Uleiuri Vegetale Presate La Rece [PDF]

Zitiervorschau

Stiati ca in Italia se realizeaza de catre marii producatori, degustari de uleiuri de masline presate la rece similar celor de vinuri? Intr-adevar chiar si uleiurile pot fi categorisite ca banale sau de super clasa unele avand un gust extrem de delicat, fructuos – floral, cu arome de iarba proaspat cosita, si o culoare de un verde fluorescent ireal ? Sau ca in Egipt se mananca uneori doar lipie insotita de acelasi ulei de masline, de asemenea de un verde intens, foarte aromat si cu acel gust usor amarui si usor piperat ? La noi uleiurile presate la rece (in special cel de floarea soarelui) au

inceput  sa apara timid pe rafturi dupa anii’90 ca apoi lumea sa le prinda gustul. Intre timp piata s-a deschis si au inceput sa vina si celebrul ulei de masline iar apoi tot felul de raritati ca uleiul de susan de exemplu. E adevarat ca la noi inca n-au patruns cu exceptia probabil a restaurantelor high class acele uleiuri folosite la degustari dar avem totusi o multitudine de uleiuri. Dar inainte de a vorbi de ele haideti sa vedem ce sunt uleiurile presate la rece ? Ce este uleiul presat la rece ? Uleiul presat la rece este acel ulei care a fost obtinut prin utilizarea unei tehnologii de

 productie ce presupune folosirea unui regim termic redus. In cazul folosirii unei temperaturi mai ridicate in procesul de presare aceasta va ajuta la fluidificare uleiului si la obtinerea unei cantitati mai mare din aceeasi cantitate de materie prima, deci un randament mai bun. In schimb sub actiunea caldurii se vor degrada aroma si culoarea uleiului insotita de scaderea valorii nutritive a acestuia. Din acest motiv, uleiul presat la rece tinde sa fie mai scump decat uleiul obisnuit din comert (care in afara de presare se mai poate extrage suplimentar si cu ajutorul hidrocarburilor urmat apoi de diverse procese de rafinare: decolorare, dezodorificare, etc. pentru a-l face potrivit consumului, sic). Desi uleiul presat la rece este mai scump el este de asemenea, de o calitate mult superioara.

    Termenul de “ulei presat la rece” face obiectul unor reglementari diferite, in functie de provenienta acestuia adica in ce parte a lumii a fost facut. In Uniunea Europeana, de exemplu, uleiul care este etichetat ca presat la rece trebuie sa fie produse intr-un mediu care nu depaseste niciodata o anumita temperatura. Temperatura variaza, in functie de ulei, dar este, in general in jur de 27 grade Celsius . In schimb in Statele Unite, etichetarea uleiului nu este reglementata, astfel incat “uleiul presat la rece” poate fi de fapt de ulei obtinut in alte conditii decat prin presare la rece. Consumatorii sunt obligati sa se foloseasca de vaz, miros sau gust pentru a determina daca uleiul este sau nu cu adevarat presat la rece.

Pentru obtinerea uleiului, materia prima (nuci, seminte, fructe, etc.) este transformata intr-o pasta. Pasta trece printr-un proces de malaxare printr-o agitare lenta, care incurajeaza uleiul sa se adune. Pentru a extrage uleiul, se aplica presiune asupra pastei, fortand eliminarea uleiului din aceasta. In cazul presarii la cald incalzirea pastei va duce la modificarea vascozitatii uleiul si o mai buna curgere a acestuia ceea ce va creste productia de ulei. Unii producatori amesteca pasta cu apa calda, sau se incalzeste pasta inainte de presare. Uleiul presat la rece veritabil (asa numitul extravirgin) se obtine doar din prima presare a respectivei paste. Dupa ce uleiul a fost produs, el este filtrat de eventuale impuritati si apoi este imbuteliat.

Unele companii produc un ulei mai ieftin care este de fapt obtinut din srot sau turta de ulei presat (asa numitul „olio di sansa di oliva” – in cazul maslinelor) realizat intr-un mediu de inalta presiune. Mai este numit uneori si ulei obtinut din a doua presare. Presiunea inalta este necesara in cazul anumitor materii prime cum ar fi nucile sau unele seminte care creaza o turta groasa dar aceasta are inconvenientul ca poate duce la cresterea temperaturii prin frecarea semintelor. Unele uleiuri obtinute astfel pot fi numite in continuare presate la rece deoarece cresterea temperaturii nu este semnificativa. De aceea se impune companiilor sa-si eticheteze corespunzator aceste uleiuri prin formulari de genul “ulei din turta de ulei presat la rece”. Datorita cantitatii mici de ulei ramasa in aceasta “turta” ce este extrasa, din ratiuni economice ea este este amestecata cu ulei virgin pentru gust si astfel apar tot felul de „varietati” pe piata (gen 20% virgin restul din turta, etc.).

Multi bucatari de top, considera ca uleiul presat la rece are o aroma superioara, si il folosesc  preponderent in specialitatile lor. Pentru dressinguri si preparate in care aroma de ulei va juca un rol important, uleiul presat la rece este in general superior altor tipuri de ulei si de aceea si este preferat. Cu toate acestea, atunci cand uleiul este folosit pentru a fi incalzit pentru gatit, consumatorii ar trebui sa se preocupe mai mult de punctul de fum sau punctul de ardere al uleiului pe care il folosesc. De obicei punctul de fum este cu atat mai ridicat cu cat uleiul este mai rafinat (are mai putine substante care sa arda). Uleiurile care au un continut ridicat in acizi grasi saturati ori mononesaturati sunt cele mai stabile in cazul in care sunt incalzite. Majoritatea uleiurilor presate la rece nu rezista la caldura, şi ca atare nu trebuie sa fie folosite la gatit deloc. In plus toate beneficiile acestora vor disparea din moment ce gustul delicat şi aroma specifica va

disparea.  In mod traditional la nivel mondial uleiul se extrage din seminte oleaginoase: soia, floarea soarelui respectiv alte surse cum ar fi maslinele si porumbul. Alte plante se foloseau mai ales in domeniu tehnic cum ar fi: rapita sau inul. In ultima vreme datorita cercetarilor s-a ajuns ca uleiul sa se poata extrage aproape din orice planta in special din semintele acesteia care concentreaza in mod natural cea mai mare cantitate de grasimi. Astfel inul care care era folosit in industria vopselurilor si-a gasit o intrebuintare chiar terapeutica, sau semintele de struguri care pana nu demult erau un rebut au devenit foarte cautate, la fel cerealele au devenit o sursa nu prin boabele in sine ci datorita germenilor lor care au un continut ridicat in lipide, iar lista poate continua. De asemenea datorita faptului ca aceste noi surse de uleiuri nu se produc in cantitati industriale ca si cele traditionale mai sus amintite iar procesul de obtinere fiind mai greoi datorita unui continut mai redus de lipide decat in sursele traditionale aceste uleiuri vin ambalate deobicei chiar in cantitati mai mici iar pretul lor este mult mai ridicat decat a oricarui ulei de masa.

In continuare va prezentam in ordine alfabetica o scurta descriere si cateva indicatii terapeutice ale unor uleiuri comercializate de Paradisul Verde:

Ulei de arahide  Arahidele au aceeasi origine sud-americana ca si floarea-soarelui, chiar daca astazi sunt cultivate preponderent in Africa. Presate la rece, ele dau un ulei cu puternica aroma de fructe. Uleiul poate fi folosit crud, in salate, dar punctul lui forte este gatitul. El rezista la temperaturi ridicate, de aceea este un produs folosit la prajit. Este de asemenea perfect pentru maioneze. La fel ca uleiul de floarea-soarelui si masline, si uleiul de arahide contine o cantitate mare de vitamina E, dar mai ales de vitamina A, primordiala pentru vedere si pentru intarirea imunitatii. Proportiile de acizi grasi poli-nesaturati si mono-nesaturati ii permit sa scada nivelul de colesterol din sange (Acizi grasi poli-nesaturati – 34%, Acizi grasi mono-nesaturati – 48%, Acizi grasi saturati – 18% ). Uleiul de arahide exercita, de asemenea, o actiune benefica in inflamatii si ulcere stomacale, dar si asupra intestinului, fiind indicat in cazul iritarii tubului digestiv. Astfel uleiul de arahide previne bolile de inima, micsoreaza nivelul colesterolului rau, scade apetitul, previne cancerul, artrita (inclusiv duererile de la incheieturi), senzatia de uscaciune a pielii, problemele tenului, constipatia si alte afectiuni. Eficienta uleiului de arahide se bazeaza pe studii stiintifice. Precautii: persoanele cu alergie la arahide (totusi de cele mai multe ori mancarea preparata cu ulei de arahide nu da reactii alergice si asta pentru ca alergia la arahide se datoreaza proteinelor din acestea). Folosit in masaje, uleiul de arahide potoleste durerile lombare si abdominale. Este un bun calmant al inflamatiilor ce apar dupa un efort muscular.

Ulei de seminte de ardei  Un ulei cu o aroma si gust cu totul special. Se poate utiliza ca si condiment la preparate de carne, peste precum si in sandwitch-uri. Utilizarea lui este recomandata in special ca si ulei pentru salate dar si la alte mancaruri unde este nevoie de gustul de ardei sau de culoarea rosu intens. Continutul de acid linoleic este foarte ridicat: 70%. Efecte terapeutice: este bogat in vitamina C, stimuleaza digestia, datorita continutului de capsicina imbunatateste circulatia, stimuleaza functiile sistemului nervos. Se utilizeaza cu succes la bolnavii de reumatism ca ulei de masaj, are efect benefic si in zona zoster (herpesului zoster). Poate fi utilizat ca atare sau diluat in ulei de masline sau alte uleiuri.

Ulei de armurariu (seminte) Specialitate naturala cu gust tonic-amarui, obtinut prin presare la rece, nerafinat. Actiune hepatoprotectoare/regeneratoare, reglarea tensiunii arteriale, extrem de indicat in cazuri de suprasolicitare a ficatului, hepatite, ciroze, digestii dificile, hipotensiune. Recomandat pentru salate. Uleiul din seminte de Armurariu produs in baza proceselor de extractie la rece, este un produs alimentar si dietetic extrem de valoros. Este utilizat pe larg in arta culinara pentru prepararea sosurilor precum si ca adaos in salate si terciuri. Intrebuintarea zilnica a unei lingurite de ulei cu 30 min inainte de masa, sau in componenta bucatelor alaturi si de alte uleiuri vegetale, pentru o perioada de 1-2 luni contribuie la curatirea ficatului de toxine si substante nocive, asigura ficatul cu conexiunile necesare pentru formarea noilor celule sanatoase, datorita existentei in continutul sau a substantei naturale Silimarina. Aceasta este un amestec de glicozida (silibin, silidianin, silihristin), care mai intai de toate, ajuta ficatul sa indeplineasca functia de dezintoxicare. Utilizarea uleiului din Armurariu inregistreaza rezultate semnificative in restabilirea organismului: in cazul intoxicatiei alcoolice, la inlaturarea efectelor adverse ale medicamentelor care influenteaza asupra ficatului, dupa tratamente radiologice si chimioterapie, in procesul de asanare dupa tratamentul afectiunilor ficatului, in hemopatie in cazul afectiunilor ficatului, vezicii biliare, splinei. El se poate consuma ca si medicament, o lingurita dimineata si una seara, avand avantajul unui cost mult mai mic fata de varianta in capsule.

Ulei de samburi de caise  Este un calmant nervos eficient, se poate folosi si ca somnifer inainte de culcare, ajuta la buna functionarea tiroidei. Contine vitamina A, precum si B-17 care este cunoscuta ca si vitamina anticancerigena. Se utilizeaza in cosmetica pentru efectul regenerant asupra pielii. Uleiul de canepa (seminte) Despre acest ulei prea putin cunoscut al unei plante foarte cunoscute si utilizate va invitam sa cititi un articol separat aici.

Ulei de chimen (seminte) Chimenul a fost utilizat din cele mai vechi timpuri la tratarea starilor de slabiciune generala, inflamatiilor, afectiunilor pielii, boli specifice femeilor, raceli si dureri de cap (migrene). Efectele binefacatoare ale uleiului de chimen erau deja cunoscute in egiptul antic de regina Nefertiti. Frumusetea si vitalitatea reginei erau puse pe seama acestui leac miraculos. Chimenul in zilele noastre este folosit ca un remediu diuretic si carminativ. Continutul de damascenina are efect spasmolitic si hipotensiv pe termen scurt. Poate stimula lactatia si are si efect antihelmintic

Uleiul de dovleac (seminte)  Uleiul de dovleac contine acizi grasi nesaturati si saturati, seleniu, vitaminele A, E, Fsi actioneaza ca un bun antihelmintic, anafrodisiac, calmant. Este indicat in teniaza, ascaridioza, giardioza, hiperexcitabilitate, nervozitate, prostatita, insuficienta cardiaca cu edem, colita de putrefactie cu constipatie, afectiuni hepatice, in alimentatia de purificare, pentru reducerea masei corporale. Mod de administrare pt. helmintiaza: 2 linguri de ulei se amesteca cu o lingurita de suc si lamaie. La ½ h dupa ce se bea acest amestec se ia o lingura de ulei de ricin amestecata cu 2 linguri ulei de seminte de dovleac; utilizat in consumul pentru salate de cruditati (laptuca, salata verde, papadie).

Ulei de floarea soarelui  Prin procedeul presarii la rece numai din miez curat continutul de vitamine ramine ridicat. Contine 92% acizi grasi poli si mono-nesaturati precum si multa vitamina E. Nu contine urme de substante sau elemente de gust straine care de obicei sunt preluate din coaja. Este un ulei excelent care se poate utiliza atat in alimentatie precum si in cosmetica sau terapie. Are efect diuretic. Se utilizeaza si ca adjuvant in bronsite.

Uleiul de grau (germeni) Contine vitaminele A, D, E, F, K. Acti0nezaca un bun  vitaminizant, energizant, reglator hormonal, sedativ usor. Este indicat in  hirsutism, amenoree, devitalizare, subponderabilitate, insuficienta dezvoltare a caracterelor feminine. Administrare Intern:  1 lingurita pe zi ca vitalizant, vitaminizant, reglator hormonal (mai ales la femei);  pt. combaterea hisutismului si a hipotrofiei mamare se fac cure de 21 de zile cu 3 lingurite de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Extern:  pt. infrumusetarea pielii, hirsutism: frictionari cu ulei pe locul respectiv;  pt. hipotrofie mamara: masaj in zona pieptului, minim 15 min/zi;  pt. intretinerea si regenerarea pielii: masaj usor dupa baie.

Uleiul de in (seminte) Contine gliceride ale acizilor linolenic (max. 50%), linolic (20-25%), oleic (24%), miristic, stearic, palmitic (5-10%). Actioneaza ca un bun emolient, laxativ, antiseptic. Este indicat in constipatie, abcese, furuncule, arsuri. Administrare Intern: adaos in salate; ca laxativ se amesteca uleiul de in cu o lingura de tarate fin macinate. Se ia dimineata pe stomacul gol. Extern: pentru intretinerea pielii mainilor. Pentru furunculoza se amesteca uleiul de in cu pulbere de musetel si se aplica local

Ulei de luminita noptii (seminte) Contine acizi grasi esentiali (acid gama-linoleic). Actioneaza ca un bun vitaminizant, energizant, regulator hormonal, sedativ usor.  Este indicat in  eczeme, intarzierea vindecarii si cicatrizarii ranilor, iribilitate crescuta, tulburarile ciclului menstrual si unele afectiuni ale sanilor, alcoolism cronic, bolile vaselor coronariene, hipertensiune arteriala, sindromul Raynoud. Ulei de mac Despre acest ulei prea putin cunoscut dar cu niste calitati deosebite va invitam sa cititi un articol separat aici. Uleiul de marar (seminte) Despre acest ulei mai cunoscut pentru calitatile vindecatoare va invitam sa cititi un articol separat aici. Ulei de masline Despre acest ulei atat de cunoscut si apreciat din timpuri stravechi va invitam sa cititi un articol separat aici.

Ulei de migdale dulci Contine 55-75% oleina, peptina, saruri minerale, calciu, fosfor, potasiu, sulf, magneziu, vitamina A si B, taninuri. Actioneaza ca un bun  laxativ, purgativ, antitusiv, antipruriginos (extern), calculolitic. Este indicat in constipatie, afectiuni ale pielii, calculi urinari, crapaturi ale pielii, hidratant, anticelulitic, eczeme, erizipel, hematurie, obstructie bronhica, tuse convulsiva, plagi si prurit (extern). Administrare           Intern:  ca purgativ;  contra obstructiei bronhice si a tusei violente se consuma dimineata, pe nemancate, 60 g ulei adulti si 10-15 g copii;  pentru eliminarea calculilor renali, se face un amestec din ulei de migdale, ulei de nuca si un macerat de ovaz sau radacina de lemn dulce. Se iau trei linguri intre mese.Extern:  contra eczemei uscate, arsurilor, erizipelului, pruritului si a crapaturilor se fac frectii cu ulei de 2-3 ori pe zi;  pentru tratarea otalgiilor (dureri de urechi) se pun cateva picaturi de ulei in ureche la culcare; pentru ingrijirea pielii uscate se fac comprese cu ulei timp de 15-20 min. de 2-3 ori pe saptamana.

Ulei de mure (seminte) Este un ulei cu gust și aromă plăcută. Componentele sale acționează asupra circulației cardiovasculare. Fiind bogat în vitamina E întârzie îmbătrânirea pielii și are efect de hidratare. Conține într-un procent considerabil acizi grași nesaturați. Se recomandă la salate și dressinguri. În cosmetică se poate folosi pentru hidratarea și regenerarea pielii simplu sau în crearea unor creme mai complexe.

Ulei de nuca (miez)      Uleiul de nuca avand 73-84% acizi grasi, polinesaturati se situeaza inaintea uleiului de soia sau floarea soarelui (50-60%) si inaintea celui de porumb pentru proprietatile anticolesterolice. El contine 66-74% acid linoleic, 8-10% acid oleic (mononesaturat) si 7-8% acizi saturati, vitaminele E si F in cantitati mari. Indicatii: Intern:  tenia: 50-60 g, de exemplu, intr-o salata de cartofi, seara timp de trei zile. litiaza renala: intr-un tratament cuprinzand ulei de migdale dulci si infuzie de paie de ovaz.  alte indicatii: ulei in alimentatie (20-40 g pe zi)  enurezisului: o felie de paine prajita imbibata cu o lingura de ulei de nuca, in fiecare seara timp de 15 zile. Se recomanda a se consuma imediat ceva acrisor, uleiul de nuca fiind greu de suportat



    Extern: pentru frectionarea corpului (copii rahitici, anemici si in dermatoze).

Ulei de patrunjel (seminte) Se poate folosi la supe, ciorbe, sosuri, salate. Are efect usor calmant si diuretic. Indicatii: Intern se poate utiliza cu succes in infectii ale cavitatii bucale, tulburari digestive de natura nervoasa, retineri de lichide in organism in urma insuficientei cardiace. Extern se recomanda ca terapie complementara in cancerul de piele. Ulei de piper negru Este un ulei-condiment avand gustul specific al piperului. Se utilizeaza in special ca si condiment in salate si mancaruri. Are efect de stimulare a circulatiei sanguine, stimuleaza digestia, normalizeaza peristaltismul intestinal si stimuleaza formarea de globule rosii.

Uleiul de porumb (germeni) Contine acizi grasi nesaturati (85-90%), acizi grasi saturati (10-20%), vitamina E. Actioneazaca un bun  hipocolesterolemiant, energizant, reconstituent. Este indicat in  ateroscleroza, hipocolesterolemie. Ulei de rapita

A revenit spectaculos printre uleiurile considerate benefice sanatatii. De culoare deschisa si cu un gust mai degraba neutru, uleiul nu aminteste nici pe departe de micile flori galbene (și urât mirositoare!) din care este extras. Conţine acid alpha-linoleic, un precursor al Omega 3, care ajută la reducerea hipertensiunii şi la scăderea nivelului de colesterol, prevenind formarea cheagurilor de sânge pe artere şi diminuând riscul apariţiei unor boli cardio-vasculare. Consumat în mod regulat, uleiul de rapiţă are efect antiinflamator asupra vaselor de sânge, care nu se mai sparg atât de uşor. Are un rol important în buna funcţionare a creierului, datorită acizilor graşi pe care îi conţine şi care intervin în prevenirea depresiilor, a unor crize de demenţă şi chiar a maladiei Alzheimer. Conţinutul de acizi graşi de tip Omega 3 recomandă uleiul de rapiţă drept un tratament eficient al disfuncţiilor erectile. Datorită conţinutului său de vitamina E, uleiul de rapiţă are proprietăţi antioxidante şi de regenerare celulară, aşa că poate fi adăugat în cada cu apă caldă (la o temperatură suportabilă pentru corp), seara, înaintea unei băi de relaxare de 15-20 de minute. După câteva reprize de răsfăţ de acest fel, veti observa că pielea se tonifiază, iar corpul e plin de energie. Veți observa în timp că pielea are o textură mult mai fermă, ceea ce vă va ajuta să arătaţi şi să vă simţiți excelent… la orice vârstă. Dacă în general uleiul de rapiţă se folosea în gastronomie, fiind apreciat pentru aroma sa deosebită şi pentru proprietăţile dietetice, mai nou s-a descoperit că este excelent pentru regenerarea celulară! Cei care folosesc în general ulei de rapiţă ştiu că este excelent pentru salate, gustul său combinându-se foarte bine cu gustul de lămâie. Uleiul de rapiţă conţine şi vitamina E, care are proprităţi antioxidante şi de regenerare. De toate aceste beneficii putem profita consumând ulei de rapiţă în salate calde sau reci, fructe uscate (în special migdale), sparanghel sau anghinare, legume coapte, paste sau orez. Uleiul de rapiță este capabil sa micșoreze colesterolul cu 29%, la doar 5 luni de cand a fost adăugat în alimentație, arată un studiu realizat în Austria. Uleiul de rapiță conține jumătate din grăsimile saturate pe care le înglobează în mod normal uleiul, cum ar fi cel de măsline. Este, de asemenea, bogat în grăsimi nesaturate, care ajută la reducerea nivelului de colesterol. Remediul anti-oboseală: două linguri de supă cu ulei de rapiță pe zi sunt suficiente pentru a acoperi 98% din necesarul zilnic de Omega-3.

Ulei de struguri (samburi) Este un ulei transparent galben-verzui cu un gust neutru, ușor dulceag și aproape inodor. Componentele sale principale sunt: cupru, zinc, vitamina E, procianidina, acid linoleic(>70%), etc. Procianidina este un factor anti- îmbătrânire de 20 de ori mai eficient decât vitamina C și respectiv de 50 de ori decât vitamina E. Nu întâmplător strugurii cresc pe vița de vie – „sursă a vieții”. Efectele deosebite nu se limitează doar la atât, el fiind indicat și în ameliorarea circulației cardiovasculare(ateroscleroză, fragilitate capilară și vasculară, varice, hemoroizi, senzația de picioare obosite), vederea obosită prin acțiunea asupra capilarelor din ochi, în Alzheimer prin oprirea proceselor degenerative datorită prezenței antioxidanților, împiedică formarea tumorilor benigne (chisturi ovariene, fibroame, adenoame, etc.), este un bun imunostimulent, ca atare e recomandat mai ales în perioadele reci. Conform unor studii realizate în Statele Unite este excelent în reducerea și menținerea colesterolului în limite normale. Este deosebit de util și în prevenirea unor afecțiuni dermatologice (psoriazis, depigmentări, cheratoze). Fiind bogat în vitamina E întârzie îmbătrânirea pielii și are efect de hidratare. Pentru tenul uscat, pielea uscată și sensibilă la frig sau cu tendință de îmbătrânire se recomandă realizarea de masaj cu acest ulei. Indicatii: Intern: Doza zilnică recomandată de ulei este de 25-45 de grame, adica 2-4 linguri pe zi, ingerate ca atare sau în hrană. Extern : se poate folosi pentru hidratarea și regenerarea pielii el fiind rapid absorbit în piele datorită conținutului ridicat de acid linoleic. În cosmetică se recomandă pentru masaj sau pentru prepararea unor amestecuri de baie. Contraindicații: Intern, nu se cunosc; Extern, se va evita folosirea sa pe pielea grasă, seboreică, deoarece ar putea da reacții cutanate locale. Din punct de vedere culinar potenteaza gustul alimentelor fara sa ne dea senzatia de gras pe care o lasa alte uleiuri. Se recomandă mai ales la salate și dressinguri. A se evita folosirea lui la prăjeli daca dorim sa beneficiem de calitatile sale terapeutice(desi are un punct de fum ridicat 216C, ceea ce-l recomanda pt. sotat sau inabusit).Deasemenea mai are o calitate foarte interesanta acela de emulsificator ceea ce face ca maionezele preparate cu el sa nu se mai ”taie”.

Ulei de susan (seminte) Contine gliceride ale acidului oleic 50%, ale acidului linolic 37%, ale acidului palmitic 7%, ale acidului stearic 4%, ale acidului arahidonic 0,4%, insaponificabil 1-1,7%, lecitina, compusi lignaninici, in cantitati mici

vitaminele B, D, E, F. Actioneaza ca un bun tonic, nutritiv, regenerant, energizant, calmant usor, emolient, laxativ, emenagog. Este indicat in eczeme, intarzierea vindecarii si cicatrizarii ranilor, iribilitate crescuta, tulburarile ciclului menstrual si unele afectiuni ale sanilor, alcoolism cronic, bolile vaselor coronariene, hipertensiune arteriala, si sindromul Raynoud. Indicatii majore :  devitalizare, subponderabilitate, impotenta masculina, amenoree, dismenoree, fracturi, oase fragile, osteoporoza, paradontoza, degradarea dintilor, emaciere, tuse cronica, constipatie cronica, hemoroizi (intern si extern), dizenterie. Este considerat uleiul cu cel mai puternic efect de tonifiere si regenerare a organismului. Administrare Intern: pentru prepararea salatelor, a sosurilor, a dulciurilor; combinat cu condimente (ghimbir, cardamon, sofran) este recomandat pentru tratarea impotentei masculine – o lingura de doua ori pe zi, dimineata si seara inainte de culcare. Extern: frictionari usoare in cazul luxatiilor, a problemelor legate de oase; masajul cu ulei de susan, dupa baie, este recomandat in cazul persoanelor devitalizate, cu masa corporala redusa, cu tendinte de uscare a pielii; prin macerarea unor condimente (cardamon, scortisoara) si plante medicinale (camfor, menta) in ulei de susan se obtine un preparat folosit extern (sub forma de frictionari) in tratarea cefaleei si a migrenei.

Ulei de susan salbatic (PERILLA) Contine 60% acizi grasi poli-nesaturati (omega 3). 95% din uleiul presat la rece din seminte de susan salbatic ajunge pe piata sub forma de supliment alimentar capsule. In bucataria asiatica se si gateste cu uleiul de perilla. Dincolo de aceste utilizari se regaseste si in compozitia unor medicamente dietetice cu utilizare in tulburarile metabolice. Acestea contin in doza relativ mare uleiul. In literatura de specialitate sunt descrise mai ales efectele interne ale uleiului: adjuvant in tratamentul infractului miocardic, cancer mamar si de colon, inflamatii reumatismale, colon iritabil, ateroscleroza, boli autoimune, modereaza aritmiile cardiace, scade pericolul de tromboza, stimuleaza regenerarea celulelor.

Ulei de sofranel Contine 1,5% acid miristic, 3% acid palmitic, 1% acid stearic, 0,5% acid arachidic, 33% acid oleic, 61% acid linoleic. Uleiul de sofranel contine un procent ridicat de acizi grasi nesaturati fata de alte uleiuri vegetale si foarte slab in acizi grasi saturati.Are un continut ridicat de vitamina E, cca34%, aceasta fiind un antioxidant ce lupta impotriva radicalilor liberi si pastreaza integritatea membranelor celulare, reducand riscul de boli

cardiovasculare, cancer si alte boli degenerative. Uleiul este de culoare alba-galbuie, este clar, si este utilizat ca atare, pentru prepararea salatelor sau pentru gatit. Uleiul de sofranel reduce nivelul colesterolului, de aceea este utilizat si in scopuri terapeutice. Uleiul este folosit ca leac pentru durerile reumatismale, excelent pentru detoxifierea ficatului, combate afectiunile hepatice, antiinflamator, expectorant, antitusv, cicatrizant, bacteriostatic. In cosmetica mai este folosit pentru regenarea parului si deasemenea pentru tratarea ridurilor fiind un component in multe creme antirid.

Ulei de visine (samburi) Este un ulei cu gust și aromă plăcută. Fiind bogat în vitamina E și flavonoide constituie o hrană valoroasă pentru organism. Componentele sale acționează asupra circulației cardiovasculare. Industria cosmetică îl folosește pentru creme de față și corp pentru că stimulează circulația la nivelul pielii, întârzie îmbătrânirea, regenerează pielea, hidratează, este fotoprotector, are efect antioxidant și elasticizează capilarele. Are un efect pozitiv asupra colesterolului din sânge.    