas reticulat; 5-vas punctat

Xylem

Vase inelate şi spiralate

Traheide

Ţesutul conducător liberian (floemul) Conduce seva elaborată de la frunze spre celelalte organe ale plantei. Este alcătuit din: a) Vasele liberiene (tuburi ciuruite) = celule alungite vii, suprapuse, cu pereţi transversali perforaţi, având aspectul unor plăci ciuruite. b) Celulele anexe însoţesc tuburile ciuruite, cu care comunică prin plasmodesme. Au rol de transfer a substanţelor spre vasele liberiene. c) Parenchimul liberian este alcătuit din celule vii, parenchimatice, care depozitează amidon, având rol de ţesut de rezervă. d) Fibrele liberiene au rol de susţinere, fiind elemente de sclerenchim fibros.

Floemul: 1-vas liberian; 2-celule anexe; 3-placă ciuruită

Plăci ciuruite

ŢESUTURI SECRETOARE Celule sau grupuri de celule care sintetizează diferite substanţe chimice (uleiuri eterice, alcaloizi, răşini, taninuri, mucilagii, nectar, latex), utilizate apoi de plantă sau eliminate. a)Ţesuturile cu secreţie externă - Papilele secretoare - celule epidermice care produc ulei volatil, întâlnite pe petalele florilor mirositoare (trandafir, toporaş). - Perii secretori (glandulari) sunt formaţiuni epidermice, de formă variată; pot fi unicelulari (părul urticant de la urzică), dar de regulă sunt pluricelulari (muşcată, mentă). - Glandele nectarifere sunt situate la nivelul florilor şi secretă nectarul căutat de insecte. - Glandele digestive reprezintă peri pluricelulari caracteristici plantelor insectivore (roua cerului). Secretă fermenţi care descompun substanţele proteice din corpul insectelor în produşi simpli, asimilabili de către plantă. - Hidatodele sunt formaţiuni epidermice prin care plantele elimină apa în exces.

b) Ţesuturile cu secreţie internă - Buzunare secretoare - spaţii căptuşite cu celule secretoare: în frunza de sunătoare, coaja citricelor. - Canalele secretoare sunt căptuşite cu celule secretoare şi uneori susţinute de o teacă de sclerenchim (canale rezinifere în frunza de pin). La Umbelifere secretă uleiuri eterice (ex.: mărar). - Celule secretoare sunt celule izolate ce secretă uleiuri eterice (dafin). - Laticiferele au aspect de tuburi, secretă o substanţă lăptoasă - latex - care poate conţine glucide, alcaloizi, uleiuri eterice, enzime, cauciuc, etc. Ex.: păpădie, rostopască, laptele câinelui. La unele specii latexul se utilizează: arborele de cauciuc, macul de grădină - obţinerea morfinei, codeinei, papaverinei.

A-papile secretoare la toporaş; B-păr urticant la urzică

Glandă digestivă la roua cerului

Canal rezinifer la pin: 1-clorenchim, 2-sclerenchim, 3-cavitate, 4-celule secretoare

Peri urticanţi la urzică

Glande secretoare la mentă

Roua cerului

ŢESUTURI SENZITIVE Sunt celule epidermice capabile să perceapă factori de mediu, modificându-şi metabolismul în acest sens. - papile senzitive, la baza staminelor de la mahonie, asigură apropierea bruscă a staminei de stigmat la atingere, adaptare pentru autopolenizare; - perii senzitivi, la unele plante insectivore, asigură imobilizarea insectelor; - parenchimul senzitiv de la baza peţiolului frunzelor de mimoză (Mimosa pudica), percepe excitaţiile seismice; - ţesuturile sensibile faţă de gravitaţie se găsesc în vârful rădăcinilor şi tulpinilor; - celulele senzitive faţă de lumină sunt papile fotosensibile, asigurând orientarea frunzelor spre lumină.

Mimosa pudica

Mahonie