Suceava Poluare [PDF]

Zitiervorschau

Poluarea în judetul Suceava In 1989, în judeţul Suceava, 43 de întreprinderi industriale ofereau locuri de muncă unui număr de 91.200 de salariaţi. După 25 de ani mai lucrează în industrie 24.500 de angajaţi, cei mai mulţi în firme nou înfiinţate, multe la număr dar cu puţini salariaţi, fiindcă marile fabrici comuniste au sucombat în majoritate. Au rămas doar în istorie şi în memoria foştilor muncitori, Combinatul de Prelucrare a Lemnului, cu 5.500 de muncitori, IMUS, cu cei 3.700 de lucrători, ori IUPS, cu 2.450 de angajaţi. Din cei peste 3.000 de angajaţi ai fostului CCH au mai rămas puţin peste 700, caz fericit pentru că din fosta IFA, transformată în FAMOS şi mai nou în Genko Group, mai trag cu dinţii de locul de muncă, neplătiţi de jumătate de an, 70 din cei 2.800 de lucrători u s-au prăbuşit pe rând, în sfertul de secol ce s-a scurs de la evenimentele din decembrie 1989, alte întreprinderi cu sute sau mii de angajaţi precum Sarex Rădăuţi, Integrata Suceava, Abatorul Burdujeni, Sircovtex Siret, Metadet Fălticeni, Stimas Suceava ori Stif Fălticeni. Spaţiile industriale ale acestora, câte au rămas în picioare, sunt în cea mai mare parte pradă ruginii, intemperiilor şi hoţilor de fier vechi Un vizitator ce calcă pentru prima dată în municipiul Suceava şi în celelalte oraşe din judeţ, dacă a trecut şi prin periferiile industriale ale altor localităţi urbane de la noi din ţară ar putea fi descumpănit. Pentru că s-ar aştepta să vadă spaţii industriale abandonate, construcţii uriaşe în care se iţesc găuri negre în locul geamurilor întinse pe pereţi întregi, turnuri pe jumătate dărâmate, hectare de instalaţii mecanice ruginind din vară până în iarnă, sub povara intemperiilor. Intr-un mod mai mult sau mai puţin voit, Suceava a reuşit să îşi ascundă ruinele vechii dezvoltări industriale comuniste. Un rol foarte important l-au avut mall-urile şi hipermarket-urile care au vizat spaţiile industriale intrate în agonie şi pe care le-au ras de pe suprafaţa pământului, la propriu, în unele cazuri, chiar înainte de a sucomba. In alte situaţii, fabricile au fost dărâmate de dezvoltatorii imobiliari, pentru a face loc unor viitoare cartiere rezidenţiale, omorâte înainte de a se naşte, de criza economică. Ici colo, printre frunzişuri, se mai văd şi schelete ale unor fabrici pentru care terenul de sub ele, singura componentă vandabilă a afacerilor care s-au pus la cale în perimetru, nu şi-a găsit încă un cumpărător. Mai sunt şi întreprinderi care şi-au redimensionat activitatea până la strictul necesar în sistem capitalist, altele care şi-au reorientat profilul, păstrându-şi măcar o parte din angajaţi, altele care supravieţuiesc din închirierea spaţiilor deţinute. Investiţii noi, după 1989, în domeniul industriei, sunt în judeţul nostru foarte puţine, de remarcat poate cele de la Rădăuţi – Dorneşti, unde investitorii austrieci au creat împreună cam 1.500 de locuri de muncă, câte 750 de căciulă. Este vorba despre firmele Egger şi Schweighofer. Iată însă, în cifre, ce însemna economia suceveană, cu componenta principală industrie, la sfârşitul anului 1989 şi ce înseamnă în anul 2015, călăuză în acest arc peste un sfert de veac de către directorul Direcţiei Judeţene de Statistică Stelian Ruscior. Este vorba despre numărul de angajaţi, în principal, la nivelul judeţului dar şi la principalele întreprinderi din cele mai importante oraşe din judeţ. 91.000 de oameni lucrau în industria anului 1989. Au rămas 24.500 In total, la sfârşitul anului1989, erau înregistraţi în judeţul Suceava un număr de 183.300 de angajaţi în câmpul muncii. Dintre aceştia, într-un număr de 43 de unităţi industriale, îşi desfăşurau activitatea un număr de 91.240 de oameni ai muncii. Acestora li se alăturau peste 10.000 de lucrători din agricultură, 3.100 din silvicultură, 16.000 în construcţii, restul lucrând în comerţ, învăţământ, administraţia de partid şi de stat, etc. In prezent, numărul total al salariaţilor din judeţ este, conform datelor furnizate de Direcţia Judeţeană de Statistică, de ceva mai mult de 95.000 de persoane. Dintre acestea, 24.500 lucrează în industrie. In agricultură şi silvicultură lucrează cam 310 de oameni, în construcţii, 5.700. Oricum leam lua, cifrele sunt dezarmante, având ca temă principală studierea evoluţiei industriei sucevene în ultimul sfert de veac prin prisma numărului de angajaţi, nu putem totuşi să nu scoatem în evidenţă

faptul că numărul salariaţilor cu contract de muncă din construcţii a scăzut la o treime, a celor din agricultură aproape că nu mai există, în condiţiile în care în silvicultură lucrau în 1989 un număr de 3.100 de suceveni, cifră echivalentă cu numărul total de angajaţi din agricultură şi silvicultură în 2014. In domeniul agricol, practic mai sunt angajaţi cu carte de muncă doar funcţionarii instituţiilor de stat care se ocupă cu această activitate, câte un inginer – doi şi vreun contabil pe cap de fermă agricolă. Restul, muncă sezonieră, neevidenţiată statistic. Principalele afaceri comuniste, sucombate Până să luăm în discuţie câteva cazuri mai speciale, suntem în măsură să oferim, cu acelaşi sprijin venit din partea Direcţiei Judeţene de Statistică, o serie de date comparative, pentru cele mai importante unităţi economice din judeţul Suceava, care acum un sfert de veac reprezentau stindardul industrial al judeţului iar acum, multe din ele s-au întors în pământ, la propriu. Prezentăm în acest moment doar numărul de salariaţi ale acestor întreprinderi, în 1989 şi acum: CPL (Mobstrat) – 5.500 în 1989, zero acum; CCH (Ambro) – 3.000 în 1989, ceva mai mult de 700 acum; IFA (Famos, apoi Genko Group) – 2.800 în 1989, 70 acum; IMUS (MES) – 3.700 în 1989, zero acum; IUPS (Romups) – 2.400 în 1989, zero acum, IRIC (Abatorul Burdujeni) – 800 în 1989, zero acum; Avicola Burdujeni – 500 în 1989, zero acum. Integrata de in şi cânepă Suceava – 1.070 de angajaţi în 1989, zero acum; Rulmentul (URB Rulmenţi) – 1.200 în 1989, 69 acum; Fabrica de Sticlă(Stimas) – 1.860 în 1989, zero acum; Chimica Fălticeni (Metadet) – 1.200 de angajaţi în 1989, zero acum; Fabrica de covoare Siret (Sircovtex) – 1.330 în 1989, zero acum; Fabrica de Tricotaje Rădăuţi (Bucovina Tex) – 1.830 în 1989, 25 acum; Fabrica de Incălţăminte Montana Câmpulung – 960 în 1989, zero acum; Filatura Gura Humorului – 1.020 în 1989, zero acum; Filatura Câmpulung – 750, zero acum; FCMPM (Sarex Rădăuţi) – 3.700 angajaţi în 1989, zero acum, Mobila Rădăuţi – 1.750 în 1989, 295 acum; IMC Suceava – 673 în 1989, zero acum. Dacă am mai adăuga şi faptul că în exploatările miniere din judeţ activau la sfârşitul epocii comuniste 17.000 de mineri şi acum au rămas doar 1.000, majoritatea lucrând în mina de uraniu de la Crucea, tabloul industrial al Sucevei în transformare pe parcursul a aproape 25 de ani, prinde oarecum contur. Toate entităţile industriale care nu mai au acum niciun angalat au fost lichidate, radiate unele dintre ele din registrul comerţului iar parte dintre acestea, au fost, cum am spus, chiar şi rase de pe faţa pământului. Felul în care s-a întâmplat acest lucru îl prezentăm, pentru o parte din ele, în cele ce urmează. Romups, fostul leagăn de universitari suceveni a murit pe mâna unor sindicalişti nepricepuţi. Din fosta platformă industrială a rămas doar un teren viran Peste fosta IFA s-a construit Iulius Mall. Moştenitoarea Genko Group nu a mai plătit salariile angajaţilor din octombrie anul trecut In anii capitalismului au fost şterse de pe faţa pământului şi clădirile fostei IFA, care a fost închisă imediat după 31 decembrie 1990, la presiunea societăţii civile sucevene. In Intreprinderea de Fibre Artificiale lucrau la sfârşitul lui 1989 cam 2.800 de angajaţi. Când fabrica a fost închisă, jumătate dintre aceştia au fost preluaţi de alte întreprinderi din Suceava restul au rămas să dezvolte utopicul proiect de construcţie a unor noi fabrici, cu denumiri dintre cele mai sofisticate – de chimizare a porumbului, de exemplu, probabil o fabrică de alcool, proiect ce nu a fost pus niciodată în practică. S-a implementat, în mod ciudat, într-un spaţiu declarat poluat de toată suflarea sucevei, o fabrică de seringi de unică utilizare, sub egida Famos SA. In luna august a anului 2007, 98,76% din pachetul de acţiuni a SC Famos SA a fost preluat de la AVAS de către SC Top Genko SRL Arad. Angajamentul de la acea vreme a SC Top Genko a fost că va investi în FAMOS cinci milioane de euro în următorii cinci ani, păstrând obiectul principal de activitate şi numărul de angajaţi. FAMOS a fost scoasă ulterior la vânzare de AVAS, pentru că patronii de la Top Genko nu şi-au plătit datoriile asumate către stat. Societatea a rămas fără datorii, dar şi fără trei sferturi din active când Iulius Mall SRL Suceava a adjudecat licitaţia privind vânzarea suprafeţei de peste 13 hectare de teren, cu construcţiile aferente, scoase la vânzare de societate după ce AGA firmei a acceptat ca soluţie pentru ieşirea din criza financiară în care intrase, vânzarea de active. Iulius Mall a plătit atunci 2,9

milioane de euro pentru cele 13 hectare de teren, pe care s-a ridicat între timp centrul comercial cunoscut de toată lumea. Cu suma rezultată din tranzacţia cu Iulius Mall au fost acoperite toate datoriile societăţii către bugetul consolidat al statului ( care depăşeau 40 de miliarde de lei vechi) şi au mai rămas ceva bani pentru modernizări în fabrica de seringi de unică utilizare. In acest moment, cei 70 de angajaţi rămaşi la Genko Group, cu salarii neachitate încă din octombrie anul trecut, nici măcar nu pot ieşi în şomaj. Datoriile la bugetul de stat al moştenitoarei defunctei IFA ating 1,3 milioane lei (13 miliarde lei vechi). Mobstat, condusă pe ultimul drum de ultimul lider de sindicat, devenit director al Shopping City-ului construit pe mormântul acestuia Fostul Combinat de Prelucrare a Lemnului, care în 1989 aduna la porţile sale zilnic 5.500 de oameni, devenit, după 1990, SC Mobstrat SA, a devenit, ca şi Romups, o vacă bună de muls pentru liderilii sindicali. O dovadă elocventă o constituie faptul că complexul comercial Suceava Shopping City, aplasat pe fundaţiile defunctei Intreprinderi de Prelucrare a Lemnului înfiinţată pe vremea comuniştilor este condus acum de Mircea Petrariu, cel care până pe la începutul anilor 2000 se erija în apărător al intereselor angajaţilor de la Mobstrat. Numai că firma a cărei angajaţi el le apăra interesele a intrat în faliment, iar în condiţii dubioase, în anul 2005. patrimoniul acesteia a fost împărţit pe alte două firme, înfiinţate ad – hoc, STRATUS MEX şi MOLDOMEX, aparţinînd aceluiaşi grup de acţionari ai concernului MOBEXPERT, ce preluase pachetul majoritar de acţiuni de la Mobstratul intrat deja în moarte cli-nică, dar fără datorii la bugetul statului. Acest transfer de active a fost efectuat înainte ca Direcţia Generală a Finanţelor Publice să fi dispus aplicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor firmei MOBSTRAT care intrase în executare silită pentru debite la bugetul asigurărilor sociale de stat de peste 40 de miliarde de lei. Foarte curând, activele defunctului Mobstrat au fost vândute către Argus, un fond de investiţii, care a dărâmat toate construcţiile vechiului CPL şi a construit în perimetru Suceava Shopping City.

Cele mai poluate zone din judeţul Suceava

Chiar dacă Suceava este judeţul cu cea mai mare suprafaţă împădurită din ţară, perimetrele care se confruntă cu cele mai grave probleme privind poluarea se află în zona sa de munte. Sistarea activităţii în perimetrele miniere Călimani, Tarniţa şi Fundu Moldovei nu a redus câtuşi de puţin efectele poluării în zona de munte a judeţului Suceava. Din păcate, odată cu închiderea societăţilor de exploatare a minereului în zonele amintite nu au fost demarate şi lucrările de ecologizare a acestor areale. „Poluarea şi riscul pentru comunităţile umane sau pentru ecosistemele naturale din siturile miniere nu dispar odată cu încetarea activităţii de exploatare şi preparare a substanţelor minerale utile, ci continuă şi după încetarea acestora. Siturile respective rămân în continuare surse de poluare şi de risc. Neluarea în seamă a acestor riscuri a condus uneori la înregistrarea unor accidente sau chiar catastrofe, fie din punct de vedere ecologic, fie direct asupra comunităţilor omeneşti”, a declarat Anca Ionce, inginer geolog şi comisar în cadrul Gărzii de Mediu Suceava. Aceasta a precizat că, dacă pentru activităţile industriale prezente sau viitoare este mai uşor să se prevadă, din punct de vedere legislativ, măsuri clare, concrete de responsabilităţi în vederea remedierii şi reamenajării terenului pe parcursul şi la încheierea activităţii, pentru siturile care au fost poluate şi degradate mai demult, aşa numitele „poluări istorice”, dificultăţile în stabilirea unor măsuri legislative sunt evidente. Perimetrul minier Călimani, o rană deschisă în inima muntelui Perimetrul minier Călimani constituie, în continuare, o sursă majoră de poluare a tuturor factorilor de mediu din zona centrală a munţilor Călimani. Întins pe o suprafaţă de 492,88 de hectare, aproximativ 66 de hectare din acest perimetru sunt ocupate de carieră, aproximativ 100 de hectare de haldele de steril, 10 hectare de iazul de decantare de steril uzinal şi 30 de hectare de platforma industrială. Un potenţial risc de poluare, în special a cursului râului Neagra Şarului, îl reprezintă iazul de decantare a sterilului uzinal Dumitrelu. În urma unor ploi torenţiale, în zona iazului de decantare, există posibilitatea colmatării puţului colector a apelor cu aluviuni din amonte de corpul iazului, fapt care ar afecta stabilitatea depozitului. Închiderea, în anul 2003, a minei de exploatare a zăcământului de sulf şi a uzinei de preparare a sulfului tehnic, prin construcţia de diguri de beton la gurile galeriilor şi pozarea de conducte pentru evacuarea apelor de mină şi a gazelor emanate din subteran, lucrări miniere ce reprezintă doar 5 % din activitatea minieră din areal, au redus nesemnificativ impactul negativ asupra mediului. În prezent, a fost emis un Acord de mediu pentru realizarea lucrărilor de reabilitare ecologică. Principalele aspecte care se urmăresc la reabilitarea ecologică a arealului pe care s-a desfăşurat activitatea de preparare a sulfului, pe lângă dezafectările instalaţiilor ce trebuiesc făcute sub atentă supraveghere pentru că acestea mai pot conţine material supus flotării, reactivi, sunt cele legate de amenajarea depozitelor de steril minier şi uzinal, de amenajare şi ecologizare a traseului conductei de steril şi amenajări pentru evacuarea apelor poluate.

Pericolul din zona Tarniţa Activitatea uzinei de preparare a minereurilor cuprifere şi baritinei Tarniţa a fost sistată definitiv la începutul anului 2007, când a fost solicitat şi obţinut acordul de mediu pentru demararea lucrărilor de reabilitare ecologică a zonei miniere. Principalul factor de risc asupra mediului şi a populaţiei îl reprezintă iazul de decantare steril uzinal Tărnicioara, care are aproximativ 80 m înălţime, ocupă o suprafaţă de 28,5 hectare şi are depozitată o cantitate de aproximativ 15,5 tone de steril uzinal. „Există motive de îngrijorare cu privire la stabilitatea acestui depozit, având în vedere evoluţia din ultimul deceniu. Elocvent este evenimentul din luna iunie a anului 2006, când ploile extrem de puternice au colmatat grătarele de la intrarea galeriei de subtraversare a iazului, fiind nevoie de un efort uriaş uman, material şi financiar pentru îndepărtarea pericolului antrenării masei de steril pe valea Suhăi”, a precizat comisarul Anca Ionce. Blocarea galeriei de subtraversare a pârâului Scăldători, pe sub corpul iazului, a însemnat acumularea apelor în spatele digului de capăt, intrarea în galerie ajungând să fie la 14 metri sub oglinda apei. Din cauza acestei situaţii, exista pericolul producerii iminente a unei catastrofe, ce putea afecta populaţia şi infrastructura din aval, mai exact comunele Ostra şi Stulpicani şi oraşul Frasin. În ceea ce priveşte mediul înconjurător, pericolul constă în pierderea stabilităţii masei de steril, prin îmbibarea cu apă, ruperea digurilor de capăt de pe cele două ramuri ale depozitului Scăldători şi Tărnicioara- cu antrenare de material steril, în cursurile de apă ale pârâului Suha şi ale râului Moldova, care constituie sursă de alimentare cu apă potabilă pentru localităţile Gura Humorului, Suceava, Fălticeni şi Roman, precum şi în contaminarea solului, a vegetaţiei şi a apei freatice şi de suprafaţă cu cianuri sau metale grele (zinc, plumb, cupru). Un alt important factor de poluare este uzina de preparare a minereului cuprifer Fundu Moldovei, unitate a cărei activitate a fost sistată în anul 2002. Un factor de risc îl reprezintă iazul de decantare a sterilului uzinal Dealu Negru, la care fenomenul de ravenare este permanent, cu toate lucrările de întreţinere de taluz efectuate în timp de către fostul operator economic, SC MINBUCOVINA SA Vatra Dornei. Riscul rezidă totodată şi din amplasarea iazului pe malul drept al râului Moldova. Şi pentru acest perimetru minier există emis acord de mediu pentru lucrări de reabilitare ecologică, nimeni nu poate însă preciza cu exactitate data demarării acestora. Potrivit comisarului Anca Ionce, lucrările de reabilitare ecologică la cele trei incinte miniere se vor realiza cu fonduri de la bugetul statului, de către firme stabilite prin licitaţie. În acest an, vor începe lucrările de stabilizare şi ecologizare în perimetrele Tarniţa şi Călimani.

Cu privire la reglementările existente pe chestiuni de mediu, amintim:

Global

Uniunea Europeană

România

- ONU, Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu; - Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare, Rio de Janiero, 1992, semnata de 170 de state inclusiv România; s-a adoptat agenda 21; - Convenţii internaţionale la care comunitatea europeană, implicit România, este parte semnatară (Helsinki 1992), Sofia (1994), Paris (1992) etc. - Tratatul CE, partea privind principiile şi obiectivele politicii comunitare pentru mediul înconjurător (art. 130 R etc.); - Directivele UE nr. 85/337 din 1985, 90/313 din 1990, 87/217 din 1987, 2000/60 din 2000 privind politica de mediu; - Carta de la Viena adoptată în 1990; - Directiva 93/43 din 1992 privind habitatele naturale; - Directive EURATOM şi directive pe alte domenii sectoriale. - Strategia U.E. şi Planul Cadru 6; - Legea nr.26/1996 pentru adoptarea Codului silvic; - Legea nr.106/1996 privind Regimul apelor; - HG 459/2005 de reorganizare a instituţiilor pe probleme de mediu; în baza acestui act normativ s-a adoptat Planul Naţional de Acţiune pentru Protecţia Mediului (PNAPM) - Legea nr.137, modificată prin ordonanţa 91/2002 privind cadrul general de protecţie a mediului; - Strategia Naţională pentru Dezvoltare durabilă „Orizont 2025”; - Tratatul de aderare a României la U.E., 2005, cap. 22 privind mediul; - O.G. nr.33/1995, H.G. 340/1992, alte hotărâri de Guvern şi ordine ale ministerelor privind domenii/activităţi specifice pe mediu; - Ordine ale Ministerului Apelor şi ale Protecţiei Mediului, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

Cu privire la realităţile şi/sau provocările pe chestiuni de mediu existente în judeţul Suceava la momentul 2006 şi pentru perioada până în 2015, există mai multe programe şi instituţii implicate, frecvent acţionând sectorial. Între astfel de instituţii implicate şi activităţi considerăm că se desprind trei direcţii de acţiune concretă în problematica mediului, direcţii la care ne rezumăm în continuare. Pentru a îmbunătăţi protecţia mediului în Judeţul Suceava în anii ce urmează, există trei direcţii majore în care se acţionează: - realizarea programului „Utilităţi şi Mediu”, program derulat de Consiliul Judeţean Suceava şi 64 primării din judeţ; - îmbunătăţirea standardelor specifice aplicate de Agenţia pentru Protecţia Mediului şi Garda de Mediu; - îmbunătăţirea educaţiei pe chestiuni de mediu pentru a schimba starea de spirit a populaţiei şi atitudinea faţă de mediu.

I. Programul „Utilităţi şi Mediu Judeţul Suceava” Obiectivele programului „Utilităţi şi mediu la standarde europene în judeţul Suceava”, finanţat din împrumuturi externe contractate de Consiliul Judeţean Suceava sunt: alimentarea cu gaze naturale a 4 oraşe şi 60 de localităţi ale judeţului, reabilitarea sistemelor de alimentare şi distribuţie de căldură, realizarea de centrale termice în municipiile Rădăuţi, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc şi Vatra Dornei. Pentru realizarea acestui proiect în perioada 2002–2014, cât şi pentru exploatarea ulterioara, s-a înfiinţat societatea comercială BucovinaEcotermGaz SA în subordinea Consiliului Judeţean Suceava. Obiectivul a fost aprobat de către Guvernul României în 2001, valoarea totală de circa 200 mil. Euro, din care se derulează prima etapă a programului în valoare de 86 mil. Euro. Principalele activităţi şi obiective vizate de acest proiect sunt: a) aprovizionarea cu gaz metan prin conducte de înaltă presiune, inclusiv 41 staţii de reglare, pentru oraşele Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Solca, Siret şi 52 de comune. b) sporirea capacităţii de transport a gazelor naturale în judeţul Suceava cu circa 60%, în paralel urmând a creşte securitatea în exploatare, reducerea numărului de racorduri etc. pe o distanţa de circa 343 km; c) îmbunătăţirea condiţiilor de exploatare a distribuţiei de gaze naturale în judeţ prin 41 de staţii de reglare şi măsurare, inclusiv instalaţii de filtrare, instalaţii de odorizare, protecţie catodică şi reducerea emisiilor de noxe; d) reabilitarea sistemului de încălzire centralizată a oraşului C-lung Moldovenesc prin realizarea unei centrale de energie termică, CET situat în apropierea oraşului şi proiectat astfel încât să respecte standardele de eficienţă şi protecţie a mediului; în plus, şase centre distincte de producţie şi distribuţie a energiei termice se vor moderniza; e) refacerea sistemului de transport şi distribuţie a căldurii (surse + reţele) în municipiile Suceava, Siret, Fălticeni, Rădăuţi; f) amenajarea a trei depozite ecologice pentru deşeuri menajere în oraşele Suceava, C-lung Moldovenesc, Vatra Dornei. Este vorba de soluţionarea la standarde UE a problematicii managementului deşeurilor, incluzând: - colectarea deşeurilor de la populaţie (mase plastice, hârtie, metale etc.), - transportul acestor deşeuri către depozite utilizând mijloace specifice; - depozitarea deşeurilor în locaţii adecvate, ce respectă condiţiile de mediu; - reciclarea şi valorificarea deşeurilor. Realizarea acestui obiectiv din cadrul proiectului trebuie să asigure un management la standarde UE în problematica colectării şi valorificării deşeurilor în judeţul Suceava. La o medie estimată la 720 kg deşeuri/an/locuitor rezultă o cantitate totală de deşeuri de 504.000 tone/an; această cifră atestă complexitatea proiectului aflat în desfăşurare până în 2014; g) realizarea unor centrale eoliene (energia vântului) amplasate în munţii Călimani, ceea ce presupune construcţia a zece turbine de vânt; această componentă a proiectului are la bază un studiu de fezabilitate întocmit de Catedra de Geografie din Universitatea Suceava şi Institutul de Studii şi Proiectări Energetice Bucureşti.

II. Standarde şi practici specifice La nivelul judeţului Suceava există un număr de instituiţii guvernamentale cu responsabilităţi directe în protejarea mediului şi a patrimoniului natural, între care amintim: - Agenţia de Protecţia Mediului Suceava (APM Suceava) - Garda de Mediu Suceava (GM); - Regia Naţională a Pădurilor (RNP), prin Direcţia Silvică Suceava (DS Suceava); - Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Suceava (ITRSV). - Consiliul Judeţean Suceava; - Prefectura Judeţului Suceava - Primăriile celor şapte oraşe şi primăriile celor 120 de localităţi. APM Suceava Agenţia de Protecţia Mediului Suceava, circa 50 de salariaţi, se află în structura Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor (MMGA), în relaţii de subordonare faţă de APM Bacău; aceasta din urmă are o poziţie intermediară între guvern şi agenţiile judeţene; la nivelul judeţului Suceava populaţia însumează circa 700 mii persoane, administraţia de stat include 7 oraşe mari şi 120 de comune. Poziţionarea acestei instituţii guvernamentale pentru judeţul Suceava se prezintă astfel:

Suceava Agenţia de Protecţia Mediului Suceava (50 de salariaţi); subordonare faţă de judeţul Bacău

Bacău Agenţia de Protecţia Mediului (100 salariaţi), personalitate juridică, ordonator de credite, coordonează judeţele: Suceava, Botoşani, Neamţ, Iaşi, Vaslui, Bacău Bucureşti Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor (MMGA) Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor (MMGA) Principalele responsabilităţi ce-i revin APM Suceava constau în aplicarea acquis-ul UE privind protecţia mediului înconjurător în judeţul Suceava; este vorba de întreaga legislaţie în materie de protecţia mediului, legislaţie care deja este adoptată de către România. Principalele surse de poluare a mediului în judeţul Suceava sunt:  industria lemnului şi celuloză-hârtie, domeniu în care există un număr mare de producători pentru cherestea, mobilă, celuloză, hârtie şi alte derivate din lemn;  industria energetică, din care 90% înseamnă Termica SA Suceava, generează circa 30 mii tone de zgură şi cenuşă/an urmare a retehnologizării CET Suceava (de la 230 mii tone/an anterior);  industria minieră care a avut şi are puncte importante de exploatare la Iacobeni, Ostra,

Fundu Moldovei, Crucea, Cacica, Pojorâta şi Frasin; parte din exploatările au fost închise şi necesită fonduri de milioane de Euro pentru conservare şi ecologizare;  industria alimentară reprezentată în zeci de localităţi din judeţ (domenii: lapte, carne, alcool, bere etc.); generează anual circa 50.000 tone deşeuri;  industria textilă reprezentată în patru oraşe din judeţ (confecţii + încălţăminte); generează anual circa 1500 tone deşeuri din care 57% sunt reciclate;  agricultura şi zootehnia sunt prezente în tot judeţul (45% din populaţie este în mediul rural); ele generează în anul 2005, circa 6000 tone deşeuri specifice.  gospodărirea municipală în principalele şapte oraşe ale judeţului generează deşeuri menajere (sticlă, plastic, hârtie, gunoi menajer etc.) şi nămol la staţiile de epurare a apei pentru consum; aceste deşeuri sunt estimate la 200.000 tone/an, fiind esenţială colectarea, transportul, depozitarea şi reciclarea lor la nivelul practicilor din UE. Cu privire la depozitarea deşeurilor din oraşe trebuie să ţineam seama de programul „Utilităţi şi Mediu – judeţul Suceava” care se află în derulare şi faptul că acest judeţ a obţinut unele termene de tranziţie până la îndeplinirea standardelor UE. Nr. Denumire depozit Crt. 1. Siret 2. Vatra Dornei 3. Suceava 4. Rădăuţi 5. Fălticeni 6. Câmpulung Moldovenesc 7. Gura Humorului Sursa: Documente - APM Suceava

Suprafaţa (ha)

Anul sistării activităţii

0,8 2,0 10,0 4,43 2,18 2,14 3,3

2008 2008 2008 2009 2010 2011 2011

Între alte responsabilităţi ce revin APM Suceava se află şi ceea de a autoriza funcţionarea unor companii cu privire la îndeplinirea standardelor de protecţia mediului (licenţa de mediu). În judeţul Suceava există circa 12000 firme/companii, cu activităţi în industriile menţionate anterior, fiecare având obligaţia să obţină licenţă de mediu de la APM Suceava. Urmare a legislaţiei tot mai severe privind mediul, în încercarea de a aplica acquis-ului UE, începând cu anul 1995 toate firmele din judeţul Suceava devin interesate de standardele şi practicele europene cu privire la protecţia mediului. Treptat, companiile şi alte instituţii încep să aloce fonduri substanţiale pentru investiţii de protecţia mediului, atât din surse proprii cât şi prin câştigarea de proiecte cu finanţare UE (fonduri Phare, Sapard, ISPA etc.) De exemplu, numai pentru anul 2005 investiţiile totale pentru protecţia mediului în judeţul Suceava se prezintă astfel: - mil Euro Judeţ Consiliul Consilii Locale Agenţi ONG-uri Judeţean Economici 17 11,2 5 0,7 0,1 Sursa: Documente - APM Suceava; din suma de 11,2 mil. Euro investiţi de Consiliul Judeţean Suceava, 95% sunt pentru proiectul „Utilităţi şi mediu”, proiect care este finanţat din credit extern.

Reprezentarea grafică pe surse de finanţare este:

Garda de Mediu Suceava Garda de Mediu Suceava (G.M.), circa 30 de salariaţi, se află în structura Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor (MMGA), în relaţii ierarhice faţă de şase judeţe din Nord-Estul României. Poziţionarea acestei instituţii guvernamentale pentru judeţul Suceava se prezintă astfel: Suceava Agenţia de Protecţia Mediului Suceava (30 de salariaţi); personalitate juridică, ordonator de credite, coordonează judeţele: Suceava, Botoşani, Neamţ, Iaşi, Vaslui, Bacău

Bucureşti Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor (MMGA) Principale responsabilităţi ale Gărzii de Mediu sunt: - controlează activităţi economice cu impact asupra mediului şi aplică sancţiuni contravenţionale în caz de încălcare a legislaţiei; - controlează investiţiile în domeniul mediului în toate fazele de execuţie; - propune instituţiilor statului suspendarea/anularea unor autorizaţii de mediu (în relaţie cu APM pentru Licenţa de Mediu); - constată orice faptă ce constituie contravenţie în domeniul protecţiei mediului, aplică sancţiuni prevăzute de lege şi/sau sesizează organele de cercetare penală; - controlează respectarea legislaţiei de mediu în arii protejate, parcuri naturale şi rezervaţii naturale; inclusiv pentru floră, faună şi acvaculturi. Între activităţile specifice Gărzii de Mediu Suceava pentru anul 2005 amintim stoparea unor poluării accidentale a mediului în Nord-Estul României: - judeţul Suceava: în mai 2005 a fost poluat pârâul Brăteasa de către exploatarea minieră de la Tarniţa; s-a intervenit pentru stopare şi sancţionarea contravenţională a persoanelor vinovate; - judeţul Bacău: poluarea accidentală cu produse petroliere a râului Trotuş în iulie 2005; poluarea cu amoniac a oraşului Bacău în septembrie 2005; s-a intervenit pentru

stopare şi sancţionarea contravenţională a persoanelor vinovate; - judeţul Botoşani: poluarea accidentală cu produse petroliere în municipiul Botoşani; s-a intervenit pentru stopare şi sancţionarea contravenţională a persoanelor vinovate; - judeţul Iaşi: poluarea cu ape uzate a râului Nicolina în martie 2005 de către Fortus SA; s-a intervenit pentru stopare şi sancţionarea contravenţională a persoanelor vinovate; - judeţul Neamţ: poluarea pârâului Ciurlacu în iunie 2005 de către SC. Mittal Steel Roman SA; în noiembrie 2005 accident rutier urmat de răsturnarea unei cisterne cu produse petroliere; s-a intervenit pentru stopare şi sancţionarea contravenţională a persoanelor vinovate; - judeţul Vaslui: avaria prin explozie, urmată de incendiu la un rezervor cu acid acetic cu potenţial de accident major; factorii de mediu afectaţi au fost atât aerul cât şi apa; s-a intervenit pentru stopare şi sancţionarea contravenţională a persoanelor vinovate; Sintetizat, pentru anul 2005 poluările constatate de Garda de Mediu se prezintă astfel: Nr. Crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6.

Comisariatul Judeţean

Total

Suceava 3 Bacău 23 Botoşani 3 Iaşi 4 Neamţ 2 Vaslui 3 TOTAL Comisariat 38 Regional Suceava Sursa: Documente - Garda de Mediu Suceava

Nr. poluări accidentale Factor de mediu afectat Apă Aer Sol 2 1 6 3 14 2 1 2 2 1 1 1 2 14 7 17

Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Suceava Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva (RNP) funcţionează sub coordonarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR) şi are atribuţii de serviciu public în domeniul silvic; DS Suceava are ca scop gospodărirea unitară, în conformitate cu normele de regim silvic, a fondului forestier proprietate publică a statului, în vederea creşterii contribuţiei pădurilor la îmbunătăţirea condiţiilor de mediu; acordă consultanţă şi pentru gestiunea fondului forestier proprietate privată. Organizarea de principiu a Direcţiei Silvice Suceava, instituţie care include circa 400 de salariaţi, se prezintă după cum urmează:

Organizarea de principiu a Direcţiei Silvice Suceava, instituţie care include circa 400 de salariaţi, se prezintă după cum urmează: Direcţia Silvică Suceava Staff Central (40 de salariaţi)

27 Ocoale Silvice, fiecare organizat pe districte

2 – 9 Districte, fiecare având 5-10 salariaţi

La nivelul judeţului Suceava, aproximativ 52% din suprafaţă, adică 435 mii hectare, este fond forestier, situaţia juridică fiind următoarea: - 18 mii hectare proprietate privată; - 38 mii hectare unor instituţii administrative; - 379 mii hectare proprietate stat (RNP). Zona împădurită

Rolul DS Suceava 379 mii ha gestiune directă Influenţă 38 mii ha instituţii

Impact direct gestiune fond forestier şi protecţia mediului

18 mii ha privat

Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Suceava (ITRSV Suceava) Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Suceava este o instituţie aflată în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi este coordonată tehnic de direcţiile de specialitate din cadrul acestuia. Principalele atribuţii pe domenii ale ITRSV Suceava sunt în domeniul managementului activităţilor de silvicultură şi vânătoare şi în domeniul controlului regimului silvic şi controlului

activităţii de vânătoare. În domeniul managementului activităţilor de silvicultură şi vânătoare: strategia de dezvoltare a silviculturii, evidenţa terenurilor cu vegetaţie forestieră, evidenţa defrişărilor suprafeţelor de pădure, avizează persoane fizice/juridice pentru lucrări de proiectare/execuţie în vederea împăduririi, reîmpăduririi, întreţinerii culturilor forestiere; acordă consultanţă de specialitate proprietarilor de păduri. Există la nivel naţional nouă Inspectorate Teritoriale de Regim Silvic şi de Vânătoare, ITRSV Suceava având arondate următoarele judeţe cu suprafeţele corespunzătoare de fond forestier: - Suceava – 435 mii ha - Bacău – 267,5 mii ha - Neamţ – 259 mii ha - Iaşi – 97 mii ha - Botoşani – 56 mii ha Suceava Direcţia Silvică Suceava (90 de salariaţi); personalitate juridică, ordonator de credite, coordonează judeţele: Suceava, Botoşani, Neamţ, Iaşi, Bacău

Bucureşti

Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR) Remarcăm că în subordinea MAPDR există două instituţii guvernamentale cu atribuţiuni complementare, astfel: MAPDR

Direcţii Silvice Judeţene 40 – 400 de salariaţi la nivelul fiecărui judeţ

?

9 ITRSV 20 de salariaţi la nivelul fiecărui judeţ

Având în vedere specificul judeţului Suceava, respectiv faptul că 52% din suprafaţă este fond forestier şi faptul că 45% din populaţie locuieşte în mediul rural (315 mii persoane din 700 mii total), considerăm că strategiile coerente vizând problematica mediului în acest judeţ trebuie să ia în considerare şi poziţia celor două instituţii menţionate.

Zona împădurită

DS Suceava (400 angajaţi) Impactul direct al celor două instituţii ITRSV (20 angajaţi) III. Componenta educaţională Componenta educaţională, ceea ce înseamnă schimbarea stării de spirit a fiecărui cetăţean din judeţul Suceava faţă de mediu, este componenta cea mai importantă din cele trei invocate; în timp, o strategie corectă pe acest domeniu ar trebui să conducă la o optică diferită a cetăţenilor faţă de necesitatea protejării mediului înconjurător şi conservarea patrimoniului natural. Această direcţie de acţiune se poate îmbunătăţi prin aplicarea proiectului „Leonardo Da Vinci - European Curriculum for Methodological Training in field of EE”, ceea ce presupune formarea de formatori pe chestiuni de mediu. Astfel de formatori îşi vor orienta activitatea: - la nivelul instituţiilor ce au atribuţii directe pe probleme de mediu: - Agenţia de Protecţia Mediului Suceava - Garda de Mediu Suceava - RNP – DS Suceava - ITRSV Suceava - Consiliul Judeţean Suceava - Prefectura Judeţului Suceava - Primăriile celor şapte oraşe şi a celor 120 de localităţi - la nivelul întregii populaţii începând de la şcoala primară, liceu, învăţământ universitar (colegiu, master şi doctorat) La momentul 2006 Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava are în structura sa nouă facultăţi distincte, dintre care patru au în programul de predare diverse discipline pe probleme de mediu; universitatea include 330 cadre didactice pe diverse specializări/domenii şi dispune de spaţii predare, cazare, masă etc., se adaugă infrastructura informatică necesară (800 calculatoare, Internet etc.), laboratoare de cercetare şi alte facilităţi specifice; implicarea universităţii sucevene în proiectul „Leonardo Da Vinci” se sugerează astfel:

Facultatea Facultatea de Inginerie Mecanică Facultatea de Inginerie Electrică Facultatea de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării Facultatea de Sport Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică Facultatea de Silvicultură Facultatea de Istorie-Geografie Facultatea de Inginerie Alimentară

Conexiune directă cu problematica mediului în judeţul Suceava Posibilă implicare în proiectul „Leonardo Da Vinci - European Pentru aplicarea cu succes a componentei Curriculum for Methodological educaţionale pe chestiuni de mediu la nivelul judeţului Training in field of EE” Suceava este oportun să ţinem seama de realităţile existente în prezent:

-

circa 80.000 de elevi în învăţământul primar şi gimnazial şi circa 7500 de cadre didactice la acest nivel de şcolarizare; - circa 40.000 de elevi în învăţământul liceal şi circa 2500 cadre didactice la acest nivel; - se estimează că 20% - 25% din cadrele didactice (adică 2500 de persoane dintr-un total de 10.000) predau sau vor preda discipline cu influenţă directă/indirectă în problematica comportamentului individului faţă de mediu. Ţinând seama de aspectele invocate deja, rezultă că identificăm două grupuri ţintă distincte către care trebuie focalizată educaţia de mediu: a) un prim grup ţintă este dat de către salariaţii cu implicare directă în protejarea mediului şi funcţionarea curentă a instituţiilor administrative: APM Suceava + G.M. Suceava + DS Suceava

50 salariaţi 30 salariaţi 500 salariaţi

+ ICTSV

20 salariaţi

+ CJ Suceava

100 salariaţi

+ Prefectura Suceava

50 salariaţi

+ Primării 7 oraşe

+ Primării 120 comune

1230 salariaţi cu nevoi specializate/specifice pe training de mediu; pentru acest grup ţintă trebuie concepută o ofertă distinctă de training EE

600 salariaţi din care 20% pe mediu 1800 salariaţi din care 20% pe mediu

b) al doilea grup ţintă este dat de cadrele didactice din învăţământul preuniversitar din judeţul Suceava (2500 de persoane), grup pentru care nevoile de educaţie pe chestiuni de mediu sunt mai generale/sumare; structurarea acestui grup se prezintă grafic astfel: Şcoli generale Jud. Suceava

1700 salariaţi

+ Licee Jud. Suceava

Nevoi de training elementar pe probleme de educaţia mediului

800 salariaţi

Atingerea celor două grupuri ţintă, în ipoteza finalizării cu succes a proiectului „Leonardo Da Vinci - European Curriculum for Methodological Training in field of EE”, poate avea loc prin intermediul Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, pe seama experienţei proprii pe acest

domeniu, cât şi mai ales pe baza know-how-ului acumulat în perioada 2006-2007; grafic acest lucru se sugerează astfel:

Parte din Staff-ul Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, infrastructură, calculatoare, laboratoare, discipline de specialitate predate deja. Discipline noi introduse în plan etc. +

Atingerea grupurilor ţintă identificate

Proiectul „Leonardo Da Vinci” şi know-how-ul acumulat în 2006 – 2007 din practicile UE pe chestiuni de mediu (Germani, Spania etc.) Concluzii finale Apreciem că problematica mediului în judeţul Suceava rămâne destul de complexă, deşi în perioada 2000 - 2006 îndeosebi s-au făcut o serie de paşi pentru a construi cadrul juridic şi instituţional necesar aplicării standardelor de mediu de la nivelul Uniunii Europene. Restricţia majoră în problematica mediului, atât la nivelul României cât şi a judeţului Suceava, rămâne insuficienţa fondurilor pentru investiţii de mediu. Pentru perioada 2000 – 2006, cât şi ulterior după aderarea României la UE, estimările arată că pentru investiţii de mediu au fost alocate sau se vizează a aloca, anual: - Perioada 2000 – 2006 (ISPA, SAPARD etc.):

România: 130 – 160 mil. Euro/an

Suceava: 3 – 4% din Total

- Perioada 2007 – 2015 (Fondul de Coeziune, FEDR etc.):

România: 500 – 600 mil. Euro/an

Suceava:

?

4–5%

Per ansamblul României, estimările la nivelul anului 2006 arată că investiţiile pentru mediu necesită un volum total de resurse financiare de circa 29 miliarde Euro pentru perioada următorilor 9 sau 10 ani de zile; structura acestor investiţii necesare sau costuri de mediu se prezintă sintetic după cum urmează (miliarde Euro): 19

4

5 1

Apa

Deşeuri

Controlul Poluării Industriale

Alte sectoare

Sursa: Documente - Ministerul Apelor şi Protecţia Mediului Pentru a realiza aceste investiţii de mediu pe parcursul următorului deceniu, ceea ce ar

însemna un impact formidabil pe chestiuni de protecţia mediului în România, estimările realiste arată că diverse companii şi instituţii implicate direct în suportarea costurilor de mediu pot să conteze pe următoarele surse de finanţare:

8 mld. Euro Credite externe Surse proprii 15 mld. Euro 6 mld Euro de la UE

Bibliografie :

1. 2. 3. 4. 5.

Monitorul oficial al României Documente Agenţia de Protecţia Mediului Suceava Documente Garda de Mediu Suceava Documente Ministerul Apelor şi Protecţia Mediului http://www.obiectivdesuceava.ro