Speta Concurenta Comerciala [PDF]

Zitiervorschau

Universitatea Lucian Blaga din Sibiu Facultatea de drept Sibiu

Speță la disciplina dreptul concurenței comerciale,pe concurență neloială

Student:Diaconescu Dorin –Alin

Prof:lect.univ.Târșia

Anul IV drept Grupa1

Andreea

1

În speță datele sunt următoarele: Reclamanta, Agenţia de Pază P. S. SRL Drobeta Turnu Severin a chemat-o în judecată pe pârâta SC V. SRL Drobeta Turnu Severin, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată să înceteze concurenţa neloială, să fie obligată să nu intre în obiectivele şi posturile de pază unde prestează servicii.. Judecătoria Drobeta Turnu Severin a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantă în favoarea Tribunalului Judeţean Mehedinţi. Prin sentinţa civilă nr.230 din 24 aprilie 2001, Tribunalul Mehedinţi Secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea, reţinând că reclamanta nu a făcut nici o dovadă în susţinerea cererii sale. Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel, care a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr.951 din 4 octombrie 2001, reţinându-se că acţiunea nu este dovedită. Reclamanta a declarat recurs, susţinând că instanţa de judecată a restrâns obiectul cererii doar la constatarea contravenţiei prevăzută de art.4 lit.”h” din Legea nr.11/1991, deşi cererea se referea la comiterea mai multor acte şi fapte contrare uzanţelor cinstite în activitatea comercială, prevăzute de art.2 din aceeaşi lege. Astfel a precizat că societatea pârâtă îi racolează forţa de muncă şi face intervenţii în sensul câştigării licitaţiilor, anexând o hotărâre a Judecătoriei Strehaia prin care a fost anulată o astfel de licitaţie, susţinând că această probă este concludentă în demonstrarea concurenţei neloiale. De asemenea, a invocat sentinţa penală nr.1261/2000 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, potrivit căreia unul dintre angajaţii pârâtei a fost condamnat în temeiul art.180 alin.(2) C., penal pentru lovirea unui angajat al reclamantei. Recursul este nefondat. Conform dispoziţiilor art.2 din Legea nr.11/1991, constituie concurenţa neloială, orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea comercială sau industrială. Aceste practici se materializează prin diferite activităţi enumerate de Legea nr.11/1991(articolele 4 şi 5) şi care vizează competiţia în atragerea şi captarea prin mijloace neoneste a clientelei agentului economic legal. În speţă, pârâta, ca agent economic agresiv, este reclamată ca autoare a răspândirii de afirmaţii depreciative în detrimentul competitorului său, cu scopul de a-i ştirbi reputaţia, de a-i discredita societatea şi a destabilizării funcţionale a societăţii rivale. A prezentat în acţiune o serie de acte şi fapte în sprijinul dovedirii raportului juridic de concurenţă. Recurenta s-a folosit de proba cu martori şi înscrisuri. S-a constatat că probatoriile nu au justificat susţinerile reclamantei în dovedirea existenţei unui raport juridic de concurenţă neloială. Astfel, a prezentat ca fiind căi de dezorganizare a societăţii, coruperea personalului şi atragerea în întreprinderea agentului economic agresiv precum şi deturnarea clientelei prin zvonuri nereale privitoare la salarizare. Faptul de concurenţă neloială se poate consuma doar prin angajarea salariatului unui 2

concurent, cu scopul dezorganizării activităţii acestuia, provocarea concedierii unor salariaţi în scopul înfiinţării unei societăţi concurente care să capteze clienţii acelui comerciant, oferirea serviciilor salariatului exclusiv al unui comerciant concurentului acestuia, dezorganizarea activităţii ca urmare a deturnării clientelei. .. Or, în speţă, nu a fost dovedită consumarea faptelor invocate pentru a sta la baza unui raport juridic de concurenţă neloială. Este ştiuit că nu orice fel de concurenţă este neloială, nu orice fel de concurenţă este ilicită, situaţie faţă de care nu oricine în orice împrejurare poate invoca faptele sau actele concurenţiale ca fiind neloiale sau ilicite. Reclamanta nu a făcut dovada finalităţii faptelor invocate, nu a dovedit că actele de deturnare a clientelei şi de corupere a salariaţilor, unul de a fi angajat la societatea agresivă, altul de a furniza documente, cum ar fi contractul încheiat cu Energoconstrucţia, au avut ca bază şi finalitate dezorganizarea societăţii. Cât despre modul cum a fost organizată şi s-a desfăşurat licitaţia pentru asigurarea pazei SC A. SA şi condamnarea salariatului societăţii agresive, acestea au fost fapte şi acte care nu fac obiectul raportului juridic de concurenţă neloială ci ele au fost soluţionate, conform legilor speciale, aşa cum de altfel a şi demonstrat reclamanta prin depunerea la dosar a sentinţei civile nr.470 din 24 martie 2000 a Judecătoriei Strehaia şi a sentinţei penale nr.1261/2000 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin. În speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art.2 coroborat cu art.4 şi 5 din Legea nr.11/1991, astfel că hotărârea pronunţată de instanţa de apel,este legală şi temeinică, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art.312 C.proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.

3